ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1928/2004

Asupra recursului în anulare de

față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 319 din 12

februarie 2003 a Judecătoriei Arad, inculpatul A.C. fost F. a fost condamnat

la:

- un an și 6 luni închisoare, pentru

complicitate la infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută

de art. 26, raportat la art. 288 alin. (1) C. pen.;

- 10 luni închisoare, pentru

tentativă la infracțiunea de trecere ilegală a frontierei de stat, prevăzută de

art. 20 C. pen., raportat la art. 70 pct. 1 din O.U.G. nr. 105/2001, aprobată

prin Legea nr. 243/2002 și

- 2 ani închisoare, pentru infracțiunea

de fals privind identitatea, prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și b) și

art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, dispunându-se ca

inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, cu aplicarea

art. 71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus

din durata pedepsei aplicate, reținerea din 12 noiembrie 2002.

În baza art. 348 C. proc. pen., s-a

dispus anularea pașaportului falsificat, seria 04376481, emis de Serviciul

Pașapoarte Bihor, pe numele C.S.

În baza art. 191 C. proc. pen.,

inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 1.500.000 lei

cheltuieli judiciare.

S-a reținut că, în cursul lunii

februarie 2002, inculpatul a obținut de la două persoane rămase neidentificate,

un pașaport falsificat, prin înlocuirea fotografiei titularului C.S., cu

fotografia inculpatului.

Cu pașaportul falsificat, inculpatul

s-a prezentat la data de 12 noiembrie 2002, la punctul de frontieră Nădlac,

jud. Arad, intenționând să treacă ilegal frontiera în Ungaria.

A prezentat la control pașaportul

falsificat și s-a prezentat sub identitatea de Ciurar Strugurel, titularul

pașaportului.

Organele poliției de frontieră au

observat că pașaportul era falsificat și că inculpatul s-a prezentat sub identitate

falsă, intenționând să treacă ilegal frontiera de stat și au început

cercetările cu privire la acest caz.

Inculpatul a declarat apel,

solicitând să se rețină circumstanțe atenuante și ca urmare să se reducă

pedepsele aplicate.

Prin decizia penală nr. 249 din 14

aprilie 2003, Tribunalul Arad a respins, ca nefondat, apelul declarat de

inculpat și l-a obligat să plătească statului, suma de 200.000 lei cheltuieli

judiciare.

Decizia a fost atacată cu recurs de

către inculpat, care a solicitat reducerea pedepsei și aplicarea grațierii.

Prin decizia penală nr. 524 din 25

iunie 2003, Curtea de Apel Timișoara a admis recursul declarat de inculpat și a

casat decizia instanței de apel, precum și hotărârea primei instanțe, în latura

penală și în rejudecare:

A descontopit pedeapsa rezultantă de

2 ani închisoare, în pedepsele componente de un an și 6 luni închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen., 10 luni închisoare,

pentru infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 70 pct. 1 din O.U.G.

nr. 105/2001 și 2 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 293

alin. (1) C. pen.

În baza art. 1 din Legea nr.

543/2002, a constatat grațiate pedepsele de 10 luni și 2 ani închisoare și a

atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor

art. 7 din aceeași lege.

Totodată, a redus pedeapsa stabilită

pentru infracțiunea prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen., de la un an și 6

luni închisoare, la un an închisoare, care se execută.

A menținut celelalte dispoziții ale

hotărârilor atacate.

Împotriva deciziei penale nr. 524

din 25 iunie 2003 procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție a declarat recurs în anulare, invocând cazul prevăzut de

art. 410 alin. (1), partea I, pct. 7

1

, teza I C. proc. pen.,

susținând că instanța de recurs, constatând grațierea pedepselor de 10 luni

închisoare și 2 ani închisoare, aplicate pentru infracțiuni săvârșite după data

de 4 noiembrie 2002, a pronunțat o hotărâre contrară legii.

Recursul în anulare este fondat, în

sensul și pentru motivele ce se vor arăta, în continuare.

Potrivit art. 8 din Legea nr. 543

din 4 octombrie 2002 modificată prin O.U.G. nr. 18/2003, au fost grațiate,

printre altele, pedepsele cu închisoare până la 5 ani inclusiv, aplicându-se

numai faptelor comise până la data publicării (M. Of. nr. 726/4.10.2002).

În cauză, deși s-a reținut corect,

în concordanță cu probele administrate, că infracțiunea de fals privind

identitatea prevăzută de art. 293 C. pen., pentru care s-a aplicat pedeapsa de

2 ani închisoare și tentativă la infracțiunea de trecere ilegală a frontierei

de stat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 70, pct. 1 din O.U.G.

nr. 105/2001, aprobată prin Legea nr. 243/2002, pentru care s-a aplicat

pedeapsa de 10 luni închisoare, au fost săvârșite la data de 12 octombrie 2002,

adică după data publicării legii menționate în Monitorul Oficial, totuși

instanța de recurs a constatat că aceste pedepse sunt grațiate, ceea ce evident

este o greșeală.

Totodată, se constată că pedeapsa

aplicată pentru infracțiunea privind identitatea prevăzută de art. 293 C. pen.,

este greșit individualizată în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C.

pen.

Astfel, față de împrejurările în

care inculpatul a săvârșit fapta și de situația sa personală, precum și de

poziția de sinceritate, pe parcursul procesului, pedeapsa de 2 ani închisoare

aplicată pentru această infracțiune este prea mare.

Pe de altă parte, nu se justifică

menținerea cuantumului acestei pedepse, orientată spre maximul special, în timp

ce pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, exceptată de la grațiere, aplicată

pentru complicitate la infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale,

care a făcut posibile celelalte infracțiuni, a fost redusă la un an închisoare,

orientată spre minimul special.

Considerând că aceste aspecte

constituie cazurile prevăzute de art. 410 alin. (1) partea I pct. 4 și 7

1

C. proc. pen., urmează ca în baza art. 414

1

alin. (1), raportat la

art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., a se casa decizia atacată

numai cu privire la constatarea grațierii pedepselor de 2 ani închisoare și de

10 luni închisoare, dispoziție care se va înlătura, precum și cu privire la

pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 293 C. pen., în sensul

că se reduce de la 2 ani închisoare, la un an închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., se vor contopi pedepsele aplicate, inculpatul urmând să

execute pedeapsa cea mai grea de un an închisoare.

Se va face aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

Celelalte dispoziții ale deciziei

atacate vor fi menținute.

Se va anula mandatul de executare

anterior și emite un nou mandat de executare a pedepsei, conform prezentei

decizii.

Onorariul de avocat, în sumă de

400.000 lei, pentru apărarea din oficiu, urmează a se plăti din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare declarat

de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție împotriva deciziei penale nr. 524 din 25 iunie 2003 a Curții de Apel

Timișoara, privind pe inculpatul A.C.

Casează decizia atacată cu privire

la dispoziția de constatare conform art. 1 din Legea nr. 543/2002 a grațierii a

pedepselor de 2 ani închisoare, aplicată în baza art. 293 C. pen. și de 10 luni

închisoare, aplicată în baza art. 20 C. pen., raportat la art. 70 din O.G. nr.

105/2001, dispoziție pe care o înlătură, cât și cu privire la pedeapsa pentru

infracțiunea de fals privind identitatea, prevăzută de art. 293 C. pen.

Modifică pedeapsa aplicată

inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 293 C. pen., în sensul că o

reduce de la 2 ani închisoare la un an închisoare.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de un an

închisoare.

Face aplicarea art. 71 și art. 64 C.

pen.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârii.

Anulează mandatul de executare

anterior și dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei conform

prezentei decizii.

Onorariul de avocat în sumă de

400.000 lei pentru apărarea din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7

aprilie 2004.