ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4232/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 78 din 3 februarie 2002, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în fond după casare, a dispus în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatului C.C. din infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a), g), i) și alin. (3) C. pen., pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 13 și art. 37 lit. b) C. pen.

În baza art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen., cu aplicarea art. 13 și art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.C. la 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 350 C. proc. pen. și s-a dispus arestarea inculpatului după rămânerea definitivă a hotărârii.

S-a dispus anularea pașaportului seria 00065474.

S-a constatat că partea vătămată T.C. nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul fiind acoperit.

A fost obligat inculpatul să plătească 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în fapt, următoarea situație de fapt.

La data de 1 august 1998, în jurul orelor 22,30, inculpatul împreună cu alte persoane s-au deplasat cu autoturismul concubinei sale, V.V., marca MERCEDES, la locuința părții vătămate T.C., pătrunzând prin efracție în locuința acesteia, de unde a sustras bunuri în valoare de 12.000.000 lei.

Partea vătămată a primit un telefon și după un timp, o persoană de sex bărbătesc i-a spus să se ducă la cutia poștală să ridice un plic cu valoarea bunurilor și în același timp, spunându-i că nu inculpatul a sustras bunurile.

Pentru a-și crea un alibi, inculpatul a declarat că la data respectivă, s-a aflat în Bulgaria, prezentând în acest sens pașaportul nr. 00065474, pe care sunt aplicare însă două ștampile falsificate.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul C.C., solicitând achitarea lui, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru infracțiunea de furt calificat și achitarea lui în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru infracțiunea de uz de fals.

Prin decizia penală nr. 297 din 22 mai 2003, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins ca nefondat, apelul declarat de inculpatul C.C.

S-a dedus prevenția de la 20 august 1997 și de la 26 ianuarie 1998 la data punerii în libertate.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul C.C., solicitând admiterea lui, casarea hotărârilor și achitarea, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru infracțiunea de furt calificat, deoarece nu el este autorul faptei, și achitarea lui pentru infracțiunea de uz de fals, în temeiul art. 11 pct. 2 raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., deoarece fapta nu întrunește elementele constitutive ale acestei infracțiuni.

Recursul declarat de inculpat nu este fondat, pentru considerentele ce urmează:

Susținerile inculpatului în sensul că nu a comis infracțiunea de furt calificat în dauna părții vătămate T.C. sunt infirmate de materialul probator administrat în cauză.

Astfel, în declarațiile sale, martorul B.G. a relatat că la data de 1 august 1997, în jurul orelor 22.00 a auzit alarma de la apartamentul părții vătămate, astfel că, ieșind pe balcon a observat două persoane necunoscute care se plimbau și urmăreau cu atenție scara blocului, apoi au intrat în bloc, iar după 2-3 minute a apărut un al treilea individ.

De asemenea, martorul a mai arătat că a intrat în casă încercând să o sune pe partea vătămată, însă nu a reușit, ieșind pe balcon, ocazie cu care i-a văzut pe cei trei indivizi urcându-se într-un autoturism marca MERCEDES.

Cu ocazia recunoașterii din grup, același martor l-a recunoscut pe inculpat, ca fiind unul din cei trei indivizi pe care i-a văzut în data de 1 august 1997.

Apărarea inculpatului în sensul că la data la care a fost comisă fapta se afla în Bulgaria, prezentând în acest sens pașaportul nr. ... este înlăturată de concluziile raportului de constatare tehnico-științifică nr. 215143 din 9 martie 1998, efectuat de Inspectoratul General al Poliției, Institutul de Criminalistică, dar și de adresa nr. 1025117 din 3 februarie 1998 a D.G.P.F.S.P.M.P., Direcția Poliției de Frontieră al P.P.F. Giurgiu pe unde inculpatul a susținut că a ieșit și intrat în țară.

Din raportul de constatare tehnico-științifică, rezultă că impresiunile de ștampile aplicate pe paginile 6 și 7 ale pașaportului seria ...nu au fost executate cu ștampila nr. 03 al P.P.F. Giurgiu din cadrul Ministerului de Interne, Direcția Generală a Poliției de Frontieră, Străini, Probleme de Migrări și Pașapoarte, fiind executate ambele cu aceeași ștampilă.

Din adresa nr. 1025130 din 9 martie 1998 a D.G.P.F.S.P.M.P. Direcția Poliției de Frontieră, P.P.F. Giurgiu, rezultă că ștampila cu nr. 03 aparține șefului de tură, dar care nu lucrează în trafic.

Pe de altă parte, din adresa nr. 1025117 din 3 februarie 1998 emisă de D.G.P.F.S.P.M.P., D.P.F. a P.P.F. Giurgiu, rezultă că în perioada 01 iulie 1997 – 31 august 1997, figurează ca ieșit din țară la data de 1 iulie 19987 cu cetățeanul român C.C., și nu inculpatul C.C.

De asemenea, din declarația martorei V.V., concubina inculpatului, rezultă că aceasta a cumpărat în luna februarie autoturismul marca MERCEDES, pe care l-a condus inculpatul, precizând că la data de 01 august 1997 nici ea, nici acesta, nu au condus autoturismul și nu l-au împrumutat altei persoane.

Așadar, instanțele au stabilit în mod corect în raport de materialul probator administrat în cauză, faptul că inculpatul C.C. este autorul infracțiunii de furt calificat, comis în data de 01 august 1997 în dauna părții vătămate T.C., astfel că, cererea acestuia prin care a solicitat achitarea pentru această faptă în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., se constată că nu este fondată și urmează să fie respinsă.

În ce privește susținerea inculpatului, în sensul că fapta reținută în sarcina lui nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., se apreciază că nu sunt fondate.

Potrivit art. 291 C. pen., constituie infracțiunea de uz de fals, folosirea unui înscris oficial ori sub semnătură privată, cunoscând că este fals.

În declarațiile lor, inculpatul și fiul acestuia, C.G. au arătat că numitul S.C. s-a ocupat de aplicarea ștampilelor pe pașaportul falsificat, pe care, ulterior acesta i-a transmis inculpatului, atunci când a fost arestat.

Or, fapta inculpatului de a prezenta organelor de urmărire penală un pașaport despre care cunoștea că este falsificat, în scopul de a-și dovedi nevinovăția, în sensul că la data săvârșirii infracțiunii de furt calificat s-ar fi aflat în Bulgaria, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., așa cum în mod corect au reținut atât instanța de fond cât și cea de apel.

În consecință, se constată că cel de-al doilea motiv de recurs invocat de inculpat este nefondat și urmează să fie respins.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen, urmează ca recursul declarat de inculpatul C.C. să fie respins ca nefondat.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.C. împotriva deciziei penale nr. 297 din 22 mai 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată, în ședință publică, azi 3 octombrie 2003.