ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3935/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rechizitoriul din 25 iunie 2001, Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial București i-a trimis în judecată pe inculpații: - S.R., pentru infracțiunile prevăzute de art. 288 C. pen., art. 291 C. pen., art. 293 C. pen. și art. 65 din Legea nr. 56/1992; - G.E., pentru infracțiunile prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 65 din Legea nr. 56/1992, art. 257 C. pen. și art. 26, raportat la art. 255 C. pen.; - P.G., pentru infracțiunile prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 65 din Legea 56/1992, art. 289 C. pen. și art. 254 C. pen. și - C.I., pentru infracțiunile prevăzute de art. 26, raportat la art. 255 C. pen.

și art. 26 C. pen., raportat la art. 65 din Legea nr. 56/1992. S-a reținut că, în luna septembrie 2000, inculpatul S.R. a sustras pașaportul cumnatului său A.M. și a înlocuit poza acestuia cu propria sa fotografie. La data de 3 octombrie 2000, împreună cu concubina sa R.M. și cu doi copii minori trecuți pe pașaportul concubinei, s-au deplasat la punctul de frontieră Siret, pentru a trece frontiera în Ucraina. În dimineața zilei de 4 octombrie 2000, S.R. l-a cunoscut în gară pe inculpatul G.E., care făcea taximetrie, și care în schimbul sumei de 50 de mărci germane l-a pus în legătură cu plutonierul major de frontieră C.I., spre a-l ajuta să treacă frontiera cu pașaportul fals. La rândul său, C.I.

i-a făcut legătura cu colegul său P.G., care, deși a observat falsul a aplicat ștampila pe pașaport și i-a permis urcarea în trenul ce pleca spre Ucraina, primind în schimb suma de 150 de mărci germane. Grănicerii ucrainieni au descoperit falsul și l-au întors atât pe inculpat, cât și pe însoțitorii săi, în România. Prin sentința penală nr. 48 din 8 aprilie 2002, Tribunalul Militar Teritorial București l-a condamnat pe inculpatul S.R. la 3 ani închisoare, pentru infracțiunea de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., la 3 ani închisoare, pentru infracțiunea de fals privind identitatea, prevăzută de art. 293 C. pen. și la 2 ani închisoare, pentru infracțiunea de trecere frauduloasă a frontierei, prevăzută de art. 65 din Legea nr. 56/1992, dispunând, potrivit art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., executarea pedepsei celei mai mari, de 3 ani închisoare.

Pentru infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen., inculpatul S.R. a fost achitat în temeiul art. 10 alin. (1) lit. c) și art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. Ceilalți inculpați au fost achitați pentru toate infracțiunile reținute în actul de acuzare, în temeiul art. 10 alin. (1) lit. a) și art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. Împotriva hotărârii a declarat apel Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial București, solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și, pe fond, condamnarea inculpaților pentru toate infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată. Curtea Militară de Apel, prin decizia penală nr. 73 din 30 iulie 2002, a admis apelul procurorului și a desființat parțial sentința, în sensul că: - l-a condamnat pe inculpatul S.R.

la un an închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen. (pe care a contopit-o în rezultanta de 3 ani închisoare); - l-a condamnat pe inculpatul G.E. la un an închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 65 din Legea nr. 56/1992, la 2 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 257 C. pen. și la 2 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 255 C. pen., dispunând executarea pedepsei celei mai mari, de 2 ani închisoare; - l-a condamnat pe inculpatul C.I. la un an închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 255 C. pen. și la un an închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 65 din Legea nr. 56/1992, dispunând suspendarea executării pedepsei rezultante de 1 an închisoare; - l-a condamnat pe inculpatul P.G.

la un an și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 65 din Legea nr. 56/1992, la 2 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 289 C. pen. și la 3 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 254 C. pen., dispunând executarea pedepsei celei mai mari, de 3 ani și 6 luni închisoare. Instanța a confiscat 50 de mărci germane de la inculpatul G.E. și 150 de mărci germane de la inculpatul P.G. Împotriva deciziei au declarat recurs inculpații S.R., G.E., C.I. și P.G., solicitând casarea deciziei pronunțate în apel și menținerea hotărârii instanței de fond (C.I., P.G. și G.E.), întrucât vinovăția lor nu a fost probată, iar inculpatul S.R., reducerea pedepsei aplicate, în subsidiar inculpatul G.E.

a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate sub aspectul modului de executare, în sensul aplicării art. 81 C. pen. Prin decizia penală nr. 5591 din 17 decembrie 2002, Curtea Supremă de Justiție, secția penală, a admis recursurile inculpaților, a casat hotărârile și a trimis cauza tribunalului spre rejudecare, cu motivarea că, se impunea înlăturarea contradicțiilor dintre declarațiile persoanelor audiate în cauză, prin reaudieri și confruntări, în vederea stabilirii corecte a situației de fapt. Tribunalul Militar Teritorial București, prin sentința penală nr. 64 din 11 martie 2003, a declinat competența în favoarea Tribunalului Suceava, în baza art. 42 C. proc. pen., raportat la art. 64 alin. (2) din Legea nr. 360/2002.

Prin sentința penală nr. 292 din 15 octombrie 2003, Tribunalul Suceava l-a condamnat pe inculpatul S.R. la un an și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 291 C. pen., la 2 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 293 C. pen. și la 2 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 65 din Legea nr. 56/1992. Potrivit art. 1 din Legea nr. 543/2002, instanța a constatat grațiate ultimele două pedepse, iar pedeapsa de un an și 6 luni închisoare a fost contopită cu pedeapsa de un an și 6 luni aplicată prin sentința penală nr. 107/2000 a Judecătoriei Orăștie. Rezultanta de un an și 6 luni închisoare a fost adiționată pedepsei de 10 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2331/2001 a Judecătoriei Arad.

În temeiul art. 10 alin. (1) lit. c) și art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., inculpatul S.R. a fost achitat pentru infracțiunea prevăzută de art. 288 C. pen. Ceilalți 3 inculpați au fost achitați pentru toate infracțiunile reținute în sarcina lor, în baza art. 10 alin. (1) lit. a) și art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. Împotriva sentinței a declarat apel procurorul, criticând-o pentru aceea că, instanța a făcut o eroare gravă de fapt când a reținut că inculpatul S.R. nu a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen. și că celelalte infracțiuni reținute în sarcina celorlalți 3 inculpați nu există. Prin decizia penală nr. 380 din 8 decembrie 2003, Curtea de Apel Suceava a respins, ca nefondat, apelul declarat de parchet, apreciind ca fiind legală și temeinică soluția pronunțată de instanța de fond.

Împotriva deciziei a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor și, pe fond, condamnarea inculpaților pentru infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată. Verificând actele dosarului, Curtea constată următoarele: Solicitarea parchetului, în sensul de a fi condamnat inculpatul S.R. pentru infracțiunea prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen. și a inculpaților G.E., C.I. și P.G. pentru toate infracțiunile reținute prin actul de acuzare nu poate fi primită, întrucât aceasta se bazează pe declarațiile contradictorii ale inculpatului S.R. și ale concubinei acestuia, R.M. Astfel, analiza acestor declarații conduce la concluzia că sunt nesincere, întrucât conțin numeroase neconcordanțe cu privire la descrierea modului în care au procedat la ieșirea din țară, legătura cu cei trei inculpați (G.E., C.I.

și P.G.) și descrierea acestora. De exemplu, la urmărirea penală, martora R.M. a afirmat că l-a văzut pe inculpatul S.R. atunci când a vorbit pe peron cu unul din subofițerii de poliție, iar în fața instanței a afirmat că „soțul meu nu a vorbit pe peron decât cu inculpatul G.E., eu numai asta am văzut”. Pe de altă parte, declarațiile inculpaților G.E., C.I. și P.G. sunt constante și concordante între ele, referindu-se la prezentarea activităților desfășurate în ziua respectivă de către aceștia, aspecte confirmate de declarațiile martorilor audiați în cauză. Cu privire la inculpatul G.E., s-a reținut că acesta a declarat constant faptul că l-a transportat pe inculpatul S.R. și familia acestuia mai întâi spre casa inculpatului C.I.

în scopul de a se informa asupra orei de plecare a trenului, apoi în Gara Vicșani, unde a rămas aproximativ 2 ore (până la sosirea trenului) pentru a permite familiei inculpatului S.R. să stea în mașină, afară fiind frig, în schimbul acestor servicii primind de la inculpatul S.R. suma de 50 mărci germane, așa cum se înțeleseseră. Faptul că inculpatul G.E. nu a făcut altceva decât să se intereseze despre trenul care îl interesa pe inculpatul S.R., așa cum a și declarat constant, este confirmat și de declarațiile martorului R.I., comandant al Poliției Orașului Siret, coroborate cu declarațiile inculpatului C.I. Cu privire la inculpații C.I. și P.G., s-a reținut că, în data de 4 octombrie 2000, aceștia au efectuat serviciu la P.C.T.F.

Vicșani, împreună cu martorul L.A. (șef de tură), în sensul că au verificat documentele personale ale celor care părăseau țara prin acel punct de frontieră. Din declarațiile inculpatului P.G. rezultă că acesta a verificat documentele inculpatului S.R. și ale concubinei acestuia, operând pașapoartele respective în registru și aplicând viza de ieșire pe acele pașapoarte. Inculpatul a arătat că nu a sesizat falsificarea pașaportului inculpatului S.R. întrucât aceasta era bine executată, pe de o parte, iar, pe de altă parte, din cauza întârzierii pe care a avut-o trenul (2 ore), lucrătorii de poliție au avut la dispoziție numai 24 de minute pentru verificarea documentelor. Susținerile inculpatului au fost confirmate de declarațiile martorilor L.A., șeful punctului de control în ziua respectivă și C.E.

Astfel, L.A. a susținut afirmația inculpatului P.G., în sensul că falsul fusese executat într-o manieră neîntâlnită până atunci, arătând totodată că „falsificarea pașaportului putea trece neobservată, deoarece timpul de oprire în stație a trenurilor era limitat la 20 de minute, motiv pentru care lucrătorii de specialitate începeau controlul încă de la Suceava Nord”. În același sens, martorul C.E. a arătat că, la momentul respectiv, nu a sesizat falsul asupra pașaportului inculpatului S.R. deoarece acesta era bine executat. Cu privire la inculpatul S.R. s-a reținut că acesta a folosit pașaportul cumnatului său, A.M., după înlocuirea fotografiei titularului cu fotografia sa, trecând fraudulos granița prin P.C.T.F.

Vicșani, în condițiile în care pașaportul a fost falsificat de către o altă persoană în schimbul unei sume de bani. Față de această situație, instanțele, în mod corect, au dispus achitarea inculpatului S.R. pentru această infracțiune, întrucât susținerile acestuia, coroborate cu cele ale concubinei sale, R.M., nu au fost infirmate de alte probe. În consecință, se constată că soluțiile de achitare a inculpatului S.R. pentru infracțiunea prevăzută de art. 288 C. pen. și a inculpaților G.E., C.I. și P.G. pentru toate infracțiunile reținute prin actul de acuzare sunt temeinice și legale, fiind conforme probelor administrate în cauză și principiile ce guvernează desfășurarea procesului penal. Față de aceste considerente, urmează ca, în baza dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., să fie respins recursul declarat de parchet, ca nefondat. În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, pentru inculpatul S.R., se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava împotriva deciziei penale nr. 380 din 8 decembrie 2003 a Curții de Apel Suceava, privind pe inculpații S.R., G.E., C.I. și P.G. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul S.R., în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 iulie 2004.