ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4164/2004

Asupra recursurilor de față,

Examinând actele dosarului, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 206 din 10

martie 2004, pronunțată în dosarul nr. 7978/2003, Tribunalul Dolj, secția

penală a condamnat, printre alții, pe inculpații:

- I.I.C. și U.D.N., prin schimbarea

încadrării juridice a faptei, din infracțiunea prevăzută de art. 293, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 293 alin.

(1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de câte un an

închisoare.

La aceeași pedeapsă i-a condamnat pe

aceeași inculpați, în baza art. 242 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen.

S-a constatat că ambele pedepse de

câte un an închisoare aplicate celor doi inculpați sunt grațiate integral și

condiționat în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, modificată, atrăgându-li-se

atenția asupra prevederilor art. 7 din lege.

În baza art. 254 alin. (1), cu

aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 41 alin. (2) C. pen., s-a dispus

condamnarea inculpatului I.I.C. la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 31 alin. (1), raportat

la art. 289, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., același inculpat a fost

condamnat la un an închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului I.I.C.,

dispunându-se ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și

2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în

condițiile art. 71 și art. 64 C. pen.

Inculpatul U.D.N. a fost condamnat

la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de

art. 64 lit. a) și b) C. pen., în baza art. 26, raportat la art. 254 alin. (1) C.

pen., cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen.

Pentru ambii inculpați I.I.C. și U.D.N.

a fost dedusă din pedeapsă perioada arestului preventiv începând de la data de 26

noiembrie 2003 la zi.

Inculpatul C.E.C. a fost condamnat

la pedeapsa de un an închisoare, în baza art. 25, raportat la art. 293 alin.

(1) C. pen., pedeapsă grațiată integral și condiționat în baza art. 1 din Legea

nr. 543/2002, modificată, atrăgându-i-se atenția inculpatului asupra

dispozițiilor art. 7 din aceeași lege.

În baza art. 255 C. pen., același

inculpat a fost condamnat la un an și 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71

și art. 64 C. pen. În baza art. 88 C. pen., a fost scăzută din pedeapsă

perioada arestului preventiv începând de la 26 noiembrie 2003 la zi.

Cu privire la toți cei trei

inculpați, a fost menținută arestarea preventivă.

Instanța a reținut că, în mod

repetat, încălcând prevederile Ordinului Ministerului de Interne nr. 1190/2000

și nr. 150/1972, sergentul major U.D.N. a întocmit în fals copii ale unor

buletine de identitate pe numele unor persoane pe care i le furniza serg. major

I.I.C., acesta procedând la confecționarea unor pașapoarte false cu privire la

identitatea posesorilor, în schimbul primirii unor sume de bani.

Cu privire la inculpatul C.E.C.,

cetățean român cu domiciliul în Italia, căruia îi fusese îngrădit dreptul de

liberă deplasare peste frontiera națională, ca urmare a solicitării B.R.D. de

la care obținuse credite, nerambursate, s-a reținut că a săvârșit infracțiunile

de dare de mită și de complicitate la fals privind identitatea.

Astfel, C.E.C. i-a solicitat

inculpatului U.D.N. obținerea unui buletin de identitate, cu datele de stare

civilă ale unei alte persoane, pe care să aplice fotografia sa în vederea

folosirii acestuia pentru eliberarea unui pașaport fals, dându-i inculpatului U.D.N.

suma de 2000 mărci germane, sumă pretinsă de inculpatul I.I.C., cel care i-a

eliberat pașaportul fals.

Prin decizia penală nr. 328 din 30

iunie 2004, Curtea de Apel Craiova a admis apelul declarat de P.N.A., serviciul

Anticorupție Craiova, a casat sentința menționată numai sub aspectul completărilor

juridice și, rejudecând cauza, a aplicat și alin. (2) la infracțiunea prevăzută

de art. 293 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2), reținute în sarcina

inculpaților I.I.C. și U.D.N. și la cele prevăzute de art. 25, raportat la art.

293 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reținute în sarcina

inculpatului C.E.C. și a altor inculpați condamnați în aceiași cauză,

menținându-se pedepsele.

De asemenea, a completat cu

aplicarea art. 17 lit. c), art. 18 pct. 1 din Legea nr. 78/2000 încadrarea

juridică la infracțiunea prevăzută de art. 31, raportat la art. 289, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același

cod, reținută inculpatului I.I.C., și la infracțiunea prevăzută de art. 292, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reținută inculpaților U.D.N. și I.I.C.

Cu privire la pedeapsa complementară

aplicată inculpaților I.I.C. și U.D.N. s-a dispus și interzicerea dreptului

prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale sentinței.

S-a dedus în continuare detenția și

a fost menținută arestarea preventivă a inculpaților.

Au fost respinse, ca nefondate,

apelurile declarate de inculpații I.I.C., U.D.N., C.E.C., I.C. și A.C.

Împotriva acestei decizii, au

declarat recurs inculpații I.I.C., U.D.N. și C.E.C.

Prin cererile trimise din

Penitenciarul de Maximă Securitate Craiova, recurenții inculpați U.D.N. și C.E.C.

au solicitat să se ia act de retragerea recursurilor declarate, cereri

confirmate în ședința publică din 17 august 2004.

Potrivit dispozițiilor art. 385

4

alin. (2) teza a doua, părțile își pot retrage recursul în condițiile art. 369 C.

proc. pen.

Înalta Curte, constatând că au fost

respectate condițiile prevăzute în art. 369 alin. (1) C. proc. pen., aplicate

în mod corespunzător, întrucât retragerea recursurilor s-a făcut personal până

la închiderea dezbaterilor, urmează a lua act de retragerea solicitată de cei

doi recurenți inculpați.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurenții U.D.N. și C.E.C. vor fi obligați la plata cheltuielilor

judiciare către stat, în sumă de câte 1.600.000 lei, din care suma de câte 400.000

lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Recursul declarat de inculpatul I.I.C.

a vizat achitarea, susținându-se: a) că nu există probe în dovedirea vinovăției

sale, b) nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de luare de

mită și c) încadrarea corectă (juridică) a faptei este în art. 256 C. pen. S-a

mai solicitat reducerea pedepsei în raport cu schimbarea încadrării juridice a

faptei în art. 256 C. pen.

Înalta Curte constată că recursul

declarat de inculpatul I.I.C. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Referitor la stabilirea răspunderii

penale a inculpatului, Înalta Curte constată, din examinarea tuturor probelor,

ca fiind dovedită atât săvârșirea faptei de luare de mită de către inculpat (care

a și recunoscut faptele atât în cursul cercetării administrative, cât și în

faza urmăririi penale), cât și vinovăția acestuia sub forma intenției directe.

Totodată, se reține o corectă încadrare a faptei în infracțiunea continuate de

luare de mită.

Revenirea ulterioară a acestui

inculpat, nu este cu nimic justificată, în deosebi, avându-se în vedere

calitatea sa de subofițer de poliție, care prin natura activității sale cunoștea

semnificația și consecințele unor declarații de recunoaștere a unor fapte

penale. Totodată, expertiza efectuată de Serviciul de Criminalistică I.P.J.

Dolj a evidențiat activitatea infracțională complexă a acestui inculpat care a

fost posibilă tocmai datorită accesului la datele informatizate, respectiv

evidența actelor de identitate pierdute de titulari sau abandonate.

Declarațiile date de inculpatul U.D.N.

sunt, de asemenea, concludente în dovedirea vinovăției inculpatului I.I.C.

Nu este verosimilă nici afirmația

recurentului inculpat privind executarea în mod gratuit a actelor false, riscul

asumat prin falsificarea actelor de identitate fiind cunoscut de inculpat, prin

natura profesiei sale de polițist.

De asemenea, actele efectuate în

cursul anchetei administrative efectuate simultan în cele două municipii

(Harghita și Craiova) privind pe inculpații I.I.C. și U.D.N. au evidențiat

înțelegerea existentă între ei referitoare la modalitatea de falsificare a

actelor de identitate, eliberarea pașapoartelor și primirea banilor de la

persoanele care beneficiau de eliberarea actelor false, recunoscută de ambii

inculpați la primele cercetări.

Împrejurarea că sumele de bani nu au

fost primite direct de la beneficiari, ci prin intermediul inculpatului U.D.N.,

nu are nici o relevanță pentru reținerea neimplicării inculpatului I.I.C.,

aceasta fiind doar o altă modalitate de săvârșire a infracțiunii de luare de

mită în scopul asigurării discreției și a reușitei activității infracționale,

așa cum în mod corect au reținut instanțele.

Nu se justifică nici schimbarea

încadrării juridice din infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 C.

pen., în infracțiunea de primire de foloase necuvenite, prevăzută de art. 256

din același cod, deoarece, beneficiarilor eliberării actelor false li s-au

pretins sumele reprezentând echivalentul acestor servicii înainte de

falsificarea actelor de identitate (pașapoarte), aspect esențial în definirea

infracțiunii de luare de mită.

Înalta Curte constată, sub toate aspectele,

că recursul inculpatului I.I.C. este nefondat, existând dovezi privind

săvârșirea infracțiunii de luare de mită, privind vinovăția sa, iar încadrarea

juridică a faptei sale este corectă. Evident, nu se impune nici reducerea

pedepsei solicitată ca urmare a schimbării încadrării juridice a faptei (cerere

nejustificată).

Totodată, se constată că pedeapsa a

fost corect individualizată, în raport cu prevederile art. 72 C. pen.

Conform art. 88 C. pen., se va scade

din durata pedepsei aplicate inculpatului, timpul arestării preventive începând

de la 26 noiembrie 2003, la zi (17 august 2004).

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul inculpat I.I.C. va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat, în sumă de 1.200.000 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul I.I.C. împotriva deciziei penale nr. 328 din 30 iunie 2004

a Curții de Apel Craiova.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 26 noiembrie 2003 la 17 august

2004.

Obligă pe recurentul inculpat la

plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Ia act de retragerea recursurilor

declarate de inculpații C.E.C. și U.D.N., împotriva deciziei penale nr. 328 din

30 iunie 2004 a Curții de Apel Craiova.

Obligă pe recurenții inculpați C.E.C.

și U.D.N. la plata sumei de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru

apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

17 august 2004.