ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5961/2004

Tribunalul București, secția a II-a penală, prin sentința penală nr. 388 din 25 aprilie 2002, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpaților M.D.I., B.G.M., V.V., D.S. și C.I. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 323 alin. (1) C. pen.

Conform art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpații M.D.I., B.G.M., V.V. și C.I. din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) și (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 din același cod, infracțiune pentru care, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a dispus achitarea celor patru inculpați.

În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpații A.M.C. și V.M., din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), cu aplicarea art. 13 din același cod, infracțiune pentru care, conform art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a dispus achitarea celor doi inculpați.

Conform art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpata D.S. din infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (1), (3) și (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 din același cod, infracțiune pentru care, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpaților. II. 1. În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpatul M.D.I., din infracțiunea prevăzută de art. 178 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 178 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și în baza acestor din urmă texte de lege l-a condamnat pe inculpat la 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 289 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpat la un an închisoare. Conform art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) din același cod. A făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. A dedus din pedeapsa aplicată, perioada reținerii și arestării preventive, de la 15 iunie 2000, la 15 iulie 2000 și de la 17 iulie 2000, la 26 septembrie 2000. 2. Conform art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului B.G.M., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 289 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 178 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpat la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) din același cod. A făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. A dedus din pedeapsa aplicată, perioada reținerii și arestării preventive de la 15 iunie 2000, la 24 octombrie 2000. 3. Conform art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpatul A.M.C., din infracțiunile prevăzute de art. 178 din Legea nr. 141/1997 și de art. 291 alin. (1) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 178 din Legea nr. 141/1997, dispoziții legale în baza cărora l-a condamnat pe inculpat la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 81 și art. 82 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 5 ani, ce constituie termen de încercare și a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și art. 84 din același cod. A dedus din pedeapsa aplicată, perioada reținerii și arestării preventive de la 15 iunie 2000, la 24 octombrie 2000. 4. Conform art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpata V.V., din infracțiunile prevăzute de art. 178 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de art. 291, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 178 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., dispoziții legale în baza cărora a condamnat-o pe inculpată la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 81 și art. 82 din același cod a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 5 ani termen de încercare și a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 și art. 84 C. pen. A dedus din pedeapsa aplicată, perioada reținerii și arestării preventive de la 15 iunie 2000, la 24 octombrie 2000.

În baza art. 26 C. pen., raportat la art. 178 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 74 lit. a), raportat la art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpata D.S. la un an și 10 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. A menținut starea de arest a inculpatei și a dedus din pedeapsa aplicată, perioada reținerii și arestării preventive de la 6 iulie 2000, la zi.

Conform art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpatul C.I., din infracțiunile prevăzute de art. 178 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de art. 291 din același cod, în infracțiunea prevăzută de art. 178 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., dispoziții legale în baza cărora, făcând aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., l-a condamnat pe inculpat la 2 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. A făcut aplicarea art. 71 și art. 64 din același cod. A menținut starea de arest a inculpatului și a dedus din pedeapsa aplicată, perioada reținerii și arestării preventive de la 6 iulie 2000, la zi.

Conform art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpatul V.M., din infracțiunile prevăzute de art. 178 din Legea nr. 141/1997 și de art. 291 C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 178 din Legea nr. 141/1997, dispoziții legale în baza cărora l-a condamnat pe inculpat la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 81 și art. 82 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe un termen de încercare de 5 ani și a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și art. 84 din același cod. A obligat în solidar pe inculpații M.D.I. și B.G.M. la plata despăgubirilor către partea civilă M.F. D.G.V., după cum urmează: - 100.243.024 lei, reprezentând drepturi datorate pentru autoturism, titular D.S., plus majorările de întârziere calculate conform legii începând cu data de 19 noiembrie 1999 și până la achitarea integrală a debitului; - 100.243.024 lei, reprezentând drepturi datorate pentru autoturism, titular D.S., plus majorările de întârziere calculate conform legii începând cu data de 19 noiembrie 1999 și până la achitarea integrală a debitului; - 79.661.470 lei, reprezentând drepturi datorate pentru autoturism, titular B.V., plus majorările de întârziere calculate conform legii începând cu data de 23 decembrie 1999 și până la achitarea integrală a debitului; - 47.055.008 lei, reprezentând drepturi datorate pentru autoturism, titular B.N., plus majorările de întârziere calculate conform legii, începând cu data de 18 ianuarie 2000 și până la achitarea integrală a debitului; - 90.606.628 lei, reprezentând drepturi datorate pentru autoturism, titular B.N., plus majorările de întârziere calculate conform legii, începând cu data de 18 ianuarie 2000 și până la achitarea integrală a debitului; - 43.174.620 lei, reprezentând drepturi datorate pentru autoturism, titular M.G., plus majorările de întârziere calculate conform legii, începând cu data de 26 ianuarie 2000 și până la achitarea integrală a debitului. A obligat, în solidar, pe inculpații M.D.I., B.G.M., A.M.C. și V.V. la plata sumei de 60.194.500 lei, reprezentând drepturi datorate pentru autoturism, titular M.G., plus majorările de întârziere calculate conform legii, începând cu data de 26 ianuarie 2000 și până la achitarea integrală a debitului, cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă M.F.P. D.G.V. A obligat, în solidar, pe inculpații C.I. și D.S. la plata despăgubirilor către partea civilă M.F.P. D.G.V., după cum urmează: - 35.928.112 lei, reprezentând drepturi datorate pentru autoturism, titular D.O., plus majorările de întârziere calculate conform legii, începând cu data de 23 octombrie 1999 și până la achitarea integrală a debitului; - 63.070.752 lei, reprezentând drepturi datorate pentru autoturism, titular D.O., plus majorările de întârziere calculate conform legii începând cu data de 23 octombrie 1999 și până la achitarea integrală a debitului cu titlu de despăgubiri către partea civilă M.F.P. D.G.V. A dispus ridicarea sechestrului asigurător aplicat asupra următoarelor autoturisme: - F.M., dobândit de N.V., sechestrul fiind aplicat prin procesul verbal din 9 octombrie 2000, întocmit de ofițeri din cadrul I.P.T. București, serviciul de Poliție Economico - Financiară; - J.G.C., dobândit de D.M., sechestrul fiind aplicat prin procesul-verbal din 7 august 2000 întocmit de subofițeri din cadrul I.P.T. București, serviciul de Poliție Transporturi Aeriene Otopeni; - autoutilitara F.D., dobândit de C.G.; - O.F., sechestrul fiind aplicat prin procesul verbal din 9 martie 2000 de ofițeri din cadrul I.P.T. București, serviciul de Poliție Transporturi Aeriene Otopeni, autoturismul sigilat rămânând în custodia I.P.T. București; - J.G.C., sechestrul fiind aplicat prin procesul verbal din 25 iulie 2000, întocmit de subofițerii din cadrul I.P.T. București, autoturismul sigilat fiind în custodia I.P.T. București. A obligat pe fiecare inculpat la plata sumei de câte 4.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Hotărând astfel, prima instanță a reținut, în fapt, următoarele: Conform dispozițiilor Regulamentului de Aplicare a Codului Vamal (H.G. nr. 629 din 6 octombrie 1997), persoanele fizice care își stabilesc domiciliul definitiv în România pot introduce în țară, fără a fi supuse plății taxelor vamale, diferite bunuri, inclusiv două mijloace de transport auto, indiferent de tipul și categoria acestora, în termen de 9 luni, de la data obținerii repatrierii. Pentru efectuarea formelor de vămuire în aceste cazuri, este necesar a se prezenta organelor vamale, următoarele documente: cerere pentru îndeplinirea formalităților de vamă, documente care să ateste caracteristicile tehnice ale autovehiculului: originale, traduceri și copii xerox ale acestora, documente care să ateste proprietatea asupra autovehiculului în original, traduceri și copii xerox, copie xerox a documentului de călătorie, care să ateste că la data semnării actului de dobândire a proprietății, titularul se află în țara de unde a fost dobândit autovehiculul, nota de constatare emisă de R.A.R., cu privire la caracteristicile tehnice ale autovehiculului sau cartea de identitate în xerocopie. În lipsa persoanei repatriate s-ar putea prezenta pentru efectuarea formelor vamale o persoană împuternicită de aceasta, cu procură autentificată de un notar public. Ulterior, după adoptarea actului normativ sus menționat, mai multe persoane au folosit aceste facilități, prevăzute pentru persoanele repatriate, în interes propriu, respectiv pentru a introduce în România autovehicule, fără a se plăti taxele vamale prevăzute de lege. Astfel s-a procedat la obținerea documentelor necesare de la persoanele care aveau posibilitatea de a obține repatrierea, în cea mai mare parte cetățeni din Republica Moldova, iar pe baza actelor de identitate ale acestora, se efectuau formele pentru stabilirea domiciliului în România și obținerea adreselor care atestau calitatea de repatriat. În continuare, documentele respective, împreună cu actele autovehiculelor în cauză erau folosite la efectuarea formelor vamale, pentru mașini aduse din străinătate și, ulterior, înmatricularea lor în circulație pe numele persoanelor repatriate, deși, în realitate, acestea nu erau proprietarii acelor mașini. În acest sens, inculpata D.S. a solicitat cetățenilor din Republica Moldova: D.O., D.A., D.N., D.R., R.A., R.V., B.A., B.V., ca, în schimbul sumei de 300 dolari S.U.A. și a cheltuielilor de deplasare să vină la București, pentru întocmirea formelor de repatriere. După depunerea cererii de obținere a cetățeniei române la Direcția de Pașapoarte București și obținerea adresei necesare, cetățenii moldoveni erau conduși de inculpată la secția 23 Poliție, unde acestora li se eliberau actele privind stabilirea domiciliului în București, cartea de identitate și adeverința necesară pentru scutirea de taxe vamale. De menționat că, anterior, inculpata D.S. intermedia contractele de închiriere cu diverși proprietari de locuințe din zona cartierului 23 august din București, în schimbul sumei de 100 dolari S.U.A., pentru ca cetățenii repatriați să poată dovedi existența unui spațiu locativ. Adeverințele de repatriere și cărțile de identitate erau ulterior predate de către inculpata D.S. pentru suma de 1.000 – 1.100 dolari S.U.A. inculpatei S.A.L., pentru a le folosi la efectuarea formelor vamale și înmatricularea unor autoturisme aduse din străinătate. În acest sens, au fost audiați în Republica Moldova o parte din cetățenii moldoveni, aceștia declarând că, după obținerea documentelor de repatriere de la autoritățile române, acestea au fost luate de către inculpata D.S., în schimbul sumelor de bani menționate anterior. De asemenea, după cum rezultă din concluziile expertizei grafice, scrisul ce completează rubricile referitoare la datele de stare civilă, data și semnătura de pe cererile pentru aprobarea stabilirii domiciliului în București, înregistrate la secția 23 poliție, pe numele R.A., R.V., R.V. (fiul), B.V. și B.A., precum și scrisul ce completa mențiunea „am primit originalul” de pe adeverințele de vamă, eliberate de aceeași secție de poliție, pe numele R.V., R.A., R.V. (fiul) și D.N. au fost executate de inculpata D.S. De asemenea, martorii N.V. și N.I.V. au precizat că inculpata D.S. se ocupa, în mod frecvent, cu întocmirea actelor de repatriere pentru mai mulți cetățeni din Republica Moldova, iar după obținerea adeverințelor necesare, le vindea unor cetățeni români, care voiau să introducă în țară autoturisme fără plata taxelor vamale, datorită valorii ridicate a acestora. Astfel, după ce primea repatrierile de la inculpata D.S., inculpata S.A.L. a falsificat actele de proveniență, declarațiile vamale de tranzit și o procură specială, prin care numitul D.O. îl împuternicea pe inculpatul C.I. să-i aducă în România și să-i efectueze formele legale necesare pentru două autoturisme. În acest scop, la data de 22 octombrie 1999, inculpatul C.I., împreună cu inculpata S.A.L. s-au deplasat la Biroul Vamal Gara de Nord, având asupra lor un set de documente, ambele pe numele numitului D.O. După efectuarea formelor vamale, autoturismul F.M. a fost înmatriculat pe numele cetățeanului repatriat, iar, ulterior, mașina a fost vândută cu suma de 7.500 dolari S.U.A. pe numele numitei N.V., aceasta declarând că a cumpărat autovehiculul din Târgul Vitan Bârzești, de la un cetățean din Republica Moldova. Autoturismul V.J. nu a fost identificat ca înmatriculat, până în prezent, în România. În urma verificării actelor prezentate la Biroul Vamal Gara de Nord R.A.R. s-a stabilit că acestea au fost falsificate, după cum rezultă și din concluziile raportului de expertiză grafică. De asemenea, conform datelor comunicate de Biroul Notarului Public M.P., procura specială din 14 octombrie 1999, prin care numitul D.O. îl împuternicea pe inculpatul C.I., pentru efectuarea formelor legale, necesare la cele două autoturisme, nu figurează a fi autentificate la acest notar, fapt ce a fost confirmat și de concluziile raportului de expertiză grafică. În cursul cercetărilor, inculpatul C.I. a declarat că a cunoscut-o pe inculpata S.A.L., din anul 1998, ulterior, devenind prieteni apropiați. În toamna anului 1999, inculpata l-a rugat să o ajute la efectuarea formelor vamale pentru un autoturism, susținând că a pierdut actele de identitate, iar inculpatul C.I. a fost de acord și i-a dat în acest scop buletinul său de identitate. La data de 22 octombrie 1999 a mers împreună cu inculpata S.A.L. la Biroul Vamal Gara de Nord, în numele numitului D.O., cetățean din Republica Moldova, care își stabilise domiciliul în România, a efectuat demersurile necesare pentru vămuirea autoturismului F.M., semnând în acest scop și chitanța vamală, de asemenea, inculpata i-a spus că în aceeași zi a mai efectuat formele vamale și pentru un autoturism marca V.J., iar pentru ajutorul primit de la inculpat, inculpata S.A.L. i-a achitat acestuia cheltuielile de chirie și întreținere. Fiind audiat numitul D.O. a declarat că nu îl cunoaște pe inculpatul C.I. și nu i-a dat acestuia nici o procură specială. În urma cercetărilor efectuate în cauză, s-a stabilit că, pe numele unor cetățeni moldoveni, ale căror acte de repatriere au fost folosite de inculpata D.S. s-au introdus în țară și s-au efectuat formele vamale (cu scutirea taxelor vamale), următoarele autoturisme: două autoturisme marca H.G., pe numele lui R.V., introduse în țară la 23 decembrie 1999 de către numitul L.R.; două autoturisme marca V.P. pe numele lui R.A., introduse în țară la 23 mai 2000, prin împuternicit I.I.; două autoturisme marca O.A. și respectiv V.P. pe numele lui B.V., introduse în țară la 11 ianuarie 2000 prin împuternicit B.V.G.; două autoturisme O.V. și V.P. pe numele lui R.V., introduse în țară prin împuternicit B.P.; două autoturisme marca O.V. introduse în țară la data de 28 mai 2000, introduse în țară prin împuternicit C.D.I. Conform datelor comunicate de Biroul Notarului Public F.D., procurile speciale făcute de repatriații R.V. pentru numitul L.R. (nr. 63 din 7 ianuarie 2000), P.L. pentru L.R. (nr. 62 din 7 ianuarie 2000) și de B.V. pentru B.V.G. (nr. 386 din 18 ianuarie 2000) nu au fost autentificate de acest notar public, cu toate acestea, din concluziile raportului de expertiză grafică, rezultă că semnătura, impresiunea, ștampila și timbrul sec aparțin Notarului Public F.D., în legătură cu aceste aspecte urmând a se continua cercetările într-un dosar separat. Fiind audiată J.D., lucrător în cadrul Biroului Vamal Gara de Nord, aceasta a declarat că la 22 octombrie 1999, s-au prezentat la biroul vamal respectiv o femeie și un bărbat, acesta fiind identificat drept inculpatul C.I., care i-a prezentat documentele necesare pentru efectuarea formelor vamale, la un autoturism F.M. și pentru un V.J.; inculpatul avea o procură specială, prin care a împuternicit să-l reprezinte pe cetățeanul repatriat D.O., iar după terminarea operațiunilor, inculpatul a semnat ambele chitanțe vamale. La data de 15 noiembrie 1999, inculpata S.A.L. a discutat cu inculpatul B.G.M., comisionar vamal la SC A.M.C.S. SRL, având punct de lucru pe lângă B.V.O. mărfuri și i-a solicitat acestuia să-i asigure efectuarea formelor vamale, în regim de repatriere, cu scutirea de plată a taxelor vamale, pentru două autoturisme G.C., pe numele cetățeanului repatriat D.S. Inculpatul B.G.M. a întocmit cele două cereri de vămuire, în numele persoanei repatriate (falsificându-le astfel), după care a mers la B.V.O. mărfuri, unde i-a solicitat inculpatului M.D.I. – inspector vamal, să întocmească formele de vămuire, precizându-i că nu s-au prezentat pentru verificare cele două autoturisme și nu a venit nici cetățeanul repatriat. Inculpatul M.D.I. a fost de acord cu solicitarea inculpatului B.G.M. și a întocmit chitanțele vamale din 18 noiembrie 1999 și, întrucât nu existau declarații vamale de tranzit, a întocmit două procese verbale de contravenție, motivând că s-a depășit termenul de 30 de zile, de efectuare a tranzitului, deși, în mod legal, trebuia să rețină documentele și să sesizeze organele de cercetare competente. După întocmirea formelor vamale, inculpatul M.D.I. a restituit documentele inculpatului B.G.M., care, la rândul său, le-a restituit inculpatei S.A.L., iar aceasta, prin intermediul inculpatului C.I. și al inculpatei V.V. le-a restituit proprietarilor mașinilor, respectiv numiții D.M. și A.S.O. Martorul T.D.O. a declarat că în luna octombrie 1999 a cunoscut-o pe inculpata V.V., iar prin intermediul acesteia, pe inculpata S.A.L., care s-a oferit să efectueze formele necesare pentru un autoturism G.C., în schimbul sumei de 1.600 dolari S.U.A. (mașina o cumpărase de la numitul M.G., persoană cu cetățenie română și canadiană). Întrucât nu avea timpul necesar pentru efectuarea tuturor formalităților, T.D.O. a fost de acord cu propunerea inculpatei S.A.L. și i-a dat acesteia documentele necesare ale mașinii, numerele de înmatriculare canadiene și suma de bani solicitată. Ulterior, în luna decembrie 1999, T.D.O. a primit de la inculpata V.V. cartea de identitate a mașinii, certificatul de înmatriculare, documentele fiind pe numele cetățeanului repatriat D.S., cu privire la acest aspect inculpata V.V. i-a explicat că nu a putut înmatricula autoturismul decât pe numele repatriatului. Autoturismul G.C., aparținând cetățeanului turc S.M. a fost ridicat de la numitul M.L., director al SC R. SRL, unde proprietarul mașinii este asociat unic, acesta neputând fi audiat până în prezent, întrucât este plecat din țară. Numitul D.S. a precizat că nu a deținut și nici nu a introdus în România autoturisme și nu îi cunoaște pe T.D.O. și I.T.C., iar în legătură cu actele sale de repatriere, declară că l-a desemnat pe numitul P.N., cetățean din Republica Moldova, căruia i-a dat toate documentele necesare pentru obținerea repatrierii, a fost împreună cu acesta la autoritățile române, însă nu a intrat în posesia documentelor de repatriere, deoarece numitul P.N. le-a pierdut (fapt confirmat și de acesta din urmă). De asemenea, în cursul cercetărilor, a mai rezultat faptul că, pentru efectuarea formelor vamale și de înmatriculare la cele două autoturisme, au fost folosite două procuri speciale, prin care D.S. i-a împuternicit în acest sens pe numiții T.D.O. și I.T.C., procuri care, însă, sunt false, după cum s-a comunicat de la Biroul Notarului Public M.P. În legătură cu procura respectivă, numitul T.D.O. declară că nu cunoaște despre existența acesteia. Numitul I.T.C. a declarat că o cunoaște pe inculpata S.A.L. și pe un anume I., împreună cu aceștia s-a ocupat de ridicarea documentelor de la organele de poliție și R.A.R., pentru mai multe autoturisme vămuite, în regim de repatriere. La data de 22 decembrie 1999, inculpata S.A.L. a mers din nou la inculpatul B.G.M., solicitându-i efectuarea demersurilor necesare pentru întocmirea formelor de vamă, în numele unei persoane repatriate B.V., pentru două autoturisme marca F.S. și F.D. Inculpatul B.G.M. a fost de acord și a întocmit cererile de vamă pentru ambele mașini, în numele lui B.V., după care a mers la inculpatul M.D.I. inspector vamal, cu documentele primite de la inculpata S.A.L. Inculpatul M.D.I., fără a verifica prezența persoanei repatriate și cele două mașini, a întocmit formele necesare și a eliberat chitanțele vamale din 22 decembrie 1999, pe numele lui B.V. În cursul cercetărilor, a rezultat că auto marca F.D. a fost introdus în România de numitul V.M., iar întrucât taxele vamale erau foarte ridicate, a discutat cu inculpata S.A.L., despre care știa că are cunoștințe la birourile vamale, să-l ajute în acest sens. Inculpata a fost de acord și, în schimbul sumei de 1.600 dolari S.U.A., urma să efectueze formele necesare pentru vămuire și înmatricularea mașinii; de asemenea, inculpata S.A.L. i-a mai cerut ca, în momentul în care se prezenta cu F.D. R.A.R., să se ocupe și de omologarea autoturismului F.S. După ce F.D. a fost înmatriculat pe numele persoanei repatriate B.V., inculpatul V.M. l-a vândut cu suma de 12.000 dolari S.U.A. numitului C.G., pe numele căruia a fost, din nou, înmatriculat. Până în prezent, autoturismul F.S. nu a fost identificat ca înmatriculat în România. Fiind audiată în cursul cercetărilor, numita B.V. a declarat că, în luna ianuarie 2000, la propunerea lui R.N., s-a deplasat împreună cu acesta și alți cetățeni din Republica Moldova, la București, unde a depus la autoritățile române, actele necesare pentru stabilirea domiciliului în România, după care s-a întors la Chișinău, urmând să primească documentele de repatriere de la numitul R.N. Nu a mai primit ulterior actele de la acesta și nici nu are cunoștință despre cele două mașini, F.S. și F.D. și nici nu a împuternicit vreo persoană care să efectueze formele necesare de vămuire și înmatriculare; de asemenea, nu s-a prezentat în acest scop la organele vamale din România. La data de 19 ianuarie 2000, inculpata S.A.L. s-a prezentat la inculpatul B.G.M. cu documentele necesare pentru efectuarea formelor vamale în numele unei persoane repatriate, B.N., la două autoturisme marca T.A. și B.C. La rândul său, inculpatul B.G.M. a mers la inculpatul M.D.I., care a efectuat formele vamale pentru cele două autoturisme, eliberând chitanțele vamale din 19 ianuarie 2000, fără a verifica persoana repatriată și mașinile respective. În urma verificărilor, s-a stabilit că omologarea celor două autoturisme s-a efectuat la R.A.R. Vâlcea, acestea fiind prezentate pentru verificare de numitul R.C., în prezent cercetat în stare de arest în altă cauză de către I.P.J. Olt, față de acesta s-a dispus continuarea cercetărilor într-un dosar separat. Numitul R.C., pentru a justifica proveniența autoturismului B.C., a solicitat inculpatei M.V. să-i completeze un contract de consignație pentru mașina respectivă, fapt cu care aceasta a fost de acord, fără a examina autovehiculul, întrucât inculpatul i-a promis că-l va aduce mai târziu, însă nu a făcut acest lucru. Autoturismul marca T.A. a fost înmatriculat pe numele cetățeanului repatriat B.N., iar la data de 2 februarie 2000 a fost reclamat și dat în urmărire, iar autoturismul B.C. ca înmatriculat până în prezent în România. La data de 25 ianuarie 2000, inculpata S.A.L. a mers la inculpatul B.G.M. și a solicitat efectuarea formelor vamale pe numele cetățeanului repatriat M.G. pentru două autoturisme marca O.F. și V. Inculpatul B.G.M. a întocmit cererile de vămuire în numele lui M.G. și a mers la B.V.O., la inculpatul M.D.I., care a efectuat formele vamale, fără a verifica situația persoanei repatriate și mașinile și a eliberat chitanțele vamale din 25 ianuarie 2000. În urma verificărilor, s-a stabilit că auto marca O.F. a fost înmatriculat pe numele lui M.G., dar, în realitate, mașina aparținea lui A.F., persoană cu cetățenie română și germană, asociat unic la SC A.C. SRL. Acesta i-a solicitat inculpatului A.M.C. să se ocupe de efectuarea formelor pentru vamă și înmatricularea mașinii respective, iar inculpatul a luat legătura, în acest scop, cu inculpata V.V., care i-a spus că se va rezolva problema respectivă, în numele unei persoane repatriate, cu inculpata S.A.L., în schimbul sumei de 1.600 dolari S.U.A. Inculpatul A.M.C. a fost de acord și i-a dat inculpatei S.A.L. suma de bani solicitată, după care inculpata V.V. s-a ocupat de programarea la R.A.R.; după efectuarea verificării, inculpatul A.M.C. a primit de la cele două inculpate documentele și chitanța vamală pentru a merge la Brigada de Poliție Rutieră, în vederea înmatriculării. Deoarece pe chitanța vamală inculpatul M.D.I. a menționat în mod greșit M.N., în loc de M.G., lucrătorii de poliție au refuzat înmatricularea, iar inculpatul A.M.C. a discutat cu inculpatele V.V. și S.A.L. despre cele întâmplate. Astfel, inculpatul A.M.C., împreună cu inculpata V.V. s-au întâlnit cu inculpatul C.I. care le-a dat cartea de identitate a lui M.G. Întrucât inculpatul A.M.C. nu cunoștea unde s-a eliberat chitanța vamală, acesta s-a deplasat la V.O., împreună cu inculpatul C.I., unde au discutat cu inculpatul B.G.M., însă inculpatul M.D.I. nu era de serviciu. Astfel, inculpatul A.M.C. a mers din nou la vamă, de această dată împreună cu inculpatul M.D.I. și acesta a făcut modificările necesare pe chitanța vamală. Împotriva sentinței penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații M.D.I., V.M., V.V., B.G.M., A.M.C. și C.I. În apelul parchetului soluția primei instanțe a fost criticată pentru nelegalitatea hotărârii de achitare a inculpaților, susținându-se că, încadrarea juridică corectă presupune și reținerea infracțiunii de înșelăciune, deoarece, în speță, ca urmare a săvârșirii infracțiunii vamale, a avut loc și sustragerea de la plata taxelor vamale. Urmarea imediată a faptei este o stare de pericol, pe când sustragerea de la plata taxelor vamale, prin inducerea în eroare a autorității vamale, întrunește condițiile privind obținerea pentru sine sau pentru altul a unui folos material injust, cât și condiția pricinuirii unei pagube. S-a mai arătat că nu se poate eluda nici structura organizatorică în care inculpații au săvârșit faptele, existând în această structură, persoane care luau legătura cu cei care aduceau mașinile, cât și persoane care făceau legătura cu personalul vamal, care accepta eliberarea chitanțelor vamale, în baza unor acte false. De asemenea, după cum rezultă din concluziile expertizei grafice, scrisul ce completează rubricile referitoare la datele de stare civilă, data și semnătura de pe cererile pentru aprobarea stabilirii domiciliului în București, înregistrate pe numele R.A., R.V., R.V. (fiul), B.V. și B.A., precum și scrisul ce completează mențiunea „am primit originalul”, a fost executat de inculpata D.S. Martorii N.V. și N.I.V. au precizat că inculpata D.S. se ocupa, în mod frecvent, cu întocmirea actelor privind repatrierea. În apelul inculpatului M.D.I. s-a susținut că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa, având în vedere că faptelor le lipsește un element constitutiv – intenția și dacă ar fi știut că actele sunt falsificate, nu ar fi sesizat Vama Nădlac și apoi organele de poliție, fiind declanșate cercetările în prezenta cauză. Inculpatul V.M. a susținut în apelul său că din probele administrate nu rezultă săvârșirea faptelor și a solicitat achitarea, întrucât s-a prezentat numai la R.A.R., pentru omologarea autoturismului său și nu la organele vamale, pentru a solicita vreun act și nici nu a știut că actele sunt false. A mai arătat că, la data când s-a reținut pretinsa activitate infracțională, orice persoană putea cumpăra prin „Mica publicitate” repatrieri prin care avea opțiunea de a cumpăra un autoturism pe numele persoanei repatriate, care beneficia de acest drept și depune la dosar extras din ziare, în copii xerox. Inculpata V.V. a solicitat achitarea sa, în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., având în vedere că nu s-a prezentat cu documente la autoritățile vamale, iar faptul că s-a prezentat la R.A.R., pentru a face o programare, nu constituie o infracțiune. Inculpatul B.G.M. a solicitat achitarea, în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., având în vedere că cererile de scutire de vamă puteau fi completate și de alte persoane, dacă erau semnate de solicitant și nu a existat nici o înțelegere, în vederea săvârșirii faptelor. Inculpatul nu cunoștea că actele sunt falsificate, astfel că lipsește intenția. În subsidiar, a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen. Inculpatul A.M.C. a solicitat achitarea, conform art. 10 lit. d) C. proc. pen., având în vedere că a avut convingerea că actele sunt reale, plătind pentru obținerea acestora. Inculpații C.I. și D.S. au solicitat achitarea, conform art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât faptele nu există. Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 688 din 31 octombrie 2002 a respins, ca nefondate, apelurile declarate de parchet și de inculpați, cu următoarea motivare: „Instanța de fond a dispus achitarea inculpaților M.D.I., B.G.M., V.V., D.S. și C.I., pentru infracțiunea prevăzută de art. 323 C. pen., considerând că fapta nu există, bazându-se pe probele existente la dosar, din care nu a rezultat că inculpații s-au asociat în vederea săvârșirii de infracțiuni. Astfel, săvârșirea acestei infracțiuni presupune efectuarea unor acte de pregătire, în scopul săvârșirii unor alte infracțiuni. Aceasta presupune a lua parte la constituirea unei asocieri și se realizează prin acțiunea fiecărei persoane și implică un consens neechivoc, o înțelegere de a se asocia, de a se supune unei discipline, de a acționa potrivit unui plan, toate acestea în perspectiva unei durate în timp. Dispozițiile art. 323 C. pen., nu sunt aplicabile în cazul unei înțelegeri întâmplătoare între mai multe persoane, cum este cazul în speță, când fiecare inculpat a acționat așa cum a crezut, în funcție de posibilitatea realizării unui profit ilicit. De asemenea, pentru a fi coautori ai acestei infracțiuni, este necesar ca toate persoanele să determine constituirea unei astfel de asocieri, să existe o înțelegere de a se asocia. Această motivare, care se adaugă celei făcute de instanța de fond, conduce la dispoziția de achitare a inculpaților, pentru infracțiunea prevăzută de art. 323 C. pen.”. Instanța de control judiciar a mai reținut cu privire la soluția de achitare a inculpaților M.D.I., B.G.M., V.V., C.I., A.M.C., V.M. și D.S. pentru infracțiunile prevăzute de art. 215 alin. (1) C. pen. și de art. 26, raportat la art. 215 alin. (1), cu aplicarea art. 13 din același cod, că instanța de fond, în mod corect a apreciat că lipsește elementul inducerii în eroare, respectiv faptul că documentele au fost prezentate unui lucrător vamal, care cunoștea că nu corespund realității și deci, critica parchetului referitoare la greșita achitare a inculpatului, în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., nu a putut fi primită. Referitor la apelurile inculpaților, instanța de control judiciar a arătat: „ .. se reține că situația de fapt a fost stabilită în urma administrării probelor, situație care, de altfel, nu este contestată de apelanți. De asemenea, vinovăția inculpaților este reținută pe baza situației de fapt și a activității fiecăruia dintre aceștia, fiind motivată amplu și în mod temeinic în sentința atacată. Pedepsele aplicate sunt corespunzătoare dispozițiilor art. 72 C. pen., atât în ceea ce privește cuantumul acestora, cât și ca modalitate de executare, astfel că apelurile inculpaților se vor respinge ca nefondate ..”. În termenul legal, împotriva deciziei penale au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpații M.D.I., B.G.M., A.M.C., V.V. și V.M. În recursul parchetului hotărârile instanțelor au fost criticate, pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte: - greșita încadrare juridică dată faptelor; - greșita achitare a inculpaților cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 323 C. pen., impunându-se, pe baza ansamblului probator administrat în cauză, condamnarea acestora și pentru săvârșirea cu vinovăție a acestei infracțiuni, la pedepse privative de libertate; - omisiunea aplicării pentru inculpații B.G.M. și M.D.I. a dispozițiilor art. 65 lit. c) C. pen. Astfel, s-a motivat că încadrarea juridică dată faptelor de instanța de fond și menținută de instanța de apel pentru inculpații M.D.I., B.G.M., V.V. și C.I., în art. 215 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen. și în art. 26 C. pen., raportat la art. 178 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod, este greșită; din probatorii reieșind că faptele comise de aceștia întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 248, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și respectiv, de art. 26, raportat la art. 248 din același cod, iar fapta inculpatului B.G.M., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 248, raportat la art. 258, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. De asemenea, s-a motivat în recursul parchetului că este greșită încadrarea juridică dată faptelor săvârșite de inculpații A.M.C. și V.M., în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), cu aplicarea art. 13 C. pen. și faptei săvârșite de inculpata D.S., în infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen., întrucât faptele acestora întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 26, raportat la art. 248 C. pen. În ședința publică de judecată, reprezentanta parchetului a completat motivele de casare, cu cazul prevăzut de art. 385 9 pct. 15 C. proc. pen., solicitând să se constate, referitor la infracțiunile de abuz în serviciu și complicitate la această infracțiune comise de inculpați, că sunt incidente dispozițiile art. 1 din Legea nr. 543/2002, privind grațierea unor pedepse. În recursul parchetului s-a mai arătat că, față de ansamblul probator administrat în cauză, nu se poate reține că inculpații nu s-au asociat în vederea săvârșirii de infracțiuni, iar infracțiunea prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen., nu există, atâta timp cât la săvârșirea faptelor inculpata D.S., în perioada mai 1999 – februarie 2000, a determinat 9 persoane din Republica Moldova să întocmească documente de repatriere, iar pentru 4 cetățeni moldoveni, a înlesnit efectuarea actelor de repatriere, acte care apoi au fost vândute numitei S.A.L. (pentru care s-a disjuns urmărirea penală), iar aceasta le-a folosit, predându-le comisionarului vamal B.G.M. și respectiv, vameșului M.D.I., care a întocmit actele de vămuire a unui număr de 8 autoturisme, scutindu-le de la plata taxelor vamale, la toate aceste demersuri aducându-și contribuția și ceilalți inculpați care făceau legătura cu personalul vamal sau persoanele repatriate. Așadar, prin modul în care a fost organizată activitatea infracțională a inculpaților care și-au conjugat eforturile pentru scutirea de la plata taxelor vamale a unui număr mare de autoturisme (pentru care D.G.V. s-a constituit parte civilă cu suma de 1.439.984.635 lei), prin planificarea, repartiția și executarea sarcinilor ce reveneau fiecărui participant la atingerea scopului urmărit, fiecare dintre aceștia a realizat că șansele lor de reușită sunt mai mari prin această asociere, care le-a dat mai multă fermitate și ușurință în evitarea dificultăților pe care le-ar fi putut întâmpina în derularea activității infracționale. În raport de toate aceste considerente, s-a apreciat că în mod greșit instanțele de judecată au dispus achitarea inculpaților pentru infracțiunea prevăzută de art. 323 C. pen. și că se impune, pe baza ansamblului probator administrat, condamnarea inculpaților și pentru această infracțiune. Și în sfârșit, în recursul declarat de parchet s-a susținut că deși, în mod corect instanța de fond, le-a aplicat inculpaților pedeapsa complementară prevăzută de art. 65, raportat la art. 64 lit. a) și b) C. pen., față de periculozitatea inculpaților, care s-au folosit de funcțiile de declarant vamal și respectiv, vameș, pentru a săvârși infracțiunea, se impunea și aplicarea pedepsei complementare prevăzută de art. 64 lit. c), și anume, interzicerea dreptului de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie de natura celei de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii. În recursul inculpatului M.D.I. s-a solicitat, în principal, achitarea: pentru complicitate la infracțiunea prevăzută de art. 178 din Legea nr. 141/1997, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.; pentru infracțiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., iar cu privire la infracțiunea de asociere în vederea comiterii de infracțiuni, prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. În subsidiar, în ipoteza în care cererea principală nu va fi însușită, a solicitat să se dispună ca pedeapsa rezultantă stabilită, să fie executată în condițiile art. 86 1 C. pen. În ipoteza în care, primele două cereri vor fi respinse, să se dispună admiterea în parte a recursului parchetului, în sensul schimbării încadrării juridice a faptei, din infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 178 din Legea nr. 141/1997, în infracțiunea prevăzută de art. 248 C. pen. și aplicarea dispozițiilor de grațiere, cu privire la pedeapsă. Pentru inculpata V.V. s-a solicitat, în principal, achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., iar în subsidiar, schimbarea încadrării juridice a faptei, în complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu și să se constate incidența dispozițiilor Legii nr. 543/2002, cu privire la pedeapsa aplicată. În recursul inculpatului B.G.M. s-a solicitat, în principal, achitarea pentru infracțiunea reținută în sarcina sa, prevăzută de art. 178 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., iar în subsidiar, schimbarea încadrării juridice a faptei, în sensul solicitării parchetului și a se constata că pedeapsa aplicată este grațiată, în întregime, condiționat, în baza art. 1 și 7 din Legea nr. 543/2002. În recursul inculpatului A.M.C. s-a solicitat admiterea, casarea deciziei atacate și rejudecând, să se dispună achitarea inculpatului, în temeiul prevederilor art. 10 lit. e) C. proc. pen., iar în subsidiar, în situația în care, în urma analizării probelor de la dosar, se va reține existența faptei penale, să se aprecieze că pedeapsa de 5 luni, deja executată de către inculpat în arest preventiv este suficientă pentru a-și atinge scopul. În mod cu totul în subsidiar, s-a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei, conform motivului de casare formulat de parchet și aplicarea dispozițiilor de grațiere. În recursul inculpatului V.M. s-a solicitat achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât din probe nu rezultă că inculpatul ar fi înlesnit în vreun fel activitatea infracțională a inculpatei S.A.L. Recursurile declarate în cauză sunt fondate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Analizând ansamblul probator de la dosar, se constată că, atât instanța de fond cât și cea de apel au reținut corect situația de fapt, în deplină concordanță cu probele administrate în cauză, stabilind în mod just vinovăția inculpaților. 1. Faptele și împrejurările săvârșirii lor, precum și vinovăția inculpaților pentru comiterea unor fapte sancționate de legea penală, fiind corect reținute de instanțe, care nu au comis nici o eroare gravă de fapt în stabilirea situației reale, nu sunt temeiuri pentru a se dispune achitarea inculpaților M.D.I., V.V., B.G.M., A.M.C. și V.M., cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 178 din Legea nr. 141/1997 și respectiv, complicitate la această infracțiune, așa cum se solicită în recursurile promovate de aceștia; în cauză, fiind stabilit în mod clar că faptele comise de ei sunt încriminate de legea penală. 2. Verificând, însă, textele de lege în care au fost încadrate faptele săvârșite de inculpați și anume, în infracțiunea prevăzută de art. 178 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reținută în sarcina inculpaților C.I. și B.G.M.; de complicitate la această infracțiune, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 178 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reținută în sarcina inculpaților M.D.I., V.V. și D.S. și respectiv, de complicitate, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 178 din Legea nr. 141/1997, privind pe inculpații A.M.C. și V.M., se constată că încadrarea juridică este greșită. Potrivit art. 248 C. pen., fapta funcționarului public care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori, îl îndeplinește, în mod defectuos și prin aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituții de stat sau al unei alte unități din cele la care se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului acesteia, constituie infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice. Această infracțiune se săvârșește numai cu intenție, care poate fi directă sau indirectă. Sub aspectul laturii obiective, îndeplinirea, cu știință, în mod defectuos a unui act arată că făptuitorul a acționat în cadrul îndatoririlor de serviciu, necorespunzător obligațiilor pe care le avea, iar actul a creat o pagubă patrimoniului unei instituții de stat sau unității la care se referă art. 145 C. pen. și al cărei funcționar sau funcționar public este, neavând relevanță dacă a încălcat una sau mai multe îndatoriri ori dacă le-a nesocotit integral sau parțial. Iar, conform art. 26 C. pen., este complice persoana care, cu intenție, înlesnește sau ajută în orice mod la săvârșirea unei faptei prevăzute de legea penală. Ori, din probele administrate în cauză rezultă că fapta inculpatului B.G.M., care în calitate de declarant vamal la SC A.M.C.S. SRL a prezentat la B.V.O. documentele vamale în vederea întocmirii formalităților de vămuire în regim de repatriere, fără plata taxelor vamale pentru 8 autoturisme, pe numele a 4 cetățeni moldoveni: D.S., B.V., B.N. și M.G., cunoscând că documentele sunt falsificate și prin aceasta a cauzat o pagubă importantă D.G.V. B.V.O. Mărfuri, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 C. pen., cu referire la art. 258, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod. De asemenea, faptele inculpatului C.I., care a efectuat demersurile necesare pentru întocmirea formelor vamale, în regim de repatriere, pentru 4 autoturisme, pe numele a doi cetățeni din Republica Moldova, D.O. și M.G., cu scutirea de la plata taxelor vamale, în valoare de 194.284.293 lei, cunoscând că documentele sunt false, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 248, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Fapta inculpatului M.D.I., care în calitate de inspector vamal, a eliberat chitanțe vamale pentru 8 autoturisme după ce a primit de la inculpatul B.G.M. actele acestora, cunoscând că sunt false și fără să efectueze verificările necesare, întrunește elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 26, raportat la art. 248, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În ceea ce privește pe inculpatele V.V. și D.S., faptele acestora de a procura acte de repatriere pentru 4 cetățeni moldoveni, pe baza cărora au introdus în țară 8 autoturisme scutite de la plata taxelor vamale, prin prezentarea vameșului a documentelor fictive de achiziționare a altor autoturisme, întrunesc elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 26, raportat la art. 248 C. pen. Tot altfel, faptele inculpatului A.M.C. care în vederea efectuării formelor vamale, cu scutire de la plata taxelor vamale, pe numele unei persoane repatriate (M.G.), pentru autoturismul O.F., a predat agentului vamal actele originale ale mașinii, nr. de înmatriculare și suma cerută în acest scop, cauzând un prejudiciu de 54.366.612 lei, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 26, raportat la art. 248 C. pen. Faptele inculpatului V.M., care a efectuat demersuri pentru întocmirea formelor vamale pentru 2 autoturisme, în numele unei persoane repatriate (B.V.), folosind acte falsificate în vederea scutirii de la plata taxelor vamale, cauzând un prejudiciu de 142.642.016 lei, întrunesc elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 26, raportat la art. 248 C. pen. În consecință, critica formulată de parchet și de inculpați privind greșita încadrarea juridică a faptelor comise, fiind fondată, prin admiterea recursurilor, se va dispune, conform art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților, după cum se va arăta în continuare și se va dispune condamnarea lor. La individualizarea pedepselor aplicate pentru aceste infracțiuni, Curtea va avea în vedere, conform art. 72 și art. 52 C. pen., gradul de pericol social concret al infracțiunii, modalitatea de comitere, contribuția fiecărui inculpat, dar și datele personale ale inculpaților, toți fără antecedente penale. Astfel, - pentru inculpatul B.G.M., va schimba încadrarea juridică a faptei, din infracțiunea prevăzută de art. 178 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 248 C. pen., cu referire la art. 258, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod și în baza acestor din urmă texte de lege, îl va condamna pe inculpat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare; - pentru inculpatul C.I., din infracțiunea prevăzută de art. 178 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 248, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și în baza acestor texte de lege, îl va condamna la 3 ani închisoare; - pentru inculpatul M.D.I., din infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 178 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod, în infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 248, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și în baza acestor din urmă texte de lege, îl va condamna la 3 ani închisoare; - pentru inculpatul A.M.C., din infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 178 din Legea nr. 141/1997, în infracțiunea prevăzută de art. 26,