ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5961/2004

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5961/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

I.1. Tribunalul București,

secția a II-a penală, prin sentința penală nr. 388 din 25 aprilie 2002, în baza

art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a dispus

achitarea inculpaților M.D.I., B.G.M., V.V., D.S. și C.I. pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 323 alin. (1) C. pen.

pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpații M.D.I.,

B.G.M., V.V. și C.I. din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) și

(5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art.

215 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 din același cod,

infracțiune pentru care, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10

lit. d) C. proc. pen., a dispus achitarea celor patru inculpați.

pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpații A.M.C. și

V.M., din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen., în

infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), cu aplicarea art. 13 din același

cod, infracțiune pentru care, conform art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art.

10 lit. d) C. proc. pen., a dispus achitarea celor doi inculpați.

pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpata D.S. din

infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (1), (3) și (5),

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 26,

raportat la art. 215 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 din

același cod, infracțiune pentru care, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a),

raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpaților.

II. 1. În baza art. 334 C.

proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpatul M.D.I.,

din infracțiunea prevăzută de art. 178 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen.,

raportat la art. 178 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., și în baza acestor din urmă texte de lege l-a condamnat pe inculpat la 3

ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen.

În baza art. 289 alin. (1),

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpat la un an

închisoare.

Conform art. 33 lit. a) și

art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa

cea mai grea de 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) și b) din același cod.

A făcut aplicarea art. 71 și

art. 64 C. pen.

A dedus din pedeapsa

aplicată, perioada reținerii și arestării preventive, de la 15 iunie 2000, la

15 iulie 2000 și de la 17 iulie 2000, la 26 septembrie 2000.

lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a dispus achitarea

inculpatului B.G.M., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 289 alin.

(1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 178 din Legea

nr. 141/1997, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpat

la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) din același cod.

A făcut aplicarea art. 71 și

art. 64 C. pen.

A dedus din pedeapsa

aplicată, perioada reținerii și arestării preventive de la 15 iunie 2000, la 24

octombrie 2000.

pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpatul A.M.C.,

din infracțiunile prevăzute de art. 178 din Legea nr. 141/1997 și de art. 291

alin. (1) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la

art. 178 din Legea nr. 141/1997, dispoziții legale în baza cărora l-a condamnat

pe inculpat la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 81 și art. 82

C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă

de 5 ani, ce constituie termen de încercare și a atras atenția inculpatului

asupra dispozițiilor art. 83 și art. 84 din același cod.

A dedus din pedeapsa

aplicată, perioada reținerii și arestării preventive de la 15 iunie 2000, la 24

octombrie 2000.

pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpata V.V.,

din infracțiunile prevăzute de art. 178 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. și de art. 291, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., în infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 178 din

Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., dispoziții legale

în baza cărora a condamnat-o pe inculpată la 3 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 81 și art. 82

din același cod a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o

perioadă de 5 ani termen de încercare și a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor

art. 83 și art. 84 C. pen.

A dedus din pedeapsa

aplicată, perioada reținerii și arestării preventive de la 15 iunie 2000, la 24

octombrie 2000.

raportat la art. 178 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și

art. 74 lit. a), raportat la art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a condamnat pe

inculpata D.S. la un an și 10 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64

C. pen.

A menținut starea de arest a

inculpatei și a dedus din pedeapsa aplicată, perioada reținerii și arestării

preventive de la 6 iulie 2000, la zi.

pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpatul C.I.,

din infracțiunile prevăzute de art. 178 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. și de art. 291 din același cod, în infracțiunea

prevăzută de art. 178 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., dispoziții legale în baza cărora, făcând aplicarea art. 74 lit. a) și

art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., l-a condamnat pe inculpat la 2 ani

închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen.

A făcut aplicarea art. 71 și

art. 64 din același cod.

A menținut starea de arest a

inculpatului și a dedus din pedeapsa aplicată, perioada reținerii și arestării

preventive de la 6 iulie 2000, la zi.

pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpatul V.M.,

din infracțiunile prevăzute de art. 178 din Legea nr. 141/1997 și de art. 291

C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 178 din

Legea nr. 141/1997, dispoziții legale în baza cărora l-a condamnat pe inculpat

la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen.

În baza art. 81 și art. 82

C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe un termen

de încercare de 5 ani și a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.

83 și art. 84 din același cod.

A obligat în solidar pe

inculpații M.D.I. și B.G.M. la plata despăgubirilor către partea civilă M.F.

D.G.V., după cum urmează:

- 100.243.024 lei,

reprezentând drepturi datorate pentru autoturism, titular D.S., plus majorările

de întârziere calculate conform legii începând cu data de 19 noiembrie 1999 și

până la achitarea integrală a debitului;

- 100.243.024 lei,

reprezentând drepturi datorate pentru autoturism, titular D.S., plus majorările

de întârziere calculate conform legii începând cu data de 19 noiembrie 1999 și

până la achitarea integrală a debitului;

- 79.661.470 lei,

reprezentând drepturi datorate pentru autoturism, titular B.V., plus majorările

de întârziere calculate conform legii începând cu data de 23 decembrie 1999 și

până la achitarea integrală a debitului;

- 47.055.008 lei, reprezentând

drepturi datorate pentru autoturism, titular B.N., plus majorările de

întârziere calculate conform legii, începând cu data de 18 ianuarie 2000 și

până la achitarea integrală a debitului;

- 90.606.628 lei,

reprezentând drepturi datorate pentru autoturism, titular B.N., plus majorările

de întârziere calculate conform legii, începând cu data de 18 ianuarie 2000 și

până la achitarea integrală a debitului;

- 43.174.620 lei,

reprezentând drepturi datorate pentru autoturism, titular M.G., plus majorările

de întârziere calculate conform legii, începând cu data de 26 ianuarie 2000 și

până la achitarea integrală a debitului.

A obligat, în solidar, pe

inculpații M.D.I., B.G.M., A.M.C. și V.V. la plata sumei de 60.194.500 lei,

reprezentând drepturi datorate pentru autoturism, titular M.G., plus majorările

de întârziere calculate conform legii, începând cu data de 26 ianuarie 2000 și

până la achitarea integrală a debitului, cu titlu de despăgubiri civile către

partea civilă M.F.P. D.G.V.

A obligat, în solidar, pe

inculpații C.I. și D.S. la plata despăgubirilor către partea civilă M.F.P. D.G.V.,

după cum urmează:

- 35.928.112 lei,

reprezentând drepturi datorate pentru autoturism, titular D.O., plus majorările

de întârziere calculate conform legii, începând cu data de 23 octombrie 1999 și

până la achitarea integrală a debitului;

- 63.070.752 lei,

reprezentând drepturi datorate pentru autoturism, titular D.O., plus majorările

de întârziere calculate conform legii începând cu data de 23 octombrie 1999 și

până la achitarea integrală a debitului cu titlu de despăgubiri către partea

civilă M.F.P. D.G.V.

A dispus ridicarea

sechestrului asigurător aplicat asupra următoarelor autoturisme:

- F.M., dobândit de N.V.,

sechestrul fiind aplicat prin procesul verbal din 9 octombrie 2000, întocmit de

ofițeri din cadrul I.P.T. București, serviciul de Poliție Economico - Financiară;

- J.G.C., dobândit de D.M.,

sechestrul fiind aplicat prin procesul-verbal din 7 august 2000 întocmit de

subofițeri din cadrul I.P.T. București, serviciul de Poliție Transporturi

Aeriene Otopeni;

- autoutilitara F.D.,

dobândit de C.G.;

- O.F., sechestrul fiind

aplicat prin procesul verbal din 9 martie 2000 de ofițeri din cadrul I.P.T.

București, serviciul de Poliție Transporturi Aeriene Otopeni, autoturismul

sigilat rămânând în custodia I.P.T. București;

- J.G.C., sechestrul fiind

aplicat prin procesul verbal din 25 iulie 2000, întocmit de subofițerii din

cadrul I.P.T. București, autoturismul sigilat fiind în custodia I.P.T.

București.

A obligat pe fiecare

inculpat la plata sumei de câte 4.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat.

Hotărând astfel, prima

instanță a reținut, în fapt, următoarele:

Conform dispozițiilor

Regulamentului de Aplicare a Codului Vamal (H.G. nr. 629 din 6 octombrie 1997),

persoanele fizice care își stabilesc domiciliul definitiv în România pot

introduce în țară, fără a fi supuse plății taxelor vamale, diferite bunuri,

inclusiv două mijloace de transport auto, indiferent de tipul și categoria

acestora, în termen de 9 luni, de la data obținerii repatrierii.

Pentru efectuarea formelor

de vămuire în aceste cazuri, este necesar a se prezenta organelor vamale,

următoarele documente: cerere pentru îndeplinirea formalităților de vamă,

documente care să ateste caracteristicile tehnice ale autovehiculului:

originale, traduceri și copii xerox ale acestora, documente care să ateste

proprietatea asupra autovehiculului în original, traduceri și copii xerox,

copie xerox a documentului de călătorie, care să ateste că la data semnării

actului de dobândire a proprietății, titularul se află în țara de unde a fost

dobândit autovehiculul, nota de constatare emisă de R.A.R., cu privire la

caracteristicile tehnice ale autovehiculului sau cartea de identitate în

xerocopie.

În lipsa persoanei

repatriate s-ar putea prezenta pentru efectuarea formelor vamale o persoană

împuternicită de aceasta, cu procură autentificată de un notar public.

Ulterior, după adoptarea

actului normativ sus menționat, mai multe persoane au folosit aceste

facilități, prevăzute pentru persoanele repatriate, în interes propriu,

respectiv pentru a introduce în România autovehicule, fără a se plăti taxele

vamale prevăzute de lege.

Astfel s-a procedat la

obținerea documentelor necesare de la persoanele care aveau posibilitatea de a

obține repatrierea, în cea mai mare parte cetățeni din Republica Moldova, iar

pe baza actelor de identitate ale acestora, se efectuau formele pentru

stabilirea domiciliului în România și obținerea adreselor care atestau

calitatea de repatriat.

În continuare, documentele

respective, împreună cu actele autovehiculelor în cauză erau folosite la

efectuarea formelor vamale, pentru mașini aduse din străinătate și, ulterior,

înmatricularea lor în circulație pe numele persoanelor repatriate, deși, în

realitate, acestea nu erau proprietarii acelor mașini.

În acest sens, inculpata

D.S. a solicitat cetățenilor din Republica Moldova: D.O., D.A., D.N., D.R., R.A.,

R.V., B.A., B.V., ca, în schimbul sumei de 300 dolari S.U.A. și a cheltuielilor

de deplasare să vină la București, pentru întocmirea formelor de repatriere.

După depunerea cererii de

obținere a cetățeniei române la Direcția de Pașapoarte București și obținerea

adresei necesare, cetățenii moldoveni erau conduși de inculpată la secția 23

Poliție, unde acestora li se eliberau actele privind stabilirea domiciliului în

București, cartea de identitate și adeverința necesară pentru scutirea de taxe

vamale. De menționat că, anterior, inculpata D.S. intermedia contractele de

închiriere cu diverși proprietari de locuințe din zona cartierului 23 august

din București, în schimbul sumei de 100 dolari S.U.A., pentru ca cetățenii

repatriați să poată dovedi existența unui spațiu locativ.

Adeverințele de repatriere

și cărțile de identitate erau ulterior predate de către inculpata D.S. pentru

suma de 1.000 – 1.100 dolari S.U.A. inculpatei S.A.L., pentru a le folosi la

efectuarea formelor vamale și înmatricularea unor autoturisme aduse din

străinătate.

În acest sens, au fost

audiați în Republica Moldova o parte din cetățenii moldoveni, aceștia declarând

că, după obținerea documentelor de repatriere de la autoritățile române,

acestea au fost luate de către inculpata D.S., în schimbul sumelor de bani

menționate anterior.

De asemenea, după cum

rezultă din concluziile expertizei grafice, scrisul ce completează rubricile

referitoare la datele de stare civilă, data și semnătura de pe cererile pentru

aprobarea stabilirii domiciliului în București, înregistrate la secția 23 poliție,

pe numele R.A., R.V., R.V. (fiul), B.V. și B.A., precum și scrisul ce completa

mențiunea „am primit originalul” de pe adeverințele de vamă, eliberate de

aceeași secție de poliție, pe numele R.V., R.A., R.V. (fiul) și D.N. au fost

executate de inculpata D.S.

De asemenea, martorii N.V.

și N.I.V. au precizat că inculpata D.S. se ocupa, în mod frecvent, cu

întocmirea actelor de repatriere pentru mai mulți cetățeni din Republica

Moldova, iar după obținerea adeverințelor necesare, le vindea unor cetățeni

români, care voiau să introducă în țară autoturisme fără plata taxelor vamale,

datorită valorii ridicate a acestora.

Astfel, după ce primea

repatrierile de la inculpata D.S., inculpata S.A.L. a falsificat actele de

proveniență, declarațiile vamale de tranzit și o procură specială, prin care

numitul D.O. îl împuternicea pe inculpatul C.I. să-i aducă în România și să-i

efectueze formele legale necesare pentru două autoturisme.

În acest scop, la data de 22

octombrie 1999, inculpatul C.I., împreună cu inculpata S.A.L. s-au deplasat la

Biroul Vamal Gara de Nord, având asupra lor un set de documente, ambele pe

numele numitului D.O.

După efectuarea formelor

vamale, autoturismul F.M. a fost înmatriculat pe numele cetățeanului repatriat,

iar, ulterior, mașina a fost vândută cu suma de 7.500 dolari S.U.A. pe numele

numitei N.V., aceasta declarând că a cumpărat autovehiculul din Târgul Vitan

Bârzești, de la un cetățean din Republica Moldova.

Autoturismul V.J. nu a fost

identificat ca înmatriculat, până în prezent, în România.

În urma verificării actelor

prezentate la Biroul Vamal Gara de Nord R.A.R. s-a stabilit că acestea au fost

falsificate, după cum rezultă și din concluziile raportului de expertiză

grafică.

De asemenea, conform datelor

comunicate de Biroul Notarului Public M.P., procura specială din 14 octombrie

1999, prin care numitul D.O. îl împuternicea pe inculpatul C.I., pentru

efectuarea formelor legale, necesare la cele două autoturisme, nu figurează a

fi autentificate la acest notar, fapt ce a fost confirmat și de concluziile

raportului de expertiză grafică.

În cursul cercetărilor, inculpatul

C.I. a declarat că a cunoscut-o pe inculpata S.A.L., din anul 1998, ulterior,

devenind prieteni apropiați.

În toamna anului 1999,

inculpata l-a rugat să o ajute la efectuarea formelor vamale pentru un

autoturism, susținând că a pierdut actele de identitate, iar inculpatul C.I. a

fost de acord și i-a dat în acest scop buletinul său de identitate.

La data de 22 octombrie 1999

a mers împreună cu inculpata S.A.L. la Biroul Vamal Gara de Nord, în numele

numitului D.O., cetățean din Republica Moldova, care își stabilise domiciliul

în România, a efectuat demersurile necesare pentru vămuirea autoturismului F.M.,

semnând în acest scop și chitanța vamală, de asemenea, inculpata i-a spus că în

aceeași zi a mai efectuat formele vamale și pentru un autoturism marca V.J.,

iar pentru ajutorul primit de la inculpat, inculpata S.A.L. i-a achitat

acestuia cheltuielile de chirie și întreținere.

Fiind audiat numitul D.O. a

declarat că nu îl cunoaște pe inculpatul C.I. și nu i-a dat acestuia nici o

procură specială.

În urma cercetărilor

efectuate în cauză, s-a stabilit că, pe numele unor cetățeni moldoveni, ale

căror acte de repatriere au fost folosite de inculpata D.S. s-au introdus în

țară și s-au efectuat formele vamale (cu scutirea taxelor vamale), următoarele

autoturisme: două autoturisme marca H.G., pe numele lui R.V., introduse în țară

la 23 decembrie 1999 de către numitul L.R.; două autoturisme marca V.P. pe

numele lui R.A., introduse în țară la 23 mai 2000, prin împuternicit I.I.; două

autoturisme marca O.A. și respectiv V.P. pe numele lui B.V., introduse în țară

la 11 ianuarie 2000 prin împuternicit B.V.G.; două autoturisme O.V. și V.P. pe

numele lui R.V., introduse în țară prin împuternicit B.P.; două autoturisme

marca O.V. introduse în țară la data de 28 mai 2000, introduse în țară prin

împuternicit C.D.I.

Conform datelor comunicate

de Biroul Notarului Public F.D., procurile speciale făcute de repatriații R.V.

pentru numitul L.R. (nr. 63 din 7 ianuarie 2000), P.L. pentru L.R. (nr. 62 din

7 ianuarie 2000) și de B.V. pentru B.V.G. (nr. 386 din 18 ianuarie 2000) nu au

fost autentificate de acest notar public, cu toate acestea, din concluziile

raportului de expertiză grafică, rezultă că semnătura, impresiunea, ștampila și

timbrul sec aparțin Notarului Public F.D., în legătură cu aceste aspecte urmând

a se continua cercetările într-un dosar separat.

Fiind audiată J.D., lucrător

în cadrul Biroului Vamal Gara de Nord, aceasta a declarat că la 22 octombrie

1999, s-au prezentat la biroul vamal respectiv o femeie și un bărbat, acesta

fiind identificat drept inculpatul C.I., care i-a prezentat documentele

necesare pentru efectuarea formelor vamale, la un autoturism F.M. și pentru un

V.J.; inculpatul avea o procură specială, prin care a împuternicit să-l

reprezinte pe cetățeanul repatriat D.O., iar după terminarea operațiunilor,

inculpatul a semnat ambele chitanțe vamale.

La data de 15 noiembrie

1999, inculpata S.A.L. a discutat cu inculpatul B.G.M., comisionar vamal la SC

A.M.C.S. SRL, având punct de lucru pe lângă B.V.O. mărfuri și i-a solicitat

acestuia să-i asigure efectuarea formelor vamale, în regim de repatriere, cu

scutirea de plată a taxelor vamale, pentru două autoturisme G.C., pe numele

cetățeanului repatriat D.S.

Inculpatul B.G.M. a întocmit

cele două cereri de vămuire, în numele persoanei repatriate (falsificându-le

astfel), după care a mers la B.V.O. mărfuri, unde i-a solicitat inculpatului

M.D.I. – inspector vamal, să întocmească formele de vămuire, precizându-i că nu

s-au prezentat pentru verificare cele două autoturisme și nu a venit nici

cetățeanul repatriat.

Inculpatul M.D.I. a fost de

acord cu solicitarea inculpatului B.G.M. și a întocmit chitanțele vamale din 18

noiembrie 1999 și, întrucât nu existau declarații vamale de tranzit, a întocmit

două procese verbale de contravenție, motivând că s-a depășit termenul de 30 de

zile, de efectuare a tranzitului, deși, în mod legal, trebuia să rețină

documentele și să sesizeze organele de cercetare competente.

După întocmirea formelor

vamale, inculpatul M.D.I. a restituit documentele inculpatului B.G.M., care, la

rândul său, le-a restituit inculpatei S.A.L., iar aceasta, prin intermediul

inculpatului C.I. și al inculpatei V.V. le-a restituit proprietarilor

mașinilor, respectiv numiții D.M. și A.S.O.

Martorul T.D.O. a declarat

că în luna octombrie 1999 a cunoscut-o pe inculpata V.V., iar prin intermediul

acesteia, pe inculpata S.A.L., care s-a oferit să efectueze formele necesare

pentru un autoturism G.C., în schimbul sumei de 1.600 dolari S.U.A. (mașina o

cumpărase de la numitul M.G., persoană cu cetățenie română și canadiană).

Întrucât nu avea timpul

necesar pentru efectuarea tuturor formalităților, T.D.O. a fost de acord cu

propunerea inculpatei S.A.L. și i-a dat acesteia documentele necesare ale

mașinii, numerele de înmatriculare canadiene și suma de bani solicitată.

Ulterior, în luna decembrie

1999, T.D.O. a primit de la inculpata V.V. cartea de identitate a mașinii,

certificatul de înmatriculare, documentele fiind pe numele cetățeanului

repatriat D.S., cu privire la acest aspect inculpata V.V. i-a explicat că nu a

putut înmatricula autoturismul decât pe numele repatriatului.

Autoturismul G.C.,

aparținând cetățeanului turc S.M. a fost ridicat de la numitul M.L., director

al SC R. SRL, unde proprietarul mașinii este asociat unic, acesta neputând fi

audiat până în prezent, întrucât este plecat din țară.

Numitul D.S. a precizat că

nu a deținut și nici nu a introdus în România autoturisme și nu îi cunoaște pe

T.D.O. și I.T.C., iar în legătură cu actele sale de repatriere, declară că l-a

desemnat pe numitul P.N., cetățean din Republica Moldova, căruia i-a dat toate

documentele necesare pentru obținerea repatrierii, a fost împreună cu acesta la

autoritățile române, însă nu a intrat în posesia documentelor de repatriere,

deoarece numitul P.N. le-a pierdut (fapt confirmat și de acesta din urmă).

De asemenea, în cursul

cercetărilor, a mai rezultat faptul că, pentru efectuarea formelor vamale și de

înmatriculare la cele două autoturisme, au fost folosite două procuri speciale,

prin care D.S. i-a împuternicit în acest sens pe numiții T.D.O. și I.T.C.,

procuri care, însă, sunt false, după cum s-a comunicat de la Biroul Notarului

Public M.P.

În legătură cu procura

respectivă, numitul T.D.O. declară că nu cunoaște despre existența acesteia.

Numitul I.T.C. a declarat că

o cunoaște pe inculpata S.A.L. și pe un anume I., împreună cu aceștia s-a

ocupat de ridicarea documentelor de la organele de poliție și R.A.R., pentru

mai multe autoturisme vămuite, în regim de repatriere.

La data de 22 decembrie

1999, inculpata S.A.L. a mers din nou la inculpatul B.G.M., solicitându-i

efectuarea demersurilor necesare pentru întocmirea formelor de vamă, în numele

unei persoane repatriate B.V., pentru două autoturisme marca F.S. și F.D.

Inculpatul B.G.M. a fost de acord

și a întocmit cererile de vamă pentru ambele mașini, în numele lui B.V., după

care a mers la inculpatul M.D.I. inspector vamal, cu documentele primite de la

inculpata S.A.L.

Inculpatul M.D.I., fără a

verifica prezența persoanei repatriate și cele două mașini, a întocmit formele

necesare și a eliberat chitanțele vamale din 22 decembrie 1999, pe numele lui B.V.

În cursul cercetărilor, a

rezultat că auto marca F.D. a fost introdus în România de numitul V.M., iar

întrucât taxele vamale erau foarte ridicate, a discutat cu inculpata S.A.L.,

despre care știa că are cunoștințe la birourile vamale, să-l ajute în acest

sens. Inculpata a fost de acord și, în schimbul sumei de 1.600 dolari S.U.A.,

urma să efectueze formele necesare pentru vămuire și înmatricularea mașinii; de

asemenea, inculpata S.A.L. i-a mai cerut ca, în momentul în care se prezenta cu

F.D. R.A.R., să se ocupe și de omologarea autoturismului F.S.

După ce F.D. a fost

înmatriculat pe numele persoanei repatriate B.V., inculpatul V.M. l-a vândut cu

suma de 12.000 dolari S.U.A. numitului C.G., pe numele căruia a fost, din nou,

înmatriculat.

Până în prezent,

autoturismul F.S. nu a fost identificat ca înmatriculat în România.

Fiind audiată în cursul

cercetărilor, numita B.V. a declarat că, în luna ianuarie 2000, la propunerea

lui R.N., s-a deplasat împreună cu acesta și alți cetățeni din Republica

Moldova, la București, unde a depus la autoritățile române, actele necesare

pentru stabilirea domiciliului în România, după care s-a întors la Chișinău,

urmând să primească documentele de repatriere de la numitul R.N. Nu a mai

primit ulterior actele de la acesta și nici nu are cunoștință despre cele două

mașini, F.S. și F.D. și nici nu a împuternicit vreo persoană care să efectueze

formele necesare de vămuire și înmatriculare; de asemenea, nu s-a prezentat în

acest scop la organele vamale din România.

La data de 19 ianuarie 2000,

inculpata S.A.L. s-a prezentat la inculpatul B.G.M. cu documentele necesare

pentru efectuarea formelor vamale în numele unei persoane repatriate, B.N., la

două autoturisme marca T.A. și B.C. La rândul său, inculpatul B.G.M. a mers la

inculpatul M.D.I., care a efectuat formele vamale pentru cele două autoturisme,

eliberând chitanțele vamale din 19 ianuarie 2000, fără a verifica persoana

repatriată și mașinile respective.

În urma verificărilor, s-a

stabilit că omologarea celor două autoturisme s-a efectuat la R.A.R. Vâlcea,

acestea fiind prezentate pentru verificare de numitul R.C., în prezent cercetat

în stare de arest în altă cauză de către I.P.J. Olt, față de acesta s-a dispus

continuarea cercetărilor într-un dosar separat.

Numitul R.C., pentru a

justifica proveniența autoturismului B.C., a solicitat inculpatei M.V. să-i

completeze un contract de consignație pentru mașina respectivă, fapt cu care

aceasta a fost de acord, fără a examina autovehiculul, întrucât inculpatul i-a

promis că-l va aduce mai târziu, însă nu a făcut acest lucru.

Autoturismul marca T.A. a

fost înmatriculat pe numele cetățeanului repatriat B.N., iar la data de 2

februarie 2000 a fost reclamat și dat în urmărire, iar autoturismul B.C. ca

înmatriculat până în prezent în România.

La data de 25 ianuarie 2000,

inculpata S.A.L. a mers la inculpatul B.G.M. și a solicitat efectuarea formelor

vamale pe numele cetățeanului repatriat M.G. pentru două autoturisme marca O.F.

și V.

Inculpatul B.G.M. a întocmit

cererile de vămuire în numele lui M.G. și a mers la B.V.O., la inculpatul

M.D.I., care a efectuat formele vamale, fără a verifica situația persoanei

repatriate și mașinile și a eliberat chitanțele vamale din 25 ianuarie 2000.

În urma verificărilor, s-a

stabilit că auto marca O.F. a fost înmatriculat pe numele lui M.G., dar, în

realitate, mașina aparținea lui A.F., persoană cu cetățenie română și germană,

asociat unic la SC A.C. SRL.

Acesta i-a solicitat

inculpatului A.M.C. să se ocupe de efectuarea formelor pentru vamă și

înmatricularea mașinii respective, iar inculpatul a luat legătura, în acest

scop, cu inculpata V.V., care i-a spus că se va rezolva problema respectivă, în

numele unei persoane repatriate, cu inculpata S.A.L., în schimbul sumei de

1.600 dolari S.U.A.

Inculpatul A.M.C. a fost de

acord și i-a dat inculpatei S.A.L. suma de bani solicitată, după care inculpata

V.V. s-a ocupat de programarea la R.A.R.; după efectuarea verificării, inculpatul

A.M.C. a primit de la cele două inculpate documentele și chitanța vamală pentru

a merge la Brigada de Poliție Rutieră, în vederea înmatriculării.

Deoarece pe chitanța vamală

inculpatul M.D.I. a menționat în mod greșit M.N., în loc de M.G., lucrătorii de

poliție au refuzat înmatricularea, iar inculpatul A.M.C. a discutat cu

inculpatele V.V. și S.A.L. despre cele întâmplate.

Astfel, inculpatul A.M.C.,

împreună cu inculpata V.V. s-au întâlnit cu inculpatul C.I. care le-a dat

cartea de identitate a lui M.G.

Întrucât inculpatul A.M.C.

nu cunoștea unde s-a eliberat chitanța vamală, acesta s-a deplasat la V.O.,

împreună cu inculpatul C.I., unde au discutat cu inculpatul B.G.M., însă

inculpatul M.D.I. nu era de serviciu. Astfel, inculpatul A.M.C. a mers din nou

la vamă, de această dată împreună cu inculpatul M.D.I. și acesta a făcut

modificările necesare pe chitanța vamală.

Împotriva sentinței penale

au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații

M.D.I., V.M., V.V., B.G.M., A.M.C. și C.I.

În apelul parchetului

soluția primei instanțe a fost criticată pentru nelegalitatea hotărârii de

achitare a inculpaților, susținându-se că, încadrarea juridică corectă

presupune și reținerea infracțiunii de înșelăciune, deoarece, în speță, ca

urmare a săvârșirii infracțiunii vamale, a avut loc și sustragerea de la plata

taxelor vamale. Urmarea imediată a faptei este o stare de pericol, pe când

sustragerea de la plata taxelor vamale, prin inducerea în eroare a autorității

vamale, întrunește condițiile privind obținerea pentru sine sau pentru altul a

unui folos material injust, cât și condiția pricinuirii unei pagube.

S-a mai arătat că nu se

poate eluda nici structura organizatorică în care inculpații au săvârșit

faptele, existând în această structură, persoane care luau legătura cu cei care

aduceau mașinile, cât și persoane care făceau legătura cu personalul vamal,

care accepta eliberarea chitanțelor vamale, în baza unor acte false.

De asemenea, după cum

rezultă din concluziile expertizei grafice, scrisul ce completează rubricile

referitoare la datele de stare civilă, data și semnătura de pe cererile pentru

aprobarea stabilirii domiciliului în București, înregistrate pe numele R.A., R.V.,

R.V. (fiul), B.V. și B.A., precum și scrisul ce completează mențiunea „am

primit originalul”, a fost executat de inculpata D.S.

Martorii N.V. și N.I.V. au

precizat că inculpata D.S. se ocupa, în mod frecvent, cu întocmirea actelor

privind repatrierea.

În apelul inculpatului

M.D.I. s-a susținut că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor reținute

în sarcina sa, având în vedere că faptelor le lipsește un element constitutiv –

intenția și dacă ar fi știut că actele sunt falsificate, nu ar fi sesizat Vama

Nădlac și apoi organele de poliție, fiind declanșate cercetările în prezenta

cauză.

Inculpatul V.M. a susținut

în apelul său că din probele administrate nu rezultă săvârșirea faptelor și a

solicitat achitarea, întrucât s-a prezentat numai la R.A.R., pentru omologarea

autoturismului său și nu la organele vamale, pentru a solicita vreun act și

nici nu a știut că actele sunt false. A mai arătat că, la data când s-a reținut

pretinsa activitate infracțională, orice persoană putea cumpăra prin „Mica

publicitate” repatrieri prin care avea opțiunea de a cumpăra un autoturism pe

numele persoanei repatriate, care beneficia de acest drept și depune la dosar

extras din ziare, în copii xerox.

Inculpata V.V. a solicitat

achitarea sa, în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., având în vedere că nu s-a

prezentat cu documente la autoritățile vamale, iar faptul că s-a prezentat la

R.A.R., pentru a face o programare, nu constituie o infracțiune.

Inculpatul B.G.M. a

solicitat achitarea, în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., având în vedere că

cererile de scutire de vamă puteau fi completate și de alte persoane, dacă erau

semnate de solicitant și nu a existat nici o înțelegere, în vederea săvârșirii

faptelor. Inculpatul nu cunoștea că actele sunt falsificate, astfel că lipsește

intenția. În subsidiar, a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen.

Inculpatul A.M.C. a

solicitat achitarea, conform art. 10 lit. d) C. proc. pen., având în vedere că

a avut convingerea că actele sunt reale, plătind pentru obținerea acestora.

Inculpații C.I. și D.S. au

solicitat achitarea, conform art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât faptele nu

există.

Curtea de Apel București, secția

I penală, prin decizia penală nr. 688 din 31 octombrie 2002 a respins, ca

nefondate, apelurile declarate de parchet și de inculpați, cu următoarea

motivare:

„Instanța de fond a dispus

achitarea inculpaților M.D.I., B.G.M., V.V., D.S. și C.I., pentru infracțiunea

prevăzută de art. 323 C. pen., considerând că fapta nu există, bazându-se pe

probele existente la dosar, din care nu a rezultat că inculpații s-au asociat

în vederea săvârșirii de infracțiuni.

Astfel, săvârșirea acestei

infracțiuni presupune efectuarea unor acte de pregătire, în scopul săvârșirii

unor alte infracțiuni.

Aceasta presupune a lua

parte la constituirea unei asocieri și se realizează prin acțiunea fiecărei

persoane și implică un consens neechivoc, o înțelegere de a se asocia, de a se

supune unei discipline, de a acționa potrivit unui plan, toate acestea în

perspectiva unei durate în timp. Dispozițiile art. 323 C. pen., nu sunt

aplicabile în cazul unei înțelegeri întâmplătoare între mai multe persoane, cum

este cazul în speță, când fiecare inculpat a acționat așa cum a crezut, în

funcție de posibilitatea realizării unui profit ilicit.

De asemenea, pentru a fi

coautori ai acestei infracțiuni, este necesar ca toate persoanele să determine

constituirea unei astfel de asocieri, să existe o înțelegere de a se asocia.

Această motivare, care se

adaugă celei făcute de instanța de fond, conduce la dispoziția de achitare a

inculpaților, pentru infracțiunea prevăzută de art. 323 C. pen.”.

Instanța de control judiciar

a mai reținut cu privire la soluția de achitare a inculpaților M.D.I., B.G.M.,

V.V., C.I., A.M.C., V.M. și D.S. pentru infracțiunile prevăzute de art. 215

alin. (1) C. pen. și de art. 26, raportat la art. 215 alin. (1), cu aplicarea

art. 13 din același cod, că instanța de fond, în mod corect a apreciat că

lipsește elementul inducerii în eroare, respectiv faptul că documentele au fost

prezentate unui lucrător vamal, care cunoștea că nu corespund realității și

deci, critica parchetului referitoare la greșita achitare a inculpatului, în

temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., nu a putut fi primită.

Referitor la apelurile

inculpaților, instanța de control judiciar a arătat: „ .. se reține că situația

de fapt a fost stabilită în urma administrării probelor, situație care, de

altfel, nu este contestată de apelanți.

De asemenea, vinovăția

inculpaților este reținută pe baza situației de fapt și a activității fiecăruia

dintre aceștia, fiind motivată amplu și în mod temeinic în sentința atacată.

Pedepsele aplicate sunt

corespunzătoare dispozițiilor art. 72 C. pen., atât în ceea ce privește

cuantumul acestora, cât și ca modalitate de executare, astfel că apelurile

inculpaților se vor respinge ca nefondate ..”.

În termenul legal, împotriva

deciziei penale au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București și inculpații M.D.I., B.G.M., A.M.C., V.V. și V.M.

În recursul parchetului

hotărârile instanțelor au fost criticate, pentru nelegalitate și netemeinicie,

sub următoarele aspecte:

- greșita încadrare juridică

dată faptelor;

- greșita achitare a

inculpaților cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 323 C. pen.,

impunându-se, pe baza ansamblului probator administrat în cauză, condamnarea

acestora și pentru săvârșirea cu vinovăție a acestei infracțiuni, la pedepse

privative de libertate;

- omisiunea aplicării pentru

inculpații B.G.M. și M.D.I. a dispozițiilor art. 65 lit. c) C. pen.

Astfel, s-a motivat că

încadrarea juridică dată faptelor de instanța de fond și menținută de instanța

de apel pentru inculpații M.D.I., B.G.M., V.V. și C.I., în art. 215 alin. (1),

cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen. și în art. 26 C. pen.,

raportat la art. 178 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din

același cod, este greșită; din probatorii reieșind că faptele comise de aceștia

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 248, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și respectiv, de art. 26, raportat la art.

248 din același cod, iar fapta inculpatului B.G.M., întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 248, raportat la art. 258, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

De asemenea, s-a motivat în

recursul parchetului că este greșită încadrarea juridică dată faptelor

săvârșite de inculpații A.M.C. și V.M., în infracțiunea prevăzută de art. 215

alin. (1), cu aplicarea art. 13 C. pen. și faptei săvârșite de inculpata D.S.,

în infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (1), cu

aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen., întrucât faptele acestora

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 26,

raportat la art. 248 C. pen.

În ședința publică de

judecată, reprezentanta parchetului a completat motivele de casare, cu cazul

prevăzut de art. 385

9

pct. 15 C. proc. pen., solicitând să se

constate, referitor la infracțiunile de abuz în serviciu și complicitate la

această infracțiune comise de inculpați, că sunt incidente dispozițiile art. 1

din Legea nr. 543/2002, privind grațierea unor pedepse.

În recursul parchetului s-a

mai arătat că, față de ansamblul probator administrat în cauză, nu se poate

reține că inculpații nu s-au asociat în vederea săvârșirii de infracțiuni, iar

infracțiunea prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen., nu există, atâta timp cât

la săvârșirea faptelor inculpata D.S., în perioada mai 1999 – februarie 2000, a

determinat 9 persoane din Republica Moldova să întocmească documente de

repatriere, iar pentru 4 cetățeni moldoveni, a înlesnit efectuarea actelor de

repatriere, acte care apoi au fost vândute numitei S.A.L. (pentru care s-a

disjuns urmărirea penală), iar aceasta le-a folosit, predându-le comisionarului

vamal B.G.M. și respectiv, vameșului M.D.I., care a întocmit actele de vămuire

a unui număr de 8 autoturisme, scutindu-le de la plata taxelor vamale, la toate

aceste demersuri aducându-și contribuția și ceilalți inculpați care făceau

legătura cu personalul vamal sau persoanele repatriate.

Așadar, prin modul în care a

fost organizată activitatea infracțională a inculpaților care și-au conjugat

eforturile pentru scutirea de la plata taxelor vamale a unui număr mare de

autoturisme (pentru care D.G.V. s-a constituit parte civilă cu suma de

1.439.984.635 lei), prin planificarea, repartiția și executarea sarcinilor ce

reveneau fiecărui participant la atingerea scopului urmărit, fiecare dintre

aceștia a realizat că șansele lor de reușită sunt mai mari prin această

asociere, care le-a dat mai multă fermitate și ușurință în evitarea

dificultăților pe care le-ar fi putut întâmpina în derularea activității

infracționale.

În raport de toate aceste

considerente, s-a apreciat că în mod greșit instanțele de judecată au dispus

achitarea inculpaților pentru infracțiunea prevăzută de art. 323 C. pen. și că

se impune, pe baza ansamblului probator administrat, condamnarea inculpaților

și pentru această infracțiune.

Și în sfârșit, în recursul

declarat de parchet s-a susținut că deși, în mod corect instanța de fond, le-a

aplicat inculpaților pedeapsa complementară prevăzută de art. 65, raportat la

art. 64 lit. a) și b) C. pen., față de periculozitatea inculpaților, care s-au

folosit de funcțiile de declarant vamal și respectiv, vameș, pentru a săvârși

infracțiunea, se impunea și aplicarea pedepsei complementare prevăzută de art.

64 lit. c), și anume, interzicerea dreptului de a ocupa o funcție sau de a

exercita o profesie de natura celei de care s-a folosit condamnatul pentru

săvârșirea infracțiunii.

În recursul inculpatului

M.D.I. s-a solicitat, în principal, achitarea: pentru complicitate la

infracțiunea prevăzută de art. 178 din Legea nr. 141/1997, în temeiul art. 11

pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.; pentru infracțiunea

de fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., în temeiul art.

11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., iar cu privire la

infracțiunea de asociere în vederea comiterii de infracțiuni, prevăzută de art.

323 alin. (1) C. pen., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10

lit. a) C. proc. pen.

În subsidiar, în ipoteza în

care cererea principală nu va fi însușită, a solicitat să se dispună ca

pedeapsa rezultantă stabilită, să fie executată în condițiile art. 86

1

C. pen.

În ipoteza în care, primele

două cereri vor fi respinse, să se dispună admiterea în parte a recursului

parchetului, în sensul schimbării încadrării juridice a faptei, din

infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 178 din Legea nr.

141/1997, în infracțiunea prevăzută de art. 248 C. pen. și aplicarea

dispozițiilor de grațiere, cu privire la pedeapsă.

Pentru inculpata V.V. s-a

solicitat, în principal, achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat

la art. 10 lit. a) C. proc. pen., iar în subsidiar, schimbarea încadrării

juridice a faptei, în complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu și să se

constate incidența dispozițiilor Legii nr. 543/2002, cu privire la pedeapsa

aplicată.

În recursul inculpatului

B.G.M. s-a solicitat, în principal, achitarea pentru infracțiunea reținută în

sarcina sa, prevăzută de art. 178 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., iar în subsidiar, schimbarea încadrării juridice a faptei,

în sensul solicitării parchetului și a se constata că pedeapsa aplicată este

grațiată, în întregime, condiționat, în baza art. 1 și 7 din Legea nr.

543/2002.

În recursul inculpatului

A.M.C. s-a solicitat admiterea, casarea deciziei atacate și rejudecând, să se

dispună achitarea inculpatului, în temeiul prevederilor art. 10 lit. e) C.

proc. pen., iar în subsidiar, în situația în care, în urma analizării probelor

de la dosar, se va reține existența faptei penale, să se aprecieze că pedeapsa

de 5 luni, deja executată de către inculpat în arest preventiv este suficientă

pentru a-și atinge scopul.

În mod cu totul în

subsidiar, s-a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei, conform

motivului de casare formulat de parchet și aplicarea dispozițiilor de grațiere.

În recursul inculpatului

V.M. s-a solicitat achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art.

10 lit. d) C. proc. pen., întrucât din probe nu rezultă că inculpatul ar fi

înlesnit în vreun fel activitatea infracțională a inculpatei S.A.L.

Recursurile declarate în

cauză sunt fondate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Analizând ansamblul probator

de la dosar, se constată că, atât instanța de fond cât și cea de apel au

reținut corect situația de fapt, în deplină concordanță cu probele administrate

în cauză, stabilind în mod just vinovăția inculpaților.

săvârșirii lor, precum și vinovăția inculpaților pentru comiterea unor fapte

sancționate de legea penală, fiind corect reținute de instanțe, care nu au

comis nici o eroare gravă de fapt în stabilirea situației reale, nu sunt

temeiuri pentru a se dispune achitarea inculpaților M.D.I., V.V., B.G.M.,

A.M.C. și V.M., cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 178 din Legea nr.

141/1997 și respectiv, complicitate la această infracțiune, așa cum se solicită

în recursurile promovate de aceștia; în cauză, fiind stabilit în mod clar că

faptele comise de ei sunt încriminate de legea penală.

de lege în care au fost încadrate faptele săvârșite de inculpați și anume, în

infracțiunea prevăzută de art. 178 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., reținută în sarcina inculpaților C.I. și B.G.M.; de

complicitate la această infracțiune, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la

art. 178 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

reținută în sarcina inculpaților M.D.I., V.V. și D.S. și respectiv, de

complicitate, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 178 din Legea nr.

141/1997, privind pe inculpații A.M.C. și V.M., se constată că încadrarea

juridică este greșită.

Potrivit art. 248 C. pen.,

fapta funcționarului public care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu,

cu știință, nu îndeplinește un act ori, îl îndeplinește, în mod defectuos și

prin aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al

unei instituții de stat sau al unei alte unități din cele la care se referă

art. 145 sau o pagubă patrimoniului acesteia, constituie infracțiunea de abuz

în serviciu contra intereselor publice.

Această infracțiune se

săvârșește numai cu intenție, care poate fi directă sau indirectă.

Sub aspectul laturii

obiective, îndeplinirea, cu știință, în mod defectuos a unui act arată că

făptuitorul a acționat în cadrul îndatoririlor de serviciu, necorespunzător

obligațiilor pe care le avea, iar actul a creat o pagubă patrimoniului unei

instituții de stat sau unității la care se referă art. 145 C. pen. și al cărei

funcționar sau funcționar public este, neavând relevanță dacă a încălcat una

sau mai multe îndatoriri ori dacă le-a nesocotit integral sau parțial.

Iar, conform art. 26 C. pen.,

este complice persoana care, cu intenție, înlesnește sau ajută în orice mod la

săvârșirea unei faptei prevăzute de legea penală.

Ori, din probele

administrate în cauză rezultă că fapta inculpatului B.G.M., care în calitate de

declarant vamal la SC A.M.C.S. SRL a prezentat la B.V.O. documentele vamale în

vederea întocmirii formalităților de vămuire în regim de repatriere, fără plata

taxelor vamale pentru 8 autoturisme, pe numele a 4 cetățeni moldoveni: D.S., B.V.,

B.N. și M.G., cunoscând că documentele sunt falsificate și prin aceasta a

cauzat o pagubă importantă D.G.V. B.V.O. Mărfuri, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice,

prevăzută de art. 248 C. pen., cu referire la art. 258, cu aplicarea art. 41

alin. (2) din același cod.

De asemenea, faptele

inculpatului C.I., care a efectuat demersurile necesare pentru întocmirea

formelor vamale, în regim de repatriere, pentru 4 autoturisme, pe numele a doi

cetățeni din Republica Moldova, D.O. și M.G., cu scutirea de la plata taxelor

vamale, în valoare de 194.284.293 lei, cunoscând că documentele sunt false,

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 248, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului M.D.I.,

care în calitate de inspector vamal, a eliberat chitanțe vamale pentru 8

autoturisme după ce a primit de la inculpatul B.G.M. actele acestora, cunoscând

că sunt false și fără să efectueze verificările necesare, întrunește elementele

constitutive ale complicității la infracțiunea de abuz în serviciu contra

intereselor publice, prevăzută de art. 26, raportat la art. 248, cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen.

În ceea ce privește pe

inculpatele V.V. și D.S., faptele acestora de a procura acte de repatriere

pentru 4 cetățeni moldoveni, pe baza cărora au introdus în țară 8 autoturisme

scutite de la plata taxelor vamale, prin prezentarea vameșului a documentelor

fictive de achiziționare a altor autoturisme, întrunesc elementele constitutive

ale complicității la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor

publice, prevăzută de art. 26, raportat la art. 248 C. pen.

Tot altfel, faptele

inculpatului A.M.C. care în vederea efectuării formelor vamale, cu scutire de

la plata taxelor vamale, pe numele unei persoane repatriate (M.G.), pentru

autoturismul O.F., a predat agentului vamal actele originale ale mașinii, nr.

de înmatriculare și suma cerută în acest scop, cauzând un prejudiciu de

54.366.612 lei, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de

art. 26, raportat la art. 248 C. pen.

Faptele inculpatului V.M.,

care a efectuat demersuri pentru întocmirea formelor vamale pentru 2

autoturisme, în numele unei persoane repatriate (B.V.), folosind acte

falsificate în vederea scutirii de la plata taxelor vamale, cauzând un

prejudiciu de 142.642.016 lei, întrunesc elementele constitutive ale

complicității la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice,

prevăzută de art. 26, raportat la art. 248 C. pen.

În consecință, critica

formulată de parchet și de inculpați privind greșita încadrarea juridică a

faptelor comise, fiind fondată, prin admiterea recursurilor, se va dispune,

conform art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptelor

reținute în sarcina inculpaților, după cum se va arăta în continuare și se va

dispune condamnarea lor.

La individualizarea

pedepselor aplicate pentru aceste infracțiuni, Curtea va avea în vedere,

conform art. 72 și art. 52 C. pen., gradul de pericol social concret al

infracțiunii, modalitatea de comitere, contribuția fiecărui inculpat, dar și

datele personale ale inculpaților, toți fără antecedente penale. Astfel,

- pentru inculpatul B.G.M.,

va schimba încadrarea juridică a faptei, din infracțiunea prevăzută de art. 178

din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea

prevăzută de art. 248 C. pen., cu referire la art. 258, cu aplicarea art. 41

alin. (2) din același cod și în baza acestor din urmă texte de lege, îl va

condamna pe inculpat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare;

- pentru inculpatul C.I.,

din infracțiunea prevăzută de art. 178 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 248, cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. și în baza acestor texte de lege, îl va condamna la 3

ani închisoare;

- pentru inculpatul M.D.I.,

din infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 178 din Legea

nr. 141/1997, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod, în infracțiunea

prevăzută de art. 26, raportat la art. 248, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen. și în baza acestor din urmă texte de lege, îl va condamna la 3 ani

închisoare;

- pentru inculpatul A.M.C.,

din infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 178 din Legea

nr. 141/1997, în infracțiunea prevăzută de art. 26,