ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4825/2004

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul București, secția a II-a penală, prin sentința penală nr. 196 din 12 februarie 2004, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpaților, din infracțiunea de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 și proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (1), (2) și (3), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 și în baza acestor din urmă texte de lege a condamnat pe inculpatul T.V. la pedeapsa de 5 ani închisoare, iar pe inculpații I.V. și Ș.M. la câte 6 ani închisoare.

A aplicată fiecărui inculpat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

A făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen., pentru toți inculpații.

A menținut starea de arest a inculpaților și a computat din pedepsele aplicate, prevenția de la 22 iunie 2003 la zi, pentru fiecare inculpat.

În baza art. 18 lit. d) C. proc. pen., a confiscat de la inculpați următoarele sume de bani:

- 1.000.000 lei de la inculpatul T.V.;

- 1.600.000 lei de la inculpatul I.V.;

- 5.600.000 lei de la inculpata Ș.M.

A luat act că partea vătămată P.L.F. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

Inculpații au fost obligați la plata sumei de câte 2.000.000 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru inculpata Ș.M., în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Hotărând astfel, prima instanță a reținut, în esență că, la data de 13 iunie 2003, inculpatul T.V. a recrutat-o prin violență pe minora P.L.F., în vârstă de 13 ani, pe care a vândut-o inculpatului I.V., pentru suma de 1.000.000 lei.

În perioada în care minora a stat în locuința inculpatului I.V., acesta i-a racolat un client cu care partea vătămată a întreținut relații sexuale, iar suma de bani obținută a fost percepută de inculpat.

Ulterior, minora P.L.F. a fost vândută inculpatei Ș.M. contra sumei de 1.000.000 lei, la domiciliul căreia, timp de aproximativ două săptămâni, partea vătămată a fost constrânsă să întrețină relații sexuale cu aproximativ 5-6 clienți pe zi, pentru care primea personal banii din care, jumătate îi revenea inculpatei.

Împotriva sentinței penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și cei trei inculpați.

Parchetul a criticat hotărârea pentru nelegalitate, constând în greșita încadrare juridică a faptelor inculpaților T.V., I.V. și Ș.M. și neaplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. d) și e) C. pen., pentru inculpații I.V. și Ș.M.

În apelurile celor trei inculpați s-a solicitat reducerea pedepselor, cu motivarea că au recunoscut și au regretat săvârșirea faptelor.

Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 307/ A din 22 aprilie 2004 a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, a desființat în parte sentința apelată și rejudecând, în fond, în baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, în aceea prevăzută de art. 13 alin. (1) și (2) din aceeași lege, texte de lege în baza cărora a condamnat pe inculpatul T.V. la 5 ani închisoare, iar pe inculpații I.V. și Ș.M. la câte 6 ani închisoare.

În baza art. 329 alin. (1), (2) și (3) C. pen., a condamnat pe fiecare inculpat la pedeapsa de câte 5 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului T.V. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) din același cod pe timp de 2 ani, iar pentru inculpații I.V. și Ș.M., drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 și art. 34 C. pen., a dispus ca inculpatul T.V. să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, iar ceilalți doi inculpați câte 6 ani închisoare, toți cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. și câte 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. (T.V.) și respectiv, art. 64 lit. a), b), d) și e) din același cod (I.V. și Ș.M.).

A computat din pedepsele aplicate, prevenția inculpaților de la 22 iunie 2003 la zi și a menținut starea de arest a acestora.

A respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpați împotriva aceleiași sentințe.

Inculpații au fost obligați la plata sumei de câte 1.000.000 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În motivarea acestei soluții, instanța de control judiciar a reținut, pe baza probelor de la dosar că, infracțiunea de trafic de minori a fost comisă asupra unei persoane, care nu a împlinit vârsta de 15 ani, partea vătămată P.L.F., fiind născută la ... 1990, aspect cunoscut de către inculpați și având în vedere că recrutarea și găzduirea minorei în scopul exploatării sexuale a fost urmată de constrângere la practicarea prostituției și tragerea de foloase de pe urma acestei activități ilicite, în sarcina inculpaților s-a reținut și infracțiunea de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (1), (2) și (3) C. pen.

S-a mai reținut că inculpații I.V. și Ș.M., având calitatea de părinți, în contextul săvârșirii infracțiunii de trafic de minori și de proxenetism se impune și aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. d) și e) C. pen.

Instanța de control judiciar a reținut totodată, că în raport de pericolul social sporit al faptelor comise de inculpați, de limitele pedepselor prevăzute de lege pentru aceste fapte și de împrejurarea că persoana vătămată este minoră, nu sunt elemente care să justifice reducerea cuantumului pedepselor aplicate acestora.

În termenul legal, împotriva deciziei penale au declarat recurs inculpații I.V., Ș.M. și T.V., solicitând reducerea pedepselor ce le-au fost aplicate, în raport de circumstanțele reale și personale ale acestora.

Examinând hotărârea atacată, în raport de cazul de recurs prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., referitor la greșita individualizare a pedepselor aplicate, Curtea constată, în baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, recursurile nefondate, urmând a fi respinse.

În acest sens, la stabilirea pedepselor rezultante de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru inculpatul T.V. și respectiv, de câte 6 ani închisoare și câte 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pentru inculpații I.V. și Ș.M., instanța de apel a luat în considerare în mod judicios criteriile generale de individualizare a sancțiunii penale, prevăzute de art. 72 C. pen., în cadrul cărora un loc aparte îl ocupă aprecierea gradului de pericol social pe care îl reprezintă inculpații, care este deosebit de ridicat, astfel cum rezultă din modul concret de săvârșire al infracțiunilor, faptul că partea vătămată este minoră și scopul în care au fost săvârșite.

Totodată, în procesul de individualizare a pedepselor, instanța de control judiciar a avut în vedere datele ce caracterizează persoana inculpaților, respectiv poziția procesuală sinceră a acestora, dar și faptul că inculpații I.V. și Ș.M. sunt cunoscuți cu antecedente penale, astfel că, nu se justifică reducerea pedepselor aplicate, acestea fiind orientate spre limita minimă, prevăzută de textul de lege incriminator.

Așa fiind, secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, constatând neîndeplinite condițiile referitoare la cazul de recurs invocat și nici a celor privind motivele care se iau în considerare din oficiu, astfel cum menționează dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., conform art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) din același cod, va respinge recursurile, ca nefondate, va deduce din pedepse, timpul arestării preventive de la 22 iunie 2003 la zi, pentru fiecare inculpat și îi va obliga pe recurenți la plata sumei de câte 1.600.000 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în care se include și onorariul pentru apărarea din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații I.V., Ș.M. și T.V., împotriva deciziei penale nr. 307/ A din 22 aprilie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedepsele aplicate inculpaților, timpul arestării preventive de la 22 iunie 2003, la 28 septembrie 2004.

Obligă pe recurenți la plata sumei de câte 1.600.000 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 28 septembrie 2004.