ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6600/2004

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția a II-a penală, prin sentința nr. 224 din 19 februarie 2004,condamnă pe inculpații: 1. G.I.V. la: a) 7 ani de închisoare și 3 ani interzicerea unor drepturi, pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (1) – (3) C. pen.; b) 5 ani de închisoare și 3 ani interzicerea unor drepturi, pentru infracțiunea de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (1) – (3) C. pen., cele două pedepse fiind, conform art. 33 și art. 34 din același cod, contopite în cea mai grea; 2. Ț.V. la: a) 7 ani de închisoare și 3 ani interzicerea unor drepturi, pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (1) – (3) C. pen.; b) 5 ani de închisoare și 3 ani interzicerea unor drepturi, pentru infracțiunea de perversiune sexuală, prevăzută de art. 201alin.

(1) – (3) C. pen.; c) 3 ani de închisoare și 3 ani interzicerea unor drepturi, pentru infracțiunea de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen., cele trei pedepse fiind, conform art. 33 și art. 34 din același cod, contopite în cea mai grea; Inculpații sunt menținuți în stare de arest, iar din durata pedepselor li se deduce detenția preventivă, de la 15 octombrie 2002 până la zi. Ei sunt obligați la câte 2.000.000 lei cheltuieli judiciare statului. De la fiecare inculpat, se confiscă suma de 1.900.000 lei, obținută din săvârșirea infracțiunilor. Pentru a hotărî astfel, instanța reține, în esență, că, în anul 2002, împreună, inculpații o sechestrează pe minora D.G.N., pe care o obligă să practice prostituția.

Partea vătămată este obligată, de făptuitori, la practici sado-masochiste. Inculpata Ț.V. o obliga pe partea vătămată la acte de perversiuni sexuale cu fiul ei, minorul M.R., de 14 ani. Parchetul de pe lângă aceeași instanță și inculpații declară apel. Parchetul critică sentința, motivând că: a) fără a pune în discuția părților, instanța a schimbat, din art. 202 alin. (1) – (2) în art. 201 alin. (1) – (2) C. pen., fapta inculpatei, de corupere a propriului fiu; b) pedepsele aplicate inculpaților nu corespund gradului, accentuat, de pericol social al faptelor și făptuitorilor; c) inculpatei nu i s-au aplicat și prevederile art. 116 C. pen. Inculpatul G.I.V. susține că nu a comis faptele imputate, încât în mod eronat este condamnat.

Inculpata Ț.V. susține că a săvârșit numai infracțiunea de corupție sexuală. Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia nr. 439 din 11 iunie 2004, admite apelul parchetului și desființează în parte sentința, în sensul că: a) condamnă pe inculpată, pentru infracțiunea de corupție sexuală, prevăzută de art. 202 alin. (1) – (2) C. pen., la 3 ani de închisoare; b) majorează la câte 9 ani de închisoare, pedepsele aplicate inculpatei Ț.V., pentru celelalte două infracțiuni; c) interzice inculpatei faptul de a se afla în București o perioadă de 3 ani; d) majorează, la câte 9 ani de închisoare, pedepsele aplicate inculpatului G.I.V. Prin aceeași decizie, instanța respinge, ca nefondat, apelul inculpaților, pe care îi obligă la cheltuieli judiciare către stat.

Inculpații declară recurs. G.I.V. critică decizia, cerând reducerea pedepselor. La rândul ei, inculpata Ț.V. susține că a săvârșit numai infracțiunea de corupție sexuală și că, oricum, pedepsele aplicate sunt excesiv de mari. Criticile sunt nefondate. Instanța de apel a reținut corect situația de fapt, pe care a calificat-o corespunzător și a dozat just pedepsele aplicate inculpaților ținând seama de criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. Nu sunt temeiuri ca aceste pedepse să fie reduse. Faptele inculpaților sunt grave. Pentru a „convinge” minora să se prostitueze, inculpații au amenințat-o cu moartea, au ars-o cu țigara și au lovit-o cu biciul, provocându-i numeroase plăgi și punându-i viața în pericol.

După ce au fost prinși, inculpații, în pofida evidenței, au negat faptele comise. Din oficiu, nu se constată motive de casare, care să fie luate în considerare. Așa fiind, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., hotărârea atacată va fi menținută, prin respingerea recursurilor, conform dispozitivului deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de inculpații G.I.V. și Ț.V. împotriva deciziei penale nr. 439 din 11 iunie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală, ca nefondate. Compută pentru ambii inculpați, din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 15 octombrie 2002, la zi. Obligă pe fiecare recurent să plătească statului 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, în care se includ și onorariile apărătorilor din oficiu în sumă de câte 400.000 lei ce vor fi avansate din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 decembrie 2004.