ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6600/2004

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Tribunalul București, secția

a II-a penală, prin sentința nr. 224 din 19 februarie 2004,condamnă pe

inculpații:

a) 7 ani de închisoare și 3

ani interzicerea unor drepturi, pentru infracțiunea de lipsire de libertate în

mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (1) – (3) C. pen.;

b) 5 ani de închisoare și 3

ani interzicerea unor drepturi, pentru infracțiunea de proxenetism, prevăzută

de art. 329 alin. (1) – (3) C. pen., cele două pedepse fiind, conform art. 33

și art. 34 din același cod, contopite în cea mai grea;

a) 7 ani de închisoare și 3

ani interzicerea unor drepturi, pentru infracțiunea de lipsire de libertate în

mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (1) – (3) C. pen.;

b) 5 ani de închisoare și 3

ani interzicerea unor drepturi, pentru infracțiunea de perversiune sexuală,

prevăzută de art. 201alin. (1) – (3) C. pen.;

c) 3 ani de închisoare și 3

ani interzicerea unor drepturi, pentru infracțiunea de proxenetism, prevăzută

de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen., cele trei pedepse fiind, conform art. 33

și art. 34 din același cod, contopite în cea mai grea;

Inculpații sunt menținuți în

stare de arest, iar din durata pedepselor li se deduce detenția preventivă, de

la 15 octombrie 2002 până la zi.

Ei sunt obligați la câte

2.000.000 lei cheltuieli judiciare statului.

De la fiecare inculpat, se

confiscă suma de 1.900.000 lei, obținută din săvârșirea infracțiunilor.

Pentru a hotărî astfel,

instanța reține, în esență, că, în anul 2002, împreună, inculpații o

sechestrează pe minora D.G.N., pe care o obligă să practice prostituția.

Partea vătămată este

obligată, de făptuitori, la practici sado-masochiste.

Inculpata Ț.V. o obliga pe

partea vătămată la acte de perversiuni sexuale cu fiul ei, minorul M.R., de 14

ani.

Parchetul de pe lângă

aceeași instanță și inculpații declară apel.

Parchetul critică sentința,

motivând că:

a) fără a pune în discuția

părților, instanța a schimbat, din art. 202 alin. (1) – (2) în art. 201 alin.

(1) – (2) C. pen., fapta inculpatei, de corupere a propriului fiu;

b) pedepsele aplicate

inculpaților nu corespund gradului, accentuat, de pericol social al faptelor și

făptuitorilor;

c) inculpatei nu i s-au

aplicat și prevederile art. 116 C. pen.

Inculpatul G.I.V. susține că

nu a comis faptele imputate, încât în mod eronat este condamnat.

Inculpata Ț.V. susține că a

săvârșit numai infracțiunea de corupție sexuală.

Curtea de Apel București,

secția I penală, prin decizia nr. 439 din 11 iunie 2004, admite apelul

parchetului și desființează în parte sentința, în sensul că:

a) condamnă pe inculpată,

pentru infracțiunea de corupție sexuală, prevăzută de art. 202 alin. (1) – (2)

C. pen., la 3 ani de închisoare;

b) majorează la câte 9 ani

de închisoare, pedepsele aplicate inculpatei Ț.V., pentru celelalte două

infracțiuni;

c) interzice inculpatei

faptul de a se afla în București o perioadă de 3 ani;

d) majorează, la câte 9 ani

de închisoare, pedepsele aplicate inculpatului G.I.V.

Prin aceeași decizie,

instanța respinge, ca nefondat, apelul inculpaților, pe care îi obligă la

cheltuieli judiciare către stat.

Inculpații declară recurs.

G.I.V. critică decizia,

cerând reducerea pedepselor.

La rândul ei, inculpata Ț.V.

susține că a săvârșit numai infracțiunea de corupție sexuală și că, oricum,

pedepsele aplicate sunt excesiv de mari.

Criticile sunt nefondate.

Instanța de apel a reținut corect

situația de fapt, pe care a calificat-o corespunzător și a dozat just pedepsele

aplicate inculpaților ținând seama de criteriile de individualizare prevăzute

de art. 72 C. pen.

Nu sunt temeiuri ca aceste

pedepse să fie reduse.

Faptele inculpaților sunt

grave.

Pentru a „convinge” minora

să se prostitueze, inculpații au amenințat-o cu moartea, au ars-o cu țigara și

au lovit-o cu biciul, provocându-i numeroase plăgi și punându-i viața în

pericol.

După ce au fost prinși,

inculpații, în pofida evidenței, au negat faptele comise.

Din oficiu, nu se constată

motive de casare, care să fie luate în considerare.

Așa fiind, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., hotărârea atacată va fi menținută, prin

respingerea recursurilor, conform dispozitivului deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de inculpații G.I.V. și Ț.V. împotriva deciziei penale nr. 439 din 11

iunie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală, ca nefondate.

Compută pentru ambii

inculpați, din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 15 octombrie

2002, la zi.

Obligă pe fiecare recurent

să plătească statului 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, în care se includ și

onorariile apărătorilor din oficiu în sumă de câte 400.000 lei ce vor fi

avansate din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 9 decembrie 2004.