ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 83/2004

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 83/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 250 din 20

martie 2003 a Tribunalului Iași, inculpatul R.V. a fost condamnat la pedeapsa

de 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de

art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. b) C. pen. și la pedeapsa de 3 ani

și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o

durată de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 329 C. pen. și

art. 37 lit. b) și art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 8 ani

închisoare sporită cu un an, în pedeapsa de 9 ani închisoare și 3 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-au aplicat inculpatului

dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen.

Inculpații H.G. și G.I. au fost

condamnați la pedepsele de câte 7 ani închisoare, pentru săvârșirea câte unei

infracțiuni de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin.

(2

1

) lit. a) C. pen. și la câte o pedeapsă de 2 ani închisoare și 2

ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o

durată de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. și

art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, în pedeapsa cea mai

grea de câte 7 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-au aplicat inculpaților

dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut arestarea preventivă a inculpaților și s-a prelungit durata măsurii

pentru toți inculpații.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus

din pedepsele aplicate inculpaților durata reținerii și arestării preventive de

la 21 noiembrie 2002 la zi.

S-a constatat că părțile vătămate M.M.N. și L.D. nu

emit pretenții în cauză, prejudiciul fiind acoperit prin restituire în natură a

bunurilor sustrase.

În baza art. 329 alin. (4) C. pen.,

s-a confiscat de la inculpați, în folosul statului câte 3.000.000 lei

reprezentând sumele obținute de aceștia prin săvârșirea infracțiunii de

proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen.

Inculpatele R.V. și C.C.M. au fost

condamnate la câte o pedeapsă de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de prostituție, prevăzută și pedepsită de art. 328 C. pen.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepselor și s-a fixat termen de

încercare de 2 ani și 6 luni.

S-a atras atenția inculpatelor

asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

Inculpații au fost obligați la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța de fond a reținut că în cursul lunii iulie 2002, inculpații R.V. și

R.V. (soți) l-au cunoscut pe inculpatul H.G. la discoteca organizată de primii

în satul Osoi, județul Iași și s-au împrietenit cu acesta, iar ulterior și cu

prietena sa, inculpata C.C.M.

La începutul lunii octombrie 2002,

aceiași inculpați au hotărât să închirieze un apartament pentru a locui

împreună: inculpatul R.V., soția sa, inculpata R.V., inculpatul H.G. și

prietena acestuia, inculpata C.C.M.

După ce s-au instalat în

apartamentul închiriat situat în Iași, Aleea Decebal, inculpatul R.V. l-a

cunoscut pe inculpatul G.I., agent de pază la Spitalul Clinic de Urgențe Iași,

căruia i-a propus să locuiască împreună cu ceilalți inculpați.

Pentru a-și asigura sumele de bani

necesare traiului zilnic și pentru achitarea sumelor de bani datorate cu titlu

de chirie pentru apartamentul în care locuiau, inculpatul R.V. a propus soției

sale R.V. și inculpatei C.C.M. să întrețină relații sexuale cu diferiți bărbați

în acel apartament, contra sumei de 200.000 lei sau 300.000 lei, propunere

acceptată de acestea două.

Pentru a-și realiza scopul,

inculpatul R.V. și inculpatul G.I. au făcut toate demersurile pentru publicarea

unui anunț în ziarul local E., au stabilit prețul serviciilor ce urmau a fi

prestate de cele două inculpate, le-a procurat un telefon mobil la care erau

apelate de diverși clienți cu care au întreținut apoi relații sexuale.

Din octombrie 2002, ulterior

publicării anunțului menționat și până în seara zilei de 5 noiembrie 2002, cele

două inculpate au întreținut relații sexuale cu circa 30 bărbați, încasând sume

de câte 200.000 – 300.000 lei, sume de care au profitat și ceilalți inculpați.

În seara zilei de 5 noiembrie 2002,

părțile vătămate M.M.N. și L.D., citind anunțul din ziar, au hotărât să meargă

împreună în apartamentul celor două inculpate pentru a petrece o noapte cu

acestea.

În acest scop, partea vătămată L.D.

a apelat numărul de telefon indicat în ziar, stabilind cu inculpata R.V. să se

întâlnească în apartamentul acesteia la orele 22,00.

Această discuție a fost auzită și de

ceilalți inculpați care se aflau în acel moment în apartament.

În jurul orelor 22,00, părțile

vătămate au ajuns la apartamentul locuit de cele două inculpate, care s-au

prezentat cu prenumele de R. și F., au mers apoi și au cumpărat băuturi

alcoolice în sumă de 450.000 lei, au revenit în apartamentul acestora unde au

rămas până, în jurul orelor 2,00.

Împreună au consumat băuturi

alcoolice, au dansat, iar partea vătămată M.M. a întreținut raporturi sexuale

cu cele două inculpate.

În acest interval de timp, respectiv

de la orele 22,00, până la plecarea părților vătămate, inculpații R.V., H.G. și

G.I. au așteptat în autoturismul numitului B.C., staționând în preajma blocului

în care se afla apartamentul închiriat de aceștia.

În jurul orelor 3,00 – 4,00, părțile

vătămate au hotărât să părăsească apartamentul inculpatelor, iar acestea le-au

cerut să plătească pentru timpul cât au petrecut împreună.

Părțile vătămate au refuzat să le

dea suma de bani, precizându-le că sumele de bani (450.000 lei) cu care au

cumpărat băuturi alcoolice sunt suficiente pentru prestațiile acestora.

În timp ce părțile vătămate părăseau

apartamentul, inculpata C.C. a mers la geamul camerei de unde a aruncat o

sticlă goală de plastic, potrivit unei înțelegeri avute cu inculpații, ceea ce

înseamnă că cei doi clienți nu le-au plătit sumele de bani pretinse.

În acest context, inculpatul R.V. a

coborât din autoturismul menționat și a mers la ușa de intrare-ieșire din bloc

pentru a-i întâmpina pe cei doi clienți.

Ieșind primul din bloc, M.M. a fost

lovit de inculpatul R.V. cu pumnii și cu picioarele, reproșându-i-se că nu a

plătit serviciile celor două inculpate.

Încercând să vină în sprijinul

prietenului său, partea vătămată L.D. a fost împinsă peste un gard viu de

același inculpat, a căzut, apoi a fost lovit cu pumnii și picioarele, atât de

inculpatul R.V. cât și de ceilalți doi inculpați, H.G. și G.I.

Fiind imobilizată și lovită de cei

trei inculpați, partea vătămată a fost deposedată de un portofel, de către

inculpatul R.V., precum și de pantofii cu care era încălțată, aceștia fiind

scoși de către inculpații H.G. și G.I.

Au urcat-o apoi pe partea vătămată

în autoturismul numitului B.C. și în timpul deplasării spre locuința acestuia,

inculpatul i-a propus să-i achite suma de 300.000 lei pentru orele petrecute cu

cele două inculpate, altfel îi vor „sechestra” soția și copilul.

Inculpatul i-a lăsat un număr de

telefon părții vătămate pentru a fi contactat în vederea achitării sumei

pretinse.

În aceeași zi, respectiv în

dimineața zilei de 6 noiembrie 2002, după ce partea vătămată a ajuns în

locuința sa și a povestit mamei sale L.C. că a fost lovită și deposedată de

bunuri au fost sesizate organele de poliție.

Cu prilejul percheziției domiciliare

a fost găsită în locuința inculpaților cartela telefonică ce a fost sustrasă

din portofelul părții vătămate L.D.

În faza urmăririi penale au fost

restituite acesteia bunurile sustrase, mai puțin suma de 600.000 lei.

Împotriva hotărârii au declarat apel

inculpații R.V., H.G. și G.I. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Inculpații au solicitat reducerea

pedepselor considerate prea severe, raportat la fapte și persoana lor.

Inculpatul H.G. a susținut că

participația sa la săvârșirea infracțiunilor este minoră, constând în prezența

sa la fața locului cu ocazia deposedării de bunuri a părții vătămate, iar fapta

de proxenetism a fost săvârșită de inculpat în modalitatea de tragere de

foloase de pe urma săvârșirii faptei de prostituție.

A solicitat să se dea eficiență

circumstanțelor atenuante și să se reducă pedepsele sub minimul prevăzut de

lege.

Inculpatul G.I. a susținut că nu a

comis infracțiunea de proxenetism și că în ce privește infracțiunea de tâlhărie

a fost doar prezent la locul faptei.

Curtea de Apel Iași a respins, ca

nefondate, apelurile inculpaților constatând că pe baza probelor care au fost

complet și just apreciate instanța de fond a reținut o situație de fapt exactă,

stabilind contribuția materială infracțională a fiecărui inculpat în mod

diferențiat.

Încadrarea juridică dată faptelor a

fost corectă, iar pedepsele just individualizate în raport cu gravitatea

faptelor și persoana inculpaților, fiind avute în vedere toate criteriile

prevăzute de art. 72 C. pen.

Împotriva deciziei au declarat

recurs inculpații H.G., G.I. și R.V.

În motivarea recursurilor primii doi

recurenți au criticat hotărârile pronunțate, în principal pentru nelegalitate

sub aspectul omisiunii citării părții vătămate L.D., solicitând casarea cu

trimitere spre rejudecare la prima instanță, iar în subsidiar au criticat

hotărârile pentru netemeinicie în ceea ce privește individualizarea pedepselor

aplicate apreciate ca fiind exagerate.

Aceeași critică o invocă și

recurentul inculpat R.V. care solicită de asemenea redozarea pedepselor în

sensul reducerii lor.

Examinând cauza, în raport de

motivele de recurs invocate, Curtea constată că recursurile sunt nefondate.

Astfel, din analiza actelor

dosarului rezultă că în cauză nu au rămas nelămurite aspecte esențiale,

necesare aflării adevărului, astfel că nu se impune administrarea unor alte

probe.

Împrejurarea că la judecata în fond

și în apel a părții vătămate L.D., deși citată nu s-a prezentat, a lipsit de la

dezbateri, iar procedura de citare cu acesta pentru termenul din 13 martie 2003

nu a fost legal îndeplinită, nu oferă posibilitatea inculpatului de a se

prevala de această omisiune, în recurs, atâta timp cât acestuia nu i s-a cauzat

nici o vătămare și ca atare nu există o nulitate în sensul art. 197 alin. (1)

C. proc. pen., care să atragă desființarea hotărârii.

De altfel, se constată că

declarațiile părții vătămate L.D. date în faza urmăririi penale se coroborează

cu cele ale părții vătămate M.M., în parte cu cele ale inculpaților și cu cele

ale martorilor, declarații menținute de aceștia din urmă și în faza cercetării

judecătorești, astfel că susținerile inculpaților cu privire la suplimentarea

probatoriului și reluarea judecății nu pot fi primite.

Referitor la cel de-al doilea motiv

de casare care vizează greșita individualizare a pedepselor se constată că și

acesta este neîntemeiat, Curtea apreciind că pedepsele aplicate au fost just

individualizate în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. și cu

scopul prevăzut de art. 52 C. pen., astfel că nu există nici un temei pentru

reducerea acestora.

Examinând cauza și din oficiu,

Curtea reține că nu există nici un motiv de casare care să poată fi luat în

considerare în condițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.

În consecință, recursurile declarate

de inculpați apar ca nefondate și vor fi respinse ca atare în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se va deduce, conform art. 88 C.

pen., din pedepsele aplicate timpul arestării preventive pentru fiecare

inculpat.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații G.I., H.G. și R.V. împotriva deciziei penale nr. 240

din 26 iunie 2003 a Curții de Apel Iași.

Deduce, din pedepsele aplicate

inculpaților, timpul arestării preventive de la 21 noiembrie 2002 la 8 ianuarie

2004.

Obligă pe recurenți să plătească

statului sumele de câte 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care sumele de

câte 400.000 lei, reprezentând onorarii pentru apărarea din oficiu, se vor

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 8

ianuarie 2004.