ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2373/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2373/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Iași, secția

pentru minori și familie, prin decizia penală nr. 11 din 29 februarie 2008, a admis

apelurile declarate de D.I.I.C.O.T. – B.T. Vaslui și de inculpații

D.M., D.V.N., D.M.G., T.A.

și C.C.C. împotriva sentinței penale nr. 233 din 9 mai 2007, pronunțată de Tribunalul

Vaslui, sentință pe care a desființat-o, în parte, în latură penală.

Rejudecând cauza:

A disjuns cauza și a dispus

trimiterea dosarului la Tribunalul Vaslui, pentru rejudecarea inculpatului T.A.

A înlăturat dispozițiile

privind interzicerea față de inculpații, D.V.N., D.M.G., D.M. și C.C.C. a

exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen., ca pedeapsă

complementară și accesorie.

A menținut toate celelalte dispoziții

ale sentinței apelate privind pe inculpații D.M., D.V.N., D.M.G. și C.C.C.

A menținut măsura preventivă

a obligării de a nu părăsi țara prevăzută de art. 145 C. proc. pen., dispusă

față de inculpați.

A dispus rămânerea, în

sarcina statului a cheltuielilor judiciare și plata din fondul Ministerului

Justiției, a onorariilor pentru apărătorii desemnați din oficiu, martorilor-victime,

în cuantum de câte 150 lei.

Instanța a reținut că, prin

sentința penală nr. 233 din 9 mai 2007, au fost condamnați inculpații D.V.N.,

la 3 ani și 9 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism,

prevăzută de art. 329 alin. (1) și (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) și

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C. pen., pe o durată

de 4 ani, D.M.G., la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (1) și (2),

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) – c) C. pen., pe o perioadă de 4 ani, C.C.C. la pedeapsa de 3

ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism, prevăzută de art.

329 alin. (1) și (2) C. pen. și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) – c) C. pen., pe o durată de 3 ani, inculpatul T.A., la 4 ani închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (1)

și (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C. pen., pe o durată de 4 ani, precum și la 5

ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism, prevăzută de art.

329 alin. (1), (2) și (3) C. pen. și interzicerea drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) – c) C. pen., pe o durată de 4 ani, dispunând ca acest inculpat să

execute, în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., pedeapsa

cea mai grea de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) – c) C. pen., pe o durată de 4 ani și pe inculpatul D.M., la 4 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism, prevăzută de art. 329

alin. (1) și (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C. pen., pe o durată de 4 ani,

precum și la 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism,

prevăzută de art. 329 alin. (1), (2) și (3) C. pen. și interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C. pen., pe o durată de 4 ani, dispunând în

temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., ca inculpatul să

execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C. pen., pe o durată de 4 ani.

S-au interzis fiecărui

inculpat drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C. pen., pe durata

prevăzută de art. 71 C. pen.

S-a dedus, din pedepsele

aplicate fiecărui inculpat, durata reținerii și arestării preventive.

S-a dispus suspendarea sub

supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului C.C.C., în temeiul art.

86

1

C. pen. și s-a fixat un termen de încercare de 6 ani.

Conform art. 71 alin. (5) C.

pen., pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere s-a suspendat

executarea pedepsei accesorii.

S-au enunțat măsurile de

supraveghere, pe durata termenului de încercare.

S-a atras atenția

inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen.

S-a menținut măsura

preventivă a obligării inculpaților D.M.G., T.A. și D.V.N. de a nu părăsi

localitatea până la punerea în executare a hotărârii.

S-a dispus revocarea măsurii

preventive a obligării de a nu părăsi localitatea, dispusă față de inculpatul

C.C.C.

S-a dispus față de inculpatul

D.M. măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea Vaslui fără

încuviințarea instanței.

Au fost enumerate

obligațiile pe care inculpatul D.M. trebuie să le îndeplinească pe timpul

executării măsurii.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit.

a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., au fost achitați inculpații D.M.

și B.M. pentru săvârșirea a câte unei infracțiuni de spălare de bani, prevăzută

de Legea nr. 656/2002.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit.

a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., au fost achitați D.M. pentru

infracțiunea de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001,

parte vătămată C.M. și pentru infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art.

12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

părți vătămate fiind P.V., C.R. și B.A.

S-a dispus ridicarea măsurii

sechestrului asigurator asupra apartamentelor aparținând numitei B.M.,

numitului D.M., enumerate în sentință, asupra unui autoturism O.F., aparținând

SC G. SRL și asupra autoturismului BMW, aparținând inculpatului D.M.G.

Prin sentință s-au enumerat

o serie de restituiri sau confiscări dispuse de instanță.

Instanța a respins acțiunea

civilă a părții civile C.L.

Inculpații D.V.N., D.M.G.,

D.M., T.A. și C.C.C. au fost obligați la plata a câte 500 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat.

S-a dispus ca suma de 100

lei cu titlu de cheltuieli judiciare să rămână în sarcina statului.

De asemenea, s-a dispus

plata din fondul Ministerului Justiției a sumei de 1000 lei reprezentând

onorarii pentru apărătorii desemnați din oficiu pentru părțile vătămate.

Instanța a reținut în

probatorul administrat în cauză că inculpatul D.M., asociat unic și

administrator al SC G. SRL Vaslui, împreună cu fiii lui, inculpații D.V.N. și

D.M.G. și cu inculpatul T.A. s-au înțeles să racoleze din diferite localități, tinere,

profitând de starea lor materială precară, cu scopul de a trage foloase materiale

în urma asigurării condițiilor de practicare a prostituției de către acestea,

în cluburi de noapte din Vaslui și din străinătate.

Victimele minore, C.L., C.D.S.E.,

E.I.D., B.M., C.E. și minora N.B.M. recrutate de inculpatul T.A., au fost

cazate într-un imobil situat în Vaslui, proprietatea inculpatului D.M.

Inculpații D.V.N. și D.M.G. au preluat victimele, impunându-le condițiile în

care urmau să lucreze în clubul de noapte „P.” unde urmau să danseze, să

racoleze clienți și să întrețină cu aceștia raporturi sexuale în diferite

locații, iar ulterior, parte din victime, anume C.D.S.E. și C.L. au fost transportate

în străinătate, în Spania și Franța, fiind ajutați de inculpatul C.C.C. și plasate

în diferite locații pentru a racola clienți și a întreține raporturi sexuale cu

aceștia.

Recrutarea tinerelor s-a

făcut cu acordul acestora pe baza unui consimțământ valabil exprimat și în

înțelegere cu inculpații în vederea practicării prostituției cu scopul

obținerii de avantaje reciproce.

Victimele E.I.D., C.E., B.M.

și N.B.M. au relatat că, acceptând propunerea inculpatului T.A., au lucrat o

perioadă de timp în barul „Paradis”, unde determinau clienții să facă

consumație și au întreținut raporturi sexuale cu aceștia în diferite locații

din Vaslui.

Instanța de apel a reținut

că, în procesul de apreciere a probatoriului, instanța de fond a reținut, în

mod corect, împrejurările faptice concrete cât și vinovăția inculpaților sub

aspectul săvârșirii infracțiunii de proxenetism.

În speță, nu este realizată,

sub aspectul laturii obiective nici una din modalitățile alternative ale

infracțiunii de trafic de persoane, fiind, în schimb, întrunite, elementele

constitutive ale infracțiunii de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (2)

și art. 329 alin. (3) C. pen.

Instanța de control judiciar

a reținut că apărările inculpaților privind înlăturarea răspunderii penale sub

aspectul săvârșirii infracțiunii de proxenetism și susținerile parchetului

privind greșita schimbare a încadrării juridice în infracțiunea de proxenetism,

nu pot fi primite, instanța de fond făcând o evaluare juridică corectă ce va fi

menținută de instanța de apel.

De asemenea, nu pot fi primite

criticile D.I.I.C.O.T., vizând netemeinicia sentinței pronunțate sub aspectul

soluției de achitare a inculpaților D.M., D.V.N., D.M.G. și C.C.C. pentru

infracțiunea prevăzută de art. 323 C. pen., pentru infracțiunile de trafic de

minori și trafic de persoane, precum și pentru infracțiunea de spălare de bani.

Instanța de fond a făcut o

corectă individualizare a pedepselor și modalităților de executare a acestora,

luând în seamă toate principiile în materie precum și toate datele cauzei cu

relevanță juridică sub acest aspect.

Verificând și din oficiu

hotărârea apelată conform prevederilor art. 371 alin. (2) procedură penală,

Curtea a constatat că, în mod greșit s-a dispus, în cadrul stabilirii și aplicării

pedepselor complementare și accesorii, interzicerea față de inculpații D.M., D.V.N.,

D.G. și C.C.C. a executării dreptului prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen.,

respectiv dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a

desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru

săvârșirea infracțiunii.

Interzicerea, în mod automat

și absolut, a exercitării dreptului prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen., cu

titlu de pedeapsă accesorie sau complementară, oricărei persoane care execută o

pedeapsă cu închisoarea, în absența oricărui control exercitat de către

instanțele de judecătorești și fără a lua în considerație tipul infracțiunii și

interesul legitim protejat în cauză, contravine exigențelor C.E.D.O.L.F. și

jurisprudenței C.E.D.O.

Practica judecătorească

românească, în încercarea de a se conforma hotărârilor C.E.D.O., interzicea ca

pedeapsă accesorie și complementară a dreptului prevăzut de art. 64 lit. c) C.

pen., se limitează doar la situațiile în care condamnatul s-a folosit de

funcția, profesia sau activitatea desfășurată pentru a săvârși infracțiunea.

În cauză, inculpații au

comis infracțiuni de proxenetism. Cum natura infracțiunii respective nu a

implicat exercitarea unei funcții, profesii sau activități, eroarea

interzicerii pe durata executării pedepsei principale a dreptului prevăzut de art.

64 lit. c) C. pen., va fi îndreptată de instanța de apel.

Pe cale de consecință,

urmează să se admită apelurile declarate de parchet și de inculpați și să se

desființeze în parte, în latură penală, sentința apelată.

Procedând la rejudecare, se

va disjunge cauza cu privire la inculpatul T.A. și se va dispune trimiterea

dosarului pentru rejudecarea acestui inculpat la Tribunalul Vaslui.

Totodată, se vor înlătura

dispozițiile vizând interzicerea față de inculpații D.M., D.V.N., D.M.G. și C.C.C.

a exercitării dreptului prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen., ca pedeapsă

complementară și accesorie.

Se vor menține toate

celelalte dispoziții ale sentinței apelate cu privire la acești inculpați.

Se va menține măsura

preventivă prevăzută de art. 145

1

C. proc. pen., dispusă față de

inculpați.

Împotriva acestei decizii,

în termen legal, au declarat recursuri doamnele avocat S.A. și S.O. și

inculpații B.M., T.A., C.C.C., D.M., D.V.N. și D.M.G.

Recurentele avocat S.A. și S.O.

au criticat hotărârea pentru faptul că a omis să se pronunțe asupra cererii

acestora de a fi exonerate de plata amenzilor judiciare ce le-au fost aplicate

de Curtea de Apel Iași, prin încheierea din 17 ianuarie 2008, deși, au depus la

dosar acte medicale cu care au dovedit imposibilitatea prezentării la instanță,

în calitate de avocate din oficiu, la termenul la care au lipsit.

Inculpații C.C.C. și B.M.,

au declarat recursurile, fără a le motiva în scris, ulterior la termenul, la

care au fost luate în discuție recursurile, declarând, personal și prin avocat

că înțeleg să și le retragă, iar inculpații D.V.N., D.M.G. și D.M-, invocând, art.

385

9

pct. 3, pct. 18, pct. 9 și pct. 14 C. proc. pen. și susținând

că, în cauză ar fi existat un caz de incompatibilitate, că, s-ar fi comis o

eroare gravă de fapt, având drept consecință, pronunțarea unei hotărâri greșite

de condamnare, că, hotărârea nu ar cuprinde motivele pe care se întemeiază, ori

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii și că, în speță, s-ar fi

aplicat pedepse, greșit, individualizate, în raport cu prevederile art. 72 C.

pen.

Curtea apreciind asupra

recursurilor de față, în raport de criticile formulate, dar și de probele

administrate, constată că primele două recursuri, ale doamnelor avocat S.A. și

S.O., sunt fondate și vor trebui admise, exonerând pe acestea de plata

amenzilor judiciare, ce le-au fost aplicate prin încheierea din 17 ianuarie

2008.

Actele medicale depuse, de

recurente, în susținerea cererilor adresate instanței înlătură orice dubiu, cu

privire la faptul că acestea au fost de bună, credință, n-au avut nici-o

intenție de tergiversare a soluționării cauzei și că lipsa acestora la termenul

la care au fost sancționate, s-a datorat unei cauze neimputabile, date de

starea de sănătate.

În ceea ce privesc

recursurile declarate de inculpații B.M. și C.C.C., Curtea va trebui ca, față

de voința exprimată de recurenți, să ia act de declarațiile acestora în sensul

că înțeleg să-și retragă recursurile declarate împotriva deciziei atacate.

În sfârșit, în ceea ce

privesc celelalte recursuri declarate, în speță, urmează a se vedea că acestea

sunt nefondate și vor trebui respinse, ca atare, contrar, susținerilor

recurenților, în speță, neexistând, nici un caz de incompatibilitate,

neproducându-se nici o eroare de fapt, hotărârea fiind corect motivată, pe baza

unui vast probatoriu și judecătorii făcând o corectă individualizare a

pedepselor și a modalităților de executare a pedepselor.

Sub aceste aspecte, Curtea

își însușește motivările și interpretările făcute de instanța de apel, care

sunt judicioase și, prin care, s-a ajuns, în mod temeinic, la stabilirea

faptelor și vinovățiilor în cauză.

În consecință,

respingându-se recursurile menționate, în temeiul art. 385

15

alin.

(1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va trebui să facă aplicațiunea și a

dispozițiilor referitoare la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de d-nele avocat S.A. și S.O. împotriva deciziei penale nr. 11 din 29 februarie

2008 a Curții de Apel Iași, secția pentru minori și familie.

Casează, în parte, hotărârea

atacată și, rejudecând, cererile acestora, le exonerează de plata amenzilor

judiciare ce le-au fost aplicate de Curtea de Apel Iași prin încheierea din 17

ianuarie 2008.

Ia act de declarațiile

recurenților inculpați B.M. și T.A. în sensul că înțeleg să-și retragă

recursurile declarate împotriva deciziei penale nr. 11 din 29 februarie 2008 a

Curții de Apel Iași, secția pentru minori și familie.

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de recurenții inculpați C.C.C., D.M., D.V.N. și D.M.G.,

menținând astfel decizia atacată.

Obligă recurenții inculpați

B.M. și T.A. la plata sumei de câte 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare

către stat și pe inculpații C.C.C., D.M., D.V.N. și D.M.G. la plata sumei de

câte 300 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 30 iunie 2008.