ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2593/2010

Prin sentința penala nr. 232/20/05/2009, a Tribunalului Vaslui, dată în Dosarul nr. 3685/2007, s-au hotărât următoarele: „Respinge cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpații B.l.R. și A.R., prin apărători, din infracțiunea de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, modificată și completată, în infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1) C. pen. 1. Condamnă pe inculpatul B.l.R., fiul lui I. și I., inspector vamal la Direcția Regionala Vamală Cluj, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen., rap. la art. 7 alin. (1) din Lgea nr. 78/2000 modificată și completată, la pedeapsa de 3 ani închisoare.

2. Condamnă pe inculpatul A.R., fiul lui P. și A., inspector vamal la Direcția Regională Vamală Cluj, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen., rap.la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 modificată și completata, la pedeapsa de 3 ani închisoare. Interzice inculpaților drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., în condițiile art. 71 C. pen. În baza art. 88 alin. (1) C. pen., deduce din pedeapsa aplicată inculpatului B.l.R., perioada reținerii și arestării cuprinsă între 17 iulie 2007 - 17 decembrie 2007. Revocă măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara luată față de inculpatul B.l.R. prin Decizia penala nr. 876 din 17 decembrie 2007 a Curții de Apel lași.

În baza art. 86 1 C. pen. suspendă sub supraveghere executarea pedepsei și fixează termen de încercare de 5 ani pentru ambii inculpați. Pe durata termenului de încercare, inculpații trebuie să se supună unor măsuri de supraveghere: - să se prezinte la datele fixate la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Oradea, desemnat organ de supraveghere; - să anunțe, în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcere: - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații de natură a-i putea fi controlate mijloacele de existență. Atrage atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 86 4 cu referire la art. 83 C. pen.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepselor sub supraveghere, se suspendă executarea pedepselor accesorii, O copie a prezentei hotărâri se va comunica la data rămânerii definitive la Servici de Probațiune de pe lângă Tribunalul Oradea și la Poliția Municipiului Oradea; Constată că suma de 1000 euro care a făcut obiectul luării de mită, folosită în realizarea flagrantului a fost restituită denunțătorului C.N. Dispune păstrarea și conservarea mijloacelor de probă constând în 2 suporți magnetici (CD-DVD) sigilate cu sigiliu - înreg. la poz. nr. 67/2007 în registrul corpuri delicte a Tribunalului Vaslui. În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a obligat fiecare inculpat în parte să plătească statului cheltuielile judiciare în sumă de cîte 1500 lei." Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt: „Inculpații B.l.R.

și A.R. lucrau ca inspectori vamali la Direcția Regională Vamală Cluj, cu sediul în municipiul Oradea Serviciul Anti Fraudă Vamală Compartimentul Control Ulterior și Investigații Fraudă Vamală. În luna iunie 2007 inculpatul A.R. a interogat baza de date a Autorității Naționale a Vămilor cu privire la societățile de leasing cu sediul pe raza județului Sălaj, ocazie cu care a identificat și SC E. SRL Zalău, unde erau asociați denunțătorul C.N. și soția acestuia C.F.C. În urma investigațiilor bazei de date, inculpatul A.R. a constatat că E. SRL a importat în cursul anului 2006 un nr. de 12 mașini în sistemul leasing. Același inculpat, verificând site-ul B.N.R. nu a identificat această societate că și-a îndeplinit formalitățile de transformare în instituție financiară nebancară.

Inculpatul a luat legătura cu coinculpatul B.l.R. și cu martorul C.C.A. stabilind împreună să facă verificări în investigații în termen, ca apoi, în funcție de constatări să propună sau nu șefului de serviciu, efectuarea sau nu a unui control propriu-zis. În data de 14 iunie 2007, ambii inculpați împreună cu martorul C.C.A. s-au deplasat și în municipiul Zalău pentru a efectua verificări la societatea comercială amintită mai sus, cu privire la activitatea de import dar și cu privire la transformarea acesteia în I.F.N. Au aflat că sediul societății s-a mutat iar la noul sediu nu au găsit pe nimeni, fapt pentru care au contactat-o telefonic pe soția denunțătorului – C.F.C., după ce i-au aflat nr. de telefon de la martorul A.V.

- fostul șef al Vămii Zalău. Soția denunțătorului Ie-a prezentat inculpaților actele societății și notificarea către B.N.R. în vederea transformării în I.F.N. a societății. Denunțătorul era plecat în Austria fiind anunțat telefonic de soția sa de prezența inspectorilor vamali aflați la sediul societății. Inculpații s-au prezentat soției denunțătorului ce funcție au, dar nu au prezentat vreun act de identitate sau legitimație de serviciu. Denunțătorul întors în țară nu i-a contactat telefonic pe inculpați, fapt pentru care inculpatul B.l.R. l-a sunat pe C.N. stabilind să se întâlnească pentru a clarifica problemele constatate în timpul verificărilor societății. Martorul A.V., contactat de denunțător i-a sugerat acestuia să se întâlnească cu inspectorii pentru rezolvarea problemelor.

Martorul A.V. a aranjat întâlnirea dintre denunțător și inspectorii vamali, la Zalău, unde s-au deplasat inculpații pe data de 9 iulie 2007, stabilit ca loc de întâlnire, localul H.D. Martorul A.V. Ie-a făcut cunoștință celor 3, după care a fost dus acasă de inculpatul A.R. După ce a revenit la local, ambii inculpați, în local i-au explicat denunțătorului ce verificări au făcut și ce au constatat. l-au adus la cunoștință denunțătorului că avea de plătit taxe pentru cele 12 mașini importate în anul 2006 și care se ridicau la suma de 30.000 euro, plus penalități și că a depășit termenul de transferare a societății în I.F.N., astfel că iarăși a încălcat legea, astfel că un control ulterior ar stabili activitatea sa ilegală.

Denunțătorul, speriat a întrebat cum se poate rezolva problema iar inculpatul B.l.R. i-a comunicat că pot rezolva prin plată către ei a unui procent de 10 % din suma de 30.000 euro, adică suma de 3.000 euro. Pentru că denunțătorul nu avea toată suma de 3.000 euro, inculpații au fost de acord ca acesta să plătească suma în 3 rate. Ambii inculpați s-au deplasat la beneficiarul O.M.V. din Zalău unde au așteptat să fie contactați de denunțător în legătură cu plata sumei de 3.000 euro, pentru a nu efectua un control ce intră în atribuțiile lor de control. Inculpații l-au sunat pe denunțător la telefon de mai multe ori, pentru că acesta nu-i mai contactase, conform înțelegerii. La data de 13 iulie 2007 denunțătorul a fost sunat de inculpatul B.l.R.

de pe un nr. de telefon necunoscut acestuia din urmă, întrebându-l dacă dă sau nu banii. Au stabilit ca denunțătorul să dea răspuns clar pe 16 iulie 2007. Tot pe 13 iulie 2007, denunțătorul a formulat un autodenunț, fiind pusă la cale procedura flagrantului. În data de 17 iulie 2007, inculpatul B.l.R. l-a sunat pe denunțător, anunțandu-l că în jurul orei 12 va fi la Zalău cu celălalt coinculpat, întâlnindu-se tot la localul H.D. Denunțătorul a spus inculpaților că are probleme, astfel că le poate da doar suma de 1000 euro urmând ca diferența să Ie-o dea după ce vine din concediu. Inculpatul B.l.R. a cerut denunțătorului să meargă cu ei în mașina lor pentru a le da suma de bani. Inculpatul B.l.R.

a urcat la volanul mașinii de serviciu, denunțătorul pe bancheta din spate jar inculpatul A.R. pe scaunul din dreapta, după ce în prealabil a rămas mai în urmă să vorbească la telefon care tocmai sunase. Inculpatul B.l.R. i-a dat denunțătorului un pliant promotional magazinului R., cerându-i să pună plicul cu bani în acest pliant garantându-i că n-o să mai facă control la societatea sa. După ce denunțătorul a ieșit din mașină, procurorii și organele de poliție le-au adus la cunoștință inculpaților că au fost prinși în cadrul unei acțiuni în flagrant. Fapta inculpaților B.l.R.

și A.R., care la data de 9 iulie 2007, în calitate de inspectori vamali la Direcția Regională Vamală Cluj, cu sediul la Oradea, Serviciul Anti Fraudă Vamală, Compartimentul Control Ulterior și Investigații Fraudă Vamală, au pretins suma de 3.000 euro din care au primit suma de 1.000 euro la data de 17 iulie 2007 de la denunțătorul C.N., ca o primă tranșă din suma totală de 3.000 euro pretinsă în vederea încălcării atribuțiilor de serviciu și a nu propune un control la SC E. SRL Zalău, unde era asociat denunțătorul, constituie infracțiunea de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. cu ref. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, modificată și completată. Inculpații prin apărători au solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1), (2) C. pen.

cu rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, în infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1) C. pen., motivând că aceștia nu aveu calitatea de funcționar public cu atribuții de control și nici de constatare și sancționare a contravențiilor, ori de constatare, urmărire și judecare a infracțiunilor, că inculpații nu aveau ca atribuții de serviciu analiza permanentă sau periodică a activității SC E. SRL; că în mod ocazional a surprins o presupusă neregulă a activității acesteia. Au mai susținut că SC E. SRL nu era planificată pentru control în 2007, că potrivit Ordonanța nr. 7521/2006 activitatea de control se desfășoară în baza unor programe anuale și trimestriale de activități aprobate de Autoritatea Națională a Vămilor, care trebuiau avizate de șeful Serviciului Anti Fraudă Vamală, după care erau aprobate de directorul executiv al Direcției Regionale Vamale, până la data de 5 a ultimei luni pentru trimestrul următor.

Au conchis, că la data săvârșirii faptei, ambii inculpați nu aveau atribuții de control și nici de constatare sau sancționare a contravențiilor, astfel că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1) C. pen., deoarece inculpații au prezentat ca fiind adevărată o faptă mincinoasă respectiv prezentarea ca existând neregului la societatea comercială. În primul rând, ambii inculpați aveau funcția de inspectori vamali la Compartimentul de Control Ulterior și Investigații Fraudă Vamală din cadrul Direcției Regionale Vamale Cluj Serviciul Anti Fraudă Vamală.

În al ll-lea rând, potrivit fișelor de post nr. 52 și 580, inculpații aveau ca atribuții de serviciu: realizarea de controale vamale inopinate: constatarea și sancționarea încălcării reglementărilor vamale ori cele menționate în alte acte normative unde este prevăzut în, distinct acest drept pentru organele vamale; introducerea informatică, actualizarea, verificarea, transmiterea Serviciului Control Ulterior și Investigații Fraude Vamale, date privind cazurile de fraudă și neregularități; efectuarea activităților de informare și - sau documentare necesare pe încheierea controalelor ulterioare. A rezultat că inculpații aveau atribuții de verificare prealabilă a societății comerciale care desfășura activități de leasing.

Numai controalele ulterioare aveau o anumită programare, supusă unor avize și aprobări. În cazul verificărilor efectuate de inculpați, după ce au accesat baza de date, nu era necesară o programare. Așa fiind, acțiunea de pretindere de către un funcționar public în exercitarea atribuțiilor de serviciu a unei sume de bani, pentru a nu le îndeplini, chiar în cazul în care starea de fapt prezentată denunțătorului -subiect pasiv al infracțiunii de dare de mită - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) și (2) rap. la art. 7 alin. (1) din Legea 78/2000 și nu pe cele ale infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1) C. pen. Față de considerentele sus-arătate, instanța a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de luare de mită în infracțiunea de înșelăciune.

Cererea inculpatului A.R. de achitare a sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., motivată de faptul că nu a pretins, acceptat și primit vreo sumăde bani de la denunțător, nu a putut fi primită, în condițiile în care din probatoriul administrat în cauză: din declarațiile inculpatului B.l.R., declarațiile denunțătorului, declarațiile martorilor A.V., C.F.C., a rezultat fără echivoc și indubitabil că, acest inculpat a interogat baza de date a Agenției Naționale a Vămilor cu privire la societățile de leasing de pe raza județului Sălaj, că împreună cu coinculpatul B.l.R.

au stabilit să facă verificări și investigații în teren, la SC E. SRL, că s-au deplasat împreună pe data de 4 iunie 2007 pentru control la această firmă, că a fost prezent la sediul firmei pentru control, că a fost de față când denunțătorul a fost informat că sunt nereguli la societate, privind neplata taxelor pentru mașinile importate, că, chiar în concediu fiind, a făcut deplasarea la Zalău cu celălalt inculpat, că în mașină a urcat și el, fiind locul unde denunțătorul le dădea suma de 1.000 euro. Dispozițiile art. 254 C. pen. nu prevăd că pretinderea să fie expresă, insistentă, ci obiectul activ al infracțiunii - funcționarul - poate să lase să se înțeleagă faptul că pretinde sau acceptă bani sau bunuri prin modul sau de comportare.

Ori, potrivit atitudinii inculpatului A.R., a fost aceea că a pretins în mod tacit - bani sau alte foloase, prin prezența sa la locul faptei, prin interogarea informațiilor din baza de date. Singurul aspect că acesta nu apare în fotografiile realizate cu ocazia flagrantului,nu s-a considerat relevant cu privire la neparticiparea sa în comiterea faptei. Nu a putut fi primită nici cererea aceluiași inculpat A.R. privind achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., motivat de faptul că nu este realizată latura obiectivă a infracțiunii. Contrar susținerilor apărării inculpaților, probele administrate în dosar în condițiile legii au demonstrat comiterea de către inculpat a infracțiunii imputate, fapta în dinamica ei fiind surprinsă în mod judicios, de parchet, din declarația denunțătorului coroborată cu declarațiile inculpatului și a martorilor.

Inculpatul a desfășurat o activitate ilegală, în disprețul legii, realizând conținutul laturii obiective a infracțiunii de luare de mită. Astfel, instanța a respins, ca neîntemeiate, cererile inculpatului A.R. de achitare a acestuia în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) sau d) C. proc. pen. Referitor la nelegalitatea administrării probelor, în sensul că trebuie înlăturate mijloacele de probă obținute în mod în mod illegal, că autodenunțul nu este un mod de sesizare a organelor de urmărire penală, că declarațiile martorilor C.N., T.C., C.S.C., C.C.A. și C.F.C. au fost luate cu încălcarea competenței de urmărire penală pentru cauza dedusă judecății, că flagrantul a fost realizat de un procuror necompetent material, instanța Ie-a respins, cu motivarea că probele au fost administrate în condițiile legii.

Chiar dacă aceste aspecte invocate de inculpați ar fi fost lovite de nulitate, aceasta ar fi fost nulități relative, care ar fi trebuit invocate, potrivit art. 197 alin. (4) C. proc. pen. în cursul efectuării actului, când partea era prezentă sau la primul termen de judecată cu procedură completă, când ar fi lipsit la efectuarea actelor. S-a mai constatat că, în situația în care, părțile, invocă nulitatea relativă a unui act procedural, trebuie să facă dovada că au fost vătămate în interesele lor. Aceste cereri nu s-au făcut în termenul legal și nici nu au fost dovedite cu privire la vătămarea intereselor inculpaților.astfel că instanța Ie-a respins.

Pentru infracțiunea săvârșită, fiecărui inculpat i s-a stabilit câte o pedeapsă, la individualizarea căreia, în cadrul general, prev. de art. 52 și 72 C. pen., au fost avute în vedere limitele de pedeapsă stabilite de lege, pericolul social concret al faptei și făptuitorilor, lipsa antecedentelor penale și calitatea pe care o aveau inculpații, aceea de persoane cu atribuții de verificare și control privind respectarea legii și de aceea, instanța nu a reținut în favoarea inculpaților circumstanțe atenuante. Așa fiind, instanța a apreciat că o pedeapsă de cîte 3 ani închisoare pentru fiecare inculpat este îndestulătoare pentru realizarea scopului acesteia - de reeducare a inculpaților și de prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Pe durata executării pedepsei, inculpaților li s-au interzis drepturile prevăzuți art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. S-a apreciat că gravitatea și natura faptelor comise, îi face pe inculpați nedemni de a alege și de a fi aleși în autoritățile publice sau în funcții elective publice sau de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe durata executării pedepselor. De asemenea, pentru că inculpații au comis faptele folosindu-se de funcția pe care o aveau, acea de inspectori vamali, li s-a interzis dreptul de a ocupa o funcție de natura celei de care s-au folosit în săvârșirea infracțiunilor. Pentru că față de inculpatul B.l.R. s-a luat măsura reținerii și arestării preventive, în baza art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată acea perioadă cuprinsă între 17 iulie -17 decembrie 2007. S-a dispus revocarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara luată față de inculpatul B.l.R.

prin Decizia penală nr. 876 din 17 decembrie 2007 de Curtea de Apel lași. S-a constatat ca fiind îndeplinite cumulativ condițiile prev. de art. 86 1 C. pen., și s-a dispus suspendarea pedepsei sub supraveghere și s-a fixat un termen de încercare de 5 ani conform 86 2 C. pen. Pe durata termenului de încercare, inculpații se vor supune măsurilor supraveghere prev. de art. 83 3 C. pen., în sensul că trebuie: a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalu Oradea, desemnat organ de supraveghere; b) să anunțe, în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orce deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcere; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a-i putea fi controlate mijloacele de existență.

S-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 86 ind. 4 cu referire la art. 83 C penal. Conform art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepselor sub supraveghere, s-a suspendat executarea pedepselor accesorii. O copie a prezentei hotărâri se va comunica la data rămânerii definitive la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Oradea și la Poliția Municipiului Oradea. Pentru că suma de 1000 euro pretinsă și oferită cu titlu de mită, de denunțătorii C.N. a fost restituită acestuia, instanța a confirmat acest aspect. A dispus păstrarea și conservarea mijloacelor de probă constând în 2 suporți magnetici (CD-DVD) sigilate cu sigiliu - la Tribunalul Vaslui - înreg.

la poz. 67/2007 în registrul de corpuri delicte a acestei instanțe. În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., fiecare inculpat în parte a fost obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare în sumă de cîte 1500 lei." În termen legal aceasta sentința a fost atacata cu apel de către D.N.A. - Serviciul Teritorial lași si inculpații: B.l.R. și A.R. fiind criticata pentru netemeinicie și nelegalitate. Apelul D.N.A.-ului a vizat individualizarea și modul de executare a pedepselor aplicate inculpaților în sensul că, se impunea aplicarea unor pedepse în cuantum mai ridicat si executarea în regim de detenție având în vedere impactul negativ cauzat în societate comiterea infracțiunilor de corupție.

S-a criticat faptul că pedepsele sunt prea mici în raport cu faptele comise iar pedepsele sa fie executate în regim de detenție, amintindu-se că alte instanțe au dat pedepse mai mari si cu executare în regim de detenție pentru asemenea fapte de corupție. Inculpatul B.l.R. a criticat sentința sub aspectul greșitei condamnări pentru infracțiunea de "luare de mita" prev. de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen., deoarece în sfera sa de atribuții nu intra la momentul comiterii faptei și acele referitoare la realizarea de controale vamale inopinate, constatarea și sancționarea încălcării regulamentelor vamale, așa încât fapta se încadrează în prevederile art. 215 alin. (1) C. pen. și a solicitat să fie condamnat pentru aceasta infracțiune, așa cum a solicitat și în fata instanței de fond.

Inculpatul A.R., a adus următoarele critici sentinței: - în momentul discuției de la H.D. unde se pretinde ca au avut loc discuțiile între denunțător si coinculpatul B.l.R. el nu era de față, iar în ce privește momentul, efectiv al primirii sumei de bani de la denunțător el nu se afla în mașină fiind afara unde vorbea la telefon așa cum a rezultat și din declarația denunțătorului C.N. de la urmărirea penala, solicitând achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit c) C. proc. pen. existând un mare dubiu în privința vinovăției lui; - nu este întrunită latura obiectiva a infracțiunii de luare de mita deoarece actul în vederea căruia funcționarul a săvârșit acțiunea sau inacțiunea și care definește elementul material nu intra în competența sa așa încât sub acest aspect a solicitat achitare în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap.

la art. 10 lit. d) C. proc. pen. - urmărirea penală nu a fost făcută de un organ competent așa încât a solicitat restituirea cauzei la procuror. Urmărirea penală revenea procurorilor D.N.A. și totuși urmărirea penală a fost începută de un procuror de la parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj. Examinând sentința atacata, prin prisma motivelor invocate cât și sub toate aspectele de fapt si de drept, conform art. 371 alin. (2), C. proc. pen., instanța de apel a constatat că apelurile sunt nefondate din următoarele motive: Cu privire la motivele de apel invocate de D.N.A.

- Serviciul Teritorial lași: În cadrul complex de individualizare a pedepselor, prima instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor, prevăzute de art. 72 C. pen., ținând cont de împrejurările comiterii faptelor, de datele care caracterizează persoana inculpaților, de urmările produse de infracțiune și s-a considerat că pedepsele aplicate celor doi inculpați, corespund scopului pedepselor prevăzute de art. 52 C. pen., privind reeducarea inculpaților și prevenirea de săvârșirea de noi fapte penale. Lipsa antecedentelor penale și comportarea buna a inculpaților până la momentul comiterii infracțiunilor au îndreptățit instanța de apel să constate că simpla condamnare a inculpaților este un avertisment serios pentru ei și conduc la concluzia ca scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea ei în regim de detenție.

De altfel, în cadrul suspendării sub supravegherii instanța a fixat un termen de încercare de 5 ani și i-a obligat pe inculpați să se supună unor masuri de supraveghere care asigură o «monitorizare" a comportamentului inculpaților pe viitor. Și instanța de apel a reținut că scopul pedepsei poate fi atins prin cuantumul ei și prin modalitatea de executare aleasa de instanța de fond. Nici motivele invocate de inculpați nu au fost considerate fondate. S-a reținut că instanța de fond a administrat un probatoriu complet pe care l-a interpretat just în lumina dispozițiilor art. 63 C. proc. pen. și pe baza acestuia a reținut situația de fapt și, a făcut încadrarea în drept. Prezumția de nevinovăție pentru cei doi inculpați, a fost răsturnată de întreg materialul probator administrat în cauza.

Pe baza probelor amintite în motivarea instanței de fond s-a stabilit fără dubiu, că inculpații B.l.R. si A.R., pe la sfirsitul lunii iunie 2007 s-au prezentat la SC E. SRL Zalău a cărui administrator era denunțătorul C.N. și i-au adus la cunoștiință că sunt controlori vamali la Vama Oradea. După care au controlat actele societății, i-au asus la cunoștință denunțătorului că au găsit nereguli prin care s-a prejudiciat statul cu suma de 30.000 euro și dacă dorește să nu îi întocmească actul de control i-au solicitațat 10 la sută din sumă, adică 3.000 euro. Administratorul societății a făcut un denunț și în data de 17 iulie 2007 a fost organizat flagrantul, inculpații fiind prinși în flagrant când primeau banii de la denunțător.

Referitor la motivul invocat de inc. B. cu privire la atribuțiunile sale de serviciu privind controalele inopinate,care ar intra sau nu în atribuțiunilor sale la momentul comiterii faptei și la cel invocat de inc. A., privind neîntrunirea laturii obiective a infracțiunii de "luarea de mita", acestea s-a considerat că nu au fundament în speță. S-a apreciat că luarea de mita este o infracțiune cu subiect activ calificat, autor al acestei infracțiuni poate fi doar un „funcționar public ” sau un alt „funcționar" în accepțiunea data acestora prin art. 147 C. pen. "Funcționar public" - este orice persoana care exercita permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost investită, o însărcinare de orice natura, retribuita sau nu în serviciul unei unități dintre cele la care se refera art. 145 C. pen.

Prin "funcționar" se înțelege persoana menționata la alin. (1) precum și orice salariat care exercită o însărcinare în serviciul unei alte persoane juridice decât cele prevăzute la acel alineat. Prin termenul „public" se înțelege tot ce privește autoritățile publice, instituțiile publice, sau alte persoane juridice de interes public, administrarea, folosirea sau exploatarea bunurilor, proprietate publică, serviciile de interes public, precum și bunurile de orice fel care, potrivit legii sunt de interes public. Potrivit art. 147 alin. (2) C. pen. pentru ca o persoana să poată fi socotită funcționar în sensul legii penale romane se cere ca ea: - să fie încadrata în muncă (salariată); - să exercite „permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent dacă și cum a fost investită, o însărcinare"; - însărcinarea sa fie exercitată în serviciul unui organ sau instituții de stat ori întreprinderi sau organizații economice de stat.

Legea nr. 78/2000, în Cap. 1, art. 1 specifica categoriile de persoane asupra cărora se aplică măsurile de prevenire, descoperire și sancționare a faptelor de corupție: - persoanelor care exercită o funcție publica, indiferent de modul în care au fost investite în cadrul autorităților publice sau instituțiilor publice. - persoanelor care îndeplinesc permanent sau temporar, potrivit legii o funcție sau o însărcinare, în măsura în care participă la luarea deciziilor sau le pot influența, în cadrul serviciilor publice, regiilor autonome, societăților comerciale, companiilor naționale, societăților naționale, unităților cooperatiste sau al altor agenți economici. - persoanelor care exercită atribuții de control, potrivit legii.

- persoanelor care acorda asistenta specializată unităților prevăzute la litera a) si b), în măsura în care participă la luarea deciziilor sau le pot influenta. - persoanelor care, indiferent de calitatea lor, realizează, controlează, sau acordă asistență specializată, în măsura în care participa la luarea deciziilor sau le pot influenta, cu privire operațiuni care antrenează circulația de capital, operațiuni de banca, de schimb valutar sau credit, operațiuni de plasament în burse, în asigurări, în plasament mutual ori privitor la conturi bancare și cele asimilate acestora, tranzacții comerciale interne și internaționale. Actele de la dosar au relevat fără putință de tăgadă că cei doi inculpați, la momentul comiterii faptelor îndeplineau funcția de inspectori vamali la Direcția Regionala Vamala Cluj.

Pentru a statua dacă un funcționar are sau nu atribuții de control este necesar să se examineze cu atenție actele normative referitoare la atribuțiile sale de serviciu. Aceată examinare trebuie făcută în fiecare caz concret, evitându-se orice generalizare pe categorii de funcționari, fără să se tină seama, în mod concret, de atribuțiile de control ale făptuitorului, chiar în cadrul aceleiași categorii, poate fi de natură să genereze greșeli în ce privește stabilirea calității de subiect activ calificat al infracțiunii prevăzute de art. 254 alin. (2) al C. pen. Prin funcționar cu atribuții de control în sensul art. 254 alin. (2) se înțelege numai funționarul calificat astfel, în mod explicit, prin dispozițiile legale în vigoare care reglementează atribuțiile funcționarului în cauza.

Au aceasta calitate: paznicii, gardienii, organele Gărzii financiare și a Curții de Conturi, funcționarii din Direcția Generala a controlului financiar de stat din Ministerul de Finanțelor și unități subordonate, ai Direcției Generale a Vămilor precum si alți funcționari care conform dispozițiilor legale au atribuții de control. Referitor la motivul invocat de inc. A., precum că el nu era de fata în momentul discuțiilor ci denunțătorul, sau că la momentul primirii banilor era afară din mașina și vorbea la telefon, nici acestea nu au fost considerate întemeiate. Probele dosarului amintite mai sus au demonstrat că el a fost în permanență lângă coinculpatul B., când s-a discutat despre neregulile de la societatea condusa de denunțător și când i s-a propus suma de bani pentru a nu mai întocmi actul de control.

Practic el a pretins în mod tacit suma de bani făcută cunoscuta verbal de coinculpatul B. Chiar daca nu era “ umăr la umăr", cu B. în momentul primirii banilor aceasta nu îl dispensează de calitatea de coinculpat alături de B. Cu privire la motivul invocat de inculpatul A.R. privind nulitatea actului de la urmărirea penală făcut de un organ necompetent, Curtea a reținut că: Sunt prevăzute sub sancțiunea nulității - vătămarea se prezuma absolut: 1. dispozițiile relative la competența după materie sau după calitatea persoanei; 2. la sesizarea instanței; 3. la compunerea instanței; 4. publicitatea ședinței de judecată; 5. participarea obligatorie a procurorului, prezența învinuitului sau a inculpatului și asistarea acestora de către apărător când sunt obligatorii, potrivit legii; 6. efectuarea referatului de evaluare în cauzele cu infractori minori.

Momentul până la care se poate invoca nulitatea actului: - cazurile de nulitate enumerate la pct. 1-6 pot fi invocate în orice stare a procesului - se iau în considerare chiar din oficiu; încălcarea oricărei alte dispoziții atrage nulitatea - daca s-a produs o vătămare ce nu poate fi anulată decât prin anularea actului - numai dacă a fost invocata în cursul efectuării actului, când partea este prezentă sau la primul termen de judecată cu procedura completă când partea a lipsit la efectuarea actului, astfel că s-a considerat că nici unul dintre motivele de apel nu este fondat, iar prin Decizia penală nr. 159 din 10 decembrie 2009 a Curții de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori, au fost respinse ca nefondate apelurile formulate de M.P.

- Parchetul lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. - Serviciul Teritorial lași și de inculpații B.l.R. și A.R. împotriva sentinței penale nr. 232 din 20 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui în Dosarul nr. 3685/89/2007, sentință pe care a mentinut-o. Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului parchetului au rămas în sarcina statului, iar inculpații au fost obligați la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare. Împotriva acestei decizii, în termen legal, au formulat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. - Serviciul Teritorial lași și inculpații B.l.R. și A.R. Parchetul a criticat decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen., susținând recursul astfel cum a fost depus și în scris la dosarul cauzei, arătând că pedepsele aplicate nu au fost corect individualizate, iar conținutul pedepselor accesorii a fost greșit. A arătat că, în mod greșit, s-a aplicat inculpaților pedepsele de 3 ani închisoare cu aplicarea disp. art. 86 1 C. pen., decizia nu a fost corect motivată, deși instanța avea obligația motivării dispozițiilor privind aplicarea suspendării sub supraveghere. A mai arătat că deși infracțiunea săvârșită a fost gravă, că inculpații au fost prinși în flagrant, că aceștia aveau o anume calitate, aceste aspecte nu au fost luate în seamă de către instanță. Fată de aceste susțineri a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii și în rejudecare aplicarea unei pedepse majorate și aplicarea pedepselor accesorii prevăzute de art. 64 lit. a) teza ll-a lit. b) C. pen.

Apărătorii inculpaților au criticat decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., pentru recurentul inculpat A.R., arătând că se impune restituirea cauzei la procuror în condițiile prev. de art. 332 C. proc. pen., susținând că probatoriile au fost obținute în mod nelegal, respectiv interceptările și înregistrările de convorbiri și imagini au fost obținute pe baza unei ordonanțe de autorizare provizorie, dată de un organ de urmărire penală care nu avea competența materială specială de a dispune, respectiv de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj. Pe fondul recursului a arătat că în mod greșit s-a dispus condamnarea inculpatului, întrucât din probatoriul administrat în cauză nu a rezultat cu certitudine săvârșirea infracțiunii de către inculpat.

În subsidiar, în conformitate cu disp. art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a solicitat achitarea inculpatului, întrucât nu există latura obiectivă a acestei infracțiuni, inculpații neavând ce atribuții de serviciu să-și încalce. Apărătorul ales al aceluiași inculpat, avocat G.M. a pus concluzii de admitere a recursului parchetului, doar cu privire la cele două pedepse accesorii. În recursul inculpatului a arătat că nu s-au respectat dispozițiile legale cu privire la competența după materie și după calitatea persoanei.

A mai arătat că s-a cunoscut calitatea avută de inculpat și anume cea de inspector vamal, iar rezoluția din 17 februarie 2007 de începere a urmăririi penale a fost dispusă de către un organ necompetent, astfel că aceasta atrage sancțiunea nulității absolute a tuturor actelor de urmărire penală și nu doar acelor acte, aceasta fiind o trăsătură specifică în procesul penal, iar ca remediu procedural în conformitate cu disp. art. 332 alin. (2) C. proc. pen., a solicitat restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale. A mai solicitat conform art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. achitarea inculpatului, întrucât din materialul probator administrat în cauză nu rezultă că inculpatul a pretins sau a primit vreo sumă de bani, cum în mod greșit a reținut instanța de fond.

A invocat și cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 12 C. proc. pen., considerând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, arătând că există la dosar fișele posturilor și metodologia îndeplinirii atribuțiilor de serviciu. A solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și în rejudecare, în conformitate cu disp. art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. achitarea inculpatului întrucât lipsește unul din elementele constitutive al infracțiunii de luare de mită, putându-se pune problema unei schimbări a încadrării juridice în art. 215 C. pen. Apărătorul ales al recurentului inculpat B.l.R. a achiesat la concluziile celorlalți apărători aleși, a susținut recursul astfel cum a fost depus și în scris la dosarul cauzei, a criticat decizia recurată prin prisma cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 18 C. proc.

pen., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor și achitarea inculpatului în conformitate cu disp. art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. achitarea inculpatului întrucât lipsește unul din elementele constitutive al infracțiunii. A arătat că inculpatul nu avea atribuții de control iar societatea controlată nu avea datorii către stat. A mai arătat că în situația în care se va constata că infracțiunea subzistă, în recursul parchetului a pus concluzii de admitere doar cu privire la pedepsele accesorii. Cu privire la celălalt motiv a arătat că pedeapsa a fost corect individualizată, scopul acesteia putând fi atins și fără privarea de libertate, invocând în acest sens Decizia nr. 3101/2009 a I.C.C.J.

și arătând că inculpatul are un copil minor în întreținere, a avut o activitate meritorie la vamă și a stat în arest preventiv o perioadă de 5 luni considerată a fi suficientă pentru reeducare. Examinând recursurile declarate, prin prisma cazurilor de casare invocate dar și din oficiu, Înalta Curte, constată că acestea sunt fondate numai sub aspectul aplicării pedepselor accesorii, cu privire la celelalte critici, Înalta Curte, constată că acestea sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare, pentru considerentele ce vor arăta: I. În recursul Parchetului, Înalta Curte, constată că în mod greșit s-au aplicat pedepsele accesorii prevăzute de dispozițiile art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., astfel că aceste pedepse vor fi limitate la dispozițiile art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

Cu privire la critica vizând netemeinicia pedepselor principale atât sub aspectul cuantumului cât și a modalității de executare, Înalta Curte, constată că aceasta este nefondată. Pedepsele aplicate inculpaților cât și modalitatea de executare, au fost corect individualizate de către instanța de fond și menținute de instanța de prim control judiciar. Astfel, la individualizarea pedepselor principale, în cadrul general, prev. de art. 52 și art. 72 C. pen., au fost avute în vedere limitele de pedeapsă stabilite de lege, pericolul social concret al faptei și făptuitorilor, lipsa antecedentelor penale și calitatea pe care o aveau inculpații, aceea de persoane cu atribuții de verificare și control privind respectarea legii și de aceea, instanța nu a reținut în favoarea inculpaților circumstanțe atenuante.

Așa fiind, instanța a apreciat că o pedeapsă de câte 3 ani închisoare pentru fiecare inculpat este îndestulătoare pentru realizarea scopului acesteia - de reeducare a inculpaților și de prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. Iar ca modalitate de executare, în mod corect s-a constatat că în cauză sunt incidente dispozițiile prev. de art. 86 C. pen. , și s-a dispus suspendarea pedepsei sub supraveghere, fixându-se un termen de încercare de 5 ani conform 86 2 C. pen. II. În recursurile inculpaților A.R.

și B.l.R., Înalta Curte, a constatat că, criticile acestora vizând neparticiparea primului la săvârșirea infracțiunii, neîntrunirea laturii obiective a infracțiunii de luare de mită, precum și efectuarea urmăririi penale de către un organ necompetent, nu pot fi primite, întrucât: Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat, rezultă că instanța de fond în mod judicios și motivat a stabilit vinovăția inculpaților, în săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, în raport cu situația de fapt corect reținută, fapta inculpatului A.R., constând în aceea că la data de 9 iulie 2007 împreună cu inculpatul B.l.R., în calitate de inspectori vamali la Direcția Regională Vamală Cluj, cu sediul la Oradea, Serviciul Anti Fraudă Vamală, Compartimentul Control Ulterior și Investigații Fraudă Vamală, au pretins suma de 3.000 euro din care au primit suma de 1.000 euro la data de 17 iulie 2007 de la denunțătorul C.N., ca o primă tranșă din suma totală de 3.000 euro, pretinsă în vederea încălcării atribuțiilor de serviciu și a nu propune un control la SC E. SRL Zalău, unde era asociat denunțătorul, constituie infracțiunea de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1), (2) C. pen.

cu ref. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, modificată și completată. Astfel, Înalta Curte consideră că în cauză s-a dat eficientă dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen. referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se că faptele pentru care aceștia au fost trimiși în judecată și condamnați au fost corect încadrate juridic. Înalta Curte consideră că nu poate avea în vedere nici critica inculpatului A.R., cu privire la nevinovăția sa în raport de faptele pentru care a fost condamnat, aceasta fiind infirmată de probele administrate în cauză, respectiv, declarațiile inculpatului B.l.R., declarațiile denunțătorului, declarațiile martorilor A.V., C.F.C., a rezultat fără echivoc și indubitabil că, acest inculpat a interogat baza de date a Agenției Naționale a Vămilor cu privire la societățile de leasing de pe raza județului Sălaj, că împreună cu coinculpatul B.l.R.

au stabilit să facă verificări și investigații în teren, la SC E. SRL, că s-au deplasat împreună pe data de 4 iunie 2007 pentru control la această firmă, că a fost prezent la sediul firmei pentru control, că a fost de față când denunțătorul a fost informat că sunt nereguli la societate, privind neplata taxelor pentru mașinile importate, că, chiar în concediu fiind, a făcut deplasarea la Zalău cu celălalt inculpat, că în mașină a urcat și el, fiind locul unde denunțătorul le dădea suma de 1.000 euro. Administratorul societății a formulat un denunț și în data de 17 iulie 2007 a fost organizat flagrantul, inculpații fiind prinși în flagrant când primeau banii de la denunțător. Dispozițiile art. 254 C. pen.

nu prevăd că pretinderea să fie expresă, insistentă, ci obiectul activ al infracțiunii - funcționarul - poate să lase să se înțeleagă faptul că pretinde sau acceptă bani sau bunuri prin modul sau de comportare. Iar atitudinea inculpatului A.R., a fost aceea că a pretins în mod tacit - bani sau alte foloase, prin prezența sa la locul faptei, prin interogarea informațiilor din baza de date.

Cu privire la lipsa calității de efectuare a unor astfel de controale de către inculpați, în mod corect s-a reținut că, ambii inculpați aveau funcția de inspectori vamali la Compartimentul de Control Ulterior și Investigații Fraudă Vamală din cadrul Direcției Regionale Vamale Cluj Serviciul Anti Fraudă Vamală, iar, potrivit fișelor postului nr. 52 și 580, inculpații aveau ca atribuții de serviciu: realizarea de controale vamale inopinate, constatarea și sancționarea încălcării reglementărilor vamale ori cele menționate în alte acte normative unde este prevăzut în, distinct acest drept pentru organele vamale; introducerea informatică, actualizarea, verificarea, transmiterea Serviciului Control Ulterior și Investigații Fraude Vamale, date privind cazurile de fraudă și neregularități; efectuarea activităților de informare și - sau documentare necesare pentru încheierea controalelor ulterioare.

Din aceste înscrisuri a rezultat că inculpații aveau atribuții de verificare prealabilă a societății comerciale care desfășura activități de leasing. Cu privire, la critica vizând nulitatea actului de la urmărirea penală, considerat a fi făcut de un organ necompetent, Înalta Curte, a reținut că, urmărirea penală s-a efectuat corespunzător, că la acel moment urmărirea penală a fost începută im rem, iar la momentul identificării persoanelor, cauza a fost declinată către D.N.A. Referitor la nelegalitatea administrării probelor, în sensul că trebuie înlăturate mijloacele de probă obținute în mod în mod ilegal, că autodenunțul nu este un mod de sesizare a organelor de urmărire penală, că declarațiile martorilor C.N., T.C., C.S.C., C.C.A.

și C.F.C. au fost luate cu încălcarea competenței de urmărire penală pentru cauza dedusă judecății, că flagrantul a fost realizat de un procuror necompetent material, Înalta Curte, a constatat că instanța de fond în mod corect Ie-a respins. Privitor la nulitatea actelor efectuate de organele poliției judiciare și nu de procuror, s-a apreciat că acest aspect a fost pe deplin lămurit de legiuitor prin dispozițiile art. 10 alin. (4) din O.U.G. nr. 43/2002; Din actele dosarului a rezultat că toate actele efectuate de organele poliției judiciare au fost însușite de procuror, deși au fost efectuate în numele acestuia. Chiar dacă aceste aspecte invocate de inculpați ar fi fost lovite de nulitate, aceasta ar fi fost nulități relative, care ar fi trebuit invocate, potrivit art. 197 alin. (4) C. proc.

pen. în cursul efectuării actului, când partea era prezentă sau la primul termen de judecată cu procedură completă, când ar fi lipsit la efectuarea actelor. S-a mai constatat că, în situația în care, părțile, invocă nulitatea relativă a unui act procedural, trebuie să facă dovada că au fost vătămate în interesele lor. Aceste cereri nu s-au făcut în termenul legal și nici nu au fost dovedite cu privire la vătămarea intereselor inculpaților, astfel că instanța Ie-a respins. Înalta Curte, constată că, denunțătorul C.N. a ajuns la organele de urmărire penală la data de 17 iulie 2007 și nu a existat suficient timp pentru identificarea inculpaților, aspect care rezultă nu din acte, ci din cuprinsul denunțului, astfel că în mod corect a fost începută urmărirea penală in rem, s-a trecut la flagrant, iar ulterior s-a declinat competența la D.N.A., care a început urmărirea penală im personam.

Astfel că, nu se poate vorbi despre o urmărire penală nelegală, sau despre interceptări nelegale ale convorbirilor telefonice. Față de situația de fapt reținută corect de către instanța de fond și însușită și de prima instanță de control judiciar, Înalta Curte, a constatat că încadrarea juridică dată faptelor săvârșite de inculpați este corespunzătoare, că vinovăția acestora a fost pe deplin dovedită, iar pedepsele aplicate acestora au fost corect individualizate. Înalta Curte, a constatat că s-a făcut o corectă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., ținându-se cont atât de gradul de pericol social în concret al faptelor săvârșite de inculpați dar și de circumstanțele personale ale acestora.

În baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., se vor admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. - Serviciul Teritorial lași și inculpații B.l.R. și A.R. împotriva Deciziei penale nr. 159 din 10 decembrie 2009 a Curții de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori. Se va casa în parte decizia recurată și sentința penală nr. 232 din 20 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Vaslui, numai în ceea ce privește pedepsele accesorii pe care le limitează la interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. Se vor menține restul dispozițiilor hotărârilor atacate. Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursurilor vor rămâne în sarcina statului, iar onorariile parțiale în sume de câte 100 lei cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleși se vor suporta din fondul M.J.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. - Serviciul Teritorial lași și inculpații B.l.R. și A.R. împotriva Deciziei penale nr. 159 din 10 decembrie 2009 a Curții de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori. Casează în parte decizia recurată și sentința penală nr. 232 din 20 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Vaslui, numai în ceea ce privește pedepsele accesorii pe care le limitează la interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. Menține restul dispozițiilor hotărârilor atacate. Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursurilor rămân în sarcina statului, iar onorariile parțiale în sume de câte 100 lei cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleși se vor suporta din fondul M.J.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 iunie 2010.