ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra recursurilor în casație de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 142 din 27.05.2020 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul penal nr. x/2014 s-au hotărât, printre altele, următoarele:

- art. 270 alin. (3) din Codul vamal al României, cu aplicarea art. 35 C. pen. are corespondent în art. 270 alin. (3) din Legea 86/2006 privind Codul vamal cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969;

- infracțiunea de dare de mită prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. și art. 38 C. pen. -are corespondent în art. 255 alin. (1) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. din 1969.

În baza art. 270 alin. (3) din Legea 86/2006 privind Codul vamal al României, cu aplicarea 41 alin. (2) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (fapte din 15.03.2013, 30.03.2013, 2.04.2013, 3.04.2013, 5.04.2013, 12.04.2013, 12.04.2013, 18.04.20013, 19.04.2013, 29.04.2013, 4.05.2013) a fost condamnat inculpatul A. pentru infracțiunea de contrabandă asimilată, la o pedeapsă de 4 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

În baza art. 255 alin. (1) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. [fapte din 31.03.2013 și 4.04.2013] a condamnat pe inculpatul A., pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. din 1969 și art. 35 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate, în final inculpatul A. având de executat pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. din 1969.

În baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen. din 1969, s-a dispus interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. din 1969 de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la executarea pedepsei principale.

S-a dispus ca pedeapsa principală să se execute în regim de detenție conform art. 57 C. pen. din 1969.

În baza art. 72 C. pen. din 1969, s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii de 24 de ore, de la 21 martie 2014 la 22 martie 2014, conform Ordonanței nr. 202/P/2013 din 21.03.2014 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța.

- art. 270 alin. (3) din Codul vamal al României, cu aplicarea art. 35 C. pen. are corespondent în art. 270 alin. (3) din Legea 86/2006 privind Codul vamal cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969;

- infracțiunea de dare de mită prevăzută de art. 290 C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 C. pen. are corespondent în art. 255 alin. (1) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. din 1969.

În baza art. 270 alin. (3) din Codul vamal al României, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (fapte din 12.03.2013, 15.03.2013, 3.04.2013, 5.04.2013, 12.04.2013, 18.04.2013, 4.05.2013) a condamnat pe inculpatul B. pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă asimilată, la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. din 1969.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. în referire la art. 16 lit. c) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul B. pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. din 1969 și art. 5 alin. (1) C. pen., întrucât nu există probe că a comis infracțiunea.

În baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen. din 1969, s-a dispus interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. din 1969 de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la executarea pedepsei principale.

S-a dispus ca pedeapsa principala să se execute în regim de detenție conform art. 57 C. pen. din 1969.

În baza art. 72 C. pen. din 1969, s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii de 24 de ore, de la 21 martie 2014 la 22 martie 2014, conform Ordonanței nr. 202/P/2013 din 21.03.2014 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța.

- art. 270 alin. (3) din Codul vamal al României, cu aplicarea art. 35 C. pen. are corespondent în art. 270 alin. (3) din Legea 86/2006 privind Codul vamal cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969;

- art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005;

- art. 29 lit. c) din Legea nr. 656/2002 toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen. din 1969.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. în referire la art. 16 lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul C., pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 5 C. pen., întrucât fapta nu există.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. în referire la art. 16 lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul C., pentru comiterea infracțiunii de spălare de bani, prevăzută de art. 29 lit. c) din Legea nr. 656/2002, întrucât fapta nu există.

În baza art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, cu aplicarea 41 alin. (2) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. [fapte din 27.01.2013, 15.03.2013, 2.04.2013, 3.04.2013, 4.04.2013, 5.04.2013, 5.04.2013, 6.04.2013, 7.04.2013, 8.04.2013, 11.04.2013, 12.04.2013, 14.04.2013, 18.04.2013, 18.04.2013, 19.04.2013, 4.05.3013, 4.05.2013, 8.05.2013, 12.05.2013] a condamnat pe inculpatul C. pentru infracțiunea de contrabandă asimilată, la o pedeapsă de 5 ani și 6 luni închisoare și 4 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. din 1969, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen. din 1969, s-a dispus interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. din 1969 de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la executarea pedepsei principale.

S-a dispus ca pedeapsa principală să se execute în regim de detenție conform art. 57 C. pen. din 1969.

În baza art. 72 C. pen. din 1969, s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii de 24 de ore, de la 21 martie 2014 la 22 martie 2014, conform Ordonanței nr. 202/P/2013 din 21.03.2014 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța.

S-a admis, în parte acțiunea civilă formulată de ANAF prin DGRFP Galați prin AJFP Constanța, în contradictoriu doar cu inculpatul C..

În baza art. 19 alin. (1), (2) și (5) C. proc. pen. în ref. la 99 C. proc. pen. și art. 397 C. proc. pen. și art. 1349, art. 1357 C. civ., art. 1370 C. civ., art. 1381 C. civ., art. 1385 și art. 1386 C. civ. a obligat pe inculpatul C. la plata către partea civilă ANAF prin DGRFP Galați prin AJFP Constanța a sumei de 79.534 RON reprezentând valoarea accizei, la care s-au adăugat accesoriile fiscale (dobânzi și penalități de întârziere) calculate din anul 2013 și până la momentul efectuării plății.

S-au respins celelalte pretenții civile formulate de partea civilă, în raport de infracțiunea de evaziune fiscală și spălare de bani, dar și cele formulate în contradictoriu cu inculpatele D. și S.C. E. S.R.L..

În baza art. 118 lit. b) și e) C. pen. din 1969 în referire la art. 1182 C. pen. din 1969, s-a dispus, printre altele, confiscarea specială în folosul statului a bunurilor și sumelor de bani de la inculpații A., C. și B..

S-a dispus ridicarea sechestrului asigurator instituit asupra autoturismelor inculpatului A..

S-a menținut sechestrul asigurator dispus de procuror prin Ordonanța nr. 202/19.03.2014 cu privire la bunurile inculpatului C..

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a obligat, printre alții, pe inculpații A., B. și C. la plata sumei de câte 10.000 RON, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel, printre alții, Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța și inculpații A., B. și C..

Prin Decizia nr. 221/P din 10 martie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2014, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate, printre alții, de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța și inculpații B. și C. împotriva Sentinței penale nr. 142/07.04.2020 pronunțate de Tribunalul Constanța în Dosarul nr. x/2014.

În baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva aceleiași sentințe.

În baza art. 423 alin. (2) C. proc. pen., s-a desființat în parte sentința penală apelată și, rejudecând:

S-a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului A. de prima instanță în pedepsele componente.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită prevăzute de art. 255 alin. (1) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 5 alin. (1) C. pen. (toate actele materiale reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare).

S-a menținut condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 4 ani închisoare, 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la executarea pedepsei principale, aplicate pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă asimilată în formă continuată prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 5 alin. (1) C. pen.

S-a dispus ca pedeapsa principală de 4 ani închisoare să se execute în regim de detenție, conform art. 57 C. pen. din 1969.

În baza art. 72 C. pen. din 1969, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii de 24 de ore, de la 21.03.2014 la 22.03.2014, conform Ordonanței nr. 202/P/2013 din 21.03.2014 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate în măsura în care nu contravin deciziei.

În baza art. 275 alin. (2), (4) C. proc. pen., a obligat pe inculpații B. și C. la plata a câte 1.500 RON fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat în apel au rămân în sarcina acestuia.

Împotriva Deciziei penale nr. 221/P din 10 martie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, inculpații A., B. și C. au formulat cereri de recurs în casație.

Dosarul având ca obiect cererile de recurs în casație formulate de către inculpații A., B. și C. a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub numărul de dosar x/2014

Prin motivele de recurs în casație, în esență, inculpații A., B. și C. au solicitat pronunțarea unei soluții de achitare pentru acuzațiile care au fundamentat condamnarea acestora sub aspectul săvârșirii infracțiunii de contrabandă asimilată, prevăzute de art. 270 alin. (3) din Codul vamal.

În argumentarea nelegalității deciziei penale atacate, recurentul A. a precizat că instanța de control judiciar a reținut:

"în cazul tuturor acestor acte materiale din datele de 15.03.2013, 30.03.2013, 2.04.2013, 3.04.2013, 5.04.2013, 12.04.2013, 12.04.2013, 18.04.20013, 19.04.2013, 29.04.2013, 4.05.2013 se constată că sunt relevate date suficiente, extrase din convorbirile telefonice purtate de inculpatul A. cu diverse persoane, din care rezultă cert că inculpatul a desfășurat acțiuni care realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de contrabandă asimilată. În hotărârea primei instanțe sunt redate convorbirile telefonice care indică implicarea inculpatului A. [...]", iar recurentul B. a arătat că aceeași instanță a reținut următoarele:

"Curtea constată că prima instanță a stabilit întemeiat vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii de contrabandă asimilată, cu reținerea parțială a actelor materiale pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului. Au fost reținute actele materiale din datele de 12.03.2013, 15.03.2013, 03.04.2013, 05.04.2013, 12.04.2013, 18.04.2013 și 04.05.2013. Pentru stabilirea provenienței combustibilului vândut de inculpatul B. sunt relevante convorbirile telefonice multiple, redate de prima instanță, din data de 15.03.2021, când inculpatul B. discută cu un cetățean bulgar, care îi oferă spre vânzare combustibil, respectiv 8 butoaie la prețul de 140 euro/bucată, ulterior majorat la 150 euro/bucată, stabilind și locația unde se va face preluarea combustibilului, la km. 315, unde inculpatul va veni cu două bărci; în aceeași zi, inculpatul B. discută despre prețul pe butoi cu inculpatul C., anume 900 RON.". Recurenții A. și B. au arătat că este vorba de achiziționarea unor cantități de motorină de la persoane ce se aflau la bordul unor nave sub pavilion bulgăresc, în timp ce aceste ambarcațiuni se aflau pe fluviul Dunărea în zona localităților Cernavoda-Rasova.

Recurenții au considerat că pentru a putea fi reținută infracțiunea prevăzută de art. 270 alin. (3) din Codul vamal este necesar a se face dovada că persoana cunoștea că bunurile provin din contrabandă, întrucât, așa cum a reținut instanța de apel, această infracțiune este o formă specială de tăinuire în raport de cel ce săvârșește infracțiunea de contrabandă.

S-a apreciat că este important de analizat și lămurit dacă faptele descrise în actul de sesizare a instanței sunt sau nu prevăzute de legea penală și dacă pot, în mod corelativ, să atragă răspunderea penală. Astfel, din perspectiva legalității condamnării, s-a solicitat a se da lămuriri dacă fapta unei persoane de a achiziționa motorină de la o persoană ce se afla la bordul unei nave sub pavilion bulgăresc ce circula pe Dunăre, constituie infracțiunea de contrabandă asimilată sau de contrabandă, în contextul în care nu este stabilită nici proveniența carburantului (alimentarea/bunkerarea navei făcută în România, Bulgaria sau în alt stat), și nici nu sunt cunoscute detaliile tranzacției în sensul că nu se cunoaște dacă motorina a fost achiziționată special în scop de revânzare sau provine din tancurile navei.

De asemenea, recurenții au arătat că navele de la care era preluată motorina erau sub pavilion bulgar, deci din interiorul Uniunii Europene, context în care toate bunurile aflate la bordul acestora reprezintă bunuri unionale, nesupuse controlului vamal.

Potrivit dispozițiilor art. 4 din Codul vamal al Uniunii Europene, "teritoriul vamal al Uniunii cuprinde teritoriile următoare, inclusiv apele lor teritoriale și interioare, respectiv spațiul aerian:

- teritoriul Republicii Bulgaria; [...]

- teritoriul României".

În conformitate cu dispozițiile art. 77 și urm. din Codul vamal al Uniunii Europene, numai mărfurile neunionale sunt supuse controlului vamal la momentul intrării pe teritoriul unional, context în care motorina în discuție, se afla deja la bordul navei bulgărești pe fluviul Dunărea, în interiorul României, pe teritoriul unional și nu mai era supusă controlului vamal, astfel încât motorina nu poate constitui obiect material al infracțiunii de contrabandă și, cu atât mai puțin, de contrabandă asimilată.

În fine, recurenții au precizat că potrivit dispozițiilor art. 153 alin. (1) din Codul vamal al Uniunii Europene, toate mărfurile care se află pe teritoriul vamal al Uniunii sunt presupuse a fi mărfuri unionale, cu excepția cazului în care se stabilește faptul că acestea nu au statutul vamal de mărfuri unionale".

De asemenea, s-a făcut trimitere și la punctul de vedere exprimat în mod oficial de către ANAF DGRFP Galați în Adresa nr. x și nr. 4575/SRV/07.04.2016 (într-o altă cauză dar care are aplicabilitate directă și în situația ce face obiectul judecății), în cuprinsul căreia s-a arătat că:

"Principiul de bază al funcționarii Uniunii Europene este uniunea vamala, adică existența unui singur teritoriu vamal, în interiorul căruia mărfurile cu statut unional circula liber, fără a fi supuse supravegherilor și/sau controalelor vamale. [...] în punctele de trecere a frontierei de stat dintre statele membre ale UE au fost desființate controalele vamale".

Având în vedere această situație, s-a apreciat că singura răspundere ce ar putea fi atrasă este una de natură fiscală în măsura în care s-ar constata că sunt datorate accize bugetului de stat.

Mai mult, potrivit dispozițiilor art. 428 alin. (3) din C. fisc. "Sunt/Este interzise/interzisă deținerea, comercializarea și/sau utilizarea motorinei marcate și colorate potrivit prevederilor art. 429 în alte scopuri decât cele pentru care s-a acordat scutirea directă de la plata accizelor, conform alin. (1)".

În conformitate cu art. 449 alin. (2) lit. i) din C. fisc. , constituie contravenție "nerespectarea prevederilor art. 428 alin. (3)", iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol, contravenția se sancționează cu amendă cuprinsă între 20.000 și 100.000 RON.

Astfel, recurenții au susținut că fapta reținută în sarcina lor este deținerea fără drept de motorină marcată și vânzarea acesteia fără drept, putând fi sancționată ca și contravenție potrivit Codului fiscal.

De asemenea, au considerat că nu a fost stabilită o sumă pe care ar datora-o cu titlu de prejudiciu bugetului de stat prin săvârșirea infracțiunii, deși atât infracțiunea de contrabandă simplă, cât și cea de contrabandă asimilată implică existența unei datorii vamale.

În concluzie, recurenții A. și B. au solicitat admiterea recursurilor în casație, casarea hotărârii atacate și, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., achitarea acestora.

Prin motivele formulate, recurentul C. a considerat că fapta pentru care a fost condamnat și anume, infracțiunea de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, nu este prevăzută de legea penală deoarece constituie contravenție.

S-a arătat că instanța de apel a reținut că situația de fapt, încadrarea juridică și vinovăția sa, raportat la infracțiunea de contrabandă calificată în formă continuată, prev. de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, au fost stabilite corect de prima instanță, în referire la actele materiale din 27.01.2013, 15.03.2013, 2.04.2013, 3.04.2013, 4.04.2013, 5.04.2013, 6.04.2013, 7.04.2013, 8.04.2013, 11.04.2013, 12.04.2013, 14.04.2013, 18.04.2013, 19.04.2013, 4.05.3013, 8.05.2013 și 12.05.2013.

De asemenea, a arătat că, prin hotărârea atacată, s-a reținut că acesta "(...) cumpăra, în scop de revânzare, combustibil procurat de diverse persoane de la navele străine care tranzitau fluviul Dunărea, în zona Rasova - Cernavodă (...)" că transporta astfel de produse și le revindea unor diverși cumpărători, (pagina 106, decizie).

Totodată, recurentul a arătat că, potrivit aceleiași hotărâri, s-au mai reținut următoarele: "Combustibilul cumpărat de inculpatul C. a fost introdus în țară prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal, astfel că era un bun provenit din contrabandă, aspect cunoscut de inculpat" (pagina 108, decizie).

Recurentul a constatat că instanța de apel nu arată naționalitatea navelor de la bordul cărora, se pretinde, că era achiziționat produsul în discuție, dar se precizează ca inculpatul nu cumpăra, în mod direct, de la bordul navelor străine, ci de la alte persoane care se aprovizionau în acest fel.

S-a precizat că nu se cunoaște/nu s-a stabilit dacă produsul care face obiectul cauzei a fost introdus în țară, în ce modalitate și prin ce loc anume de pe frontieră sau dacă a fost aprovizionat de nave de pe teritoriul României, atâta vreme cât, în lipsa oricăror alte susțineri, produsul era combustibil destinat funcționării/deplasării navelor pe Dunăre și nu reprezenta marfă aflată în transport.

Față de locul săvârșirii faptelor, zona Rasova - Cernavodă, concluzia potrivit căreia "navele străine" se aflau sub pavilion al Republicii Bulgaria apare ca fiind rațională.

Pentru a fi reținută infracțiunea prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, recurentul a apreciat necesară dovada ca bunurile/marfa să provină din comiterea unor acțiuni/activități de contrabandă, iar inculpatul să fi avut cunoștință asupra acestui fapt.

S-a considerat ca nu s-a făcut dovada comiterii unor acțiuni/activități de contrabanda, în condițiile în care, dincolo de orice alte constatări sau aprecieri, marfa provine de pe nave sub pavilion al Republicii Bulgaria, țară membră a Uniunii Europene, ceea ce presupune ca bunurile/marfa aflate la bordul acestora sunt bunuri unionale care nu sunt supuse controlului vamal.

Potrivit dispozițiilor art. 4 din Codul vamal al Uniunii Europene, "Teritoriul vamal al Uniunii cuprinde teritoriile următoare, inclusiv apele lor teritoriale și interioare, respectiv spațiul lor aerian:"(...) - teritoriul republicii Bulgaria; (...) teritoriul României (...)"

Potrivit dispozițiilor art. 77 alin. (1) din Codul vamal al Uniunii Europene, "O datorie vamală la import ia naștere în urma plasării mărfurilor neunionale supuse taxelor la import sub unul dintre următoarele regimuri vamale (...)" Se înțelege că sunt supuse controlului vamal, la momentul intrării pe teritoriul unional, numai mărfurile neunionale și, într-un astfel de context, în care motorina în discuție se afla la bordul unor nave sub pavilion al unei țări membre a Uniunii Europene, în spațiul teritorial/fluvial al României, se afla, deci, pe teritoriul unional și nu era supusă controlului vamal, motiv pentru care nu se poate reține că reprezintă obiect material al infracțiunii de contrabandă.

Potrivit dispozițiilor art. 153 alin. (1) din Codul vamal al Uniunii Europene, toate mărfurile care se află pe teritoriul vamal al Uniunii sunt presupuse a fi mărfuri unionale, cu excepția cazului în care se stabilește faptul că acestea nu au statutul vamal de mărfuri unionale."

În același sens, s-a considerat că este și punctul de vedere exprimat de Ministerul Finanțelor Publice - ANAF - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați prin Adresa nr. CTG_DEX 31213 din 5.10.2020 (într-un alt dosar, dar cu aplicare și în prezenta cauză), după cum urmează: "Principiul de bază al funcționării Uniunii Europene este uniunea vamală, adică existența unui singur teritoriu vamal, în interiorul căruia mărfurile cu statut unional circulă liber, fără a fi supuse supravegherii și/sau controalelor vamale. În sensul celor arătate de mai sus, în punctele de trecere a frontierei de stat dintre statele membre ale UE au fost desființate controalele vamale".

Recurentul a solicitat să se constate că fapta de a participa "(...) la activități de colectare/deținere/transport/preluare/depozitare/desfacere/vânzare de produs petrolier, care constituie o marfă ce trebuie plasată sub un regim vamal, cunoscând că aceasta provine din contrabandă" nu este prevăzută de legea penală, deoarece bunurile/marfa în discuție nu provine din activități de contrabandă, iar inculpatul nu a avut reprezentarea că marfa ar putea proveni din activități de contrabandă.

Mai mult, s-a precizat că fapta săvârșită de acesta este prevăzută la art. 428 alin. (3) din C. fisc. - "Sunt/Este interzise/interzisă deținerea, comercializarea și/sau utilizarea motorinei marcate și colorate potrivit prevederilor art. 429 în alte scopuri decât cele pentru care s-a acordat scutirea directă de la plata accizelor, conform alin. (1)", constituie contravenție în conformitate cu dispozițiile art. 449 alin. (2) lit. I) din Codul fiscal -"nerespectarea prevederilor art. 428 alin. (3)" și se sancționează cu amenda cuprinsă între 20.000 RON și 100.000 RON [art. 449 alin. (3) din C. fisc. ].

S-a invocat Decizia ICCJ (SP) nr. 498/RC/2016, potrivit căreia cazul de casare invocat "(...) vizează situațiile în care fapta concretă pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă prevăzută de norma de incriminare (...)"

Astfel, s-a solicitat constatarea lipsei conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile care vizează incriminarea/definiția faptei de contrabandă.

În cauză, au fost depuse concluzii scrise de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în sensul respingerii, ca inadmisibile, a cererilor de recurs în casație formulate de recurenți.

Prin încheierea de admitere în principiu din 15 decembrie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a admis în principiu cererile de recurs în casație formulate de recurenții A., B. și C. împotriva Deciziei penale nr. 221/P din 10 martie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, s-a trimis cauza în vederea judecării recursurilor în casație la completul C3, în compunere de 3 judecători și s-a fixat termen de judecată, la data de 17 noiembrie 2021.

Pentru a dispune astfel, Înalta Curte a constatat că aspectele antamate de inculpați prin motivele de recurs în casație referitoare la neîntrunirea elementelor de tipicitate ale infracțiunii de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal și condamnarea sub aspectul săvârșirii infracțiunii, se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

Examinând recursurile în casație formulate de inculpații A., B. și C. împotriva Deciziei penale nr. 221/P din 10 martie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în limitele prevăzute de art. 447 și art. 442 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Recursul în casație este conceput ca o cale extraordinară de atac în care părțile pot solicita reformarea unei hotărâri definitive, pe motive de nelegalitate, însă doar în condițiile expres și limitativ prevăzute de legiuitor, respectiv a cazurilor de casare prevăzute de art. 438 din C. proc. pen.

Prin intermediul acestei căi extraordinare de atac, a cărei soluționare este dată numai în competența Înaltei Curți de Casație și Justiție, este analizată conformitatea hotărârilor definitive atacate cu regulile de drept, însă numai prin raportare la cazurile de casare prevăzute de art. 438 din C. proc. pen.. Acestea pot constitui temei al casării hotărârii doar dacă nu au fost invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori dacă, deși au fost invocate, au fost respinse sau instanța a omis să se pronunțe asupra lor.

În calea extraordinară a recursului în casație nu se rejudecă litigiul, respectiv fondul cauzei, ci se fac aprecieri asupra hotărârii date și dacă ea corespunde sau nu legii. Recursul în casație reprezintă un mijloc de a repara ilegalitățile și nu are, în consecință, drept obiect rezolvarea unei cauze penale, ci sancționarea deciziilor necorespunzătoare, în scopul respectării legislației și a uniformității jurisprudenței.

Limitarea obiectului judecății în recursul în casație la cazurile strict prevăzute de lege înseamnă că nu orice presupusă încălcare a legii de procedură penală sau a legii substanțiale constituie temei pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acelea care corespund unuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege.

În conformitate cu prevederile art. 447 din C. proc. pen., la judecarea recursului în casație instanța verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate, pe baza actelor și a materialului din dosarul cauzei, precum și a înscrisurilor anexate cererii de recurs în casație și care au fost invocate în motivarea acesteia și, de asemenea, este obligată să se pronunțe asupra tuturor cazurilor de recurs în casație invocate.

Ca atare, motivele de casare invocate de recurenți trebuie să se raporteze la situația factuală și la elementele care au circumstanțiat activitatea infracțională, astfel cum au fost stabilite în mod definitiv de instanța de apel, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză, prin hotărârea atacată.

În cauză, s-a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

Conform prevederilor art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării dacă "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală". Cazul de casare invocat vizează acele situații în care nu se realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și configurarea legală a tipului respectiv de infracțiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie a dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv).

În aceste coordonate de principiu, criticile formulate de recurenții A., B. și C. referitoare la condamnarea sub aspectul săvârșirii infracțiunii de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal, în sensul că faptele săvârșite nu sunt prevăzute de legea penală, este analizată, exclusiv, prin raportare la situația de fapt stabilită cu titlu definitiv prin hotărârea recurată, conform scopului recursului în casație, reglementat ca o cale extraordinară de atac de reformare numai sub aspect legal, de drept, nu și faptic.

Potrivit dispozițiilor art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal: Sunt asimilate infracțiunii de contrabandă și se pedepsesc potrivit alin. (1) colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia.

Obiectul material al infracțiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României este reprezentat de bunurile sau de mărfurile care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia.

Sensul noțiunii de "contrabandă" este dat de dispozițiile art. 2 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, deoarece, în conformitate cu alin. (2) și (3) al acestui articol, introducerea sau scoaterea din țară a mărfurilor, a mijloacelor de transport și a oricăror alte bunuri este permisă numai prin punctele de trecere a frontierei de stat, în care sunt organizate birouri vamale care funcționează potrivit legii, iar potrivit alin. (4), la trecerea frontierei de stat, mărfurile, mijloacele de transport și orice alte bunuri sunt supuse controlului vamal și aplicării reglementărilor vamale numai de autoritatea vamală.

Urmarea imediată a infracțiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României constă într-o stare de pericol pentru regimul vamal legal și pentru încrederea în mărfurile ce sunt introduse în circuitul comercial, infracțiunea asimilată în discuție fiind o infracțiune de pericol și nu de rezultat.

În jurisprudența instanței supreme s-a statuat că sustragerea de la controlul vamal constituie elementul caracteristic al noțiunii de "contrabandă" la care se referă dispozițiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României. Astfel: "Contrabanda, atât în varianta-tip, cât și în cazul infracțiunii asimilate contrabandei, reprezintă (...) o infracțiune complexă, prin care se incriminează o modalitate specifică de sustragere de la plata taxelor, și anume prin introducerea sau deținerea bunurilor (atât a produselor accizabile, cât și a celor care nu sunt purtătoare de accize), care au intrat în țară cu încălcarea regimului juridic al frontierei. (...) infracțiunea de contrabandă (atât în cazul variantei-tip, cât și în cel al infracțiunii asimilate celei de contrabandă) reprezintă o infracțiune complexă ce include în obiectul juridic și în elementul material al laturii obiective atât omisiunea plății acelorași taxe și impozite (...), cât și introducerea acestora în țară în mod fraudulos." (Decizia nr. 17 din 18 noiembrie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în M. Of. nr. 35/16.01.2014).

Deopotrivă, instanța are în vedere și Decizia nr. 32/2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în M. Of. nr. 62/28.01.2016, prin care s-a statuat că noțiunea de "contrabandă" utilizată de legiuitor în dispozițiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, în sintagma "cunoscând că acestea provin din contrabandă", privește contrabanda constând în introducerea în țară a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal ori introducerea în țară a acestor bunuri sau mărfuri prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragerea de la controlul vamal.

În considerentele acestei decizii s-a reținut că "se consideră că infracțiunea asimilată prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 nu este condiționată de existența infracțiunii de contrabandă incriminate în art. 270 alin. (1) și de art. 270 alin. (2) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, ci presupune, după caz, ca bunurile sau mărfurile care trebuie plasate sub un regim vamal:

- să provină din contrabandă, în sensul că au fost introduse în țară prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal sau au fost introduse în țară prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragerea de la control vamal, indiferent de valoarea în vamă a acestora;

- să fie destinate săvârșirii contrabandei, în sensul că sunt menite să fie scoase din țară prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal sau prin locurile stabilite pentru controlul vamal, dar prin sustragere de la control vamal, indiferent de valoarea în vamă a acestora.

(…)

În ambele situații, făptuitorul cunoaște proveniența sau destinarea bunurilor sau mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal.

Cunoașterea provenienței din contrabandă a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, ca și cunoașterea destinării acestora, respectiv pentru săvârșirea contrabandei, înseamnă cunoașterea caracterului ilicit al provenienței sau destinării lor, a faptului că a fost ocolit controlul vamal ori că bunurile sau mărfurile de acest tip sunt menite să eludeze controlul vamal, aspecte care pot rezulta din diferite împrejurări de fapt.

Ceea ce interesează este ca făptuitorul să fi știut că bunurile/mărfurile care trebuie plasate sub un regim vamal au fost introduse în țară sau sunt menite a fi scoase din țară în mod ilegal, prin ocolirea, evitarea controlului vamal, adică să fi cunoscut că bunurile/mărfurile provin din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, indiferent dacă în raport cu autorul acestei fapte prevăzute de legea penală aceasta are sau nu caracter penal.

Noțiunea de "contrabandă" utilizată de legiuitor în dispozițiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, în sintagma "cunoscând că acestea provin din contrabandă", privește contrabanda constând în introducerea în țară a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal ori introducerea în țară a acestor bunuri sau mărfuri prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragerea de la controlul vamal. (Decizia nr. 512 din 30 iunie 2020 a Curții Constituționale, paragraf 32, publicată în M. Of. nr. 815/04.09.2020; Decizia nr. 556 din 19 septembrie 2017 a Curții Constituționale, paragrafele 37 și 41, publicată în M. Of. nr. 967/06.12.2017).

Fapta de a prelua și de a transporta bunuri sau mărfuri care trebuie plasate sub un regim vamal, cunoscând că acestea provin din contrabandă, prin sustragerea de la controlul vamal, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute în art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 (I.C.C.J., secția penală, Decizia nr. 60/RC din 14 februarie 2020).

Ceea ce se urmărește prin infracțiunea asimilată prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, este sustragerea de la plata taxelor datorate statului, cunoscând că bunurile sau mărfurile care trebuie plasate sub un regim vamal provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia.

În jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, în Cauza C-459/07 Veli Elshani împotriva Hauptzollamt Linz - Hotărârea din 2 aprilie 2009 -, noțiunea de "contrabandă" este legată de introducerea neregulamentară a mărfurilor pe teritoriul vamal al Uniunii Europene, observându-se, pe de o parte, riscul foarte ridicat ca aceste mărfuri să fie, în final, integrate în circuitul economic al statelor membre, iar pe de altă parte, necesitatea de a proteja resursele proprii ale Comunității. De asemenea, în Cauza C-230/08 Dansk Transport og Logistik împotriva Skatteminsteriet - Hotărârea din 29 aprilie 2010 -, noțiunea de contrabandă este legată de introducerea ilegală a mărfurilor pe teritoriul vamal al Uniunii Europene, reiterându-se că aceasta se produce din momentul trecerii mărfurilor de primul birou vamal situat în interiorul teritoriului menționat fără ca acestea să fie prezentate la biroul vamal respectiv.

Prin motivele formulate, recurenții inculpați au criticat că în sarcina acestora s-a reținut infracțiunea de contrabandă, constând în aceea că ar fi introdus, prin sustragere de la control vamal, combustibil pe teritoriul României, de pe nave sub pavilion bulgăresc. Potrivit dispozițiilor din Codul Vamal al Uniunii Europene, mărfurile unionale existente deja pe teritoriul bulgar, pe o navă sub pavilion bulgăresc, introduse în spațiul comunitar european, circulă liber și nu sunt supuse controlului vamal. În această situație, luarea sub orice formă de combustibil naval de pe o navă bulgărească care circulă pe Dunăre și aducerea respectivului combustibil pe mal, nu poate constitui infracțiunea de contrabandă, nici în formă simplă și nici în formă asimilată întrucât, nava și combustibilul aflate în tancuri nu sunt supuse controlului vamal. Așadar, într-o astfel de situație în care nava nu este supusă controlului vamal, s-a apreciat că nu poate fi săvârșită infracțiunea de contrabandă, nefiind îndeplinită situația premisă.

Înalta Curte constată că, în cauză, inculpații nu au fost cercetați pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006, respectiv pentru introducerea în sau scoaterea din țară, prin orice mijloace, a bunurilor sau mărfurilor, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal, ci pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006. Conform acestor ultime dispoziții, sunt asimilate infracțiunii de contrabandă și se pedepsesc potrivit alin. (1) colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia.

Ca atare, Înalta Curte urmează să analizeze dacă faptele reținute în sarcina recurenților, pentru care prin decizia penală pronunțată de instanța de apel s-a dispus soluția definitivă de condamnare pentru infracțiunea de contrabandă (varianta asimilată), prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea 86/2006 privind Codul vamal, întrunesc elementele de tipicitate ale normei de incriminare, respectiv dacă se realizează o corespondență între fapta săvârșită și configurarea legală a infracțiunii.

Astfel, prin decizia recurată s-a reținut ca situație de fapt că inculpatul B. deținea combustibil ce provenea din contrabandă, pe care îl vindea către inculpatul C., dar și altor persoane. În convorbirile telefonice (...) discuțiile priveau butoaie cu motorină, pe care inculpatul B. le cumpăra de pe vapoarele ce tranzitau fluviul Dunărea (...) inculpatul B. deținea combustibil provenit din contrabandă, pe care îl oferea spre vânzare, fiind convorbiri în care se menționează explicit cuvinte ca "butoi", "motorină", ceea ce indică adevărată natură a bunurilor deținute/comercializate.

Cu privire la inculpatul A., prin decizia recurată, curtea a constatat întemeiată hotărârea de condamnare a inculpatului pentru infracțiunea de contrabandă asimilată în modalitatea preluării, transportului, depozității și vânzării combustibilului care trebuia plasat sub un regim vamal, cunoscând că provenea din contrabandă (...) apreciind că sunt relevate date suficiente, extrase din convorbirile telefonice purtate de inculpatul A. cu diverse persoane, din care rezultă cert că inculpatul a desfășurat acțiuni care realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de contrabandă asimilată.

Prin decizia recurată s-a reținut că în hotărârea primei instanțe sunt redate convorbirile telefonice care indică implicarea inculpatului A. referitor la combustibilul pe care inculpatul B. l-a cumpărat de la marinari bulgari aflați pe o navă ce tranzita Dunărea, în zona Cernavodă (...) rezultând că achiziția se făcea pentru ambii, chiar dacă preluarea de la navă o făcea inculpatul B. (...) inculpatul A. le vindea inculpatului C., iar acesta la rândul său le revindea altor persoane (...) numeroase discuții (...) pentru achiziționarea de combustibil provenit de la nava străină, rezultând date certe privind deplasarea inculpatului la navă, preluarea combustibilului în butoaie (...) depozitarea combustibilului la mal și vânzarea către inculpatul C., cu implicarea inculpatului B. (...) inculpatul A. deținea motorină provenită din contrabandă, pe care o vindea altor persoane, în special inculpatului C..

Cu privire la inculpatul C., curtea a constatat că prima instanță a stabilit corect starea de fapt, încadrarea juridică și vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii de contrabandă calificată în formă continuată prev. de art. 270 alin. (3) din Legea 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 5 alin. (1) C. pen.

Totodată, instanța de apel cu privire la starea de fapt a reținut că inculpatul C. a fost depistat în trafic, în timp ce transporta (...) motorină, combustibilul provenit din contrabandă, astfel cum demonstrează activitatea infracțională ulterioară a inculpatului, care cumpăra, în scop de revânzare, combustibil procurat de diverse persoane de la navele străine care tranzitau fluviul Dunărea, în zona Rasova - Cernavodă.

Înalta Curte are în vedere aspectele reținute din numeroasele convorbiri telefonice purtate cu persoanele de la care cumpăra combustibil sau cărora le revindea combustibilul și care, în acord cu instanța de apel, conduc la concluzia certă că achiziția de combustibil provenea din contrabandă.

De altfel, așa cum a fost descrisă analiza situației de fapt, inculpatul C. deținea combustibil provenit din contrabandă, pe care îl oferea spre vânzare, în convorbiri făcându-se referire și la preț și natura bunului (...) în cadrul discuțiilor inculpatul C. își exprimă nemulțumirea legat de riscul la care se expune, ce reflectă caracterul ilicit al acțiunilor (...) inculpatul a discutat cu alte persoane, în scopul de a vinde combustibil, conținutul convorbirilor telefonice, redate de prima instanță, fiind relevant, iar concluzia certă este că inculpatul C. deținea la acea dată cantități mari de combustibil (...) inculpatul C. a cumpărat motorină de la inculpații B. și A., fiind numeroase convorbiri telefonice purtate între inculpații C., B. și A., redate de prima instanță, care dovedesc achiziția de produse petroliere provenite din contrabandă.

Referitor la susținerea recurenților că nu au cunoscut proveniența combustibilului din contrabandă, Înalta Curte reține că hotărârea atacată a analizat acest aspect și a concluzionat că această apărare este contrazisă de probele dosarului, de modul în care au acționat inculpații și reține ca fiind certă comiterea infracțiunii de contrabandă (varianta asimilată) de către inculpații A., B. și C., în modalitatea preluării, transportului, depozitării și vânzării, prin achiziționarea de produse petroliere (benzină și motorină) de la persoanele care, la rândul lor, se deplasau la navele străine ce tranzitau fluviul Dunărea, în zonă, Rasova - Cernavodă, fiind numeroase convorbiri telefonice, purtate inclusiv cu personalul navigant străin de la bordul navelor, dar și convorbiri privind deplasarea cu bărcile pentru preluarea combustibilului, conducând în mod indubitabil la ideea cunoașterii că respectivul combustibil provenea din contrabandă și trebuia plasat sub un regim vamal.

Potrivit interpretării cu caracter obligatoriu dată de Înalta Curte de Casație și Justiție, cunoașterea provenienței din contrabandă a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, ca și cunoașterea destinării acestora, respectiv pentru săvârșirea contrabandei, înseamnă cunoașterea caracterului ilicit al provenienței sau destinării lor, a faptului că a fost ocolit controlul vamal ori că bunurile sau mărfurile de acest tip sunt menite să eludeze controlul vamal, aspecte care pot rezulta din diferite împrejurări de fapt.

Înalta Curte reține că respectivul combustibil a fost sustras de pe nave sub pavilion străin care tranzitau fluviul Dunărea, inculpații cunoscând că era un bun provenit din contrabandă, pe care l-au preluat de la bordul navelor aflate sub pavilion străin, transportat, depozitat și pus în circulație comercială, prin revânzare, fără a fi supus accizării, deși exista obligația prevăzută de lege că acesta trebuia plasat sub un regim vamal pe teritoriul României (ca și pe teritoriul oricărui alt stat membru al Uniunii Europene).

Prin urmare, Înalta Curte constată că faptele reținute în sarcina recurenților inculpați A., B. și C., astfel cum au fost descrise în cuprinsul hotărârii recurate, întrunesc elementele de tipicitate ale infracțiunii de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal, fiind neîntemeiate criticile recurenților sub acest aspect.

Referitor la solicitarea de a nu fi reținută în sarcina inculpaților infracțiunea de contrabandă, întrucât faptele săvârșite de recurenți nu sunt prevăzute de legea penală, ci de legislația fiscală, ca și contravenție, Înalta Curte constată că această critică este analizată, exclusiv, prin raportare la situația de fapt stabilită cu titlu definitiv prin hotărârea recurată, conform scopului recursului în casație, reglementat ca o cale extraordinară de atac de reformare numai sub aspect legal, de drept, nu și faptic, iar prin hotărârea recurată, s-a reținut, cu titlu definitiv, că bunurile provin din contrabandă, iar inculpații cunoșteau această împrejurare.

Critica recurenților în sensul că fapta săvârșită nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute în art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, ci se încadrează în dispozițiile art. 449 alin. (2) lit. l) din C. fisc. [Sunt/Este interzise/interzisă deținerea, comercializarea și/sau utilizarea motorinei marcate și colorate potrivit prevederilor art. 429 în alte scopuri decât cele pentru care s-a acordat scutirea directă de la plata accizelor, conform alin. (1)] este neîntemeiată, având în vedere că, în concret, se tinde la schimbarea încadrării juridice, cu consecința reținerii în sarcina inculpaților a contravenției prevăzute de dispozițiile art. 449 alin. (2) lit. l) C. fisc. , ceea ce nu este permis pe această cale. Sub acest aspect, Înalta Curte amintește că elementul material al laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal îl reprezintă colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia, iar inculpaților li s-a reținut deja, cu titlu definitiv, prin hotărârea recurată, modalitatea preluării, transportului, depozitării și vânzării combustibilului cunoscând că acesta provenea din contrabandă, preluat de la bordul navelor aflate sub pavilion străin și trebuia plasat sub un regim vamal, nefiindu-le imputată deținerea, comercializarea și/sau utilizarea motorinei marcate și colorate potrivit prevederilor art. 429 în alte scopuri decât cele pentru care s-a acordat scutirea directă de la plata accizelor.

În ceea ce privește susținerea recurenților referitoare la adresa depusă la dosar, comunicată de A.N.A.F., emisă în considerarea unui alt dosar, în care este precizat că între Bulgaria și România nu se efectuează control vamal și astfel au apreciat că nu poate fi reținută infracțiunea de contrabandă care presupune sustragerea de la controlul