ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1314/2008

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 318 din 20 iunie

2007, pronunțată în dosarul nr. 1176/89/2007, Tribunalul Vaslui, secția penală,

a dispus:

Schimbă încadrarea juridică a faptei reținute

în sarcina inculpatului V.M., din infracțiunea prevăzută de art. 255 C. pen.,

cu referire la art. 7 din Legea nr. 78/2000, în infracțiunea prevăzută de art. 255

C. pen., cu referire la art. 7 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 37 lit.

b) C. pen., conform art. 334 C. proc. pen.

Condamnă pe inculpatul V.M., la pedeapsa de 6

luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită prevăzută de art.

255 alin. (l) C. pen., cu referire la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 și

aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

Pe durata prevăzută de art. 71 C. pen., interzice

inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Condamnă inculpatul D.A., la pedeapsa de un

an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la dare de mită prevăzută

de art. 26 raportat la art. 255 alin. (l) C. pen., cu referire la art. 7 alin.

(2) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 81 C. pen., dispune suspendarea

condiționată a executării pedepsei aplicate acestui inculpat și stabilește

termen de încercare de 3 ani, conform art. 82 C. pen.

Atrage atenția inculpatului asupra

dispozițiilor art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării condiționate a

executării pedepsei.

Aplică inculpatului D.A. dispozițiile art. 71

C. pen., art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Conform dispozițiile art. 71 alin. (5) C.

pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei, se suspendă

executarea pedepsei accesorii.

Deduce din pedepsele aplicate inculpaților

durata reținerii și arestării preventive pentru perioada 28 ianuarie 2007 - 31

ianuarie 2007.

În temeiul dispozițiile art. 255 alin. (4) C.

pen., raportat la art. 254 alin. (3) C. pen. și art. 118 lit. b) C. pen.,

confiscă de la inculpați suma de 490 lei ce a fost folosită la săvârșirea

infracțiunii și care se află înregistrată la registrul de valori al

Tribunalului Vaslui la poziția 40/1997.

În temeiul art. 191 C. pen., obligă

inculpații să achite statului câte 100 lei cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Vaslui a

reținut în esență, următoarele:

În ziua de 28 ianuarie 2007, fiind cercetat

pentru o faptă de înșelăciune într-un dosar instrumentat de agentul de poliție

P.C.M., împreună cu numitul D.A. i-au promis oferirea unei sume de bani, dacă

subofițerul de poliție va propune o soluție de netrimitere în judecată. Pe data

de 28 ianuarie 2007, orele 15.30, cei doi i-au oferit agentului de poliție suma

de 490 lei, în scopul mai sus arătat.

În prezența martorilor asistenți M.V. și B.C.,

inculpatul V.M. a recunoscut că a dat banii respectivi agentului de poliție,

pentru a obține o soluție favorabilă în dosarul în care era cercetat și a nu

mai fi prezentat la procuror pentru audieri. Celălalt inculpat, respectiv D.A.

a declarat că l-a însoțit doar pe coinculpatul V.M. și că nu a știut că acesta

din urmă va da banii polițistului, declarațiile acestuia fiind contrazise atât

de agentul de poliție P.C.M., cât și de inculpatul V.M., respectiv martorul B.I.

În contextul acestei situații de fapt,

activității materiale desfășurate de inculpați i s-a dat o corectă încadrare

juridică, respectiv infracțiunea de dare de mită prevăzută de art. 255 C. pen.,

cu referire la dispozițiile art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 și aplicarea

dispozițiilor art. 37 lit. b) C. pen., în sarcina inculpatului V.M. și

complicitate la dare de mită, prevăzută de art. 26 raportat la art. 255 C.

pen., cu referire la dispozițiile art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, în

sarcina coinculpatului D.A.

În raport de datele personale ale

inculpatului V.M. (care a fost condamnat prin sentința penală nr. 302/1999 a

Judecătoriei Sectorului 2 București la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare),

dar și de gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite și de

conduita acestuia în timpul procesului penal, instanța de fond a apreciat că

pedeapsa de 6 luni închisoare cu executare este suficientă pentru a se realiza

îndreptarea inculpatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Cu privire la inculpatul D.A., care nu are

antecedente penale, instanța de fond a apreciat că scopul pedepsei poate fi

atins și fără executarea acesteia astfel încât, în temeiul dispozițiilor art. 81

C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Potrivit art. 362 și 362 C. proc. pen.,

această hotărâre a fost atacată cu apel de către inculpați, criticând-o pentru

netemeinicie. În cadrul apelurilor formulate, inculpatul V.M., pentru care sunt

incidente dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen., a solicitat aplicarea art. 81C.

pen., privind suspendarea condiționată a executării pedepsei, iar inculpatul D.A.

a solicitat ca în raport cu circumstanțele personale cu referire la lipsa

antecedentelor penale, buna conduită profesioanală, regretul manifestat, starea

de sănătate a acestuia și situația familială, să i se coboare pedeapsa sub

minimul special prevăzut de lege pentru fapta reținută în sarcina sa.

Curtea de Apel Iași, secția penală, a

examinat apelurile declarate de inculpați în raport de criticile formulate, cât

și din oficiu, potrivit art. 371 C. proc. pen. și prin decizia penală nr. 192

din 13 noiembrie 2007, pronunțată în dosarul nr. 1176/89/2007, în baza art. 379

pct. l lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondate, apelurile inculpaților V.M.

și D.A.

S-a motivat în considerentele deciziei că

instanța de fond a procedat la administrarea unui probatoriu complet, ce a fost

just apreciat, potrivit art. 63 C. proc. pen. și că soluția de condamnare a

inculpaților este în deplină concordanță cu mijloacele de probă administrate în

cauză.

În ce privește tratamentul sancționator

aplicat, Curtea de Apel Iași a constat că în procesul de individualizare a

pedepselor s-a făcut o corectă analiză și o justă evaluare atât a datelor

privind fapta săvârșită, cât și a datelor care caracterizează persoana

inculpaților, cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. Cu

privire la solicitarea inculpatului V.M. de a se face aplicarea art. 81 C. pen.,

Curtea de Apel Iași a motivat că, inculpatul fiind anterior condamnat la o

pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare, îi sunt aplicabile dispozițiile art. 37

lit. b) C. pen., nefiind îndeplinită condiția prevăzută de art. 81 alin. (l) lit.

b) C. pen., pentru aplicarea suspendării condiționate.

Împotriva acestei ultime hotărâri

judecătorești a formulat recurs inculpatul V.M., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Recurentul inculpat V.M. a indicat în

declarația de recurs ca principal motiv de recurs, modalitatea de executare a

pedepsei și deși legal citat, nu s-a prezentat în fața instanței de recurs

pentru a susține calea de atac.

Apărătorul din oficiu desemnat pentru

apărarea intereselor recurentului inculpat V.M., susținând recursul

inculpatului a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct.

10 și 18 C. proc. pen. și a solicitat, în principal, în temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. b) C. proc. pen., admiterea recursului, casarea deciziei recurate

și achitarea inculpatului în temeiul art. ll pct. 2 lit. a) C. proc. pen.,

raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., deoarece inculpatului i-a lipsit

intenția de a comite fapta, sau achitarea în temeiul art. ll pct. 2 lit. a) C.

proc. pen., raportat la art. 10 lit. b

1

) C. proc. pen., solicitând

aplicarea art. 18

1

și 91 C. pen. În temeiul art. 385

9

pct.

10 C. proc. pen., a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate

și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, deoarece nu s-a

pronunțat cu privire la înscrisurile în circumstanțiere depuse la dosarul

cauzei.

Înalta Curte, analizând cauza prin prisma

criticilor formulate de recurentul inculpat și de apărătorul acestuia, dar și

din oficiu, conform art. 395

9

alin. (3) C. proc. pen., constată că

recursul este nefondat pentru următoarele motive:

Cu privire la motivul de recurs susținut de

apărătorul recurentului inculpat potrivit căruia nu sunt întrunite elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 255 alin. (l) C. pen., cu

referire la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, întrucât inculpatului i-a

lipsit intenția, și care va fi analizat prin prisma cazului de casare prevăzut

de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., Înalta Curte constată că

hotărârile primelor instanțe cu privire la existența faptei, la existența elementelor

constitutive ale infracțiunii de dare de mită și la stabilirea vinovăției

inculpatului V.M. sunt corecte.

Vinovăția inculpatului este dovedită prin

declarațiile martorilor M.V. și B.C. și ale părții vătămate P.C.M. și

recunoscută în mod constant de către inculpat, care, atât la urmărire penală

cât și fața instanțelor de judecată a recunoscut că a dat lucrătorului de

poliție P.C.M. suma de 4900.000 lei pentru a-l determina să soluționeze în mod

favorabil dosarul pe care acesta îl instrumenta, în care inculpatul era

cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune.

Prin urmare, față de recunoașterea expresă de

către inculpat a săvârșirii faptei, critica referitoare la lipsa intenției este

total neîntemeiată.

În ce privește solicitarea adiacentă

invocării cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc.

pen., de achitare a inculpatului în temeiul art. ll pct. 2 lit. a) C. proc.

pen., raportat la art. 10 lit. b

1

) C. proc. pen., Înalta Curte

constată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. ll C. proc. pen.,

pentru a se putea aprecia că fapta inculpatului nu prezintă gradul de pericol

social al unei infracțiuni.

Cu privire la cel de al doilea motiv de

recurs susținut de apărătorul recurentului inculpat, respectiv cel prevăzut de art.

385

9

pct. 10 C. proc. pen., Înalta Curte constată că instanța de

apel a avut în vedere la soluționarea cauzei actele în circumstanțiere depuse

de inculpat, în considerentele hotărârii recurate reținându-se că în procesul

de individualizare a pedepselor s-a făcut o corectă analiză și o justă evaluare

atât a datelor privind fapta săvârșită cât și a elementelor care caracterizează

persoana inculpatului, cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen.

În ce privește modalitatea de executare a

pedepsei aplicate inculpatului. critică invocată de către recurent în

declarația de recurs, Înalta Curte constată că în mod corect instanțele de

judecată au apreciat că nu se poate face aplicare art. 81 C. pen. În ce-l

privește pe inculpatul V.M., întrucât potrivit lit. b) a acestui text de lege,

una din condițiile de aplicare a suspendării condiționate este aceea ca

infractorul să nu mai fi fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai

mare de 6 luni, condiție pe care recurentul inculpat nu o îndeplinește.

Din fișa de cazier judiciar a inculpatului V.M.,

aflată la dosarul de fond rezultă că acesta a fost condamnat la pedeapsa de 3

ani și 6 luni închisoare prin sentința penală nr. 302 din 22 martie 1999 a

Judecătoriei Sectorului 2 București, fiind liberat condiționat la data de 5

iunie 2002, cu un rest de pedeapsă de 435 de zile.

Prin urmare, recurentul inculpat aflându-se

în stare de recidivă postexecutorie, pedeapsa anterioară fiind mai mare de 6

luni, nu îndeplinește condiția prevăzută de art. 81 lit. b) C. pen., astfel

încât nu poate beneficia de suspendarea condiționată a executării pedepsei în

prezenta cauză.

Pentru toate aceste considerente, Înalta

Curte constată că recursul declarat de inculpatul V.M. este nefondat, motiv

pentru care îl va respinge ca atare, în temeiul art. 385

154

pct. l lit.

b) C. proc. pen. Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat

va fi obligat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul V.M. împotriva deciziei penale nr. 192 din 13 noiembrie 2007

pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de

300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 9 aprilie

2008.