ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1314/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 318 din 20 iunie 2007, pronunțată în dosarul nr. 1176/89/2007, Tribunalul Vaslui, secția penală, a dispus: Schimbă încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului V.M., din infracțiunea prevăzută de art. 255 C. pen., cu referire la art. 7 din Legea nr. 78/2000, în infracțiunea prevăzută de art. 255 C. pen., cu referire la art. 7 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., conform art. 334 C. proc. pen. Condamnă pe inculpatul V.M., la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită prevăzută de art. 255 alin. (l) C. pen., cu referire la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 și aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

Pe durata prevăzută de art. 71 C. pen., interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Condamnă inculpatul D.A., la pedeapsa de un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la dare de mită prevăzută de art. 26 raportat la art. 255 alin. (l) C. pen., cu referire la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000. În baza art. 81 C. pen., dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate acestui inculpat și stabilește termen de încercare de 3 ani, conform art. 82 C. pen. Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei. Aplică inculpatului D.A. dispozițiile art. 71 C. pen., art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Conform dispozițiile art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei, se suspendă executarea pedepsei accesorii. Deduce din pedepsele aplicate inculpaților durata reținerii și arestării preventive pentru perioada 28 ianuarie 2007 - 31 ianuarie 2007. În temeiul dispozițiile art. 255 alin. (4) C. pen., raportat la art. 254 alin. (3) C. pen. și art. 118 lit. b) C. pen., confiscă de la inculpați suma de 490 lei ce a fost folosită la săvârșirea infracțiunii și care se află înregistrată la registrul de valori al Tribunalului Vaslui la poziția 40/1997. În temeiul art. 191 C. pen., obligă inculpații să achite statului câte 100 lei cheltuieli judiciare. Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Vaslui a reținut în esență, următoarele: În ziua de 28 ianuarie 2007, fiind cercetat pentru o faptă de înșelăciune într-un dosar instrumentat de agentul de poliție P.C.M., împreună cu numitul D.A.

i-au promis oferirea unei sume de bani, dacă subofițerul de poliție va propune o soluție de netrimitere în judecată. Pe data de 28 ianuarie 2007, orele 15.30, cei doi i-au oferit agentului de poliție suma de 490 lei, în scopul mai sus arătat. În prezența martorilor asistenți M.V. și B.C., inculpatul V.M. a recunoscut că a dat banii respectivi agentului de poliție, pentru a obține o soluție favorabilă în dosarul în care era cercetat și a nu mai fi prezentat la procuror pentru audieri. Celălalt inculpat, respectiv D.A. a declarat că l-a însoțit doar pe coinculpatul V.M. și că nu a știut că acesta din urmă va da banii polițistului, declarațiile acestuia fiind contrazise atât de agentul de poliție P.C.M., cât și de inculpatul V.M., respectiv martorul B.I.

În contextul acestei situații de fapt, activității materiale desfășurate de inculpați i s-a dat o corectă încadrare juridică, respectiv infracțiunea de dare de mită prevăzută de art. 255 C. pen., cu referire la dispozițiile art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 și aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. b) C. pen., în sarcina inculpatului V.M. și complicitate la dare de mită, prevăzută de art. 26 raportat la art. 255 C. pen., cu referire la dispozițiile art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, în sarcina coinculpatului D.A. În raport de datele personale ale inculpatului V.M.

(care a fost condamnat prin sentința penală nr. 302/1999 a Judecătoriei Sectorului 2 București la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare), dar și de gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite și de conduita acestuia în timpul procesului penal, instanța de fond a apreciat că pedeapsa de 6 luni închisoare cu executare este suficientă pentru a se realiza îndreptarea inculpatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. Cu privire la inculpatul D.A., care nu are antecedente penale, instanța de fond a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia astfel încât, în temeiul dispozițiilor art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Potrivit art. 362 și 362 C. proc. pen., această hotărâre a fost atacată cu apel de către inculpați, criticând-o pentru netemeinicie. În cadrul apelurilor formulate, inculpatul V.M., pentru care sunt incidente dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen., a solicitat aplicarea art. 81C. pen., privind suspendarea condiționată a executării pedepsei, iar inculpatul D.A. a solicitat ca în raport cu circumstanțele personale cu referire la lipsa antecedentelor penale, buna conduită profesioanală, regretul manifestat, starea de sănătate a acestuia și situația familială, să i se coboare pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege pentru fapta reținută în sarcina sa. Curtea de Apel Iași, secția penală, a examinat apelurile declarate de inculpați în raport de criticile formulate, cât și din oficiu, potrivit art. 371 C. proc.

pen. și prin decizia penală nr. 192 din 13 noiembrie 2007, pronunțată în dosarul nr. 1176/89/2007, în baza art. 379 pct. l lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondate, apelurile inculpaților V.M. și D.A. S-a motivat în considerentele deciziei că instanța de fond a procedat la administrarea unui probatoriu complet, ce a fost just apreciat, potrivit art. 63 C. proc. pen. și că soluția de condamnare a inculpaților este în deplină concordanță cu mijloacele de probă administrate în cauză. În ce privește tratamentul sancționator aplicat, Curtea de Apel Iași a constat că în procesul de individualizare a pedepselor s-a făcut o corectă analiză și o justă evaluare atât a datelor privind fapta săvârșită, cât și a datelor care caracterizează persoana inculpaților, cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen.

Cu privire la solicitarea inculpatului V.M. de a se face aplicarea art. 81 C. pen., Curtea de Apel Iași a motivat că, inculpatul fiind anterior condamnat la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare, îi sunt aplicabile dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen., nefiind îndeplinită condiția prevăzută de art. 81 alin. (l) lit. b) C. pen., pentru aplicarea suspendării condiționate. Împotriva acestei ultime hotărâri judecătorești a formulat recurs inculpatul V.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recurentul inculpat V.M. a indicat în declarația de recurs ca principal motiv de recurs, modalitatea de executare a pedepsei și deși legal citat, nu s-a prezentat în fața instanței de recurs pentru a susține calea de atac.

Apărătorul din oficiu desemnat pentru apărarea intereselor recurentului inculpat V.M., susținând recursul inculpatului a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 10 și 18 C. proc. pen. și a solicitat, în principal, în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., admiterea recursului, casarea deciziei recurate și achitarea inculpatului în temeiul art. ll pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., deoarece inculpatului i-a lipsit intenția de a comite fapta, sau achitarea în temeiul art. ll pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. b 1 ) C. proc. pen., solicitând aplicarea art. 18 1 și 91 C. pen. În temeiul art. 385 9 pct. 10 C. proc.

pen., a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, deoarece nu s-a pronunțat cu privire la înscrisurile în circumstanțiere depuse la dosarul cauzei. Înalta Curte, analizând cauza prin prisma criticilor formulate de recurentul inculpat și de apărătorul acestuia, dar și din oficiu, conform art. 395 9 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru următoarele motive: Cu privire la motivul de recurs susținut de apărătorul recurentului inculpat potrivit căruia nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 255 alin. (l) C. pen., cu referire la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, întrucât inculpatului i-a lipsit intenția, și care va fi analizat prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc.

pen., Înalta Curte constată că hotărârile primelor instanțe cu privire la existența faptei, la existența elementelor constitutive ale infracțiunii de dare de mită și la stabilirea vinovăției inculpatului V.M. sunt corecte. Vinovăția inculpatului este dovedită prin declarațiile martorilor M.V. și B.C. și ale părții vătămate P.C.M. și recunoscută în mod constant de către inculpat, care, atât la urmărire penală cât și fața instanțelor de judecată a recunoscut că a dat lucrătorului de poliție P.C.M. suma de 4900.000 lei pentru a-l determina să soluționeze în mod favorabil dosarul pe care acesta îl instrumenta, în care inculpatul era cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune. Prin urmare, față de recunoașterea expresă de către inculpat a săvârșirii faptei, critica referitoare la lipsa intenției este total neîntemeiată.

În ce privește solicitarea adiacentă invocării cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., de achitare a inculpatului în temeiul art. ll pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. b 1 ) C. proc. pen., Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. ll C. proc. pen., pentru a se putea aprecia că fapta inculpatului nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Cu privire la cel de al doilea motiv de recurs susținut de apărătorul recurentului inculpat, respectiv cel prevăzut de art. 385 9 pct. 10 C. proc.

pen., Înalta Curte constată că instanța de apel a avut în vedere la soluționarea cauzei actele în circumstanțiere depuse de inculpat, în considerentele hotărârii recurate reținându-se că în procesul de individualizare a pedepselor s-a făcut o corectă analiză și o justă evaluare atât a datelor privind fapta săvârșită cât și a elementelor care caracterizează persoana inculpatului, cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. În ce privește modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului. critică invocată de către recurent în declarația de recurs, Înalta Curte constată că în mod corect instanțele de judecată au apreciat că nu se poate face aplicare art. 81 C. pen.

În ce-l privește pe inculpatul V.M., întrucât potrivit lit. b) a acestui text de lege, una din condițiile de aplicare a suspendării condiționate este aceea ca infractorul să nu mai fi fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, condiție pe care recurentul inculpat nu o îndeplinește. Din fișa de cazier judiciar a inculpatului V.M., aflată la dosarul de fond rezultă că acesta a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare prin sentința penală nr. 302 din 22 martie 1999 a Judecătoriei Sectorului 2 București, fiind liberat condiționat la data de 5 iunie 2002, cu un rest de pedeapsă de 435 de zile. Prin urmare, recurentul inculpat aflându-se în stare de recidivă postexecutorie, pedeapsa anterioară fiind mai mare de 6 luni, nu îndeplinește condiția prevăzută de art. 81 lit. b) C. pen., astfel încât nu poate beneficia de suspendarea condiționată a executării pedepsei în prezenta cauză.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpatul V.M. este nefondat, motiv pentru care îl va respinge ca atare, în temeiul art. 385 154 pct. l lit. b) C. proc. pen. Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.M. împotriva deciziei penale nr. 192 din 13 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 9 aprilie 2008.