ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1343/2013

Deliberând asupra recursurilor de față, în baza lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 379 din 5 iunie 2012 a Tribunalului București, secția a ll-a penală, au fost condamnați inculpații astfel : 1. S.V.L., lucrător vamal în cadrul D.R.A.O.V. București, necunoscut cu antecedente penale) la o pedeapsă de:

- 4 ani închisoare 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a ll-a, lit. b), c) C. pen., respectiv, dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa funcția de lucrător vamal, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1), (2) C. pen., raportat la art. 6 și 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și art. 320

1

C. proc. pen.

În baza art. 71 C. pen., i-au fost interzise inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) si lit. c) C. pen.

În baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere,pe durata unui termen de încercare de 7 ani stabilit conform art. 862 C. pen.

Conform art. 863 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca, pe durata termenului de încercare, inculpatul să se supună următoarelor obligații:

- să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București la datele stabilite de acesta;

- să anunțe orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

Conform art. 359 C. proc. pen. afost atrasă atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. proc. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului S.V.L. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 119/ UP din 17 mai 2012 emis de Tribunalul București, secția I penală, și s-a luat act că acesta a fost arestat în cauză de la 17 mai 2012 la zi.

- 4 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a ll-a, lit. b), c) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa funcția de lucrător vamal, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. raportat la art. 6 și 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și art. 320

1

C. proc. pen.

În baza art. 71 C. pen. i-au fost interzise inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie,drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b), c) C. pen.

În baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 7 ani stabilit conform art. 862 C. pen. .

Conform art. 863 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor obligații:

- să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București la datele stabilite de acesta;

- să anunțe orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

Conform art. 359 C. proc. pen. inculpatului i-a fost atrasă atenția asupra dispozițiilor art. 864 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. proc. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului G.O. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 120/ UP din 17 mai 2012 emis de Tribunalul București, secția I penală.

S-a luat act că inculpatul G.O. a fost arestat în cauză de la 17 mai 2012 la zi.

În baza art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen. fiecare inculpat a fost obligat la plata sumei de 4.100 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, la 14 mai 2012 o echipă de lucrători vamali din cadrul D.R.A.O.V. București, S.S.O.V.M.A., Biroul Echipe Mobile, formată din consilierul superior S.V.L., referentul G.O. și inspectorul D.F., s-a deplasat la pct. de lucru al P.F.A., l.M. din com. Cernica, jud. Ilfov, ce are ca obiect de activitate Comerțul cu amănuntul al carburanților pentru autovehicule în magazine specializate în vederea efectuării unui control inopinat în baza ordinului de control din 14 mai 2012. Acest control făcea parte din planul bilunar stabilit la nivelul D.R.A.O.V., astfel cum rezultă din declarația martorului S.R.C.

Din mențiunile ordinului de control amintit rezulta că cei trei lucrători au fost autorizați să efectueze un control inopinat vizând verificarea respectării condițiilor legale privind operațiunile cu produse accizabile la operatorii economici din județul Ilfov, având printre atribuții, conform fișei postului, și sancționarea contravențiilor în conformitate cu reglementările în vigoare, astfel cum rezultă din fișele posturilor semnate de către inculpați (filele 94-97,în cazul inculpatului G.O., respectiv, filele 102-105 în, cazul inculpatului S.V.L.).

În urma acestui control, realizat efectiv de către inculpatul G.O. și martora D.F. - inculpatul S.V.L. aflându-se pe parcursul verificărilor în imediata apropiere cu martorul S.I., dar intervenind în discuțiile purtate - s-au descoperit mai multe nereguli, constând în imposibilitatea de prezentare a imaginilor înregistrate și stocate în sistem în ultimele 20 de zile, imposibilitatea de prezentare a notelor de intrare-recepție, neîntocmirea rapoartelor zilnice de gestiune, prezența unui angajat fără forme legale și imposibilitatea de prezentare a unui carnet eliberat de I.S.C.I.R. Aceste aspecte rezultă atât din denunțul formulat de I.M., cât și din procesul-verbal de control din 14 mai 2012 întocmit de lucrătorii vamali.

Pe parcursul efectuării controlului, conform declarației sale, martora D.F. i-a solicitat denunțătorului să prezinte imaginile stocate de sistemul de supraveghere, însă l.M. le-a explicat că nu știe să folosească aparatura, însă va face demersuri la firma care a instalat sistemul pentru a învăța cum să îl folosească; având în vedere că l.M. nu a putut contacta în acel moment pe nimeni de la firma care a instalat sistemul, inculpatul G.O. i-a adus la cunoștință că amenda prevăzută de lege pentru fapta săvârșită este între 20.000 lei și 100.000 lei și că, pe lângă amendă, pot fi confiscate încasările făcute anterior până la data controlului și cantitatea de G.P.L. deținută în vederea comercializării și se poate dispune închiderea activității pe o perioadă de 3 luni.

Așadar, după ce lucrătorii vamali au constatat aceste aspecte, martora D.F. a început să completeze procesul verbal de control din 14 mai 2012, iar inculpatul S.V.L. i-a cerut lui l.M. ca, până a doua zi, să contacteze firma care a instalat sistemul de supraveghere, stabilind ca a doua zi echipa de control să revină pentru a verifica dacă au fost stocate datele prevăzute de lege. După ce inculpatul S.V.L. i-a cerut denunțătorului numărul de telefon pentru a-l putea contacta a doua zi, a ieșit din încăpere, însă a rămas în apropiere, ușa fiind deschisă.

În acest moment, conform declarației denunțătorului, inculpatul G.O. i-a spus că ar exista o variantă de a rezolva această situație, pentru că neregulile constatate sunt grave, iar amenzile sunt foarte mari, așa că i-a cerut să dea suma de 100 milioane de lei vechi cu titlu de mită pentru rezolvarea problemei ivite, însă l.M. a precizat că a protestat față de această solicitare. Astfel, inculpatul G.O. i-a descris gravitatea situației, fiind susținut cu privire la aceste aspecte și de martora D.F., care însă nu a intervenit și în momentul pretinderii sumei de bani de către inculpatul G.O..

După plecarea echipei de control, l.M. a reușit să contacteze reprezentantul firmei care a instalat sistemul de supraveghere, iar un angajat s-a deplasat la punctul de lucru din Cernica al P.F.A. l.M., constatând că o piesă a sistemului nu funcționa, astfel că imaginile nu au fost înregistrate și stocate. După remedierea deficienței, sistemul a devenit operațional.

În acest context, la data de 15 mai 2012, la punctul de lucru din Cernica al P.F.A., l.M. s-au deplasat doar inculpatul S.V.L. și martora D.F. care au verificat din nou sistemul de supraveghere și înregistrare video și au fost informați cu privire la cele întâmplate, așa încât cei doi lucrători vamali i-au comunicat denunțătorului l.M. că îl așteaptă a doua zi la sediul D.R.A.O.V. București cu mai multe acte, pe care inculpatul S.V.L. Ie-a menționat expres pe o hârtie, împreună cu numărul lui de telefon, astfel cum rezultă din înscrisul aflat la fila 126 d.u.p.

Astfel, la data de 16 mai 2012, inculpatul S.V.L. I-a apelat de mai multe ori denunțătorul l.M. pentru a afla la ce oră va ajunge la sediul instituției. în jurul orei 11.00, denunțătorul a ajuns la D.R.A.O.V. București și a luat legătura cu inculpatul S.V.L., care i-a comunicat că va trebui să îi aplice o amendă pentru contravenția săvârșită, urmând să plătească 10.000 lei în 48 de ore, reprezentând jumătate din minimul amenzii și, ca să nu dispună confiscare încasărilor pe 20 de zile, va dispune confiscarea acestora doar pentru câteva zile.

În acel moment, denunțătorul l.M. a arătat că vina pentru ce s-a întâmplat nu îi aparține și a întrebat dacă nu poate fi aplicată varianta "Iu' domnu' O.", aspect care rezultă din procesul verbal de redare în formă scrisă a convorbirii purtate în mediul ambiental la data de 16 mai 2012, legal înregistrată în baza Ordonanței nr. 175/ P din 15 mai 2012 a D.N.A. – S.T. București, confirmată prin încheierea din data de 17 mai 2012 a Tribunalului București, pronunțată în Dosarul nr. 580/AI/2012. Din modul în care s-a purtat discuția rezultă clar că inculpatul G.O. a fost cel care a pretins o sumă de bani încă din data de 14 mai 2012, iar inculpatul S.V.L. a cunoscut acest aspect, având în vedere că reacția sa la afirmația denunțătorului, de sugerare a aplicării variantei" Iu domnu' O.", este în sensul afirmativ: "Păi, tu de ce n-ai zis de ieri, măi frate?".

Totodată, în cadrul aceleiași convorbiri, inculpatul S. îi cere denunțătorului să propună o sumă cu mențiunea că i se va aplica o amendă mai mică și că face încasări zilnice destul de mari, iar în cazul aplicării sancțiunii prevăzute de lege amenda ar fi considerabil mai mare.

După ce inculpatul S.V.L. a luat actele de la denunțător, a revenit după câteva minute însoțit de inculpatul G.O. Cei doi inculpați i-au atras din nou atenția denunțătorului l.M. cu privire la gravitatea situației sale, întărind afirmațiile lor prin aceea că ar fi discutat și cu o altă persoană, care a opinat pentru aplicarea amenzii și a celor două sancțiuni complementare, aspect care rezultă tot din convorbirea menționată.

În final, în urma discuțiilor purtate între denunțător și cei doi inculpați s-a stabilit remiterea de către l.M. a sumei de 7.000 lei cu titlu de mită celor doi lucrători vamali și aplicarea unei sancțiuni contravenționale cu un cuantum mult redus, și anume de 3.000 lei, pentru altă faptă decât cea efectiv constatată. Din aceeași convorbire rezultă că denunțătorul l.M. Ie-a explicat celor doi inculpați că are în jur de 3.000 lei la el și că nu poate să facă rost de o sumă mai mare de 5.000 lei, așa că inculpații au acceptat după negocieri să primească mită în cuantum de 5.000 lei și să aplice o sancțiune contravențională constând într-o amendă de doar 3.000 lei.

De asemenea, s-a mai stabilit ca inculpatul S.V.L. să-l ia pe denunțătorul l.M. în dimineața zilei de 17 mai 2012 de la punctul de lucru din Cernica pentru a-l însoți la D.R.A.O.V. București, întrucât acesta nu avea mașină disponibilă.

Astfel, a doua zi dimineață, în urma unei convorbiri telefonice cu denunțătorul, inculpatul S.V.L., conform celor stabilite cu o zi înainte, s-a deplasat la punctul de lucru al P.F.A., l.M. din satul Cernica, cu autoturismul de serviciu,inscripționat cu sigla Vama. Inculpatul S.V.L. nu a coborât din autoturism, ci a deschis doar geamul stânga față, iar l.M. s-a apropiat, anunțându-l pe acesta că nu îl poate însoți chiar în acel moment, aspect care l-a nemulțumit pe inculpatul Stănescu, astfel cum rezultă din convorbirea avută, legal înregistrată în baza autorizației din 17 mai 2012 emisă de Tribunalul București în Dosarul nr. 580/AI/2012.

Din aceeași convorbire rezultă că inculpatul S.L.V., după ce și-a exprimat nemulțumirea în sensul că denunțătorul nu avea asupra lui decât suma de 7.000 lei în total (cu 1.000 lei mai puțin decât discutaseră), a vrut să plece, urmând ca totul să fie reglementat mai târziu la sediul D.R.A.O.V. București, după care a solicitat denunțătorului atât banii pentru mită, cât și banii pentru amenda ce urma să fie aplicată, în cuantum de 3.000 lei - mult mai mică decât sancțiunea prevăzută de lege - precizând că atunci când denunțătorul ar fi ajuns la sediul instituției procesul verbal de contravenție urma să fie întocmit și amenda achitată.

Din procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante întocmit la data de 17 mai 2012 rezultă că imediat după remiterea banilor de către l.M. inculpatului S.V.L., acesta a fost surprins în flagrant, ocazie cu care a declarat că motivul care se afla în acel loc era acela de a-l însoți pe l.M. - ca urmare a unei solicitări telefonice a denunțătorului - la sediul D.R.A.O.V. București în vederea întocmirii procesului-verbal de contravenție și, pentru că l.M. nu l-a putut însoți chiar atunci, a primit de la acesta suma de 5.000 lei, reprezentând o parte din amenda care urma să îi fie aplicată. Potrivit celor susținute în acel moment de inculpatul S.V.L., procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției urma să fie întocmit ulterior, l.M. trebuia să achite și diferența de 5.000 lei, iar pentru amenda de 10.000 lei achitată urma să fie eliberată chitanță.

Această poziție procesuală și-a menținut-o inculpatul S.V.L. și la momentul audierii cu prilejul aducerii la cunoștință a învinuirii, în timp ce inculpatul G.O. s-a prevalat de dreptul la tăcere.

Ambii inculpați au negat săvârșirea faptelor la momentul audierii de către judecătorul învestit cu soluționarea propunerii de arestare preventivă, însă ulterior, la momentul prezentării materialului de urmărire penală, și-au reconsiderat atitudinea procesuală și au învederat că recunosc învinuirile aduse, iar în fața instanței de judecată vor solicita aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., ceea ce, de altfel, au și făcut.

Această situație de fapt a rezultat din coroborarea denunțului formulat de către numitul l.M. la 15 mai 2012 și din declarațiile acestuia cu mențiunile procesului verbal de constatare a infracțiunii flagrante, ale procesului verbal de consemnare a seriilor bancnotelor ce au compus suma de 7.000 lei, însoțit de planșa cu fotografii judiciare, dar și ale procesului verbal de control din 14 mai 2012, precum și cu împrejurările de fapt ce rezultă din declarațiile martorilor S.I., D.F., S.R.C. și din procesele verbale de redare în formă scrisă a convorbirilor purtate în mediul ambiental și a unei convorbiri telefonice, însoțite de suporturile optice, toate actele premergătoare efectuate în cauză fiind consemnate în procesul verbal din data de 17 mai 2012. De asemenea, au fost relevante și copia documentelor solicitate și prezentate de l.M. lucrătorilor vamali, fișa postului inculpaților și ordinul de control, dar și înscrisurile olografe aparținând lui D.F. referitoare la încadrarea juridică a contravenției constatate, precum și recunoașterea faptelor de către ambii inculpați, poziție procesuală manifestată atât la prezentarea materialului de urmărire penală, cât și în fața instanței de judecată.

Aceste împrejurări de fapt se coroborează cu cele care rezultă din declarația martorei care a detaliat modul efectuării controlului, neregulile constate și măsurile ce urmau a fi luate, dar a menționat că nu i-a auzit pe colegii săi - cei doi inculpați - pretinzând de la l.M. vreo sumă de bani.

Tot potrivit declarației denunțătorului l.M., discuția dintre acesta și inculpatul G.O. a fost auzită de martorul S.I., iar din atitudinea inculpatului S.V.L., a înțeles că acesta știa despre ce este vorba și a auzit și el cele discutate.

Aceste aspecte sunt confirmate de către martorul State Ion, care a arătat că l-a auzit pe inculpatul G.O. spunându-i lui l.M. că îl pot sancționa cu o amendă de 10.000 lei și a auzit o discuție legată de suma de 10.000 lei, însă nu a putut preciza detalii cu privire la destinația acestei sume.

Împotriva sentinței au declarat apel Ministerul Public - D.N.A. și inculpații S.V.L. și G.O.

Ministerul Public a criticat hotărârea pronunțată de instanța de fond întrucât aceasta a adăugat într-o manieră nelegală la conținutul art. 300

1

alin. (2) C. proc. pen., care se referă la încetarea temeiurilor arestării, respectiv, la lipsa unor alte temeiuri noi, urmare a raționamentului juridic generat de intrarea pe fondul cauzei în condițiile art. 320

1

C. proc. pen., câtă vreme a dispus conform procedurii prevăzută de art. 300 C. proc. pen., revocând starea de arest preventiv la ora 15:15 și pronunțându-se pe fond în aceeași zi la ora 16:00.

A criticat, de asemenea, hotărârea sub aspectul încălcării art. 320

1

alin. (3) C. proc. pen., referitor la neaudierea inculpaților înainte de aplicarea procedurii simplificate, și,totodată a apreciat că inculpaților le-au fost aplicate pedepse greșit individualizate sub aspectul modalității de executare .

Inculpații au solicitat aplicarea de circumstanțe atenuante în raport de circumstanțele lor personale favorabile.

Prin Decizia penală nr. 300 A din 27 septembrie 2012 a Curții de Apel București, Secția a ll-a Penală, au fost admise apelurile declarate de inculpații S.V.L. și G.O. împotriva sentinței penale nr. 379 din 5 iunie 2012 a Tribunalului București, Secția a ll-a Penală, a fost desființată în parte sentința atacată și în rejudecare :

În baza art. 254 alin. (1), 2 C. pen., raportat la art. 6 și 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și art. 320

1

C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul S.V.L. la o pedeapsă de 3 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a ll-a, lit. b), c) C. pen., respectiv, dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa funcția de lucrător vamal pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită.

În baza art. 71 C. pen. inculpatului i-au fost interzise cu titlu de pedeapsă accesorie .drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b), c) C. pen.

În baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 ani .stabilit conform art. 862 C. pen.

Conform art. 863 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor obligații :

- să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București la datele stabilite de acesta;

- sa anunțe orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; -să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

Conform art. 359 C. proc. pen. inculpatului S.V.L. i-a fost atrasă atenția asupra dispozițiilor art. 864 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. proc. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

În baza art. 254 alin. (1), (2) C. pen. raportat la art. 6 și 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și art. 320

1

C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul G.O. la o pedeapsă de 3 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a ll-a, lit. b), c) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa funcția de lucrător vamal, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită

În baza art. 71 C. pen. inculpatului, i-au fost interzise cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b), c) C. pen.

În baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 5 ani,stabilit conform art. 862 C. pen. .

Conform art. 863 alin. (1) C. pen. s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor obligații:

- să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București la datele -stabilite de acesta;

- să anunțe orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea; -să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; -să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existentă.

Conform art. 359 C. proc. pen. inculpatului G.O. i-a fost atrasă atenția asupra dispozițiilor art. 864 C. pen. în baza art. 71 alin. (5) C. proc. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate. A fost respins ca nefondat apelul Ministerului Public - D.N.A.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. s-a dispus ca să rămână în sarcina statului cheltuielile judiciare.

Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar a reținut că instanța de fond a analizat în mod judicios materialul probator administrat în cauză, stabilind în mod corect atât situația de fapt și încadrarea juridică cât și vinovăția inculpaților, care, de altfel, recunoscând săvârșirea faptelor de care erau acuzați, au solicitat și li s-a aplicat procedura simplificată de judecată.

Împrejurarea că instanța de fond s-a pronunțat în aceeași zi, la ore diferite, asupra măsurilor preventive și asupra fondului nu constituie o nelegalitate, câtă vreme a pronunțat două hotărâri diferite, împotriva cărora s-au exercitat în mod corespunzător căi de atac.

Astfel, așa cum rezultă din verificări efectuate de către instanța de control judiciar (filele 37-38 dosar de apel), împotriva încheierii din data de 5 iunie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 20210/3/2012 al Tribunalului București, secția a II-a penală, pronunțată la ora 15,15 (filele 21-24, dosar de fond), s-a exercitat de către procuror recurs, care a fost respins prin Decizia nr. 1218 din 12 iunie 2012 a Curții de Apel București și că, într-un asemenea context, formularea de critici împotriva aceleiași hotărâri la acest moment este inadmisibilă.

Cât privește susținerea că procedând într-o asemenea modalitate judecătorul cauzei s-a antepronunțat, nici aceasta nu poate fi reținută, câtă vreme revocarea măsurii arestării preventive este reglementată distinct în art. 139 alin. (2) C. proc. pen. și legiuitorul a prevăzut că aceasta se poate face oricând, la cerere sau din oficiu.

Curtea a constatat că și cel de-al doilea motiv de apel formulat de către procuror nu este fondat, din moment ce dispozițiile art. 320

1

alin. (2) C. proc. pen. folosesc sintagma „când inculpatul declară că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței".

Ca atare, nu se poate reproșa instanței de fond că nu a procedat la audierea inculpatului, cu atât mai mult, cu cât, în conformitate cu dispozițiile art. 69 C. proc. pen., declarațiile inculpaților sunt mijloace de probă și, o dată audiați în cursul judecății ar genera discuții cu privire la aplicarea procedurii simplificate, care vizează judecata exclusiv în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

În plus, se constată că procurorul, criticând hotărârea sub acest aspect, nu a precizat și ce vătămare li s-a provocat inculpaților prin neaudiere, câtă vreme aceștia se pot prevala de dreptul la tăcere și, totodată, au declarat că „doresc să beneficieze de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen. și recunosc săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare, solicitând ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunosc și le însușesc", așa cum s-a consemnat în practicaua sentinței penale nr. 379/2012 a Tribunalului București, secția a II-a penală.

Cât privește individualizarea judiciară a pedepselor, Curtea a avut în vedere că infracțiunea reprezintă, în ultima instanță o manifestare a persoanei făptuitorilor. Ca atare, pentru a se putea stabili un tratament de „resocializare" cât mai adecvat, este necesar să se cerceteze cu atenție personalitatea lor, toate datele biologice, psihologice și sociale privind persoana acestora.

Nu trebuie eludată nici împrejurarea că pedeapsa trebuie să aibă un caracter retributiv și să se bazeze pe responsabilitatea penală a infractorului,

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicabile inculpaților, Curtea a dat semnificația cuvenită tuturor acestor împrejurări și a apreciat în acest context că se justifică stabilirea unor pedepse orientate către minimul prevăzut de lege, întrucât într-o asemenea situație aceste sancțiuni ar fi în măsură să-și atingă scopul preventiv - sancționator enunțat în art. 52 C. pen. și să aibă, de asemenea, și acel caracter de exemplaritate care să preîntâmpine săvârșirea de fapte similare.

În ceea ce privește persoana inculpaților, s-a avut în vedere că aceștia nu au antecedente penale, au conștientizat efectele negative ale faptei lor și au manifestat un comportament exemplar în societate, apreciind că reeducarea acestora se poate realiza și fără executarea efectivă a pedepselor, aplicarea prevederilor art. 861 C. pen., privitoare la suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor aplicate inculpaților, fiind în măsură să contribuie la atingerea scopului pedepsei definit de art. 52 C. pen.

Împotriva acestei decizii, în termen iegal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. și inculpatul S.V.L.

Parchetul, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., a solicitat o reindividualizare a pedepselor aplicate celor doi inculpați, și anume, condamnarea inculpaților pentru fapta comisă la pedepse de câte 4 ani închisoare, cum în mod corect a apreciat instanța de fond, cu privire la care să se dispună a fi executate într-un loc de deținere.

Inculpatul S.V.L. a solicitat schimbarea modalității de executare a pedepsei din suspendarea executării pedepsei sub supravehere, prevăzută de art. 861 C. pen., în suspendarea condiționată a executării, prevăzută de art. 81 C. pen. - caz de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. .

Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând recursurile declarate în raport cu cazul de casare invocat- art. 385 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. dar și în raport cu prevederile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., apreciază că acestea sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor atâta în continuare.

Instanța de fond a analizat în mod judicios materialul probator administrat în cauză, stabilind în mod corect atât situația de fapt și încadrarea juridică cât și vinovăția inculpaților, care, de altfel, recunoscând săvârșirea acuzațiilor, au solicitat și li s-a aplicat procedura simplificată de judecată.

Cât privește individualizarea judiciară a pedepselor Înalta Curte, constatând că pedepsele au fost, în condițiile aplicării prevederilor art. 320

1

C. proc. pen., judicios individualizate de instanța de apel, încât cererile de majorare și de schimbare a modalității de executare ( solicitată de parchet), respectiv, de schimbare a modalității de executare (solicitată de inculpatul S.V.L.) se învederează a fi neîntemeiate.

Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de alte împrejurări care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuși un proces arbitrar, subiectiv, ci, din contră, el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probator, studiat după anumite reguli și criterii precis determinate.

Faptele pentru care inculpații au fost trimiși în judecată și condamnați - infracțiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) și (2) raportat la art. 6 și 7alin. (1) din Legea nr. 78/2000-reprezintă fapte de o periculozitate socială deosebită, relațiile sociale protejate de lege prin încriminarea acestor fapte fiind cele referitoare la buna desfășurare a atribuțiilor de serviciu ale inculpaților, activitate incompatibilă cu suspiciunea uzitării funcției în scopuri ilicite.

Astfel, inculpații folosindu-se de calitatea lor specială- aceea de lucrărori vamali- în timpul atribuțiilor de serviciu au adoptat o conduită ilicită în cadrul atribuțiilor de control pe care le aveau, fapta lor generând un sentiment de nesiguranță a populației și de scăderea încrederii acesteia în capacitatea de protecție a organelor statului, acesta având obligația pozitivă de a adopta o legislație penală, dublată de mecanismul care să asigure aplicarea sa, capabilă să descurajeze comiterea de fapte grave.

Gradul de pericol social al faptelor de corupție săvârșite de persoane care aplică legea sau acționează pentru a asigura respectarea ei este dat în mod nemijlocit și de această calitate personală a subiecților activi ai infracțiunilor arătate - lucrători vamali-care comit fapte de corupție, abuzează, de fapt, de încrederea inerentă funcției publice, iar faptele lornecinstite afectează direct, prin percepția creată la nivelul opiniei publice, un întreg corp profesional.

Or, în acest context, Înalta Curte consideră că doar în această manieră avertismentul dat de instanță, prin soluția de condamnare a celor doi la pedepsele mai sus arătate va fi de natură să-i facă pe inculpați să conștientizeze pe viitor că legiuitorul ocrotește valorile sociale, că orice atingere adusă acestora este sancționată aspru și că ei, ca destinatari al normelor de drept care le sunt accesibile, au obligația de a le respecta întocmai, de a evita conjuncturile care i-ar putea cantona într-o situație contrară legii, iar în caz contrar, vor răspunde, ca și în cazul de față.

Prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni nu se rezumă numai la împiedicarea condamnatului de a comite alte încălcări ale legii penale, ci are ca scop și atenționarea celorlalți destinatari ai legii penale de a nu comite astfel de încălcări, fiind astfel satisfăcute atât scopul imediat cât și scopul mediat al pedepsei . Nu se poate vorbi de scopul preventiv al pedepsei, înțelegând prin aceasta numai dezideratul împiedicării condamnatului de a săvârși noi infracțiuni, ignorându-se valențele educative și intimidante ale pedepsei pronunțate, față de ceilalți membri ai societății.

Ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă, sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real, persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.

Înalta Curte apreciază că pedepsele de câtre 3 ani închisoare aplicate inculpaților S.V.L. și G.O., în modalitatea prevăzută de art. 861 C. pen., au fost corect individualizate și sunt în măsură să asigure funcțiile prevăzute de art. 52 C. pen., neimpunându-se o reindividualizare a acestora în șesul reducerii.

Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni.

Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată și pusă în executare, intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptei și făptuitorului, condiționează caracterul preventiv al pedepsei care totdeauna, prin mărimea privațiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție a făptuitorului.

Numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea, cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală înscrise și în C. pen. român, în art. 52 alin. (1), potrivit căruia „scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni."

La stabilirea acestor pedepse au fost avute în vedere circumstanțele personale ale inculpaților, faptul că nu au antecedente penale, că după săvârșirea faptelor și-au găsit loc de muncă, că sunt întreținători de familii și că înainte de săvârșirea faptelor nu au fost sancționați disciplinar la locul de muncă, integrându-se în societate, iar referitor la inculpatul G.O., înalta Curte reține că acesta are în îngrijire pe tatăl său - numitul S.l. - care are grave probleme de sănătate- "demență Alzheimer std.4", iar fiul său are probleme de sănătate psihică.

O reindividualizare a pedepsei, astfel cum solicită Parchetul, nu se justifică, scopul pedepsei, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen., putând fi realizat prin suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate de instanța de apel - 3 ani închisoare fiind suficienți pentru formarea unei atutudini corecte față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.

Schimbarea modalității de executare a pedepsei cu executare într-un loc de deținere (solicitată de parchet) și condiționat potrivit art. 81 C. pen. (solicitată de inculpatul S.V.L.) nu poate fi primită, Înalta Curte apreciind că suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, potrivit art. 861 C. pen., aplicată celor doi inculpați,pe durata unui termen de încercare de câte 5 ani reprezintă un avertisment suficient pentru condamnați, scopul pedepsei, astfe cum este consacrat în art. 52 C. pen., putând fi atins în acest mod.

Pentru considerentele expuse urmează ca,în temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. și de inculpatul S.V.L. împotriva Deciziei penale nr. 300/ A din 18 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală, să fie respinse ca nefondate.

În baza art. 192 alin. 2 C. proc. pen., recurentul inculpat S.V.L. va fi obligat la plata sumei de 375 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 lei, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, să fie avansat din fondul Ministerului Justiției, urmând ca onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat G.O., în sumă de 75 lei, să fie plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A. și de inculpatul S.V.L. împotriva Deciziei penale nr. 300 A din 18 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 375 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 lei, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat G.O., în sumă de 75 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 17 aprilie 2013.