ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2839/2013

Asupra recursului de față: Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 194/F din 17 februarie 2011, Tribunalul București, secția I-a penală, în baza art. 254 alin. (1) C. pen. a condamnat pe inculpatul F.Ș.S. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită. Conform art. 65 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. dreptul de a exercita o profesie de natura aceleia de care inculpatul s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, (respectiv aceea de director în cadrul unităților sanitare și creșelor), pe o durată de 3 ani. A aplicat art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și b C. pen.

În temeiul art. 86 1 și art. 86 2 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 5 ani ce reprezintă termen de încercare. Pe durata termenului de încercare, s-a dispus ca inculpatul să respecte măsurile de supraveghere prev. de art. 86 3 alin. (1) C. pen. și anume: a) să se prezinte la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul București, la datele fixate de această instituție; b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

Conform art. 86 3 alin. (3) C. pen. a fost obligat inculpatul să desfășoare, pe durata termenului de încercare, o activitate neremunerată, conform profesiei sale, în cadrul unor case de copii, după un program stabilit de Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul București. În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția asupra dispozițiilor art. 83 și art. 86 4 C. pen., a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării. Conform art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii, pe durata suspendării executării pedepsei. Conform art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen. s-a dispus restituirea către inculpat a sumei de 900 RON, consemnată la C. cu recipisa din data de 01 octombrie 2010. În baza art. 191 C. proc.

pen. a fost obligat inculpatul la 700 RON cheltuieli judiciare avansate de stat. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că în anul 2010, inculpatul F.Ș.S., de profesie medic, deținea funcția de director al Creșei nr. x din București, una din atribuțiile sale de serviciu constând în aprobarea cererilor de înscriere a copiilor în această unitate. Începând cu luna mai 2010, martora U.C.G. a făcut demersuri pentru a-și înscrie copilul la creșă, în data de 30 august 2010 purtând o discuție cu asistenta șefă B.E. martora aflând cu această ocazie că, în afară de taxa pentru înscriere, trebuia să aducă în ziua de 01 septembrie 2010 o sumă de bani și pentru directorul unității, inculpatul F.Ș.S., pentru a avea siguranța că acesta îi va aproba cererea.

În urma acestei discuții, în data de 31 august 2010, martora U.C.G. a formulat un denunț la Parchetul de pe lângă Tribunalul București, fiind de acord să colaboreze cu organul de urmărire penală pentru prinderea în flagrant a inculpatului F.Ș.S. Prin ordonanța din 31 august 2010, procurorul a dispus interceptarea și înregistrarea, cu titlu provizoriu, audio și video, în mediul ambiental, a convorbirilor purtate de denunțătoare și de alte persoane în incinta Creșei nr. x pe o durată de 48 de ore, această măsură fiind confirmată de Tribunalul București.

În ziua de 01 septembrie 2010, în prezența martorului asistent T.G., ofițerii de poliție judiciară au înmânat denunțătoarei suma de 500 de RON, compusă din bancnote ale căror serii au fost consemnate într-un proces-verbal, după care împreună s-au deplasat în zona Creșei nr. x, martora U. intrând în incinta unității și deplasându-se la biroul inculpatului, conversând cu acesta, timp de aproximativ 50 de minute, despre starea de sănătate și familială a copilului. Denunțătoarea i-a spus inculpatului despre discuția avută cu asistenta șefă, martora B.E., precum și faptul că are suma de bani asupra sa, după care a înmânat plicul conținând suma de 500 RON, rugându-l să numere banii, însă inculpatul i-a răspuns că îi va număra după plecarea acesteia, "pentru a o necăji". U.C.

a insistat ca inculpatul să numere banii, însă acesta doar i-a mulțumit, spunându-i că vor mai discuta pe parcursul anului, denunțătoarea părăsind biroul, revenind la polițiștii din dispozitivul de supraveghere. În continuare, în prezența martorului asistent T.G., organele de urmărire penală au pătruns în biroul inculpatului F.Ș.S., pe masa de lucru a acestuia fiind descoperit plicul adus de martora U.C., în interiorul căruia se afla suma de 500 de RON; în prezența inculpatului F.Ș.S., a martorei B.E. și a martorului asistent s-a constatat că seriile acestor bancnote corespund cu cele consemnate anterior de polițiști în proces-verbal. De asemenea, pe biroul inculpatului F.Ș.S. și în sertare au fost găsite diferite sume de bani cuprinse între 150 și 220 RON, precum și mai multe bunuri de consum (whisky, vin, cafea, etc.), în diferite pungi de cadou sau separat, inculpatul declarând că îi aparțin.

Pentru a reține această situație de fapt, prima instanță a avut în vedere următoarele mijloace de probă: - declarațiile martorului denunțător U.C.G.; - declarațiile martorului B.E., asistent-șef în cadrul Creșei nr. x, aceasta susținând constant, pe parcursul procesului penal, că inculpatul F.Ș.S. i-a cerut să pretindă părinților care doreau să-și înscrie copii la creșă, în afara taxelor legale și alte sume de bani ce urmau să-i parvină inculpatului, martora informând-o în acest sens și pe denunțătoarea U.C.; - înregistrarea convorbirii purtate, în mediul ambiental, de U.C. cu inculpatul F.Ș.S., la data de 01 septembrie 2010 și procesul-verbal de redare a acestei convorbiri.

S-a apreciat că deși înregistrarea video nu surprinde momentul când martora lasă plicul pe biroul inculpatului, discuția dintre cei doi pe această temă este neechivocă, inculpatul acceptând suma de bani de la denunțătoare; - procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, din data de 01 septembrie 2010. Inculpatul F.Ș.S. nu a recunoscut săvârșirea faptei, susținând că nu a avut cunoștință despre existența plicului cu bani găsit pe biroul său, că răspunsul oferit denunțătoarei reprezintă un refuz și o descurajare în privința eventualelor intenții ale acesteia precum și faptul că depozițiile martorei B.E. sunt mincinoase, având în vedere relațiile de dușmănie dintre aceasta și inculpat.

S-a apreciat că poziția adoptată de inculpat este nesinceră, declarațiile martorei B.E. coroborându-se cu cele ale denunțătoarei U.C.G., respectiv cu înregistrările purtate în mediul ambiental, mijloace de probă din care s-a arătat că rezultă fără echivoc că F.Ș.S. a pretins, prin intermediul asistentului șef B.E., suma de bani pe care a primit-o de la denunțătoare, pentru a-și îndeplini în mod corespunzător atribuțiile de serviciu, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. Împotriva acestei sentințe, inculpatul a declarat apel, solicitând pronunțarea unei hotărâri în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc.

pen., lipsind intenția în săvârșirea faptei. A solicitat reaprecierea probatoriului și constatarea că inculpatul nu a pretins vreodată banii, declarația martorului B.E. fiind tendențioasă și nesinceră. În subsidiar, a solicitat aplicarea prevederilor art. 81 C. pen. Prin Decizia penală nr. 313 din 22 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală a fost admis apelul inculpatului, desființată sentința apelată, iar în rejudecare, în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 254 alin. (1) C. pen.; conform art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., s-a restituit inculpatului suma de 900 RON, consemnată la C. cu recipisa din data de 01 octombrie 2010. Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

S-a reținut, în esență, că pentru a stabili situația de fapt și încadrarea juridică a faptei, instanța a dat o greșită interpretare a probatoriului administrat, din care rezultă, rezultă fără echivoc că inculpatul nu a pretins denunțătoarei vreo sumă de bani pentru a-și îndeplini atribuțiile de serviciu, suma de bani fiind solicitată de martora B.E., colega inculpatului, care obișnuia să pretindă unora dintre părinți sume de bani în numele inculpatului. S-a mai argumentat că nu există nicio probă din care să rezulte că inculpatul ar fi pretins vreodată bani, doar martora B.E.

susținând acest lucru, declarația sa rămânând izolată în ansamblul probator administrat și neavând astfel putere probantă; declarațiile acesteia sunt lipsite de obiectivitate, în condițiile în care după descinderea organelor de cercetare penală la Creșa nr. x, aceasta a fost condusă la Parchetul de pe lângă Tribunalul București, după care împotriva sa a fost începută urmărirea penală pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la luare de mită. S-a arătat că în cursul urmăririi penale au fost date numeroase declarații de părinți care și-au înscris copii la creșă în perioada respectivă și din care nu a rezultat că inculpatul ar fi solicitat bani sau price alte bunuri pentru înscrierea copiilor lor la grădiniță.

Astfel, s-a concluzionat că este neîndoielnic faptul că inculpatul nu a pretins bani sau alte foloase că nu a acceptat și a respins promisiunea de bani sau alte foloase, neexistând probe din care să rezulte că inculpatul ar fi primit asemenea promisiuni personal sau prin alte persoane, declarația martorei B.E. nefiind concludentă în dovedirea unor asemenea raporturi fie prin singularitatea ei, fie prin nesusținerea nici de către această martoră a acestor modalități de săvârșire a infracțiunii de luare de mită de către inculpat.

În ceea ce privește modalitatea primirii banilor în plic susținută și prin rechizitoriu și reținută și de prima instanță, Curtea a apreciat că din probele administrate există un dubiu foarte serios care profită inculpatului, dubiu bazat pe modalitatea în care denunțătoarea a plasat plicul pe biroul inculpatului în timp ce discuta cu acesta, dar și pe discuția care nu a dovedit fără echivoc faptul că inculpatul a conștientizat existența plicului. Astfel, prin încheierea din 25 octombrie 2011, Curtea a procedat la vizionarea înregistrării de pe D.V.D. din 01 septembrie 2010 (discuțiile dintre denunțătoare și inculpat în cabinetul acestuia), constatându-se că discuția privea problemele medicale ale copilului ce urma să fie înscris la creșă, iar la minutul 27 - 28 s-a observat cum denunțătoarea a aruncat o coală de hârtie albă, împăturită, spre biroul inculpatului, după care imaginea a purtat pe alte cadre, respectiv camera biroului inculpatului.

Discuția dintre denunțătoare și inculpat a fost cea cuprinsă în rechizitoriu la filele 6 - 7. S-a arătat că este adevărat că din această discuție rezultă că denunțătoarea, folosind un limbaj aluziv, a încercat să sugereze în finalul discuției că vrea ca inculpatul să fie "mulțumit" sau "ca de obicei îmi place să (...) fie bine și acolo și acolo", însă inculpatul a răspuns ferm: "stați doamnă liniștită că nu facem aicea tarabageală (...) altfel am fi scris pe ușă intrarea 300 RON sau 700 RON sau nu știu (...) 100 RON", un asemenea răspuns practic, reprezentând un refuz și o descurajare în privința intențiilor martorei denunțătoare.

S-a motivat că dacă s-ar aprecia că asemenea răspuns reprezintă de fapt o necontestare a cuantumului sumei depuse în plic de către denunțătoare, ar însemna doar că s-ar face o simplă presupune de către Curte, presupunere care ar fi fără putere probantă, în condițiile în care nu există certitudine că inculpatul ar fi văzut plicul și ar fi conștientizat astfel că există o ofertă de mituire, cu atât mai mult cu cât sugestiile denunțătoarei au fost aluzive. Practic, din vizionare nu s-a putut constata că inculpatul a vizionat plicul, iar din discuție că ar fi conștientizat că în acel moment se dau bani sau că se promit bani, răspunsul acestuia fiind ferm. S-a apreciat că și dacă s-ar fi dovedit neîndoielnic toate aceste aspecte, fapta ar fi putut reprezenta infracțiunea de primire de foloase necuvenite, deoarece din declarațiile martorei B.E.

coroborate cu discuția purtată cu denunțătoarea, reținută și în rechizitoriu, rezultă că minorul ar fi fost acceptat de principiu pentru înscrierea la creșă, discuția purtându-se numai asupra unor aspecte medicale legate de copil, însoțite de sfaturi din partea inculpatului. S-a concluzionat că neconștientizarea existenței plicului, lipsa unei oferte clare din partea denunțătoarei, alături de răspunsul ferm al inculpatului, demonstrează că nu s-a dovedit îndeplinirea elementelor constitutive ale infracțiunii de luare de mită, respectiv latura subiectivă a acestuia, existând dubii sub acest aspect care profită inculpatului. Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, invocând cazurile de casare prev. de art. 385 9 pct. 18 și pct. 10 C. proc.

pen. și arătând (după cum rezultă din motivele scrise de recurs și concluziile orale ale procurorului de ședință expuse în partea introductivă a prezentei decizii) că soluția de achitare constituie rezultatul unei eronate interpretări a probelor care contrar concluziei instanței de apel, dovedeau primirea banilor de către inculpat în scopul îndeplinirii corespunzătoare a atribuțiilor de serviciu și întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii reținută în sarcina sa prin rechizitoriu, în același sens fiind și declarațiile martorei B.E. și ale denunțătoarei asupra cărora instanța nu s-a pronunțat; s-a solicitat admiterea recursului și menținerea hotărârii primei instanțe. Analizând recursul prin prisma criticilor invocate și din oficiu, instanța de recurs constată că acesta este nefondat și va fi respins pentru considerentele ce urmează.

Din verificarea și în baza propriei aprecieri asupra ansamblului probelor administrate și din analiza hotărârilor pronunțate, instanța de recurs constată că soluția recurată este legală, temeinică și riguros motivată. Se reține că în mod just s-a apreciat, în esență, că prezumția de nevinovăție ce opera în favoarea inculpatului nu a fost înlăturată, astfel că orice dubii privind vinovăția acestuia în comiterea faptei imputate au fost valorificate în sensul producerii de efecte în favoarea inculpatului.

Probele administrate și care s-au coroborat nu au fost și nu sunt apte a forma convingerea instanței că inculpatul ar fi pretins martorei denunțătoare vreo sumă de bani - aspect pe care, de altfel, acesta l-a acceptat, în acest sens fiind denunțul și declarațiile sale din cursul urmăririi penale; totodată, pretinsul fapt al cererii (chiar indirectă) unor sume de bani de la părinții ce doreau să-și înscrie copii la creșă nu a fost susținut decât de declarațiile martorei B.E.

În ceea ce privește veridicitatea acestora și aptitudinea lor de a constitui probe care prin eventuala coroborare cu altele să conducă la stabilirea stării de fapt se reține că după cum rezultă chiar din declarația martorei amintită aceasta se afla într-o relație încordată cu inculpatul, tensiunile existente datorându-se reclamației pe care acesta o formulase împotriva martorei pentru modul de exercitare a atribuțiilor și folosirea în interes propriu a bunurilor și dotărilor de la locul de muncă - aspecte ce reies din declarația dată de inculpat în fața instanței de recurs și de fond.

Se constată, de asemenea, că nici susținerile martorei denunțătoare nu sunt apte să dovedească, mai presus de orice bănuială comiterea infracțiunii de luare de mită de către inculpat nici în modalitatea normativă a pretinderii sumei de bani și nici a primirii; totodată, convorbirea purtată și înregistrată nu susține teza acuzării, potrivit căreia inculpatul nu a refuzat suma de bani predată de denunțătoare, discuția purtată cu aceasta relevând refuzul său de a purta conversația urmărită de martoră și respingerea aluziilor acesteia; nu s-a dovedit că inculpatul ar fi primit, ori nu ar fi respins promisiuni având ca obiect bani sau alte foloase, înregistrarea video neoferind date certe privind conștientizarea existenței unui plic cu bani, ori a formulării unei oferte ferme din partea denunțătoarei.

În circumstanțele expuse, în mod evident, soluția de condamnare urma să se fundamenteze în mod nelegal pe supoziții și incertitudini inapte să susțină coerent și cert o stare de fapt și să probeze vinovăția inculpatului. Comportamentului acestuia nu i se poate conferi relevanță penală, demersurile sale în exercitarea atribuțiilor specifice funcției deținută neinculpându-l; astfel suspiciunile ce s-ar fi putut ridica având în vedere aspectele relevate de martora B.E. - pe fondul relațiilor tensionate avute cu inculpatul - nu sunt apte a susține o soluție de condamnare, după cum nici declarațiilor denunțătoarei și înregistrărilor audio - video realizate nu li se poate acorda o asemenea valoare.

Astfel, se reține că în mod legal și temeinic instanța de apel a dispus achitarea inculpatului, pe baza probelor ce s-au coroborat, neacordarea relevanței dorită de parchet unor probe cu caracter incert sub aspectul informațiilor furnizate neechivalând cu nepronunțarea asupra lor, cu comiterea unei erori de fapt, după cum susține parchetul. Având în vedere aprecierile anterioare se constată că soluția recurată respectă exigențele prev. de art. 62, 63 343 și 345 C. proc. pen., precum și prezumția de nevinovăție și dreptul inculpatului la un proces echitabil, cărora li s-a dat deplină eficiență. Pentru considerentele ce preced, în temeiul disp. art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat va fi respins, ca nefondat.

Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva Deciziei penale nr. 313 din 22 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția I Penală, privind pe inculpatul F.Ș.S. Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 septembrie 2013. Procesat de GGC - NN