ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1919/2013

Asupra recursurilor de față, În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 770 din 19 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Argeș au fost condamnați inculpații: - A.F., la 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată prev. de art. 254 alin. (2) C. pen., raportat la art. 5 alin. (1), art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei pe un termen de încercare de 6 ani. În baza art. 86 3 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de încercare, inculpatul să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Argeș și să respecte obligațiile prevăzute la lit. b), c) și d) din același articol.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen. S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen. - S.S., nu are antecedente penale, la un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen., raportat la art. 5 alin. (1), art. 6 și art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000. În baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., a fost lipsit inculpatul de drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani și s-a atras atenția inculpatului asupra art. 83 C. pen. S-a făcut aplicarea prevederilor art. 71 alin. (5) C. pen.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 26/1990, s-a dispus comunicarea hotărârii rămasă definitivă la Oficiul Registrului Comerțului. S-a confiscat de la inculpatul A.F. suma de 1.155 RON, pentru care s-a menținut sechestrul asigurător instituit de către procuror. Totodată, s-a dispus ridicarea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra bunurilor inculpatului S.S. și restituirea către acesta a sumei de 1.155 RON. Inculpații au fost obligați și la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în perioada 28 august - 4 septembrie 2007, inculpatul S.S. i-a oferit inculpatului A.F., inspector de muncă la Inspectoratul Teritorial de Muncă Argeș, un sejur gratuit la hotelul "M." Olimp, pe malul mării, pentru ca funcționarul public să-i favorizeze societatea comercială, în sensul de a-l anunța pe acesta cu privire la acțiunile de control inițiate de instituția inculpatului.

În baza acestei înțelegeri, inculpatul, în calitate de inspector de muncă, l-a anunțat pe inculpatul S.S. despre controalele care se efectuau de către reprezentanții Inspectoratului Teritorial de Muncă Argeș la societatea sa, respectiv SC V. SRL Topoloveni. S-a mai reținut că după ce inculpatul A.F. a efectuat un control la data de 20 martie 2008, la punctul de lucru din Pitești al SC S.S.D. SRL București, în scopul identificării și combaterii cazurilor de muncă fără forme legale, a primit, prin intermediul numitei A.P., șef de secție la unitatea controlată, invitația de a-și alege articole de îmbrăcăminte sau încălțăminte sportivă "în vederea recompensării inspectorului de muncă pentru modul cum și-a efectuat atribuțiile de serviciu, în beneficiul agentului economic respectiv". Totodată, la 7 iunie 2008, inculpatul A.F.

a primit cu titlu gratuit 3 kg pastramă de la numitul C.V., în scopul "de a-l proteja pe linia atribuțiilor de serviciu". În fine, instanța de fond a mai reținut că, inculpatul A.F., în calitatea sa de inspector la I.T.M. Argeș, la data de 27 mai 2008, i-a anunțat telefonic pe administratorii SC L.C.K. SRL Câmpulung și SC M. SRL Pitești, cu privire la faptul că, începând cu acea dată se vor efectua controale inopinate de către I.T.M. Argeș. În raport de aceste circumstanțe de fapt, instanța de fond a respins ca neîntemeiată cererea de schimbare de încadrare juridică a faptelor, formulată de inculpatul A.F., care solicita să se constate că acestea întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 și nu ale infracțiunii de luare de mită, în forma sus arătată.

La individualizarea pedepselor, instanța de fond a apreciat, în raport de criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., că scopul pedepsei, prev. de art. 52 C. pen., poate fi atins chiar fără executarea pedepselor, luându-se în considerare datele ce caracterizează persoana inculpaților, respectiv faptul că aceștia nu au antecedente penale. Împotriva acestei hotărâri au formulat apeluri inculpații A.F. și S.S. Inculpatul A.F. a criticat sentința sub aspectul greșitei încadrări juridice a faptelor reținute în sarcina sa. Acesta a susținut că nu se face vinovat de săvârșirea faptelor comise, în sensul că nu a intervenit în scopul favorizării societăților comerciale mai sus arătate și că sejurul pe care l-a petrecut în anul 2007, a fost primit înainte cu 6 luni și jumătate de efectuarea controlului la firma inculpatului S.S.

Sub acest aspect, inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, respectiv folosirea în orice mod direct sau indirect de informații care nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații. Totodată, inculpatul a susținut că nu se face vinovat nici de săvârșirea faptei din 20 martie 2008, întrucât înainte de alegerea articolelor sportive, făcută la invitația numitei A.P., el "deja își îndeplinise atribuțiile de serviciu". Pentru aceste motive, apelantul-inculpat a solicitat achitarea, în temeiul art. 10 lit. d) C. pen. În fine, inculpatul A.F. a susținut că a dorit să cumpere pastramă de la martorul C.V., nu să o primească cu titlu de recompensă, motiv pentru care și pentru acest act material a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. a) C. proc.

pen. În subsidiar, inculpatul a solicitat aplicarea unei sancțiuni administrative, sau redozarea pedepsei, avându-se în vedere că nu mai lucrează de doi ani ca inspector și că este bolnav. Inculpatul S.S. a criticat soluția instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică, susținând că nu s-a făcut dovada că l-a mituit pe inculpatul A.F., și că sejurul oferit de el nu s-a făcut în scopul de a-l determina pe inspector să nu-și îndeplinească sarcinile de serviciu. Față de cele susținute, inculpatul S.S. a solicitat, în principal, achitarea, iar în subsidiar, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de luare de mită reținută în sarcina inculpatului A.F., în infracțiunea prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000.

Totodată, acest inculpat a solicitat și aplicarea dispozițiilor art. 74 C. pen., susținând că a avut un comportament corect și o conduită corespunzătoare în societate. Prin Decizia penală nr. 149/A din 19 decembrie 2012, Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații A.F. și S.S. și i-a obligat la plata sumei de câte 575 RON cheltuieli judiciare către stat din care, suma de câte 75 RON reprezentând onorariul parțial al avocatului din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, s-a dispus a fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.

În considerentele deciziei, instanța de apel a reținut că din actele și lucrările dosarului rezultă că inculpatul A.F., având funcția de inspector de muncă la Inspectoratul Teritorial de Muncă Argeș, cu atribuții de control, constatarea și sancționarea contravențiilor, în perioada 28 august - 4 septembrie 2007, împreună cu soția sa a primit cu titlu gratuit de la inculpatul S.S., reprezentantul unei societăți comerciale, un sejur la hotelul "M. Olimp" situat pe malul mării pentru a favoriza societatea comercială a inculpatului S.S. în sensul de a-l anunța pe acesta despre acțiunile de control inițiate la societatea respectivă, vizând probleme de muncă. A mai reținut instanța de apel că la data de 16 aprilie 2008, inculpatul A.F.

a primit de la SC "S.S.D."SRL București, cu titlu gratuit, bunuri, în vederea favorizării acestei societăți, după ce și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu cu ocazia controlului efectuat în ziua de 20 martie 2008 și că la 7 iunie 2008 a acceptat promisiunea lui C.V. și a primit de la acesta 3 kg de pastramă în scopul de a proteja SC "S.C.E." SRL, "pe linia atribuțiilor de serviciu". A concluzionat instanța de apel că cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor, formulată de inculpatul A.F. nu este întemeiată. Neîntemeiate au fost apreciate și cererile inculpaților prin care au solicitat achitarea, instanța de prim control judiciar apreciind că faptele lor întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată.

În ceea ce privește individualizarea pedepselor s-a reținut că instanța de fond a respectat principiul proporționalității în sensul corectei adecvări a pedepselor față de situația de fapt și de scopul legii penale prev. de art. 52 C. pen. și că nu pot fi reținute circumstanțe atenuante în favoarea inculpaților, câtă vreme nu au fost identificate împrejurări care să le justifice. Împotriva sentinței și deciziei au declarat recursuri inculpații A.F. și S.S. Inculpatul A.F., prin apărătorul ales, invocând cazurile de casare prevăzute în art. 385 9 alin. (1) pct. 9, 10, 14 și 18 C. proc. pen., a solicitat admiterea recursului și, în principal, casarea deciziei și a sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, iar în subsidiar, achitarea în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b 1 ) C. proc.

pen., deoarece faptele pentru care a fost trimis în judecată nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni și aplicarea uneia dintre sancțiunile cu caracter administrativ prevăzute în art. 91 C. pen. În concret, inculpatul a susținut că sentința și decizia nu sunt motivate în fapt și în drept, instanțele de fond și cea de apel nu s-au pronunțat asupra probelor propuse în apărare și care i-au fost respinse de organul de urmărire penală, nerespectând astfel principiul aflării adevărului și că soluția de condamnare se întemeiază pe o greșită interpretare a probelor administrate în cauză. Cererea de achitare întemeiată pe dispozițiile art. 10 lit. b 1 ) C. proc. pen. a fost motivată de inculpat pe situația familială grea cu care se confruntă, determinată de faptul că are un copil bolnav de epilepsie și atrofie optică avansată, fiind practic nevăzător și pe comportarea ireproșabilă pe care a avut-o înainte de săvârșirea infracțiunii.

Inculpatul S.S., prin apărătorul ales, invocând cazurile de casare prevăzute în art. 385 9 alin. (1) pct. 12, 17 2 C. proc. pen., a solicitat admiterea recursului și achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de dare de mită pentru care a fost trimis în judecată nici sub aspectul laturii obiective, nici sub aspectul laturii subiective. În concret, inculpatul a susținut că a oferit inculpatului A.F. un sejur la mare în virtutea relațiilor de prietenie pe care le avea cu acesta și nu pentru a-i favoriza societatea al cărei administrator era. Referindu-se la cazul de casare prevăzut în art. art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc.

pen., inculpatul a arătat că fapta inculpatului A.F. putea fi cel mult încadrată în dispozițiile art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 care se referă la divulgarea secretului de serviciu, situație în care infracțiunea de dare de mită pentru care a fost trimis în judecată nu există. Examinând hotărârile atacate atât prin prisma criticilor formulate de inculpați, care se circumscriu cazurilor de casare prevăzute în art. 385 9 alin. (1) pct. 9, 10, 12, 17 2 și 18 C. proc. pen., cât și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. art. 385 9 alin. ultim C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile nu sunt fondate. Cazul de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 9 C. proc. pen., invocat de recurentul inculpat A.F., este incident când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta nu se înțelege.

Este adevărat că, potrivit art. 356 și art. 383 C. proc. pen., hotărârile instanțelor trebuie să arate temeiurile de fapt și de drept ale soluțiilor care s-au pronunțat și că instanțelor le revine obligația de a-și motiva hotărârile pentru a permite instanțelor de control să le verifice, o motivare insuficientă fiind de natură a împiedica realizarea controlului judiciar în calea de atac a recursului. Obligația instanțelor de a-și motiva hotărârile judecătorești este instituită și în art. 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În jurisprudența sa constantă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat însă că, art. 6 din Convenție nu trebuie interpretat ca impunând instanțelor naționale obligația de a da un răspuns detaliat la toate argumentele avansate de părți.

Întinderea obligației instanțelor naționale de a-și motiva hotărârile, astfel încât să indice de o manieră suficientă motivele pe care acestea se fundamentează, poate varia în funcție de natura deciziei pronunțate și trebuie analizată în ansamblul circumstanțelor cauzei. Astfel, instanța de contencios european a decis că, respingând o cale de atac, instanța sesizată poate, în principiu, să-și însușească motivele reținute în decizia atacată (cauza Garcia Ruiz contra Spaniei, cauza Driemond Bouw BV contra Olandei, cauza Boldea contra României). Analizând decizia recurată, Înalta Curte constată că instanța de apel a acceptat starea de fapt reținută de prima instanță după care și-a însușit motivarea acestei instanțe a cărei hotărâre a apreciat-o ca fiind legală și temeinică.

Chiar dacă o motivare mai amplă și mai explicită a deciziei ar fi fost de dorit, Înalta Curte constată, față de argumentele mai sus expuse, că în cauză nu-și găsește aplicabilitate cazul de casare invocat de recurent, nefiind vorba de o nemotivare a deciziei. Cazul de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen. invocat de recurentul inculpat A.F. este incident când "instanța nu s-a pronunțat asupra unei fapte reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esențiale pentru părți, de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului". Nesoluționarea cererilor formulate de inculpat în sensul dorit de el, nu echivalează cu nepronunțarea asupra acestora, cerință esențială prevăzută în art. 385 9 alin. (1) pct. 10 C. proc.

pen. și care trebuie să fie îndeplinită pentru a se reține cazul de casare invocat și a se dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța care a pronunțat hotărârea supusă căii de atac. Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin încheierea din data de 21 mai 2012, instanța de fond s-a pronunțat motivat asupra cererilor de probatorii formulate de recurent prin apărătorul ales, în sensul că a revenit asupra probei cu martorii propuși în apărare, constatând imposibilitatea audierii lor, iar referitor la cererea de ascultare a convorbirilor telefonice pe care recurentul le-a purtat cu inculpatul S.S. și cu alte părți din dosar, judecătorul fondului a respins-o ca nefiind concludentă soluționării cauzei.

La instanța de apel, singura probă în apărare cerută de recurent prin apărătorul său ales au fost actele în circumstanțiere, a căror depunere la dosar a fost încuviințată de curte. Referitor la critica vizând greșita condamnare invocată de ambii recurenți inculpați, Înalta Curte constată că instanța de fond și instanța de control judiciar au reținut corect situația de fapt, vinovăția recurenților inculpați și încadrarea juridică a infracțiunilor pentru care au fost cercetați și trimiși în judecată, în cauză nefiind incidente, nici cazul de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 12, nici cel prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. Din probele administrate în cauză rezultă că recurenții inculpați s-au cunoscut în cursul anilor 2006 - 2007, cu ocazia unui control pe care inculpatul A.F.

l-a efectuat, în calitatea sa de inspector de muncă în cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă Argeș - Serviciul Control Relații de Muncă - la SC "S.C." SRL Topoloveni, reprezentată de inculpatul S.S. Mai exact, recurentul inculpat A.F. l-a contactat telefonic pe recurentul inculpat S.S. și i-a solicitat să se prezinte la sediul Inspectoratului Teritorial de Muncă Argeș cu documentele societății sus-menționate. Imediat ce s-au cunoscut, recurenții inculpați s-au folosit reciproc unul de celălalt, inculpatul A.F., fiind cel care intervenea pe lângă colegii săi pentru a nu aplica sancțiuni firmelor al căror administrator era inculpatul S.S. și pentru a-l anunța pe acesta despre controalele ce urmau a fi efectuate la societatea sa, iar inculpatul S.S.

îl recompensa pe cel dintâi ori de câte ori avea posibilitatea, așa cum s-a întâmplat și în anul 2007 când, în perioada 28 august - 4 septembrie, i-a oferit lui și soției sale un sejur gratuit la mare, la "Hotelul M." din stațiunea Olimp. Prin "oferire", modalitate normativă de realizare a elementului material al laturii obiective a infracțiunii de dare de mită pentru care a fost trimisă în judecată recurentul inculpat S.S. se înțelege, așa cum s-a arătat în literatura juridică, a propune cuiva să primească un lucru, a pune la dispoziție, a înfățișa, a arăta, a prezenta. În același sens, s-a arătat că, faptul de a "oferi" poate corespunde unor situații în care corupătorul își arată disponibilitatea de a furniza avantajul necuvenit în orice moment.

"A accepta o promisiune", modalitate normativă de realizare a elementului material al laturii obiective a infracțiunii de luare de mită pentru care a fost trimis în judecată recurentul inculpat A.F. înseamnă a fi de acord cu promisiunea, a o consimți. Prin expresia "alte foloase" la care se referă art. 254 și art. 255 C. pen.

care incriminează infracțiunile de luare, respectiv dare de mită, se înțelege orice fel de profit constând în: bunuri, comisioane, prestări de servicii gratuite sau în condiții avantajoase, folosința gratuită a unei locuințe etc. Pentru existența infracțiunii de dare de mită și a infracțiunii de luare de mită se cere ca actul în vederea realizării căruia mituitorul dă bani sau alte foloase, respectiv actul pentru a cărei îndeplinire, neîndeplinire, ori întârziere în îndeplinirea lui, funcționarul, direct sau indirect, pretinde, primește bani sau alte foloase care nu i se cuvin, ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, să facă parte din sfera atribuțiilor de serviciu ale acestuia.

Un act privitor la îndatoririle de serviciu este de competența funcționarului dacă se circumscrie sferei serviciului pe care acesta îl desfășoară și care privește tot ceea ce cade în sarcina funcționarului potrivit normelor care reglementează serviciul respectiv ori este inerent naturii acelui serviciu. Din fișa postului recurentului inculpat A.F. rezultă că acesta avea atribuții de constatare sau de sancționare a contravențiilor prevăzute de Codul Muncii. Chiar dacă sus-numitul recurent inculpat nu a efectuat personal controale la toate firmele reprezentate de recurentul inculpat S.S., -respectivele controale fiind efectuate de colegii săi -, prin modul în care a acționat și anume, de a-l încunoștința pe acesta din urmă despre controalele ce urmau a se efectua de către reprezentanții Inspectoratului Teritorial de Muncă Argeș la SC "V." SRL Topoloveni, putea influența îndeplinirea actului de către funcționarul competent.

Împrejurarea că inculpatul A.F. îi spunea inculpatului S.S. când urmează a fi efectuate controale la firma acestuia rezultă din convorbirea telefonică purtată în ziua de 4 iunie 2008, de inculpatul S.S. cu A.I., unul dintre angajații săi, convorbire al cărui conținut nu a fost contestat de inculpați și din care rezultă că inculpatul îi cere angajatului său să rezolve problema persoanelor care lucrau ca zilieri și totodată, să însoțească o persoană de la firma aparținând unei cunoștințe de a sa -, la care se efectuase un control -, la Inspectoratul Teritorial de Muncă Argeș și să ia legătura cu inculpatul A.F. pentru ca acesta să intervină pe lângă colegul său care efectuase controlul și să-l determine să se comporte "cu blândețe" atunci când încheie procesul-verbal de constatare a contravențiilor constatate la firma respectivă.

În sensul celor de mai sus, relevante sunt următoarele pasaje din convorbirea telefonică în care recurentul inculpat S.S. îi spune angajatului său: "vezi că e un control mare de la ITM pân oraș la noi", "E … avem ceva zilieri acolo?", "… și la poartă, să dai telefon, cine e la poartă, să nu dea, să nu dea drum și să fie atent …. când, când îl anunțăm, să ies, să ies acolo că au intrat în curtea lui Toni …", "… să o pregătim, că m-a sunat F., mi-a zis: vezi mă cum faci că e …", iar cel din urmă îi confirmă prezența muncitorilor zilieri și faptul că a înțeles că F. este recurentul inculpat A.F. "avem vreo 9, 10 inși …. pe R., pă ….", "Îhî, A.!", "Aha, că e controlul!". Recurentul inculpat A.F.

a susținut că a achitat contravaloarea sejurului estival, susținere care însă este contrazisă, atât de înscrisurile depuse la dosar, din care rezultă că a fost cazat la Hotelul M. din stațiunea Olimp în perioada 28 august - 4 septembrie 2007, în calitate de reprezentant al SC "S.P.C."SRL București și nu a achitat contravaloarea sejurului, cât și de declarațiile inculpatului S.S. care a recunoscut că i-a oferit celui dintâi un sejur cu titlu gratuit, și că în evidențele hotelului a fost făcută mențiunea "Protocol S.". Sub aspectul laturii subiective, Înalta Curte reține că recurenții inculpați A.F. și S.S. au acționat cu intenție directă, ambii având reprezentarea stării de pericol care s-a produs cu privire la buna desfășurare a activității de serviciu și acceptând producerea acesteia.

Referitor la actul material ce intră în conținutul infracțiunii continuate de luare de mită reținut a fi comis de recurentul inculpat A.F. în ziua de 20 martie 2008, din probele administrate în cauză rezultă că la data respectivă, acesta a efectuat un control la punctul de lucru din Pitești al SC "S.S.D." SRL București, având obiect identificarea și combaterea cazurilor de muncă fără forme legale. La data de 25 martie 2008 a fost încheiat procesul-verbal de control nr. 28653, în care recurentul inculpat a menționat că la agentul economic sus-menționat au fost identificate persoane fără forme legale de angajare. În ziua de 16 aprilie 2008, A.P.

(față de care procurorul de caz a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru infracțiunea de dare de mită și aplicarea sancțiunii cu caracter administrativ a amenzii în cuantum de 1000 RON), având funcția de șef serviciu în cadrul SC "S.S.D." SRL București, l-a contactat telefonic pe recurent și i-a reamintit că se înțeleseseră să treacă pe la magazinul la care a efectuat controlul în data de 20 martie 2008 pentru a-și alege articole de îmbrăcăminte sau de încălțăminte sportivă. Fapta de luare de mită sus-menționată s-a comis în modalitatea acceptării de către recurent a promisiunii făcută acestuia de A.P.

de a primi cu titlu gratuit articole sportive de la agentul economic controlat, în contul datoriei generate de modul în care inculpatul a întocmit actul de constatare și cu scopul de a-și îndeplini necorespunzător atribuțiile de serviciu, respectiv de a nu menționa în actul de control deficiențele constatate și anume că, în Regulamentul de ordine interioară al SC "S.S.D." SRL București nu se prevedea nimic cu privire la relațiile de muncă ale femeilor gravide. Relevante pentru cauză, sunt pasajele din convorbirea telefonică sus-menționată care nu a fost contestată de inculpat, în care P.A.

îi spune inculpatului "da … rămăsese să treceți pe la magazin", "… păi rămăsesem datoare și nu vroiam să rămân datoare … și "vin Floriile acum", "…. treceți în magazin și în momentul în care sunteți în magazin …. v-alegeți d-voastră ce este …. și îi spuneți șefului de ma…., de magazin să mă sune pe mine, da?" la care recurentul inculpat răspunde "Da, păi …. nu știu, mai spre sfârșitul săptămânii", "Da, bine …. mulțumesc". Intenția numitei A.P. de a-l "recompensa" pe recurent pentru că nu a reținut în actul de control deficiențele constatate, rezultă chiar din declarațiile inițiale date de aceasta la organul de urmărire penală în care a precizat că l-a invitat pe inspectorul de muncă la societatea pe care o reprezintă și i-a oferit produse, pentru păstrarea bunelor relații cu organul de control și pentru că A.F.

nu a reținut în actul de control faptul că în Regulamentul de ordine interioară al SC "S.S.D." SRL București nu se menționa nimic referitor la relațiile de muncă ale femeilor gravide. În declarațiile ulterioare date la procuror, P.A. a revenit și a afirmat că, "nu am avut și nu am nici o datorie la acesta (adică la recurent) însă am făcut această invitație având în vedere modul profesional cum a efectuat controlul și mai veneau și Floriile, sărbătoare religioasă la români, iar pe acesta în cheamă F.". Împrejurarea că recurentul inculpat a fost invitat de P.A.

în magazin pentru a-și alege obiecte de îmbrăcăminte și de încălțăminte, după efectuarea controlului și întocmirea procesului-verbal de constatare, este lipsită de relevanță sub aspectul existenței infracțiunii de luare de mită deoarece, inculpatul a acceptat oferta sus-numitei anterior îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu, astfel cum rezultă fără echivoc din convorbirea telefonică purtată de cei doi în ziua de 16 aprilie 2008. În ce privește cel de-al treilea act material ce intră în conținutul infracțiunii continuate de luare de mită reținută în sarcina recurentului inculpat A.F., din probele administrate în cauză rezultă că în ziua de 7 iunie 2008, acesta a acceptat promisiunea lui C.V.

(față de care procurorul a dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea sancțiunii amenzii administrative în cuantum de 1000 RON pentru infracțiunea de dare de mită) de a primi 3 kg de pastramă în scopul de a proteja societatea mituitorului, SC "S.C.E." SRL, pe linia atribuțiilor de serviciu care îi reveneau în calitate de inspector în cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă Argeș - Serviciul Control Relații de Muncă. Apărarea recurentului inculpat în sensul că a cumpărat pastrama de la C.V. și că a refuzat să o primească cu titlu gratuit de la acesta, este contrazisă de convorbirea telefonică purtată de cei doi în ziua de 7 iunie 2008 din care rezultă, nu numai faptul că inculpatul a acceptat produsul respectiv cu titlu gratuit, ci și faptul că i-a spus lui C.V.

că el efectuează controale pe zona respectivă și că o să aibă "grijă" de acesta. Relevante sunt pasajele din convorbirea telefonică sus-menționată în care recurentul inculpat îi cere lui C.V. "…. niște pastramă", îl întreabă "cât e prețul", acesta din urmă îi răspunde "Hai domne, ….! Lăsați!", "Hai domne lasă că, m-ajutați și pă mine, vorba ăluia, mai …. țineți și dumneavoastră …. cont"., "Mai aveți și dumneavoastră grijă când e vreun control pă Albota p-aici, ori m-anunțați și pe mine, ori ….", "Da, că mai am dracu probleme, c-am probleme cu ăștia, ….. Vine două zile și pleacă. Hai că sun eu fata mea acum, da?", iar inculpatul îi spune, "Păi noi suntem pe zona aia …" și își exprimă acordul de a lua legătura cu "I.", persoana recomandată de mituitor care se afla la magazin, el fiind plecat din localitate în momentul respectiv.

În consecință, cererea recurenților inculpați de a se pronunța achitarea, precum și cererea recurentului inculpat S.S. de a se dispune schimbarea încadrării juridice a infracțiunii reținută în sarcina inculpatului A.F. din infracțiunea de luare de mită în infracțiunea de divulgare de informații ce nu sunt date publicității sunt nefondate. În ce privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicată recurentului inculpat A.F., Înalta Curte constată că s-a făcut cu respectarea tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. și că reeducarea acestuia se poate realiza numai prin condamnarea sa la o pedeapsă, astfel cum au dispus instanțele de fond și de apel. Nu este întemeiată cererea sus-numitului recurent inculpat de a se dispune achitarea sa pentru că fapta pentru care a fost trimis în judecată nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Potrivit art. 18 1 alin. (2) C. pen., la stabilirea în concret a gradului de pericol social al unei infracțiuni se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului, dacă este cunoscut. Modul și împrejurările în care recurentul inculpat a comis fapta, caracterul repetat al acesteia, numărul actelor materiale realizate în baza aceleiași rezoluții infracționale, calitatea pe care o avea inculpatul la data faptelor și care îl obliga să constate neregulile prevăzute de legislația muncii și să ia măsurile de sancționare a agenților economici la care efectua controale pentru neregulile constatate, sunt aspecte ce imprimă faptei gradul de pericol social al unei infracțiuni și care fac inaplicabile dispozițiile art. 18 1 C. pen.

Circumstanțele personale favorabile ale recurentului inculpat, nu are antecedente penale, anterior comiterii faptei a avut o comportare bună în familie și societate, așa cum rezultă din caracterizările depuse la dosar, au fost avute în vedere de instanța de fond care a dispus ca acesta să nu execute pedeapsa în penitenciar, ci în condițiile art. 86 1 C. pen. privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. Problemele de sănătate ale fiului minor al recurentului inculpat, invocate ca argument în susținerea cererii de achitare pentru că fapta comisă nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, nu se înscriu între criteriile ce trebuie avute în vedere de către instanța chemată să analizeze dacă sunt aplicate prevederile art. 18 1 C. pen.

În consecință, Înalta Curte, reținând că hotărârile pronunțate în cauză sunt legale și temeinice, va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații A.F. și S.S., în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Potrivit art. 192 alin. (2) și (4) C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata sumei de câte 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 50 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleși, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații A.F. și S.S. împotriva Deciziei penale nr. 149/A din 19 decembrie 2012 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 50 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleși, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 5 iunie 2013. Procesat de GGC - GV