ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1919/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1919/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursurilor

de față,

În baza actelor și

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 770 din 19

septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Argeș au fost condamnați inculpații:

- A.F., la 3 ani

închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de

luare de mită în formă continuată prev. de art. 254 alin. (2) C. pen., raportat

la art. 5 alin. (1), art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 86

1

C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei pe un termen de

încercare de 6 ani.

În baza art. 86

3

alin. (1) C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de încercare, inculpatul

să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Argeș și să

respecte obligațiile prevăzute la lit. b), c) și d) din același articol.

S-a atras atenția

inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen.

S-a făcut aplicarea

dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen.

- S.S., nu are

antecedente penale, la un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de dare

de mită prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen., raportat la art. 5 alin. (1),

art. 6 și art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 71 alin.

(1) și (2) C. pen., a fost lipsit inculpatul de drepturile prevăzute de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.

În baza art. 81 C.

pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de

încercare de 3 ani și s-a atras atenția inculpatului asupra art. 83 C. pen.

S-a făcut aplicarea

prevederilor art. 71 alin. (5) C. pen.

În temeiul art. 7 din

Legea nr. 26/1990, s-a dispus comunicarea hotărârii rămasă definitivă la

Oficiul Registrului Comerțului.

S-a confiscat de la

inculpatul A.F. suma de 1.155 RON, pentru care s-a menținut sechestrul

asigurător instituit de către procuror.

Totodată, s-a dispus

ridicarea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra bunurilor inculpatului

S.S. și restituirea către acesta a sumei de 1.155 RON.

Inculpații au fost

obligați și la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că în perioada 28 august - 4 septembrie

2007, inculpatul S.S. i-a oferit inculpatului A.F., inspector de muncă la

Inspectoratul Teritorial de Muncă Argeș, un sejur gratuit la hotelul

"M." Olimp, pe malul mării, pentru ca funcționarul public să-i

favorizeze societatea comercială, în sensul de a-l anunța pe acesta cu privire

la acțiunile de control inițiate de instituția inculpatului.

În baza acestei

înțelegeri, inculpatul, în calitate de inspector de muncă, l-a anunțat pe

inculpatul S.S. despre controalele care se efectuau de către reprezentanții

Inspectoratului Teritorial de Muncă Argeș la societatea sa, respectiv SC V. SRL

Topoloveni.

S-a mai reținut că

după ce inculpatul A.F. a efectuat un control la data de 20 martie 2008, la

punctul de lucru din Pitești al SC S.S.D. SRL București, în scopul

identificării și combaterii cazurilor de muncă fără forme legale, a primit,

prin intermediul numitei A.P., șef de secție la unitatea controlată, invitația

de a-și alege articole de îmbrăcăminte sau încălțăminte sportivă "în

vederea recompensării inspectorului de muncă pentru modul cum și-a efectuat

atribuțiile de serviciu, în beneficiul agentului economic respectiv".

Totodată, la 7 iunie

2008, inculpatul A.F. a primit cu titlu gratuit 3 kg pastramă de la numitul

C.V., în scopul "de a-l proteja pe linia atribuțiilor de serviciu".

În fine, instanța de

fond a mai reținut că, inculpatul A.F., în calitatea sa de inspector la I.T.M.

Argeș, la data de 27 mai 2008, i-a anunțat telefonic pe administratorii SC

L.C.K. SRL Câmpulung și SC M. SRL Pitești, cu privire la faptul că, începând cu

acea dată se vor efectua controale inopinate de către I.T.M. Argeș.

În raport de aceste

circumstanțe de fapt, instanța de fond a respins ca neîntemeiată cererea de

schimbare de încadrare juridică a faptelor, formulată de inculpatul A.F., care

solicita să se constate că acestea întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 și nu ale

infracțiunii de luare de mită, în forma sus arătată.

La individualizarea

pedepselor, instanța de fond a apreciat, în raport de criteriile generale prev.

de art. 72 C. pen., că scopul pedepsei, prev. de art. 52 C. pen., poate fi

atins chiar fără executarea pedepselor, luându-se în considerare datele ce

caracterizează persoana inculpaților, respectiv faptul că aceștia nu au

antecedente penale.

Împotriva acestei

hotărâri au formulat apeluri inculpații A.F. și S.S.

Inculpatul A.F. a

criticat sentința sub aspectul greșitei încadrări juridice a faptelor reținute

în sarcina sa.

Acesta a susținut că

nu se face vinovat de săvârșirea faptelor comise, în sensul că nu a intervenit

în scopul favorizării societăților comerciale mai sus arătate și că sejurul pe

care l-a petrecut în anul 2007, a fost primit înainte cu 6 luni și jumătate de

efectuarea controlului la firma inculpatului S.S.

Sub acest aspect,

inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută

de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, respectiv folosirea în orice mod

direct sau indirect de informații care nu sunt destinate publicității ori

permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații.

Totodată, inculpatul

a susținut că nu se face vinovat nici de săvârșirea faptei din 20 martie 2008,

întrucât înainte de alegerea articolelor sportive, făcută la invitația numitei

A.P., el "deja își îndeplinise atribuțiile de serviciu".

Pentru aceste motive,

apelantul-inculpat a solicitat achitarea, în temeiul art. 10 lit. d) C. pen.

În fine, inculpatul

A.F. a susținut că a dorit să cumpere pastramă de la martorul C.V., nu să o

primească cu titlu de recompensă, motiv pentru care și pentru acest act

material a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen.

În subsidiar,

inculpatul a solicitat aplicarea unei sancțiuni administrative, sau redozarea

pedepsei, avându-se în vedere că nu mai lucrează de doi ani ca inspector și că

este bolnav.

Inculpatul S.S. a

criticat soluția instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică, susținând

că nu s-a făcut dovada că l-a mituit pe inculpatul A.F., și că sejurul oferit

de el nu s-a făcut în scopul de a-l determina pe inspector să nu-și

îndeplinească sarcinile de serviciu.

Față de cele

susținute, inculpatul S.S. a solicitat, în principal, achitarea, iar în

subsidiar, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de luare de mită

reținută în sarcina inculpatului A.F., în infracțiunea prev. de art. 12 lit. b)

din Legea nr. 78/2000.

Totodată, acest

inculpat a solicitat și aplicarea dispozițiilor art. 74 C. pen., susținând că a

avut un comportament corect și o conduită corespunzătoare în societate.

Prin Decizia penală

nr. 149/A din 19 decembrie 2012, Curtea de Apel Pitești, secția penală și

pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca nefondate apelurile

declarate de inculpații A.F. și S.S. și i-a obligat la plata sumei de câte 575

RON cheltuieli judiciare către stat din care, suma de câte 75 RON reprezentând

onorariul parțial al avocatului din oficiu până la prezentarea apărătorului

ales, s-a dispus a fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.

În considerentele

deciziei, instanța de apel a reținut că din actele și lucrările dosarului

rezultă că inculpatul A.F., având funcția de inspector de muncă la

Inspectoratul Teritorial de Muncă Argeș, cu atribuții de control, constatarea

și sancționarea contravențiilor, în perioada 28 august - 4 septembrie 2007,

împreună cu soția sa a primit cu titlu gratuit de la inculpatul S.S.,

reprezentantul unei societăți comerciale, un sejur la hotelul "M. Olimp"

situat pe malul mării pentru a favoriza societatea comercială a inculpatului

S.S. în sensul de a-l anunța pe acesta despre acțiunile de control inițiate la

societatea respectivă, vizând probleme de muncă.

A mai reținut

instanța de apel că la data de 16 aprilie 2008, inculpatul A.F. a primit de la

SC "S.S.D."SRL București, cu titlu gratuit, bunuri, în vederea

favorizării acestei societăți, după ce și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu

cu ocazia controlului efectuat în ziua de 20 martie 2008 și că la 7 iunie 2008

a acceptat promisiunea lui C.V. și a primit de la acesta 3 kg de pastramă în

scopul de a proteja SC "S.C.E." SRL, "pe linia atribuțiilor de

serviciu".

A concluzionat

instanța de apel că cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor,

formulată de inculpatul A.F. nu este întemeiată.

Neîntemeiate au fost

apreciate și cererile inculpaților prin care au solicitat achitarea, instanța

de prim control judiciar apreciind că faptele lor întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată.

În ceea ce privește

individualizarea pedepselor s-a reținut că instanța de fond a respectat

principiul proporționalității în sensul corectei adecvări a pedepselor față de

situația de fapt și de scopul legii penale prev. de art. 52 C. pen. și că nu

pot fi reținute circumstanțe atenuante în favoarea inculpaților, câtă vreme nu

au fost identificate împrejurări care să le justifice.

Împotriva sentinței

și deciziei au declarat recursuri inculpații A.F. și S.S.

Inculpatul A.F., prin

apărătorul ales, invocând cazurile de casare prevăzute în art. 385

9

alin. (1) pct. 9, 10, 14 și 18 C. proc. pen., a solicitat admiterea recursului

și, în principal, casarea deciziei și a sentinței și trimiterea cauzei spre

rejudecare la instanța de fond, iar în subsidiar, achitarea în conformitate cu

dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b

1

) C.

proc. pen., deoarece faptele pentru care a fost trimis în judecată nu prezintă

gradul de pericol social al unei infracțiuni și aplicarea uneia dintre

sancțiunile cu caracter administrativ prevăzute în art. 91 C. pen.

În concret,

inculpatul a susținut că sentința și decizia nu sunt motivate în fapt și în

drept, instanțele de fond și cea de apel nu s-au pronunțat asupra probelor

propuse în apărare și care i-au fost respinse de organul de urmărire penală,

nerespectând astfel principiul aflării adevărului și că soluția de condamnare

se întemeiază pe o greșită interpretare a probelor administrate în cauză.

Cererea de achitare

întemeiată pe dispozițiile art. 10 lit. b

1

) C. proc. pen. a fost

motivată de inculpat pe situația familială grea cu care se confruntă,

determinată de faptul că are un copil bolnav de epilepsie și atrofie optică

avansată, fiind practic nevăzător și pe comportarea ireproșabilă pe care a

avut-o înainte de săvârșirea infracțiunii.

Inculpatul S.S., prin

apărătorul ales, invocând cazurile de casare prevăzute în art. 385

9

alin. (1) pct. 12, 17

2

C. proc. pen., a solicitat admiterea

recursului și achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10

lit. d) C. proc. pen. întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale

infracțiunii de dare de mită pentru care a fost trimis în judecată nici sub

aspectul laturii obiective, nici sub aspectul laturii subiective.

În concret, inculpatul

a susținut că a oferit inculpatului A.F. un sejur la mare în virtutea

relațiilor de prietenie pe care le avea cu acesta și nu pentru a-i favoriza

societatea al cărei administrator era.

Referindu-se la cazul

de casare prevăzut în art. art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen., inculpatul a arătat că fapta inculpatului A.F. putea fi cel mult

încadrată în dispozițiile art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 care se referă

la divulgarea secretului de serviciu, situație în care infracțiunea de dare de

mită pentru care a fost trimis în judecată nu există.

Examinând hotărârile

atacate atât prin prisma criticilor formulate de inculpați, care se circumscriu

cazurilor de casare prevăzute în art. 385

9

alin. (1) pct. 9, 10, 12,

17

2

și 18 C. proc. pen., cât și din oficiu, în conformitate cu

dispozițiile art. art. 385

9

alin. ultim C. proc. pen., Înalta Curte

constată că recursurile nu sunt fondate.

Cazul de casare

prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 9 C. proc. pen., invocat de

recurentul inculpat A.F., este incident când hotărârea nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul

hotărârii sau acesta nu se înțelege.

Este adevărat că,

potrivit art. 356 și art. 383 C. proc. pen., hotărârile instanțelor trebuie să

arate temeiurile de fapt și de drept ale soluțiilor care s-au pronunțat și că

instanțelor le revine obligația de a-și motiva hotărârile pentru a permite

instanțelor de control să le verifice, o motivare insuficientă fiind de natură

a împiedica realizarea controlului judiciar în calea de atac a recursului.

Obligația instanțelor

de a-și motiva hotărârile judecătorești este instituită și în art. 6 din

Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale.

În jurisprudența sa

constantă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat însă că, art. 6 din

Convenție nu trebuie interpretat ca impunând instanțelor naționale obligația de

a da un răspuns detaliat la toate argumentele avansate de părți. Întinderea

obligației instanțelor naționale de a-și motiva hotărârile, astfel încât să

indice de o manieră suficientă motivele pe care acestea se fundamentează, poate

varia în funcție de natura deciziei pronunțate și trebuie analizată în

ansamblul circumstanțelor cauzei. Astfel, instanța de contencios european a

decis că, respingând o cale de atac, instanța sesizată poate, în principiu,

să-și însușească motivele reținute în decizia atacată (cauza Garcia Ruiz contra

Spaniei, cauza Driemond Bouw BV contra Olandei, cauza Boldea contra României).

Analizând decizia

recurată, Înalta Curte constată că instanța de apel a acceptat starea de fapt

reținută de prima instanță după care și-a însușit motivarea acestei instanțe a

cărei hotărâre a apreciat-o ca fiind legală și temeinică. Chiar dacă o motivare

mai amplă și mai explicită a deciziei ar fi fost de dorit, Înalta Curte

constată, față de argumentele mai sus expuse, că în cauză nu-și găsește

aplicabilitate cazul de casare invocat de recurent, nefiind vorba de o

nemotivare a deciziei.

Cazul de casare

prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 10 C. proc. pen. invocat de

recurentul inculpat A.F. este incident când "instanța nu s-a pronunțat

asupra unei fapte reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau

cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esențiale pentru

părți, de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția

procesului".

Nesoluționarea

cererilor formulate de inculpat în sensul dorit de el, nu echivalează cu

nepronunțarea asupra acestora, cerință esențială prevăzută în art. 385

9

alin. (1) pct. 10 C. proc. pen. și care trebuie să fie îndeplinită pentru a se

reține cazul de casare invocat și a se dispune trimiterea cauzei spre

rejudecare la instanța care a pronunțat hotărârea supusă căii de atac.

Din actele și

lucrările dosarului rezultă că prin încheierea din data de 21 mai 2012,

instanța de fond s-a pronunțat motivat asupra cererilor de probatorii formulate

de recurent prin apărătorul ales, în sensul că a revenit asupra probei cu

martorii propuși în apărare, constatând imposibilitatea audierii lor, iar

referitor la cererea de ascultare a convorbirilor telefonice pe care recurentul

le-a purtat cu inculpatul S.S. și cu alte părți din dosar, judecătorul fondului

a respins-o ca nefiind concludentă soluționării cauzei.

La instanța de apel,

singura probă în apărare cerută de recurent prin apărătorul său ales au fost

actele în circumstanțiere, a căror depunere la dosar a fost încuviințată de

curte.

Referitor la critica

vizând greșita condamnare invocată de ambii recurenți inculpați, Înalta Curte

constată că instanța de fond și instanța de control judiciar au reținut corect

situația de fapt, vinovăția recurenților inculpați și încadrarea juridică a

infracțiunilor pentru care au fost cercetați și trimiși în judecată, în cauză

nefiind incidente, nici cazul de casare prevăzut în art. 385

9

alin.

(1) pct. 12, nici cel prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C.

proc. pen.

Din probele

administrate în cauză rezultă că recurenții inculpați s-au cunoscut în cursul

anilor 2006 - 2007, cu ocazia unui control pe care inculpatul A.F. l-a

efectuat, în calitatea sa de inspector de muncă în cadrul Inspectoratului

Teritorial de Muncă Argeș - Serviciul Control Relații de Muncă - la SC

"S.C." SRL Topoloveni, reprezentată de inculpatul S.S. Mai exact, recurentul

inculpat A.F. l-a contactat telefonic pe recurentul inculpat S.S. și i-a

solicitat să se prezinte la sediul Inspectoratului Teritorial de Muncă Argeș cu

documentele societății sus-menționate.

Imediat ce s-au

cunoscut, recurenții inculpați s-au folosit reciproc unul de celălalt,

inculpatul A.F., fiind cel care intervenea pe lângă colegii săi pentru a nu

aplica sancțiuni firmelor al căror administrator era inculpatul S.S. și pentru

a-l anunța pe acesta despre controalele ce urmau a fi efectuate la societatea

sa, iar inculpatul S.S. îl recompensa pe cel dintâi ori de câte ori avea

posibilitatea, așa cum s-a întâmplat și în anul 2007 când, în perioada 28

august - 4 septembrie, i-a oferit lui și soției sale un sejur gratuit la mare,

la "Hotelul M." din stațiunea Olimp.

Prin

"oferire", modalitate normativă de realizare a elementului material

al laturii obiective a infracțiunii de dare de mită pentru care a fost trimisă

în judecată recurentul inculpat S.S. se înțelege, așa cum s-a arătat în

literatura juridică, a propune cuiva să primească un lucru, a pune la

dispoziție, a înfățișa, a arăta, a prezenta. În același sens, s-a arătat că,

faptul de a "oferi" poate corespunde unor situații în care

corupătorul își arată disponibilitatea de a furniza avantajul necuvenit în

orice moment.

"A accepta o

promisiune", modalitate normativă de realizare a elementului material al

laturii obiective a infracțiunii de luare de mită pentru care a fost trimis în

judecată recurentul inculpat A.F. înseamnă a fi de acord cu promisiunea, a o

consimți.

Prin expresia

"alte foloase" la care se referă art. 254 și art. 255 C. pen. care

incriminează infracțiunile de luare, respectiv dare de mită, se înțelege orice

fel de profit constând în: bunuri, comisioane, prestări de servicii gratuite

sau în condiții avantajoase, folosința gratuită a unei locuințe etc.

Pentru existența

infracțiunii de dare de mită și a infracțiunii de luare de mită se cere ca

actul în vederea realizării căruia mituitorul dă bani sau alte foloase,

respectiv actul pentru a cărei îndeplinire, neîndeplinire, ori întârziere în

îndeplinirea lui, funcționarul, direct sau indirect, pretinde, primește bani

sau alte foloase care nu i se cuvin, ori acceptă promisiunea unor astfel de

foloase sau nu o respinge, să facă parte din sfera atribuțiilor de serviciu ale

acestuia.

Un act privitor la

îndatoririle de serviciu este de competența funcționarului dacă se circumscrie

sferei serviciului pe care acesta îl desfășoară și care privește tot ceea ce

cade în sarcina funcționarului potrivit normelor care reglementează serviciul

respectiv ori este inerent naturii acelui serviciu.

Din fișa postului

recurentului inculpat A.F. rezultă că acesta avea atribuții de constatare sau

de sancționare a contravențiilor prevăzute de Codul Muncii.

Chiar dacă

sus-numitul recurent inculpat nu a efectuat personal controale la toate firmele

reprezentate de recurentul inculpat S.S., -respectivele controale fiind

efectuate de colegii săi -, prin modul în care a acționat și anume, de a-l

încunoștința pe acesta din urmă despre controalele ce urmau a se efectua de

către reprezentanții Inspectoratului Teritorial de Muncă Argeș la SC

"V." SRL Topoloveni, putea influența îndeplinirea actului de către

funcționarul competent.

Împrejurarea că

inculpatul A.F. îi spunea inculpatului S.S. când urmează a fi efectuate

controale la firma acestuia rezultă din convorbirea telefonică purtată în ziua

de 4 iunie 2008, de inculpatul S.S. cu A.I., unul dintre angajații săi,

convorbire al cărui conținut nu a fost contestat de inculpați și din care

rezultă că inculpatul îi cere angajatului său să rezolve problema persoanelor

care lucrau ca zilieri și totodată, să însoțească o persoană de la firma

aparținând unei cunoștințe de a sa -, la care se efectuase un control -, la

Inspectoratul Teritorial de Muncă Argeș și să ia legătura cu inculpatul A.F.

pentru ca acesta să intervină pe lângă colegul său care efectuase controlul și

să-l determine să se comporte "cu blândețe" atunci când încheie

procesul-verbal de constatare a contravențiilor constatate la firma respectivă.

În sensul celor de

mai sus, relevante sunt următoarele pasaje din convorbirea telefonică în care

recurentul inculpat S.S. îi spune angajatului său: "vezi că e un control

mare de la ITM pân oraș la noi", "E … avem ceva zilieri acolo?",

"… și la poartă, să dai telefon, cine e la poartă, să nu dea, să nu dea

drum și să fie atent …. când, când îl anunțăm, să ies, să ies acolo că au

intrat în curtea lui Toni …", "… să o pregătim, că m-a sunat F., mi-a

zis: vezi mă cum faci că e …", iar cel din urmă îi confirmă prezența

muncitorilor zilieri și faptul că a înțeles că F. este recurentul inculpat A.F.

"avem vreo 9, 10 inși …. pe R., pă ….", "Îhî, A.!",

"Aha, că e controlul!".

Recurentul inculpat

A.F. a susținut că a achitat contravaloarea sejurului estival, susținere care

însă este contrazisă, atât de înscrisurile depuse la dosar, din care rezultă că

a fost cazat la Hotelul M. din stațiunea Olimp în perioada 28 august - 4

septembrie 2007, în calitate de reprezentant al SC "S.P.C."SRL

București și nu a achitat contravaloarea sejurului, cât și de declarațiile

inculpatului S.S. care a recunoscut că i-a oferit celui dintâi un sejur cu

titlu gratuit, și că în evidențele hotelului a fost făcută mențiunea

"Protocol S.".

Sub aspectul laturii

subiective, Înalta Curte reține că recurenții inculpați A.F. și S.S. au

acționat cu intenție directă, ambii având reprezentarea stării de pericol care

s-a produs cu privire la buna desfășurare a activității de serviciu și

acceptând producerea acesteia.

Referitor la actul

material ce intră în conținutul infracțiunii continuate de luare de mită

reținut a fi comis de recurentul inculpat A.F. în ziua de 20 martie 2008, din

probele administrate în cauză rezultă că la data respectivă, acesta a efectuat

un control la punctul de lucru din Pitești al SC "S.S.D." SRL

București, având obiect identificarea și combaterea cazurilor de muncă fără

forme legale.

La data de 25 martie

2008 a fost încheiat procesul-verbal de control nr. 28653, în care recurentul

inculpat a menționat că la agentul economic sus-menționat au fost identificate

persoane fără forme legale de angajare.

În ziua de 16 aprilie

2008, A.P. (față de care procurorul de caz a dispus scoaterea de sub urmărire

penală pentru infracțiunea de dare de mită și aplicarea sancțiunii cu caracter

administrativ a amenzii în cuantum de 1000 RON), având funcția de șef serviciu

în cadrul SC "S.S.D." SRL București, l-a contactat telefonic pe

recurent și i-a reamintit că se înțeleseseră să treacă pe la magazinul la care

a efectuat controlul în data de 20 martie 2008 pentru a-și alege articole de

îmbrăcăminte sau de încălțăminte sportivă.

Fapta de luare de

mită sus-menționată s-a comis în modalitatea acceptării de către recurent a

promisiunii făcută acestuia de A.P. de a primi cu titlu gratuit articole

sportive de la agentul economic controlat, în contul datoriei generate de modul

în care inculpatul a întocmit actul de constatare și cu scopul de a-și

îndeplini necorespunzător atribuțiile de serviciu, respectiv de a nu menționa

în actul de control deficiențele constatate și anume că, în Regulamentul de

ordine interioară al SC "S.S.D." SRL București nu se prevedea nimic

cu privire la relațiile de muncă ale femeilor gravide.

Relevante pentru

cauză, sunt pasajele din convorbirea telefonică sus-menționată care nu a fost

contestată de inculpat, în care P.A. îi spune inculpatului "da … rămăsese

să treceți pe la magazin", "… păi rămăsesem datoare și nu vroiam să

rămân datoare … și "vin Floriile acum", "…. treceți în magazin

și în momentul în care sunteți în magazin …. v-alegeți d-voastră ce este …. și

îi spuneți șefului de ma…., de magazin să mă sune pe mine, da?" la care

recurentul inculpat răspunde "Da, păi …. nu știu, mai spre sfârșitul

săptămânii", "Da, bine …. mulțumesc".

Intenția numitei A.P.

de a-l "recompensa" pe recurent pentru că nu a reținut în actul de

control deficiențele constatate, rezultă chiar din declarațiile inițiale date

de aceasta la organul de urmărire penală în care a precizat că l-a invitat pe

inspectorul de muncă la societatea pe care o reprezintă și i-a oferit produse,

pentru păstrarea bunelor relații cu organul de control și pentru că A.F. nu a

reținut în actul de control faptul că în Regulamentul de ordine interioară al

SC "S.S.D." SRL București nu se menționa nimic referitor la relațiile

de muncă ale femeilor gravide.

În declarațiile

ulterioare date la procuror, P.A. a revenit și a afirmat că, "nu am avut

și nu am nici o datorie la acesta (adică la recurent) însă am făcut această

invitație având în vedere modul profesional cum a efectuat controlul și mai

veneau și Floriile, sărbătoare religioasă la români, iar pe acesta în cheamă

F.".

Împrejurarea că

recurentul inculpat a fost invitat de P.A. în magazin pentru a-și alege obiecte

de îmbrăcăminte și de încălțăminte, după efectuarea controlului și întocmirea

procesului-verbal de constatare, este lipsită de relevanță sub aspectul

existenței infracțiunii de luare de mită deoarece, inculpatul a acceptat oferta

sus-numitei anterior îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale de

serviciu, astfel cum rezultă fără echivoc din convorbirea telefonică purtată de

cei doi în ziua de 16 aprilie 2008.

În ce privește cel

de-al treilea act material ce intră în conținutul infracțiunii continuate de

luare de mită reținută în sarcina recurentului inculpat A.F., din probele

administrate în cauză rezultă că în ziua de 7 iunie 2008, acesta a acceptat

promisiunea lui C.V. (față de care procurorul a dispus scoaterea de sub

urmărire penală și aplicarea sancțiunii amenzii administrative în cuantum de

1000 RON pentru infracțiunea de dare de mită) de a primi 3 kg de pastramă în

scopul de a proteja societatea mituitorului, SC "S.C.E." SRL, pe

linia atribuțiilor de serviciu care îi reveneau în calitate de inspector în

cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă Argeș - Serviciul Control Relații de

Muncă.

Apărarea recurentului

inculpat în sensul că a cumpărat pastrama de la C.V. și că a refuzat să o

primească cu titlu gratuit de la acesta, este contrazisă de convorbirea

telefonică purtată de cei doi în ziua de 7 iunie 2008 din care rezultă, nu

numai faptul că inculpatul a acceptat produsul respectiv cu titlu gratuit, ci

și faptul că i-a spus lui C.V. că el efectuează controale pe zona respectivă și

că o să aibă "grijă" de acesta.

Relevante sunt

pasajele din convorbirea telefonică sus-menționată în care recurentul inculpat

îi cere lui C.V. "…. niște pastramă", îl întreabă "cât e

prețul", acesta din urmă îi răspunde "Hai domne, ….! Lăsați!",

"Hai domne lasă că, m-ajutați și pă mine, vorba ăluia, mai …. țineți și

dumneavoastră …. cont"., "Mai aveți și dumneavoastră grijă când e

vreun control pă Albota p-aici, ori m-anunțați și pe mine, ori ….",

"Da, că mai am dracu probleme, c-am probleme cu ăștia, ….. Vine două zile

și pleacă. Hai că sun eu fata mea acum, da?", iar inculpatul îi spune,

"Păi noi suntem pe zona aia …" și își exprimă acordul de a lua

legătura cu "I.", persoana recomandată de mituitor care se afla la

magazin, el fiind plecat din localitate în momentul respectiv.

În consecință,

cererea recurenților inculpați de a se pronunța achitarea, precum și cererea

recurentului inculpat S.S. de a se dispune schimbarea încadrării juridice a

infracțiunii reținută în sarcina inculpatului A.F. din infracțiunea de luare de

mită în infracțiunea de divulgare de informații ce nu sunt date publicității

sunt nefondate.

În ce privește

individualizarea judiciară a pedepsei aplicată recurentului inculpat A.F.,

Înalta Curte constată că s-a făcut cu respectarea tuturor criteriilor prevăzute

de art. 72 C. pen. și că reeducarea acestuia se poate realiza numai prin

condamnarea sa la o pedeapsă, astfel cum au dispus instanțele de fond și de

apel.

Nu este întemeiată

cererea sus-numitului recurent inculpat de a se dispune achitarea sa pentru că

fapta pentru care a fost trimis în judecată nu prezintă gradul de pericol

social al unei infracțiuni.

Potrivit art. 18

1

alin. (2) C. pen., la stabilirea în concret a gradului de pericol social al

unei infracțiuni se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de

scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea

produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita

făptuitorului, dacă este cunoscut.

Modul și

împrejurările în care recurentul inculpat a comis fapta, caracterul repetat al

acesteia, numărul actelor materiale realizate în baza aceleiași rezoluții

infracționale, calitatea pe care o avea inculpatul la data faptelor și care îl

obliga să constate neregulile prevăzute de legislația muncii și să ia măsurile

de sancționare a agenților economici la care efectua controale pentru

neregulile constatate, sunt aspecte ce imprimă faptei gradul de pericol social

al unei infracțiuni și care fac inaplicabile dispozițiile art. 18

1

C. pen.

Circumstanțele

personale favorabile ale recurentului inculpat, nu are antecedente penale,

anterior comiterii faptei a avut o comportare bună în familie și societate, așa

cum rezultă din caracterizările depuse la dosar, au fost avute în vedere de

instanța de fond care a dispus ca acesta să nu execute pedeapsa în penitenciar,

ci în condițiile art. 86

1

C. pen. privind suspendarea executării

pedepsei sub supraveghere.

Problemele de

sănătate ale fiului minor al recurentului inculpat, invocate ca argument în

susținerea cererii de achitare pentru că fapta comisă nu prezintă gradul de

pericol social al unei infracțiuni, nu se înscriu între criteriile ce trebuie

avute în vedere de către instanța chemată să analizeze dacă sunt aplicate

prevederile art. 18

1

C. pen.

În consecință, Înalta

Curte, reținând că hotărârile pronunțate în cauză sunt legale și temeinice, va

respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații A.F. și S.S., în

conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Potrivit art. 192

alin. (2) și (4) C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata

sumei de câte 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de câte 50 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorilor

desemnați din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleși, se va suporta din

fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate

recursurile declarate de inculpații A.F. și S.S. împotriva Deciziei penale nr.

149/A din 19 decembrie 2012 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru

cauze cu minori și de familie.

Obligă recurenții

inculpați la plata sumei de câte 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de câte 50 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit

apărătorilor desemnați din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleși, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 5 iunie 2013.

Procesat de GGC - GV