ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3101/2009

Asupra recursurilor de față, Î n baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 277 din 13 iunie 2008 a Tribunalului Constanța, secția penală (după rejudecare), au fost condamnați după cum urmează: Inculpatul M.M. la : - 1 (un) an închisoare, pentru infracțiunea de luare de mită, în formă calificată, prevăzută de art. 6, din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 254 alin. (2) cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și alin. (2) și a art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen.; Inculpatul B.R.L. la : - 1 (un) an închisoare, pentru complicitate la infracțiunea de luare de mită în formă calificată, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 254 alin. (2) cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) si alin. (2) și a art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 65 alin. (3), raportat la art. 76 alin. (3) C. pen. În baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., a fost interzis inculpaților exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II -a, și lit. b) C. pen. În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor principale pe durata unui termen de încercare 3 ani, făcându-se, totodată, aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. Inculpaților Ie-a fost atrasă atenția asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 83 C. pen. A fost restituită suma de 1.500 dolari SUA denunțătoarei conform procesului-verbal din 24 aprilie 2004 al Biroului Anticorupție Constanta. În baza art. 191 alin. (1) C. proc.

pen, inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de câte 475 Ron. Pentru a se hotărî astfel, s-au reținut în esență, următoarele : In anul 2004, inculpatul M.M. ocupa funcția de șef adjunct al Biroului Vamal Port Constanța iar coinculpatul B.R.L. era asociat și administrator la SC D.F. SRL, societate care avea ca obiect de activitate prestarea de servicii de comisionar vamal. Inculpatul M.M., în calitate sa de șef adjunct al Biroului Vamal Port Constanța, în mod repetat, la data de 20 aprilie 2004, prin intermediul martorului Z.S., a pretins suma de 1.500 dolari SUA de la reprezentantul importatorului SC F.G. SRL Afumați - numita D.D.J. și, tot indirect, la data de 21 aprilie 2004, cu ajutorul inculpatului B.R.L., a primit suma pretinsă, pentru ca, în schimb, să "deblocheze" declanșarea procedurii de vămuire pentru un import de citrice, în valoare de 159.310,44 dolari SUA.

În ceea ce-l privește pe inculpatul B.R.L., s-a reținut că acesta a preluat, efectiv, de la denunțătoarea D.D.J. , la data de 21 aprilie 2004, suma de 1.500 dolari SUA, ajutându-l astfel pe coinculpatul M.M. să intre în posesia sumei pretinse, cunoscând că suma reprezintă mită. La 21 aprilie 2004, Parchetul Național Anticorupție, Serviciul Teritorial Constanta , în urma denunțului făcut de numita D.D.J. , a organizat și realizat prinderea în flagrant a inculpatului B.R.L., asupra căruia a fost găsită suma de 1.500 dolari SUA. Împotriva sentinței penale nr. 277 din 13 iunie 2008 a Tribunalului Constanța, secția penală, au declarat apel Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Constanța, și inculpații M.M.

și B.R.L. Apelul formulat de Parchet a vizat reindividualizarea pedepselor, în sensul aplicării unor pedepse mai mari și schimbarea modalității de executare a pedepsei, în sensul aplicării dispozițiilor art. 86 1 C. pen., iar cel al inculpaților viza achitarea acestora. Prin decizia penală nr. 19 P din 16 februarie 2009 Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, a dispus astfel: - a admis apelul declarat de Direcția Națională Anticorupție, Serviciu Teritorial Constanța, a fost desființată sentința apelată în parte, cu privire la individualizarea pedepselor și s-a dispus pentru ambii inculpați suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor aplicate, pe un termen de încercare de 3 ani.

Inculpații au fost obligați, pe durata termenului de încercare, să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86 3 C. pen. [lit. a)-d)]. - a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații M.M. și B.R.L. Pentru a decide astfel, instanța de apel a apreciat că din probele existente la dosar rezultă că nu se impune achitarea inculpaților întrucât aceștia se fac vinovați de săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor. Cu privire la individualizarea pedepselor, s-a apreciat că, față de calitatea inculpaților în momentul comiterii faptelor, este necesară supravegherea acestora pe o perioadă determinată, pentru a exista certitudinea că au înțeles exigențele legii penale, că se pot reintegra și, nu în ultimul rând, pentru a da o satisfacție minimă opiniei publice pentru indignarea produsă prin asemenea fapte de corupție.

Împotriva sus-arătatei decizii, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Constanța, și inculpații M.M. și B.R.L. Parchetul a solicitat reindividualizarea pedepselor, în privința atât a cuantumului cât și a modalității de executare, susținând că se impune aplicarea unor pedepse mai mari și executarea acestora n regim privativ de libertate. Inculpatul M.M. a solicitat, în principal, achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raporta la art. 10 lit. d) sau a) C. proc. pen , iar în subsidiar, menținerea deciziei recurate. Inculpatul B.R.L. a solicitat, în principal achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc.

pen , iar în subsidiar , schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de favorizare a infractorului. Recursurile nu sunt fondate. Cu privire la recursul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Constanta; Înalta Curte apreciază că instanța de apel a făcut o corectă individualizare a pedepselor aplicate inculpaților atât în privința cuantumului cât și în privința modalității de executare a acestora. În procesul de individualizare a pedepselor aplicate inculpaților, s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv, gradul de pericol social generic si concret al faptelor săvârșite, relevat de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, împrejurările concrete de săvârșire, natura infracțiunilor, urmarea produsa și scopul urmărit, precum si persoana inculpaților.

Cât privește individualizarea modalității de executare a pedepsei aplicate, Înalta Curtea apreciază că scopul educativ și preventiv al acesteia va putea fi atins chiar dacă nu va fi executată în regim de detenție, având în vedere că, chiar în situația în care faptele comise prezintă un grad relativ ridicat de pericol social, conduita anterioară și persoana inculpaților ,care sunt la primul conflict cu legea penală și care au un nivel de instruire care le permite capacitatea de apreciere a conduitei în viitor, determină instanța să considere posibilă îndreptarea lor fără executarea efectivă a pedepsei. În consecință, Înalta Curte apreciază că nu se impune nici majorarea pedepselor aplicate inculpaților și nici schimbarea modalității de executare a acestora.

În recursurile inculpaților Din examinarea întregului dosar al cauzei și a considerentelor hotărârilor pronunțate la fond și în apel rezultă că în mod corect instanța de fond - confirmată de instanța de apel - a reținut că inculpații se fac vinovați de săvârșirea faptelor pentru care au fost condamnați. Susținerile inculpaților, în sensul că, în mod greșit, au fost condamnați, întrucât faptei reținute în sarcina fiecăruia i-ar lipsi unul din elementele constitutive ale infracțiunii sau că fapta nu există , nu sunt fondate. Astfel, a rezultat că, printr-o acțiune conjugată, la cererea inculpatului M.M., șef adjunct la Biroul Vamal Constanța- funcționar cu atribuții de control, inculpatul B.R.L.

a primit suma de 1500 dolari SUA de la numita D.D.J. pentru realizarea procedurii de vămuire, fapte care întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, respectiv, complicitate la infracțiunea de luare de mită. Cererea inculpatului B.R.L. de schimbarea a încadrării juridice din complicitate la infracțiunea de luare de mită în infracțiunea de favorizare a infractorului, cerere formulată pentru prima dată în recurs, nu poate fi primită. Pentru a fi în prezența infracțiunii de favorizare a infractorului este necesar ca ajutorul dat să aibă loc ulterior săvârșirii infracțiunii "principale ", fără o înțelegere stabilită înainte. Din probele dosarului rezultă însă că inculpatul B.R.L.

este cel care a preluat efectiv, a de la denunțătoarea suma de 1.500 dolari SUA, pe care a remis-o, apoi, inculpatului M.M., înlesnindu-i acestuia "accesul" la folosul ce nu i se cuvenea. Față de considerentele ce precedă și avându-se în vedere și faptul că, verificându-se din oficiu, decizia atacată în raport cu prevederile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen, nu se identifică existenta altor motive care să ducă la casare, urmează ca recursurile declarate în cauză - de Parchetul și de inculpați să fi respinse, ca nefondate, în temeiul art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. , cu obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, potrivit dispozitivului. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticoruptie - Serviciul Teritorial Constanța și de inculpații M.M. și B.R.L. împotriva deciziei penale nr. 19 P din 16 februarie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie. Obligă recurenții intimați inculpați la plata sumei de câte 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 50 lei, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 2 octombrie 2009.