ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6703/2004

Asupra recursurilor penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 111 din 27 februarie 2004, Tribunalul Constanța a respins, ca nefondată, cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpata N.E., prin apărător. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpata N.E., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 288 alin. (2) C. pen., combinat cu art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000. În baza art. 254 C. pen., combinat cu art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, pentru luare de mită, a condamnat pe inculpata N.E. la pedeapsa de 3 ani închisoare. În baza art. 254 C. pen., combinat cu art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, pentru luare de mită, a condamnat pe inculpata C.M.

la pedeapsa de 3 ani închisoare. În baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate inculpatelor N.E. și C.M. În baza art. 82 C. pen., a stabilit termen de încercare de câte 5 ani pentru fiecare inculpată, termen compus din cuantumul pedepsei închisorii aplicate, la care se adaugă un interval de timp de 2 ani. În baza art. 359 C. proc. pen., a atras atenția inculpatelor N.E. și C.M. asupra dispozițiilor art. 83 C. pen., care prevăd consecințele ce decurg din săvârșirea unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare. În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedepsele aplicate inculpatelor perioada arestării preventive cu începere de la data de 25 aprilie 2003 și până la data de 20 iunie 2003, pentru fiecare inculpată.

În baza art. 348 C. proc. pen., a dispus desființarea înscrisurilor falsificate de către inculpata N.E. În baza art. 255 alin. (5) C. proc. pen., a dispus restituirea către numitul I.D. a sumei de 500 dolari S.U.A., în bancnote de câte 100 dolari S.U.A,, depuse la registrul de corpuri delicte al Tribunalului Constanța la poziția nr. 39/2003, conform procesului verbal din 22 mai 2003. În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat inculpatele N.E. și C.M. la plata sumei de câte 4.700.000 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că inculpata C.M., ce avea calitatea de consilier-inspector în cadrul D.M.S.S. Constanța, a pretins și primit la 25 aprilie 2003, suma de 500 dolari S.U.A.

de la reprezentantul SC M.S. SRL, din care 200 dolari S.U.A. au fost înmânați și primiți de colega sa, inculpata N.E., în scopul de a fi absolvit de aplicarea unei amenzi pentru neplata în termen a obligațiilor către stat. În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 288 alin. (2) C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, reținută prin rechizitoriu în sarcina inculpatei N.E., respectiv împrejurarea potrivit cu care a procedat la înscrierea în fals, în cuprinsul proceselor verbale tipizate a datelor, altele decât cele reale, cu privire la termenul de virare a sumelor privind contribuția la asigurările de stat, pensii suplimentare și șomaj, vizând perioada 1999 la zi, s-a constatat că formularele tipizate care au fost lăsate spre completare celor 2 contabile de la SC M.S.

SRL, provin de la D.M.S.S. Constanța, instituție care face parte din categoria celor prevăzute de art. 145 C. pen., dar nu întrunesc condițiile prevăzute de lege pentru a fi considerate înscrisuri oficiale, întrucât nu sunt ștampilate și nici semnate, situație în care s-a dispus achitarea acesteia.

Situația de fapt și vinovăția inculpatelor au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv declarațiile inculpatelor, declarațiile martorilor B.C., B.P., M.O., P.A., T.O.M., I.D., procesul verbal de consemnare a denunțului încheiat la 25 aprilie 2003, procesul verbal încheiat la 25 aprilie 2003 privind tratarea bancnotelor cu substanță chimică magnetică fluorescentă, procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante încheiat la 25 aprilie 2003, situațiile privind calcularea, reținerea și virarea contribuțiilor pentru șomaj, pensie suplimentară, asigurări sociale, planșe fotografice privind aspecte de la flagrantul la infracțiunea de luare de mită realizat la 25 aprilie 2003. Fiind audiate în cursul urmăririi penale, inculpatele nu au recunoscut săvârșirea faptelor, atitudine pe care și-au menținut-o și în faza de cercetare judecătorească.

Împotriva sentinței penale nr. 111 din 27 februarie 2004 a Tribunalului Constanța au declarat apel P.N.A. – Serviciul Anticorupție Constanța și inculpatele C.M. și N.E. Prin decizia penală n.138/ P din 25 iunie 2004, Curtea de Apel Constanța a admis apelul declarat de P.N.A., a desființat în parte sentința atacată, în sensul că a aplicat inculpatelor C.M. și N.E. , pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe o perioadă de 2 ani fiecare, menținând celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. Prin aceeași decizie, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpate, reținând că instanța de fond a stabilit corect, pe baza probelor administrate, atât situația de fapt, cât și vinovăția inculpatelor și a individualizat corespunzător pedepsele aplicate.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs P.N.A. pentru greșita achitare a inculpatei N.E., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 288 alin. (2) C. pen., combinat cu art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 și greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpatelor sub aspectul modalității de executare, întrucât s-a dispus suspendarea condiționată a executării acestora în condițiile art. 81 C. pen., în loc de suspendarea condiționată a executării pedepselor sub supraveghere în condițiile art. 86 1 C. pen. și inculpatele C.M. și N.E. pentru cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 12 C. proc. pen., solicitând achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc.

pen., susținând că lipsește latura subiectivă a infracțiunii, respectiv intenția. Recursurile sunt nefondate. Analizând decizia atacată, în raport de probele dosarului, Curtea constată că situația de fapt a fost corect reținută, vinovăția ambelor inculpate pe deplin dovedită, fiind susținută de ansamblul materialului probator administrat în cauză, iar pedepsele aplicate, just individualizate. Astfel, cât privește primul motiv de recurs invocat de parchet vizând infracțiunea prevăzută de art. 288 alin. (2) C. pen., combinat cu art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, se constată că cele 2 condiții cerute de art. 152 alin. (2) C. pen., respectiv existența unui act scris care, prin natura lui, să producă consecințe juridice și ca înscrisul să emane ori să aparțină unei unități din cele prevăzute de art. 145 C. pen., nu sunt întrunite în cauză.

Formularele tipizate privind situațiile de plată a contribuțiilor la asigurările sociale au fost rectificate conform celor spuse de inculpata N.E. și aduse la sediul D.M.S.S. Constanța, fără a mai fi semnate și nici ștampilate, pentru a putea produce consecințe juridice, întrucât controlul nu a mai fost finalizat, drept urmare a constatării infracțiunii flagrante. Ca urmare, în mod legal, atât prima instanță, cât și instanța de control judiciar au dispus, respectiv menținut, achitarea acesteia. Cât privește al doilea motiv de recurs, se constată că individualizarea pedepselor s-a realizat potrivit criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen.

și avându-se în vedere pericolul social al infracțiunii săvârșite, modalitatea de desfășurare a faptei, urmările produse, persoana și conduita inculpatelor, vârsta, pregătirea profesională, lipsa antecedentelor penale, situația familială, precum și starea de sănătate, aspecte față de care, în mod corect prima instanță a apreciat, iar instanța de control judiciar a menținut faptul că scopul educativ al pedepselor prevăzut de art. 52 C. pen., poate fi atins chiar și fără executarea acestora în regim de detenție, stabilind că sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 81 C. pen., motiv pentru care nu se impune reindividualizarea acestora prin aplicarea dispozițiilor art. 86 1 C. pen. Analizând decizia atacată prin prisma motivului de recurs invocat de ambele inculpate se constată că apărarea acestora, în sensul că infracțiunii reținute în sarcina lor îi lipsește latura subiectivă este neîntemeiată, deoarece, așa cum rezultă din probele de la dosar, C.M.

a pretins de la reprezentanții societății, cu ocazia discuției avute cu aceștia în holul clădirii D.M.S.S., 500 dolari S.U.A. pentru a proces verbal de control fără a menționa eventualele întârzieri la plată și a primit de la martora P.A. suma cerută, din care 200 dolari S.U.A. au fost dați colegei sale N.E., cu care, de altfel, efectua controlul societății, iar 100 dolari S.U.A. au fost găsiți asupra altei persoane. Astfel, după sesizarea organelor de poliție, la 25 aprilie 2003, martora P.A. s-a deplasat la sediul D.M.S.S. Constanța și a depus cei 500 dolari S.U.A. în agenda inculpatei C.M., așa cum îi ceruse aceasta. În aceeași zi, organele de poliție au descoperit 200 dolari S.U.A. în pantoful stâng al inculpatei N.E., 100 dolari S.U.A.

în buzunarul sacoului unei alte persoane aflată în birou și 200 dolari S.U.A. în agenda inculpatei C.M., iar pe mâinile celor 3 persoane s-au găsit urme de praf fluorescent, substanță ce fusese folosită la tratarea bancnotelor, cu ocazia organizării flagrantului. Pe biroul inculpatei N.E. s-au găsit situațiile privind C.A.S., pensia suplimentară și șomaj ale SC M.S.T. SRL Constanța, rectificate după modelul dat de aceasta.

Se constată astfel că este întrunit conținutul constitutiv al infracțiunii de luare de mită, astfel cum este incriminat de dispozițiile art. 254 C. pen., potrivit cu care constituie infracțiunea de luare de mită „fapta funcționarului care, direct sau indirect, pretinde ori primește bani sau alte foloase care nu i se cuvin, ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu, sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri”. În situația în care un funcționar, cum este cazul în speța de față, pretinde ori primește bani ce nu i se cuvin pentru a îndeplini sau a nu îndeplini un act privitor la îndatoririle sale de serviciu, ori în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri comite infracțiunea de luare de mită.

Mai mult, practica judiciară a decis în sensul că, consumarea faptei este pe deplin înfăptuită o dată cu realizarea oricărei din cele 4 modalități normative ale elementului material. Intrarea autorului în posesia folosului necuvenit are relevanța, din punct de vedere al consumării faptei, numai în ceea ce privește modalitatea „primirii”. Înțelegerea funcționarului cu mituitorul în sensul unei ulterioare obțineri a folosului material, efectuată înaintea sau în timpul realizării actului de serviciu, face să existe luarea de mită în forma consumată. Ca atare, după verificarea cauzei și în raport de dispozițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., recursurile nefiind fondate, Curtea urmează a le respinge conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de P.N.A. și inculpatele C.M. și N.E. împotriva deciziei penale nr. 138/ P din 25 iunie 2004 a Curții de Apel Constanța. Obligă pe recurenta inculpată C.M. să plătească statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare. Obligă pe recurenta inculpată N.E. să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. DEFINITIVĂ. Pronunțată în ședință publică, azi 13 decembrie 2004.