ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6703/2004
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6703/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursurilor penal de
față;
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 111
din 27 februarie 2004, Tribunalul Constanța a respins, ca nefondată, cererea de
schimbare a încadrării juridice formulată de inculpata N.E., prin apărător.
În baza art. 11 pct. 2 lit.
a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a
achitat pe inculpata N.E., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 288
alin. (2) C. pen., combinat cu art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.
În baza art. 254 C. pen.,
combinat cu art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, pentru luare de mită, a
condamnat pe inculpata N.E. la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 254 C. pen.,
combinat cu art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, pentru luare de mită, a
condamnat pe inculpata C.M. la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 81 C. pen., a
dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate inculpatelor
N.E. și
C.M.
În baza art. 82 C. pen., a
stabilit termen de încercare de câte 5 ani pentru fiecare inculpată, termen
compus din cuantumul pedepsei închisorii aplicate, la care se adaugă un
interval de timp de 2 ani.
În baza art. 359 C. proc.
pen., a atras atenția inculpatelor N.E. și C.M. asupra dispozițiilor art. 83 C.
pen., care prevăd consecințele ce decurg din săvârșirea unei noi infracțiuni în
cursul termenului de încercare.
În baza art. 88 C. pen., a
dedus din pedepsele aplicate inculpatelor perioada arestării preventive cu
începere de la data de 25 aprilie 2003 și până la data de 20 iunie 2003, pentru
fiecare inculpată.
În baza art. 348 C. proc.
pen., a dispus desființarea înscrisurilor falsificate de către inculpata N.E.
În baza art. 255 alin. (5)
C. proc. pen., a dispus restituirea către numitul I.D. a sumei de 500 dolari
S.U.A., în bancnote de câte 100 dolari S.U.A,, depuse la registrul de corpuri
delicte al Tribunalului Constanța la poziția nr. 39/2003, conform procesului
verbal din 22 mai 2003.
În baza art. 191 C. proc.
pen., a obligat inculpatele N.E. și C.M. la plata sumei de câte 4.700.000 lei,
fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului.
Pentru a se pronunța astfel,
instanța de fond a reținut că inculpata C.M., ce avea calitatea de
consilier-inspector în cadrul D.M.S.S. Constanța, a pretins și primit la 25
aprilie 2003, suma de 500 dolari S.U.A. de la reprezentantul SC M.S. SRL, din
care 200 dolari S.U.A. au fost înmânați și primiți de colega sa, inculpata
N.E., în scopul de a fi absolvit de aplicarea unei amenzi pentru neplata în
termen a obligațiilor către stat.
În ceea ce privește
infracțiunea prevăzută de art. 288 alin. (2) C. pen., raportat la art. 17 lit.
c) din Legea nr. 78/2000, reținută prin rechizitoriu în sarcina inculpatei
N.E., respectiv împrejurarea potrivit cu care a procedat la înscrierea în fals,
în cuprinsul proceselor verbale tipizate a datelor, altele decât cele reale, cu
privire la termenul de virare a sumelor privind contribuția la asigurările de
stat, pensii suplimentare și șomaj, vizând perioada 1999 la zi, s-a constatat
că formularele tipizate care au fost lăsate spre completare celor 2 contabile
de la SC M.S. SRL, provin de la D.M.S.S. Constanța, instituție care face parte
din categoria celor prevăzute de art. 145 C. pen., dar nu întrunesc condițiile
prevăzute de lege pentru a fi considerate înscrisuri oficiale, întrucât nu sunt
ștampilate și nici semnate, situație în care s-a dispus achitarea acesteia.
Situația de fapt și
vinovăția inculpatelor au fost stabilite pe baza materialului probator
administrat în cauză, respectiv declarațiile inculpatelor, declarațiile
martorilor B.C., B.P., M.O., P.A., T.O.M., I.D., procesul verbal de consemnare
a denunțului încheiat la 25 aprilie 2003, procesul verbal încheiat la 25
aprilie 2003 privind tratarea bancnotelor cu substanță chimică magnetică
fluorescentă, procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante încheiat
la 25 aprilie 2003, situațiile privind calcularea, reținerea și virarea
contribuțiilor pentru șomaj, pensie suplimentară, asigurări sociale, planșe
fotografice privind aspecte de la flagrantul la infracțiunea de luare de mită
realizat la 25 aprilie 2003.
Fiind audiate în cursul
urmăririi penale, inculpatele nu au recunoscut săvârșirea faptelor, atitudine
pe care și-au menținut-o și în faza de cercetare judecătorească.
Împotriva sentinței penale
nr. 111 din 27 februarie 2004 a Tribunalului Constanța au declarat apel P.N.A.
– Serviciul Anticorupție Constanța și inculpatele C.M. și
N.E.
Prin decizia penală n.138/ P
din 25 iunie 2004, Curtea de Apel Constanța a admis apelul declarat de P.N.A.,
a desființat în parte sentința atacată, în sensul că a aplicat inculpatelor
C.M. și
N.E.
, pedeapsa
complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c)
C. pen., pe o perioadă de 2 ani fiecare, menținând celelalte dispoziții ale
sentinței penale apelate.
Prin aceeași decizie, a
respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpate, reținând că instanța
de fond a stabilit corect, pe baza probelor administrate, atât situația de
fapt, cât și vinovăția inculpatelor și a individualizat corespunzător pedepsele
aplicate.
Împotriva acestei decizii au
declarat recurs P.N.A. pentru greșita achitare a inculpatei N.E., pentru
săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 288 alin. (2) C. pen., combinat cu
art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 și greșita individualizare a pedepselor
aplicate inculpatelor sub aspectul modalității de executare, întrucât s-a
dispus suspendarea condiționată a executării acestora în condițiile art. 81 C.
pen., în loc de suspendarea condiționată a executării pedepselor sub
supraveghere în condițiile art. 86
1
C. pen. și inculpatele C.M. și
N.E. pentru cazul de casare prevăzut de art. 385
9
pct. 12 C. proc.
pen., solicitând achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art.
10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., susținând că lipsește latura subiectivă a
infracțiunii, respectiv intenția.
Recursurile sunt nefondate.
Analizând decizia atacată,
în raport de probele dosarului, Curtea constată că situația de fapt a fost
corect reținută, vinovăția ambelor inculpate pe deplin dovedită, fiind
susținută de ansamblul materialului probator administrat în cauză, iar pedepsele
aplicate, just individualizate.
Astfel, cât privește primul
motiv de recurs invocat de parchet vizând infracțiunea prevăzută de art. 288
alin. (2) C. pen., combinat cu art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000,
se constată că cele 2 condiții cerute de art. 152 alin. (2) C. pen., respectiv
existența unui act scris care, prin natura lui, să producă consecințe juridice
și ca înscrisul să emane ori să aparțină unei unități din cele prevăzute de
art. 145 C. pen., nu sunt întrunite în cauză.
Formularele tipizate privind
situațiile de plată a contribuțiilor la asigurările sociale au fost rectificate
conform celor spuse de inculpata N.E. și aduse la sediul D.M.S.S. Constanța,
fără a mai fi semnate și nici ștampilate, pentru a putea produce consecințe
juridice, întrucât controlul nu a mai fost finalizat, drept urmare a
constatării infracțiunii flagrante.
Ca urmare, în mod legal,
atât prima instanță, cât și instanța de control judiciar au dispus, respectiv
menținut, achitarea acesteia.
Cât privește al doilea motiv
de recurs, se constată că individualizarea pedepselor s-a realizat potrivit
criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. și avându-se în vedere pericolul
social al infracțiunii săvârșite, modalitatea de desfășurare a faptei, urmările
produse, persoana și conduita inculpatelor, vârsta, pregătirea profesională,
lipsa antecedentelor penale, situația familială, precum și starea de sănătate,
aspecte față de care, în mod corect prima instanță a apreciat, iar instanța de
control judiciar a menținut faptul că scopul educativ al pedepselor prevăzut de
art. 52 C. pen., poate fi atins chiar și fără executarea acestora în regim de
detenție, stabilind că sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 81 C. pen.,
motiv pentru care nu se impune reindividualizarea acestora prin aplicarea
dispozițiilor art. 86
1
C. pen.
Analizând decizia atacată
prin prisma motivului de recurs invocat de ambele inculpate se constată că
apărarea acestora, în sensul că infracțiunii reținute în sarcina lor îi
lipsește latura subiectivă este neîntemeiată, deoarece, așa cum rezultă din
probele de la dosar, C.M. a pretins de la reprezentanții societății, cu ocazia
discuției avute cu aceștia în holul clădirii D.M.S.S., 500 dolari S.U.A. pentru
a proces verbal de control fără a menționa eventualele întârzieri la plată și a
primit de la martora P.A. suma cerută, din care 200 dolari S.U.A. au fost dați
colegei sale N.E., cu care, de altfel, efectua controlul societății, iar 100
dolari S.U.A. au fost găsiți asupra altei persoane.
Astfel, după sesizarea
organelor de poliție, la 25 aprilie 2003, martora P.A. s-a deplasat la sediul
D.M.S.S. Constanța și a depus cei 500 dolari S.U.A. în agenda inculpatei C.M.,
așa cum îi ceruse aceasta.
În aceeași zi, organele de
poliție au descoperit 200 dolari S.U.A. în pantoful stâng al inculpatei N.E.,
100 dolari S.U.A. în buzunarul sacoului unei alte persoane aflată în birou și
200 dolari S.U.A. în agenda inculpatei C.M., iar pe mâinile celor 3 persoane
s-au găsit urme de praf fluorescent, substanță ce fusese folosită la tratarea
bancnotelor, cu ocazia organizării flagrantului.
Pe biroul inculpatei N.E.
s-au găsit situațiile privind C.A.S., pensia suplimentară și șomaj ale SC
M.S.T. SRL Constanța, rectificate după modelul dat de aceasta.
Se constată astfel că este
întrunit conținutul constitutiv al infracțiunii de luare de mită, astfel cum
este incriminat de dispozițiile art. 254 C. pen., potrivit cu care constituie
infracțiunea de luare de mită „fapta funcționarului care, direct sau indirect,
pretinde ori primește bani sau alte foloase care nu i se cuvin, ori acceptă
promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini,
a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle
sale de serviciu, sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri”.
În situația în care un
funcționar, cum este cazul în speța de față, pretinde ori primește bani ce nu i
se cuvin pentru a îndeplini sau a nu îndeplini un act privitor la îndatoririle
sale de serviciu, ori în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri
comite infracțiunea de luare de mită.
Mai mult, practica judiciară
a decis în sensul că, consumarea faptei este pe deplin înfăptuită o dată cu
realizarea oricărei din cele 4 modalități normative ale elementului material.
Intrarea autorului în posesia folosului necuvenit are relevanța, din punct de
vedere al consumării faptei, numai în ceea ce privește modalitatea „primirii”.
Înțelegerea funcționarului cu mituitorul în sensul unei ulterioare obțineri a
folosului material, efectuată înaintea sau în timpul realizării actului de
serviciu, face să existe luarea de mită în forma consumată.
Ca atare, după verificarea
cauzei și în raport de dispozițiile art. 385
9
alin. (3) C. proc.
pen., recursurile nefiind fondate, Curtea urmează a le respinge conform art.
385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând și dispozițiile art.
192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate,
recursurile declarate de P.N.A. și inculpatele
C.M. și N.E.
împotriva deciziei penale nr. 138/ P din 25
iunie 2004 a Curții de Apel Constanța.
Obligă pe recurenta
inculpată C.M. să plătească statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli
judiciare.
Obligă pe recurenta
inculpată N.E. să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli
judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea
din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință
publică, azi 13 decembrie 2004.