ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 324/2006

Asupra contestației la executare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia penală nr. 4940 din 4 noiembrie 2003, Înalta Curte de Casație și Justiție a casat sentința penală nr. 242 din 1 aprilie 2003 a Tribunalului Timiș și decizia penală nr. 232 din 19 iunie 2003 a Curții de Apel Timișoara, cu privire la individualizarea pedepselor și modul de executare al acestora. În ce privește inculpata P.D.: A înlăturat dispozițiile art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. și sporul de pedeapsă de 2 luni închisoare.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., în pedepsele componente de: - 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen.; - 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pentru săvârșirea complicității la luare de mită, prevăzută de art. 26 raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. În baza art. 254 alin. (1) C. pen., a condamnat pe inculpata P.D. la pedeapsa de 3 ani închisoare. În baza art. 26 raportat la art. 254 alin. (1) C. pen., a condamnat pe inculpata P.D.

la pedeapsa de 3 ani închisoare. Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele, urmând ca, în final, inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare. Conform art. 86 1 C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatei pe durata unui termen de încercare de 5 ani. Conform art. 86 3 C. pen., a stabilit pentru inculpată următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la judecătorul desemnat cu supravegherea în prima zi lucrătoare a fiecărei luni; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

A înlăturat art. 71 și art. 64 C. pen. A făcut aplicarea art. 359 C. proc. pen., și a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen. Împotriva acestei decizii, condamnata a formulat contestație la executare întemeiată pe dispozițiile art. 461 C. proc. pen., prin care a solicitat a se modifica dispoziția cu privire la data când trebuie să se prezinte la judecătorul desemnat cu supravegherea, dat fiind că lucrează cu contract de muncă pe durată nedeterminată în Italia și declararea lunară în țară îi creează probleme financiare și la locul de muncă. Examinând cauza se constată următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 461 lit. d) C. proc. pen., contestația contra executării hotărârii penale se poate face când se invocă, printre altele (amnistie, prescripție, grațiere) orice alt incident ivit în cursul executării.

Condamnata a depus la dosar, tradus din limba italiană în limba română, un act intitulat contract individual de muncă subordonată din care rezultă că desfășoară o muncă la domiciliu, 4,30 ore pe zi, pe durată nedeterminată, data încheierii actului este 26 ianuarie 2004. Contestația la executare este nefondată pentru următoarele considerente: Când instanța de judecată s-a orientat la aplicarea dispozițiilor art. 86 1 C. pen., a avut în vedere împrejurarea că sunt îndeplinite condițiile de aplicare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere. În același timp, făcând aplicarea dispozițiilor art. 86 3 care prevăd măsurile de supraveghere și obligațiile condamnatului, instanța a apreciat că, printre alte obligații, condamnata trebuie să se supună și măsurii de supraveghere prevăzută la lit. a) a art. 86 3 C. pen., apreciind că stabilind această frecvență a prezentării la judecătorul desemnat cu supravegherea numai astfel se poate atinge scopul pedepsei.

Pe de altă parte este de observat că încheierea contractului a intervenit ulterior hotărârii de condamnare, aceasta fiind opțiunea condamnatei în deplină cunoștință de cauză cu privire la obligațiile stabilite de instanță. În raport de textul de lege ce reglementează contestația la executare prevăzută de art. 461 lit. d) C. proc. pen., prin prisma motivelor invocate și a probatoriului administrat se poate conchide că motivul invocat de condamnată nu este de natură a justifica admiterea contestației la executare, el neechivalând cu un „incident ivit în cursul executării” în sensul prevăzut de dispozițiile legale mai sus citate. Așa fiind, se va respinge, ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatoarea P.D.

împotriva deciziei penale nr. 4940 din 4 noiembrie 2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatoarea P.D. împotriva deciziei penale nr. 4940 din 4 noiembrie 2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Obligă pe contestatoare să plătească statului suma de 80 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 ianuarie 2006.