ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 324/2006

Asupra contestației la executare de

față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 4940 din 4

noiembrie 2003, Înalta Curte de Casație și Justiție a casat sentința penală nr.

242 din 1 aprilie 2003 a Tribunalului Timiș și decizia penală nr. 232 din 19

iunie 2003 a Curții de Apel Timișoara, cu privire la individualizarea

pedepselor și modul de executare al acestora.

În ce privește inculpata P.D.:

A înlăturat dispozițiile art. 33 lit.

a) și art. 34 lit. b) C. pen. și sporul de pedeapsă de 2 luni închisoare.

A descontopit pedeapsa rezultantă de

3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a),

b) și c) C. pen., în pedepsele componente de:

- 3 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pentru

săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C.

pen.;

- 3 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pentru

săvârșirea complicității la luare de mită, prevăzută de art. 26 raportat la art.

254 alin. (1) C. pen.

În baza art. 254 alin. (1) C. pen.,

a condamnat pe inculpata P.D. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 26 raportat la art. 254

alin. (1) C. pen., a condamnat pe inculpata P.D. la pedeapsa de 3 ani

închisoare.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., a contopit pedepsele, urmând ca, în final, inculpata să execute

pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

Conform art. 86

1

C. pen.,

a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare

aplicată inculpatei pe durata unui termen de încercare de 5 ani.

Conform art. 86

3

C. pen.,

a stabilit pentru inculpată următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la judecătorul

desemnat cu supravegherea în prima zi lucrătoare a fiecărei luni;

b) să anunțe, în prealabil, orice

schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care

depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice

schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură

a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

A înlăturat art. 71 și art. 64 C.

pen.

A făcut aplicarea art. 359 C. proc.

pen., și a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 86

4

C.

pen.

Împotriva acestei decizii,

condamnata a formulat contestație la executare întemeiată pe dispozițiile art. 461

C. proc. pen., prin care a solicitat a se modifica dispoziția cu privire la

data când trebuie să se prezinte la judecătorul desemnat cu supravegherea, dat

fiind că lucrează cu contract de muncă pe durată nedeterminată în Italia și

declararea lunară în țară îi creează probleme financiare și la locul de muncă.

Examinând cauza se constată

următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 461 lit.

d) C. proc. pen., contestația contra executării hotărârii penale se poate face

când se invocă, printre altele (amnistie, prescripție, grațiere) orice alt

incident ivit în cursul executării.

Condamnata a depus la dosar, tradus

din limba italiană în limba română, un act intitulat contract individual de

muncă subordonată din care rezultă că desfășoară o muncă la domiciliu, 4,30 ore

pe zi, pe durată nedeterminată, data încheierii actului este 26 ianuarie 2004.

Contestația la executare este nefondată

pentru următoarele considerente:

Când instanța de judecată s-a

orientat la aplicarea dispozițiilor art. 86

1

C. pen., a avut în

vedere împrejurarea că sunt îndeplinite condițiile de aplicare a suspendării

executării pedepsei sub supraveghere.

În același timp, făcând aplicarea

dispozițiilor art. 86

3

care prevăd măsurile de supraveghere și

obligațiile condamnatului, instanța a apreciat că, printre alte obligații,

condamnata trebuie să se supună și măsurii de supraveghere prevăzută la lit. a)

a art. 86

3

C. pen., apreciind că stabilind această frecvență a

prezentării la judecătorul desemnat cu supravegherea numai astfel se poate

atinge scopul pedepsei.

Pe de altă parte este de observat că

încheierea contractului a intervenit ulterior hotărârii de condamnare, aceasta

fiind opțiunea condamnatei în deplină cunoștință de cauză cu privire la

obligațiile stabilite de instanță.

În raport de textul de lege ce

reglementează contestația la executare prevăzută de art. 461 lit. d) C. proc.

pen., prin prisma motivelor invocate și a probatoriului administrat se poate

conchide că motivul invocat de condamnată nu este de natură a justifica

admiterea contestației la executare, el neechivalând cu un „incident ivit în

cursul executării” în sensul prevăzut de dispozițiile legale mai sus citate.

Așa fiind, se va respinge, ca

nefondată, contestația la executare formulată de contestatoarea P.D. împotriva

deciziei penale nr. 4940 din 4 noiembrie 2003 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația

la executare formulată de contestatoarea P.D. împotriva deciziei penale nr. 4940

din 4 noiembrie 2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Obligă pe contestatoare să plătească

statului suma de 80 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

19 ianuarie 2006.