ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 386/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 161 din 11 august 2004, Tribunalul Buzău a condamnat pe inculpata S.G.D. la: - 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; - 3 ani închisoare, pentru infracțiunea de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000; - 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pentru infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000; - 3 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen.

Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., i s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare, care a fost sporită cu 6 luni, în final dispunându-se să execute 6 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. În temeiul art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., din momentul rămânerii definitive a hotărârii și până la terminarea executării pedepsei. Conform art. 350 C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatei și în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă a acesteia începând cu data de 15 martie 2004 la zi.

Inculpata a fost obligată să restituie denunțătorului P.R. echivalentul în lei a sumei de 3.200 Euro la data executării obligației și să plătească părții civile S.S. suma de 10.000.000 lei despăgubiri civile, iar părții civile O.E., suma de 4.200.000 lei, cu același titlu. Inculpata a mai fost obligată la 30.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, în perioada august 2003 – ianuarie 2004, inculpata S.G.D., în calitate de referent de specialitate în cadrul C.R.R.C. și membru în C.C. din cadrul sucursalei C.E.C. Buzău, a comis trei infracțiuni de corupție și o înșelăciune. Astfel, în luna august 2003, P.R. a luat hotărârea să achiziționeze un imobil situat în Buzău, proprietatea lui F.G.

După negocieri, cei doi au stabilit ca preț al tranzacției suma de 1.800.000.000 lei, din care, P.R. a achitat în avans suma de 480.000.000 lei, între părți fiind încheiat un precontract în care au fost menționate ca sume ale vânzării-cumpărării un avansa de 145.000.000 lei și prețul imobilului de 1.445.000.000 lei. Acest precontract a fost încheiat la data de 8 august 2003, stabilindu-se termen pentru perfectarea tranzacției data de 23 septembrie 2003. Una din clauzele precontractului stipula că în cazul în care cumpărătorul nu-și respectă obligațiile pierde dreptul de înapoiere a acontului dat. Pentru achitarea prețului integral, motivează instanța, P.R. urma să vândă un imobil situat în Buzău, dar perioada fiind foarte scurtă, denunțătorul P.R.

s-a hotărât să contracteze un împrumut de la sucursala C.E.C. Buzău și prin intermediul martorului U.M.G. a cunoscut-o pe inculpata S.G.D. Încă de la început, aceasta i-a comunicat denunțătorului că face parte din C.C. și că îl poate ajuta să obțină creditul în sumă de 1.300.000.000 lei și i-a solicitat, inițial, suma de 1.000 Euro. La această discuție au participat martorii U.M.G. și D.C.G., iar inculpata i-a comunicat denunțătorului actele care erau necesare. Tribunalul a mai constatat că, în perioada următoare, după întocmirea documentației de către U.M.G., inculpata, contactată telefonic de P.R., s-a prezentat la sediul societății acestuia și primind documentația a solicitat, în plus față de suma inițială, 500 Euro cu motivarea că pretențiile membrilor C.C.

sunt mai mari. În aceeași zi, în prezența celor doi martori P.R. i-a înmânat lui S.G.D. 1.500 dolari S.U.A., adică suma de 49.600.000 lei, după care aceasta a pretins și diferența până la contravaloarea a 1.500 Euro, menționând că așa a fost înțelegerea inițială. În ziua următoare inculpata a revenit la sediul SC I.A. SRL, firmă administrată de denunțător și a primit de la acesta suma de 6.000.000 lei, în prezența martorului D.C.G. După o săptămână inculpata s-a prezentat din nou la firmă și i-a solicitat lui P.R. încă 500 Euro, cu motivația că persoanele din conducerea C.E.C. sunt nemulțumiți de suma oferită. Denunțătorul, reține prima instanță, a luat hotărârea să înregistreze audio-video discuția cu inculpata pentru a avea o dovadă cu sumele pretinse și remise acesteia, fapt realizat ulterior la sediul societății sale, în prezența celor doi martori.

Deoarece P.R. era presat de timp și se temea că pierde arvuna, a acceptat cererea inculpatei și în prezența martorilor U.M.G. și D.C.G. i-a înmânat încă 500 Euro. Speculând temerea acestuia, inculpata, folosind aceleași argumente, l-a determinat că mai dea 500 Euro și, altădată, 400 Euro. Instanța de fond a mai constatat că la data de 17 septembrie 2003, denunțătorul împreună cu soția sa P.G., pe numele căreia a fost solicitat creditul, s-au deplasat la sucursala C.E.C. Buzău, unde S.G.D. i-a prezentat consilierului de credite M.G. ca fiind cunoștințe ale sale și cu rugămintea de a se ocupa cu precădere de analiza documentelor și întocmirea referatului cu propunere favorabilă de acordare a creditului.

Inculpata a luat din biroul său dosarul ce conținea documentele necesare acordării creditului și l-a înmânat martorei M.G., în aceeași zi P.R. primind numărul de înregistrare. Anterior depunerii dosarului, S.G.D. l-a contactat pe martorul R.N., evaluator în cadrul sucursalei C.E.C. rugându-l să întocmească raportul de expertiză tehnică privind evaluarea imobilului ce urma a fi achiziționat de P.R., iar la data de 20 august 2003 acesta l-a examinat și a întocmit raportul. Cu ocazia primirii documentelor, în ziua de 17 septembrie 2003, M.G. a întocmit referatul de acordate a creditului și fișa scoring de stabilire a bonității clientului. Referatul de credit a fost avizat favorabil de șefa biroului credite, P.C., iar fișa de scoring a fost verificată și avizată de inculpată.

La data de 19 septembrie 2003, dosarul de credit a fost supus aprobării C.C. alcătuit din cinci persoane din care făcea parte și inculpata. Acordarea creditului a fost susținută de S.G., S.G.D. și F.G. cu argumentele că sunt întrunite condițiile prevăzute de norme, iar garanțiile aduse sunt suficiente. Cei care s-au opus au fost I.Șt. și S.A. care au invocat că sumele salariale menționate în adeverințele solicitantului și ale giranților nu sunt reale, fiind majorate intenționat pentru obținerea creditului. Tribunalul a mai reținut că în aceeași zi, au fost încheiate și autentificate la Biroul Notarului Public V.V., atât contractul de vânzare-cumpărare privind imobilul, precum și contractul de ipotecă.

În momentul perfectării contractelor la notariat a fost de față și inculpata S.G.D., care a pretins și primit de la P.R. încă 600 Euro, din care 100 Euro, cu justificarea că sunt destinați juristului S.G., iar 500 Euro membrilor comitetului de credite. După ce a primit creditul, denunțătorul, realizând că l-a obținut legal și că inculpata nu l-a ajutat, a contactat-o și i-a solicitat restituirea sumei de 4.000 Euro. După mai multe insistențe și după ce P.R. i-a prezentat inculpatei caseta audio-video, aceasta i-a restituit în luna decembrie 2003, în două rânduri sumele de 600 Euro și 7.000.000 lei. Prima instanță a mai constatat că, întrucât inculpata nu i-a restituit denunțătorului banii, acesta a sesizat conducerii sucursalei C.E.C.

Buzău cele de mai sus, după care a fost contactat de S.G.D. care l-a rugat să-și retragă sesizarea, discuția fiind înregistrată de P.R., caseta fiind predată organelor de poliție. O altă infracțiune a fost reținută de tribunal ca fiind comisă de inculpată în cursul lunii noiembrie 2003. Denunțătoarea S.S. a hotărât împreună cu soțul său S.S. să cumpere un apartament în municipiul Buzău. Prin intermediul SC I.A. SRL Buzău, denunțătoarea a încheiat un precontract de vânzare-cumpărare a unui apartament cu vânzătorul Z.G. căruia i-a oferit un avans de 31.000.000 lei, urmând ca în termen de 30 de zile să achite prețul integral dintr-un credit pe care urma să-l contracteze. În situația în care S.S.

un respecta termenul de achitare a prețului, pierdea acontul. După mai multe încercări de obținere a creditului de la diferite bănci, denunțătoarea s-a adresat sucursalei C.E.C. Buzău, fiind consiliată de martora G.T. Denunțătoarea s-a deplasat de mai multe ori la C.E.C. Buzău pentru completarea sau refacerea unor acte și cu această ocazie a cunoscut-o pe inculpată, care i-a fost prezentată de martorul U.M.G., contabil la societatea lui S.S. Pentru urgentarea obținerii creditului S.G.D. i-a pretins denunțătoarei suma de 15.000.000 lei fără să menționaze cui sunt destinați banii, iar aceasta în urma discuțiilor pe care le-a avut cu soțul i-a oferit suma de 10.000.000 lei pe care a înmânat-o martorului U.M.G., la care făptuitoarea avea o datorie.

Deoarece până la data de 20 noiembrie 2003, S.S. nu a primit împrumutul, a luat legătura cu inculpata de la care a primit asigurări că va obține verificarea C.R.B. de la București și i se va acorda creditul. După această discuție, constată prima instanță, soții S. s-au deplasat la sediul SC I.A. SRL Buzău, unde s-au întâlnit cu Z.G. și P., în prezența lui P.R. și D.C.G., și au încercat să obțină o amânare pentru perfectarea actelor. Cu acest prilej, cei doi au aflat de la denunțătoare că inculpata îi promisese facilitarea obținerii creditului până la împlinirea termenului scadent, în schimbul unei sume de bani pe care deja i-o deduse. După obținerea amânării încheierii actelor la data de 24 noiembrie 2003, S.S.

a încheiat contractul de credit, iar la 27 noiembrie 2003 a obținut împrumutul solicitat. Instanța de fond a mai reținut că, în luna august 2003, G.C.E., care o cunoștea pe inculpată a luat legătura cu aceasta pentru a-i facilita obținerea unui credit în sumă de 2.000 Euro de la sucursala C.E.C. Buzău. Întrucât nu îndeplinea condițiile pentru a obține creditul, inculpata a sfătuit-o pe denunțătoare să solicite acordarea a două împrumuturi pe numele altor persoane, punându-i la dispoziție formularele necesare. G.C.E. a apelat la ajutorul soacrei sale, G.M. și al unei prietene, P.E. pe numele cărora au fost întocmite documentele care ulterior au fost depuse la sucursala C.E.C. Buzău, fiind înmânate inculpatei de denunțătoare, care a asigurat-o că într-o săptămână va obține creditele.

La începutul lunii septembrie 2003, denunțătoarea G. a fost contactată telefonic de inculpată care i-a solicitat sub formă de împrumut suma de 200 Euro, spunându-i că i-o restituie în trei zile. La rândul său G.C.E. s-a împrumutat la o prietenă, M.A. cu 150 Euro și 50 dolari S.U.A., bani pe care i-a dat inculpatei. În ziua de 17 octombrie 2003, martorele G.M. și P.E. au semnat contractele de credit și au primit banii, după ce inculpata în calitate de referent de specialitate la C.R.R.C., potrivit fișei postului, a analizat dosarul din punct de vedere al riscului de credit, avizând fișa „scoring” de stabilire a bonității clientului în cazul creditului solicitat pe numele lui G.M. După obținerea creditului, denunțătoarea s-a deplasat în repetate rânduri la inculpată, solicitându-i restituirea banilor.

În urma insistențelor aceasta i-a oferit, în luna noiembrie 2003, în două rânduri sumele de 2.500.000 lei și 3.000.000 lei, iar pentru restul sumei, la 29 februarie 2004, a primit de la inculpată prin intermediul mamei acesteia R.I.N. un aparat video-player Ultima infracțiune reținută de tribunal în sarcina inculpatei, a fost săvârșită de aceasta în cursul lunii ianuarie 2004. În luna decembrie 2003, părțile vătămate O.E. și O.F. au hotărât să obțină fiecare câte un împrumut de câte 40.000.000 lei de la C.E.C., sucursala Buzău. O.E. s-a deplasat la această sucursală unde a fost consiliată de un ofițer de credite care pe parcursul mai multor întâlniri, i-a refuzat primirea documentelor, invocând necesitatea refacerii unor acte sau completarea altora.

În luna ianuarie 2004, O.E. a întâlnit-o pe holurile sucursalei pe inculpată, care a invitat-o în biroul său și i-a cerut să-i relateze nemulțumirile, după care, i-a spus să revină cu toate actele și cu suma de 4.200.000 lei ce reprezintă comision C.E.C. și deschidere cont. În ziua următoare, O.E. s-a prezentat la C.E.C. la inculpata S.G.D., i-a înmânat ambele seturi de documente necesare obținerii creditelor, precum și suma de 4.200.000 lei. În aceste condiții inculpata a asigurat-o mincinos pe partea vătămată că într-o săptămână creditele vor fi acordate, deși nu i-a dat număr de înregistrare și nici chitanță care să ateste legalitatea primirii banilor. Inculpata, cu care partea vătămată a ținut o legătură permanentă, i-a solicitat refacerea documentației, după care, sub diverse motive a amânat-o în permanență.

Printre dosarele neînregistrate găsite în fișetul inculpatei, în ziua de 13 februarie 2004 se numără și cele ale soților O. Așadar, în urma verificărilor efectuate s-a constatat că O.E. și O.F. nu figurează cu cereri de credit înregistrate, fapt ce evidențiază intenția frauduloasă a inculpatei care a dobândit suma de 4.200.000 lei, speculând buna-credință a părților vătămate. Curtea de Apel Ploiești, prin decizia penală nr. 507 din 22 noiembrie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpată. În termen legal, decizia a fost atacată cu recurs de inculpata S.G.D., care reiterând motivele invocate în apel, a susținut în esență următoarele: Eronat instanțele au reținut vinovăția inculpatei, apreciind că mijloacele de probă înregistrările audio-video realizate de denunțătorul P.R., deși acesta nu era parte în proces, sunt interzise de lege.

În ceea ce privește infracțiunea de luare de mită a cărui denunțător este P.R. se solicită achitarea în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., deoarece declarațiile martorilor U.M.G. și D.C.G. sunt nesincere, primul fiind contabilul firmei administrate de denunțător, iar al doilea este condamnat pentru înșelăciune și locuiește la acesta. În subsidiar, dacă se reține vinovăția inculpatei pentru această faptă, se solicită schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 257 C. pen. Cât privește infracțiunea de trafic de influență, denunțător S.S., se solicită achitarea, întrucât inculpata nu a săvârșit fapta în sensul că nu a precizat în nici o împrejurare că are influență asupra vreunei persoane din conducerea C.E.C.

pentru obținerea creditului și nu a primit nici o sumă de bani. Referitor la infracțiunea de luare de mită, având ca denunțător pe G.C.E., recurenta inculpată a susținut că în mod greșit a fost condamnată pentru această faptă, întrucât o cunoștea de multă vreme pe denunțătoare, își făceau reciproc servicii și i-a solicitat suma de bani sub formă de împrumut, iar ulterior i-a restituit-o. Cu privire la ultima infracțiune de înșelăciune, inculpata a solicitat, de asemenea, achitarea sa, susținând că, în afara declarațiilor părții civile O.E., din nici o altă probă nu rezultă că a săvârșit fapta. Este adevărat că într-un fișet din biroul ei, susține inculpata, au fost găsite actele necesare împrumutului, dar la acesta aveau acces mai multe persoane și ea nu a primit nici o sumă de bani de la partea civilă.

În subsidiar recurenta a cerut reducerea pedepselor aplicate și să se dispună executarea sancțiunii rezultante la locul de muncă, în cadrul unității care și-a dat acordul scris în acest sens, întrucât nu are antecedente penale, a avut o comportare corespunzătoare înainte de săvârșirea faptelor. În recursul său inculpata, a mai susținut că în mod greșit i s-a aplicat pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe o durată de 3 ani, întrucât aceasta se stabilește numai pe lângă pedeapsa principală dacă este închisoare de cel puțin doi ani și nu pe lângă pedeapsa rezultantă aplicată conform art. 33 și art. 34 C. pen. În ceea ce privește latura civilă a cauzei, inculpata a susținut, în recurs că, eronat a fost obligată să restituie denunțătoarei S.S.

suma de 10.000.000 lei, deoarece în cazul infracțiunii de trafic de influență valorile sau orice alte bunuri se confiscă. Înalta Curte, examinând hotărârea atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, în raport de criticile formulate, constată că recursul declarat de inculpată este nefondat. Astfel, în ceea ce privește prima faptă de luare de mită, instanțele au reținut o corectă situație de fapt, în concordanță cu probele administrate, în sensul că în perioada august - septembrie 2003, inculpata a pretins și a primit de la P.R. suma totală de 4.000 Euro, pentru a-i facilita obținerea rapidă a unui credit în sumă de 1.300.000.000 lei de la sucursala C.E.C. Buzău, avizând fișa scoring de bonitate a clientului, iar ca membră în comitetul de credite a susținut și votat favorabil acordarea împrumutului.

Este adevărat că înregistrările audio-videi, efectuate de P.R., nu au fost autorizate de organul competent și ca atare nu pot fi folosite în procesul penal ca mijloc de probă, dar vinovăția inculpatei a fost dovedită cu celelalte probe administrate în cauză. Din declarațiile denunțătorului P.R. coroborate cu cele ale martorilor U.M.G. și D.C.G., care au fost de față la discuțiile purtate de inculpată cu denunțătorul, precum și la remiterea sumelor de bani pretinse de aceasta, rezultă cu certitudine că S.G.D. a primit suma totală de 4.000.000 uro pentru a facilita obținerea creditului. De asemenea, martorii M.G., consilier de credite și R.N., evaluator în cadrul sucursalei C.E.C. Buzău au declarat că inculpata l-a prezentat pe denunțător și a solicitat întocmirea rapidă a documentelor necesare obținerii creditului.

În ceea ce privește încadrarea juridică a faptei în mod just instanțele a respins cererea inculpatei de schimbare a calificării juridice în infracțiunea de trafic de influență. Din probe, rezultă că S.G.D., îndeplinirea în cadrul sucursalei C.E.C. Buzău funcția de referent de specialitate și în baza atribuțiilor de serviciu aviza fișa scoring de bonitate a clientului, iar ca membru al comitetului de credite a votat acordarea împrumutului solicitat de P.R. de la care a primit, în total 4.000 Euro. Săvârșește infracțiunea de luare de mită și funcționarul care pretinde bani sau alte foloase pentru efectuarea unui act ce constituie o parte, dintr-un act final dacă acea parte privește îndatoririle sale de serviciu și are un rol în realizarea actului final, în speță acordarea creditului solicitat de denunțător.

Așadar, instanțele au reținut corect că fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Este neîntemeiată și critica cu privire la infracțiunea de trafic de influență, denunțător S.S., pentru care în recurs s-a solicitat achitarea întrucât inculpata nu a comis fapta. Declarațiile martorilor U.M.G., D.C.G. și S.I.S. sunt edificatoare în stabilirea vinovăției inculpatei. Din conținutul lor rezultă că, în luna noiembrie 2003, inculpata a pretins 15.000.000 lei și a primit 10.000.000 lei de la S.S. în schimbul promisiunii că o va ajuta să obțină un credit, lăsând să se creadă că are influență asupra persoanelor responsabile din conducerea C.E.C.

Martorul U.M.G. a arătat că a primit de la S.S. 10.000.000 lei, la solicitarea inculpatei, în contul unei datorii pe care o avea aceasta față de el. Martorul a precizat că în momentul încasării banilor, denunțătoarea i-a spus că s-a înțeles cu inculpata asupra sumei de 10.000.000 lei în schimbul facilității obținerii creditului. Aceleași aspecte le regăsim și în depoziția martorului D.C.G. care a aflat în momentul în care S.S. a încheiat precontractul, că prețul apartamentului urma să fie plătit dintr-un credit C.E.C. a cărei obținere îi era facilitată de inculpată căreia i se deduse o sumă de bani. Martorul S.I.S. a confirmat susținerea soției sale și a precizat că pentru a i se acorda creditul, inculpata a primit 10.000.000 lei, bani care au fost dați lui U.M.G.

Așa fiind, critica formulată de recurentă cu privire la condamnarea sa pentru infracțiunea de trafic de influență este neîntemeiată. Cât privește motivul de recurs referitor la infracțiunea de luare de mită, având ca denunțător pe G.C.E., se constată că și acesta este nefondat, inculpata făcându-se vinovată de comiterea acestei fapte în sensul că în calitatea pe care o avea, a pretins sub formă de împrumut 200 Euro și a primit 150 uro și 50 dolari S.U.A. de la denunțătoare pentru acordarea a două credite de 1.000 Euro. Întrucât nu îndeplinea condițiile pentru a obține personal creditul, inculpata a sfătuit-o pe denunțătoare să solicite acordarea a 2 împrumuturi pe numele altor persoane. Astfel, cum rezultă din declarațiile martorilor G.M.

și P.E., denunțătoarea a apelat la ajutorul lor pentru a obține fiecare câte un credit de 1.000 Euro S.U.A. și au semnat contractele. La începutul lunii septembrie 2003, inculpata i-a solicitat denunțătoarei, telefonic, un împrumut de 200 Euro, iar aceasta s-a împrumutat de la martora M.A. și i-a oferit 150 Euro și 50 dolari S.U.A. și la data de 17 octombrie 2003 au fost semnate contractele de credit, martorele ridicând banii. După numeroase insistențe inculpata a restituit denunțătoarei, în două rânduri, 2.500.000 lei și 3.000.000 lei, iar pentru restul sumei a primit un aparat video prin intermediul lui R.I.N., mama făptuitoarei. Chiar dacă inculpata a solicitat și primit suma de bani sub formă de împrumut, pentru îndeplinirea unui act, fapta constituie infracțiunea de luare de mită, suma pretinsă constituind un folos în înțelesul legii, deoarece întrebuințarea lui o perioadă de timp asigura un beneficiu celui care îl deține.

Inculpata a realizat activitatea de consiliere a denunțătoarei, a analizat dosarul de credit și a avizat fișa „scoring”. Nefondat de dovedește și motivul de recurs referitor la infracțiunea de înșelăciune în sarcina inculpatei S.G.D. Din declarațiile părții vătămate O.E., coroborate cu cele ale martorilor O.F., I.V. și A.C., rezultă că în cursul lunii ianuarie 2004, sub promisiunea mincinoasă făcută părții vătămate că va obține două credite în valoare de 40.000.000 lei, a determinat-o pe aceasta să-i ofere 4.200.000 lei, cu titlu de comision C.E.C., bani pe care și i-a însușit. În raport de probele analizate se constată că faptele inculpatei sunt dovedite cu prisosință, au fost corect reținute, iar încadrările juridice sunt legale.

De asemenea, pedepsele aplicate au fost just individualizate în raport cu toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., acordându-se semnificația cuvenită atât împrejurărilor care evidențiază pericolul social al faptelor cât și datele ce caracterizează persoana făptuitoarei. Totodată, pedeapsa rezultantă este de natură să asigure, conform art. 52 C. pen., atât constrângerea și reeducarea inculpatei cât și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. La stabilirea modalității de executare a pedepsei, instanțele au ținut seama, în mod corespunzător, de criteriile sus-menționate și au apreciat corect că se impune ca sancțiunea aplicată să fie executată prin privare de libertate, iar un prin muncă astfel cum, fără temei, a solicitat inculpata, în recurs.

Este neîntemeiată și critica din recursul inculpatului, privind aplicarea pedepsei complimentare. În mod just instanța de fond i-a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, pentru infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și pe o durată de 2 ani, pentru infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, deoarece sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 65 C. pen., pedepsele principale fiind mai mari de 2 ani și legea prevede această pedeapsă pentru faptele respective. Stabilindu-se două pedepsei complimentare de aceeași natură și cu același conținut care în temeiul art. 35 alin. (3) s-a aplicat cea mai grea dintre acestea alături de pedeapsa închisorii.

Motivul de recurs invocat de inculpată prin care a susținut că eronat a fost obligată să restituie denunțătoarei S.S. suma de 10.000.000 lei, întrucât în cazul infracțiunii de trafic de influență valorile sau orice alte bunuri se confiscă, este de asemenea nefondat. Conform art. 19 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, în cazul comiterii acestor infracțiuni, banii, valorile sau orice alte bunuri care au fost date pentru a determina săvârșirea infracțiunii sau pentru a răsplăti pe infractor ori cele dobândite prin săvârșirea infracțiunii, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate și în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia, se confiscă, iar dacă bunurile nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.

Așadar, corect inculpata a fost obligată să plătească denunțătoarei suma de 10.000.000 lei pe care a primit-o de la acesta. Întrucât criticile formulate în recurs nu sunt fondate, iar din examinarea actelor dosarului nu rezultă existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) din același cod, va respinge recursul declarat de inculpată, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat. Conform art. 88 C. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, reținerea și arestarea preventivă a acesteia, începând cu data de 15 martie 2004 la zi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata S.G. împotriva deciziei penale nr. 507 din 22 noiembrie 2004 a Curții de Apel Ploiești. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei reținerea și arestarea preventivă de la 15 martie 2004 la zi. Obligă pe recurenta inculpată să plătească statului 1.200.000 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 ianuarie 2005.