ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 386/2005

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 386/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 161

din 11 august 2004, Tribunalul Buzău a condamnat pe inculpata

S.G.D.

la:

- 6 ani închisoare și 3 ani

interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.,

pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin.

(1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen.;

- 3 ani închisoare, pentru

infracțiunea de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen.,

raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000;

- 3 ani și 6 luni închisoare

și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C.

pen., pentru infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C.

pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000;

- 3 ani închisoare, pentru

comiterea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen.

Conform art. 33 lit. a),

art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., i s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai

grea de 6 ani închisoare, care a fost sporită cu 6 luni, în final dispunându-se

să execute 6 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen.,

i s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., din

momentul rămânerii definitive a hotărârii și până la terminarea executării

pedepsei.

Conform art. 350 C. proc.

pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatei și în baza art. 88

C. pen., s-a dedus din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă a acesteia

începând cu data de 15 martie 2004 la zi.

Inculpata a fost obligată să

restituie denunțătorului P.R. echivalentul în lei a sumei de 3.200 Euro la data

executării obligației și să plătească părții civile S.S. suma de 10.000.000 lei

despăgubiri civile, iar părții civile O.E., suma de 4.200.000 lei, cu același

titlu.

Inculpata a mai fost

obligată la 30.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că, în perioada august 2003 – ianuarie 2004,

inculpata S.G.D., în calitate de referent de specialitate în cadrul C.R.R.C. și

membru în C.C. din cadrul sucursalei C.E.C. Buzău, a comis trei infracțiuni de

corupție și o înșelăciune.

Astfel, în luna august 2003,

P.R. a luat hotărârea să achiziționeze un imobil situat în Buzău, proprietatea

lui F.G. După negocieri, cei doi au stabilit ca preț al tranzacției suma de

1.800.000.000 lei, din care, P.R. a achitat în avans suma de 480.000.000 lei,

între părți fiind încheiat un precontract în care au fost menționate ca sume

ale vânzării-cumpărării un avansa de 145.000.000 lei și prețul imobilului de

1.445.000.000 lei. Acest precontract a fost încheiat la data de 8 august 2003,

stabilindu-se termen pentru perfectarea tranzacției data de 23 septembrie 2003.

Una din clauzele precontractului stipula că în cazul în care cumpărătorul nu-și

respectă obligațiile pierde dreptul de înapoiere a acontului dat.

Pentru achitarea prețului

integral, motivează instanța, P.R. urma să vândă un imobil situat în Buzău, dar

perioada fiind foarte scurtă, denunțătorul P.R. s-a hotărât să contracteze un

împrumut de la sucursala C.E.C. Buzău și prin intermediul martorului U.M.G. a

cunoscut-o pe inculpata S.G.D. Încă de la început, aceasta i-a comunicat

denunțătorului că face parte din C.C. și că îl poate ajuta să obțină creditul

în sumă de 1.300.000.000 lei și i-a solicitat, inițial, suma de 1.000 Euro.

La această discuție au

participat martorii U.M.G. și D.C.G., iar inculpata i-a comunicat

denunțătorului actele care erau necesare.

Tribunalul a mai constatat

că, în perioada următoare, după întocmirea documentației de către U.M.G.,

inculpata, contactată telefonic de P.R., s-a prezentat la sediul societății

acestuia și primind documentația a solicitat, în plus față de suma inițială,

500 Euro cu motivarea că pretențiile membrilor C.C. sunt mai mari.

În aceeași zi, în prezența

celor doi martori P.R. i-a înmânat lui S.G.D. 1.500 dolari S.U.A., adică suma

de 49.600.000 lei, după care aceasta a pretins și diferența până la

contravaloarea a 1.500 Euro, menționând că așa a fost înțelegerea inițială.

În ziua următoare inculpata

a revenit la sediul SC I.A. SRL, firmă administrată de denunțător și a primit

de la acesta suma de 6.000.000 lei, în prezența martorului D.C.G.

După o săptămână inculpata

s-a prezentat din nou la firmă și i-a solicitat lui P.R. încă 500 Euro, cu

motivația că persoanele din conducerea C.E.C. sunt nemulțumiți de suma oferită.

Denunțătorul, reține prima

instanță, a luat hotărârea să înregistreze audio-video discuția cu inculpata

pentru a avea o dovadă cu sumele pretinse și remise acesteia, fapt realizat

ulterior la sediul societății sale, în prezența celor doi martori.

Deoarece P.R. era presat de

timp și se temea că pierde arvuna, a acceptat cererea inculpatei și în prezența

martorilor U.M.G. și D.C.G. i-a înmânat încă 500 Euro. Speculând temerea

acestuia, inculpata, folosind aceleași argumente, l-a determinat că mai dea 500

Euro și, altădată, 400 Euro.

Instanța de fond a mai

constatat că la data de 17 septembrie 2003, denunțătorul împreună cu soția sa

P.G., pe numele căreia a fost solicitat creditul, s-au deplasat la sucursala

C.E.C. Buzău, unde S.G.D. i-a prezentat consilierului de credite M.G. ca fiind

cunoștințe ale sale și cu rugămintea de a se ocupa cu precădere de analiza

documentelor și întocmirea referatului cu propunere favorabilă de acordare a

creditului. Inculpata a luat din biroul său dosarul ce conținea documentele

necesare acordării creditului și l-a înmânat martorei M.G., în aceeași zi P.R.

primind numărul de înregistrare.

Anterior depunerii

dosarului, S.G.D. l-a contactat pe martorul R.N., evaluator în cadrul

sucursalei C.E.C. rugându-l să întocmească raportul de expertiză tehnică

privind evaluarea imobilului ce urma a fi achiziționat de P.R., iar la data de

20 august 2003 acesta l-a examinat și a întocmit raportul. Cu ocazia primirii

documentelor, în ziua de 17 septembrie 2003, M.G. a întocmit referatul de

acordate a creditului și fișa scoring de stabilire a bonității clientului.

Referatul de credit a fost

avizat favorabil de șefa biroului credite, P.C., iar fișa de scoring a fost

verificată și avizată de inculpată.

La data de 19 septembrie

2003, dosarul de credit a fost supus aprobării C.C. alcătuit din cinci persoane

din care făcea parte și inculpata. Acordarea creditului a fost susținută de

S.G., S.G.D. și F.G. cu argumentele că sunt întrunite condițiile prevăzute de

norme, iar garanțiile aduse sunt suficiente. Cei care s-au opus au fost I.Șt.

și S.A. care au invocat că sumele salariale menționate în adeverințele

solicitantului și ale giranților nu sunt reale, fiind majorate intenționat

pentru obținerea creditului.

Tribunalul a mai reținut că

în aceeași zi, au fost încheiate și autentificate la Biroul Notarului Public

V.V., atât contractul de vânzare-cumpărare privind imobilul, precum și

contractul de ipotecă.

În momentul perfectării

contractelor la notariat a fost de față și inculpata S.G.D., care a pretins și

primit de la P.R. încă 600 Euro, din care 100 Euro, cu justificarea că sunt

destinați juristului S.G., iar 500 Euro membrilor comitetului de credite.

După ce a primit creditul,

denunțătorul, realizând că l-a obținut legal și că inculpata nu l-a ajutat, a

contactat-o și i-a solicitat restituirea sumei de 4.000 Euro. După mai multe

insistențe și după ce P.R. i-a prezentat inculpatei caseta audio-video, aceasta

i-a restituit în luna decembrie 2003, în două rânduri sumele de 600 Euro și

7.000.000 lei.

Prima instanță a mai

constatat că, întrucât inculpata nu i-a restituit denunțătorului banii, acesta

a sesizat conducerii sucursalei C.E.C. Buzău cele de mai sus, după care a fost

contactat de S.G.D. care l-a rugat să-și retragă sesizarea, discuția fiind

înregistrată de P.R., caseta fiind predată organelor de poliție.

O altă infracțiune a fost

reținută de tribunal ca fiind comisă de inculpată în cursul lunii noiembrie

apartament în municipiul Buzău.

Prin intermediul SC I.A. SRL

Buzău, denunțătoarea a încheiat un precontract de vânzare-cumpărare a unui

apartament cu vânzătorul Z.G. căruia i-a oferit un avans de 31.000.000 lei,

urmând ca în termen de 30 de zile să achite prețul integral dintr-un credit pe

care urma să-l contracteze. În situația în care S.S. un respecta termenul de

achitare a prețului, pierdea acontul.

După mai multe încercări de

obținere a creditului de la diferite bănci, denunțătoarea s-a adresat

sucursalei C.E.C. Buzău, fiind consiliată de martora G.T.

Denunțătoarea s-a deplasat

de mai multe ori la C.E.C. Buzău pentru completarea sau refacerea unor acte și

cu această ocazie a cunoscut-o pe inculpată, care i-a fost prezentată de

martorul U.M.G., contabil la societatea lui S.S. Pentru urgentarea obținerii

creditului S.G.D. i-a pretins denunțătoarei suma de 15.000.000 lei fără să

menționaze cui sunt destinați banii, iar aceasta în urma discuțiilor pe care

le-a avut cu soțul i-a oferit suma de 10.000.000 lei pe care a înmânat-o

martorului U.M.G., la care făptuitoarea avea o datorie.

Deoarece până la data de 20

noiembrie 2003, S.S. nu a primit împrumutul, a luat legătura cu inculpata de la

care a primit asigurări că va obține verificarea C.R.B. de la București și i se

va acorda creditul.

După această discuție,

constată prima instanță, soții S. s-au deplasat la sediul SC I.A. SRL Buzău,

unde s-au întâlnit cu Z.G. și P., în prezența lui P.R. și D.C.G., și au

încercat să obțină o amânare pentru perfectarea actelor. Cu acest prilej, cei

doi au aflat de la denunțătoare că inculpata îi promisese facilitarea obținerii

creditului până la împlinirea termenului scadent, în schimbul unei sume de bani

pe care deja i-o deduse.

După obținerea amânării

încheierii actelor la data de 24 noiembrie 2003, S.S. a încheiat contractul de

credit, iar la 27 noiembrie 2003 a obținut împrumutul solicitat.

Instanța de fond a mai

reținut că, în luna august 2003, G.C.E., care o cunoștea pe inculpată a luat

legătura cu aceasta pentru a-i facilita obținerea unui credit în sumă de 2.000

Euro de la sucursala C.E.C. Buzău.

Întrucât nu îndeplinea

condițiile pentru a obține creditul, inculpata a sfătuit-o pe denunțătoare să

solicite acordarea a două împrumuturi pe numele altor persoane, punându-i la

dispoziție formularele necesare.

G.C.E. a apelat la ajutorul

soacrei sale, G.M. și al unei prietene, P.E. pe numele cărora au fost întocmite

documentele care ulterior au fost depuse la sucursala C.E.C. Buzău, fiind

înmânate inculpatei de denunțătoare, care a asigurat-o că într-o săptămână va

obține creditele.

La începutul lunii

septembrie 2003, denunțătoarea G. a fost contactată telefonic de inculpată care

i-a solicitat sub formă de împrumut suma de 200 Euro, spunându-i că i-o

restituie în trei zile. La rândul său G.C.E. s-a împrumutat la o prietenă, M.A.

cu 150 Euro și 50 dolari S.U.A., bani pe care i-a dat inculpatei. În ziua de 17

octombrie 2003, martorele G.M. și P.E. au semnat contractele de credit și au

primit banii, după ce inculpata în calitate de referent de specialitate la

C.R.R.C., potrivit fișei postului, a analizat dosarul din punct de vedere al

riscului de credit, avizând fișa „scoring” de stabilire a bonității clientului

în cazul creditului solicitat pe numele lui G.M.

După obținerea creditului,

denunțătoarea s-a deplasat în repetate rânduri la inculpată, solicitându-i

restituirea banilor. În urma insistențelor aceasta i-a oferit, în luna

noiembrie 2003, în două rânduri sumele de 2.500.000 lei și 3.000.000 lei, iar

pentru restul sumei, la 29 februarie 2004, a primit de la inculpată prin

intermediul mamei acesteia R.I.N. un aparat video-player

Ultima infracțiune reținută

de tribunal în sarcina inculpatei, a fost săvârșită de aceasta în cursul lunii

ianuarie 2004.

În luna decembrie 2003,

părțile vătămate O.E. și O.F. au hotărât să obțină fiecare câte un împrumut de

câte 40.000.000 lei de la C.E.C., sucursala Buzău.

O.E. s-a deplasat la această

sucursală unde a fost consiliată de un ofițer de credite care pe parcursul mai

multor întâlniri, i-a refuzat primirea documentelor, invocând necesitatea

refacerii unor acte sau completarea altora.

În luna ianuarie 2004, O.E.

a întâlnit-o pe holurile sucursalei pe inculpată, care a invitat-o în biroul

său și i-a cerut să-i relateze nemulțumirile, după care, i-a spus să revină cu

toate actele și cu suma de 4.200.000 lei ce reprezintă comision C.E.C. și

deschidere cont. În ziua următoare, O.E. s-a prezentat la C.E.C. la inculpata

S.G.D., i-a înmânat ambele seturi de documente necesare obținerii creditelor,

precum și suma de 4.200.000 lei.

În aceste condiții inculpata

a asigurat-o mincinos pe partea vătămată că într-o săptămână creditele vor fi

acordate, deși nu i-a dat număr de înregistrare și nici chitanță care să ateste

legalitatea primirii banilor.

Inculpata, cu care partea

vătămată a ținut o legătură permanentă, i-a solicitat refacerea documentației,

după care, sub diverse motive a amânat-o în permanență.

Printre dosarele

neînregistrate găsite în fișetul inculpatei, în ziua de 13 februarie 2004 se

numără și cele ale soților O.

Așadar, în urma

verificărilor efectuate s-a constatat că O.E. și O.F. nu figurează cu cereri de

credit înregistrate, fapt ce evidențiază intenția frauduloasă a inculpatei care

a dobândit suma de 4.200.000 lei, speculând buna-credință a părților vătămate.

Curtea de Apel Ploiești, prin decizia

penală nr. 507 din 22 noiembrie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat

de inculpată.

În termen legal, decizia a

fost atacată cu recurs de inculpata S.G.D., care reiterând motivele invocate în

apel, a susținut în esență următoarele:

Eronat instanțele au reținut

vinovăția inculpatei, apreciind că mijloacele de probă înregistrările

audio-video realizate de denunțătorul P.R., deși acesta nu era parte în proces,

sunt interzise de lege.

În ceea ce privește

infracțiunea de luare de mită a cărui denunțător este P.R. se solicită

achitarea în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10

alin. (1) lit. a) C. proc. pen., deoarece declarațiile martorilor U.M.G. și

D.C.G. sunt nesincere, primul fiind contabilul firmei administrate de

denunțător, iar al doilea este condamnat pentru înșelăciune și locuiește la

acesta.

În subsidiar, dacă se reține

vinovăția inculpatei pentru această faptă, se solicită schimbarea încadrării

juridice în infracțiunea prevăzută de art. 257 C. pen.

Cât privește infracțiunea de

trafic de influență, denunțător S.S., se solicită achitarea, întrucât inculpata

nu a săvârșit fapta în sensul că nu a precizat în nici o împrejurare că are

influență asupra vreunei persoane din conducerea C.E.C. pentru obținerea

creditului și nu a primit nici o sumă de bani.

Referitor la infracțiunea de

luare de mită, având ca denunțător pe G.C.E., recurenta inculpată a susținut că

în mod greșit a fost condamnată pentru această faptă, întrucât o cunoștea de

multă vreme pe denunțătoare, își făceau reciproc servicii și i-a solicitat suma

de bani sub formă de împrumut, iar ulterior i-a restituit-o.

Cu privire la ultima

infracțiune de înșelăciune, inculpata a solicitat, de asemenea, achitarea sa,

susținând că, în afara declarațiilor părții civile O.E., din nici o altă probă

nu rezultă că a săvârșit fapta. Este adevărat că într-un fișet din biroul ei,

susține inculpata, au fost găsite actele necesare împrumutului, dar la acesta

aveau acces mai multe persoane și ea nu a primit nici o sumă de bani de la

partea civilă.

În subsidiar recurenta a

cerut reducerea pedepselor aplicate și să se dispună executarea sancțiunii

rezultante la locul de muncă, în cadrul unității care și-a dat acordul scris în

acest sens, întrucât nu are antecedente penale, a avut o comportare

corespunzătoare înainte de săvârșirea faptelor.

În recursul său inculpata, a

mai susținut că în mod greșit i s-a aplicat pedeapsa complimentară a

interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe o

durată de 3 ani, întrucât aceasta se stabilește numai pe lângă pedeapsa

principală dacă este închisoare de cel puțin doi ani și nu pe lângă pedeapsa

rezultantă aplicată conform art. 33 și art. 34 C. pen.

În ceea ce privește latura

civilă a cauzei, inculpata a susținut, în recurs că, eronat a fost obligată să

restituie denunțătoarei S.S. suma de 10.000.000 lei, deoarece în cazul

infracțiunii de trafic de influență valorile sau orice alte bunuri se confiscă.

Înalta Curte, examinând

hotărârea atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, în

raport de criticile formulate, constată că recursul declarat de inculpată este

nefondat.

Astfel, în ceea ce privește

prima faptă de luare de mită, instanțele au reținut o corectă situație de fapt,

în concordanță cu probele administrate, în sensul că în perioada august -

septembrie 2003, inculpata a pretins și a primit de la P.R. suma totală de

4.000 Euro, pentru a-i facilita obținerea rapidă a unui credit în sumă de

1.300.000.000 lei de la sucursala C.E.C. Buzău, avizând fișa scoring de

bonitate a clientului, iar ca membră în comitetul de credite a susținut și

votat favorabil acordarea împrumutului.

Este adevărat că înregistrările

audio-videi, efectuate de P.R., nu au fost autorizate de organul competent și

ca atare nu pot fi folosite în procesul penal ca mijloc de probă, dar vinovăția

inculpatei a fost dovedită cu celelalte probe administrate în cauză.

Din declarațiile denunțătorului

P.R. coroborate cu cele ale martorilor U.M.G. și D.C.G., care au fost de față

la discuțiile purtate de inculpată cu denunțătorul, precum și la remiterea

sumelor de bani pretinse de aceasta, rezultă cu certitudine că S.G.D. a primit

suma totală de 4.000.000 uro pentru a facilita obținerea creditului.

De asemenea, martorii M.G.,

consilier de credite și R.N., evaluator în cadrul sucursalei C.E.C. Buzău au

declarat că inculpata l-a prezentat pe denunțător și a solicitat întocmirea

rapidă a documentelor necesare obținerii creditului.

În ceea ce privește

încadrarea juridică a faptei în mod just instanțele a respins cererea

inculpatei de schimbare a calificării juridice în infracțiunea de trafic de

influență.

Din probe, rezultă că

S.G.D., îndeplinirea în cadrul sucursalei C.E.C. Buzău funcția de referent de

specialitate și în baza atribuțiilor de serviciu aviza fișa scoring de bonitate

a clientului, iar ca membru al comitetului de credite a votat acordarea

împrumutului solicitat de P.R. de la care a primit, în total 4.000 Euro.

Săvârșește infracțiunea de

luare de mită și funcționarul care pretinde bani sau alte foloase pentru

efectuarea unui act ce constituie o parte, dintr-un act final dacă acea parte

privește îndatoririle sale de serviciu și are un rol în realizarea actului

final, în speță acordarea creditului solicitat de denunțător.

Așadar, instanțele au

reținut corect că fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii,

prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr.

78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Este neîntemeiată și critica

cu privire la infracțiunea de trafic de influență, denunțător S.S., pentru care

în recurs s-a solicitat achitarea întrucât inculpata nu a comis fapta.

Declarațiile martorilor U.M.G.,

D.C.G. și S.I.S. sunt edificatoare în stabilirea vinovăției inculpatei.

Din conținutul lor rezultă

că, în luna noiembrie 2003, inculpata a pretins 15.000.000 lei și a primit

10.000.000 lei de la S.S. în schimbul promisiunii că o va ajuta să obțină un credit,

lăsând să se creadă că are influență asupra persoanelor responsabile din

conducerea C.E.C.

Martorul U.M.G. a arătat că

a primit de la S.S. 10.000.000 lei, la solicitarea inculpatei, în contul unei

datorii pe care o avea aceasta față de el. Martorul a precizat că în momentul

încasării banilor, denunțătoarea i-a spus că s-a înțeles cu inculpata asupra

sumei de 10.000.000 lei în schimbul facilității obținerii creditului.

Aceleași aspecte le regăsim

și în depoziția martorului D.C.G. care a aflat în momentul în care S.S. a

încheiat precontractul, că prețul apartamentului urma să fie plătit dintr-un

credit C.E.C. a cărei obținere îi era facilitată de inculpată căreia i se

deduse o sumă de bani.

Martorul S.I.S. a confirmat

susținerea soției sale și a precizat că pentru a i se acorda creditul,

inculpata a primit 10.000.000 lei, bani care au fost dați lui U.M.G.

Așa fiind, critica formulată

de recurentă cu privire la condamnarea sa pentru infracțiunea de trafic de

influență este neîntemeiată.

Cât privește motivul de

recurs referitor la infracțiunea de luare de mită, având ca denunțător pe

G.C.E., se constată că și acesta este nefondat, inculpata făcându-se vinovată

de comiterea acestei fapte în sensul că în calitatea pe care o avea, a pretins

sub formă de împrumut 200 Euro și a primit 150 uro și 50 dolari S.U.A. de la

denunțătoare pentru acordarea a două credite de 1.000 Euro.

Întrucât nu îndeplinea

condițiile pentru a obține personal creditul, inculpata a sfătuit-o pe

denunțătoare să solicite acordarea a 2 împrumuturi pe numele altor persoane.

Astfel, cum rezultă din declarațiile martorilor G.M. și P.E., denunțătoarea a

apelat la ajutorul lor pentru a obține fiecare câte un credit de 1.000 Euro

S.U.A. și au semnat contractele.

La începutul lunii

septembrie 2003, inculpata i-a solicitat denunțătoarei, telefonic, un împrumut

de 200 Euro, iar aceasta s-a împrumutat de la martora M.A. și i-a oferit 150

Euro și 50 dolari S.U.A. și la data de 17 octombrie 2003 au fost semnate

contractele de credit, martorele ridicând banii. După numeroase insistențe

inculpata a restituit denunțătoarei, în două rânduri, 2.500.000 lei și

3.000.000 lei, iar pentru restul sumei a primit un aparat video prin

intermediul lui R.I.N., mama făptuitoarei.

Chiar dacă inculpata a

solicitat și primit suma de bani sub formă de împrumut, pentru îndeplinirea

unui act, fapta constituie infracțiunea de luare de mită, suma pretinsă

constituind un folos în înțelesul legii, deoarece întrebuințarea lui o perioadă

de timp asigura un beneficiu celui care îl deține.

Inculpata a realizat

activitatea de consiliere a denunțătoarei, a analizat dosarul de credit și a

avizat fișa „scoring”.

Nefondat de dovedește și

motivul de recurs referitor la infracțiunea de înșelăciune în sarcina

inculpatei S.G.D.

Din declarațiile părții

vătămate O.E., coroborate cu cele ale martorilor O.F., I.V. și A.C., rezultă că

în cursul lunii ianuarie 2004, sub promisiunea mincinoasă făcută părții

vătămate că va obține două credite în valoare de 40.000.000 lei, a determinat-o

pe aceasta să-i ofere 4.200.000 lei, cu titlu de comision C.E.C., bani pe care

și i-a însușit.

În raport de probele

analizate se constată că faptele inculpatei sunt dovedite cu prisosință, au

fost corect reținute, iar încadrările juridice sunt legale.

De asemenea, pedepsele

aplicate au fost just individualizate în raport cu toate criteriile prevăzute

de art. 72 C. pen., acordându-se semnificația cuvenită atât împrejurărilor care

evidențiază pericolul social al faptelor cât și datele ce caracterizează

persoana făptuitoarei.

Totodată, pedeapsa

rezultantă este de natură să asigure, conform art. 52 C. pen., atât

constrângerea și reeducarea inculpatei cât și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni.

La stabilirea modalității de

executare a pedepsei, instanțele au ținut seama, în mod corespunzător, de

criteriile sus-menționate și au apreciat corect că se impune ca sancțiunea

aplicată să fie executată prin privare de libertate, iar un prin muncă astfel

cum, fără temei, a solicitat inculpata, în recurs.

Este neîntemeiată și critica

din recursul inculpatului, privind aplicarea pedepsei complimentare. În mod

just instanța de fond i-a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64

lit. a), b) și c) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, pentru infracțiunea

prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr.

78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și pe o durată de 2 ani, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din

Legea nr. 78/2000, deoarece sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 65 C.

pen., pedepsele principale fiind mai mari de 2 ani și legea prevede această

pedeapsă pentru faptele respective. Stabilindu-se două pedepsei complimentare

de aceeași natură și cu același conținut care în temeiul art. 35 alin. (3) s-a aplicat

cea mai grea dintre acestea alături de pedeapsa închisorii.

Motivul de recurs invocat de

inculpată prin care a susținut că eronat a fost obligată să restituie

denunțătoarei S.S. suma de 10.000.000 lei, întrucât în cazul infracțiunii de

trafic de influență valorile sau orice alte bunuri se confiscă, este de

asemenea nefondat.

Conform art. 19 din Legea

nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de

corupție, în cazul comiterii acestor infracțiuni, banii, valorile sau orice alte

bunuri care au fost date pentru a determina săvârșirea infracțiunii sau pentru

a răsplăti pe infractor ori cele dobândite prin săvârșirea infracțiunii, dacă

nu sunt restituite persoanei vătămate și în măsura în care nu servesc la

despăgubirea acesteia, se confiscă, iar dacă bunurile nu se găsesc, condamnatul

este obligat la plata echivalentului lor în bani.

Așadar, corect inculpata a

fost obligată să plătească denunțătoarei suma de 10.000.000 lei pe care a

primit-o de la acesta.

Întrucât criticile formulate

în recurs nu sunt fondate, iar din examinarea actelor dosarului nu rezultă

existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Înalta

Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) din același cod, va

respinge recursul declarat de inculpată, cu obligarea acesteia la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Conform art. 88 C. pen., se

va deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, reținerea și arestarea preventivă a

acesteia, începând cu data de 15 martie 2004 la zi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpata S.G. împotriva deciziei penale nr. 507

din 22 noiembrie 2004 a Curții de Apel Ploiești.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatei reținerea și arestarea preventivă de la 15 martie 2004 la zi.

Obligă pe recurenta

inculpată să plătească statului 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 19 ianuarie 2005.