ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra recursului în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1095/A din data de 13 decembrie 2017 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 327 din 21.07.2017 a Tribunalului Timiș a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul A., în sensul excluderii faptei de luare de mită prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 și art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 și s-a dispus condamnarea acestuia la pedepsele de:

- 4 ani si 8 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen. pe o durată de 3 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 și art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000;

- 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 și art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) și art. 45 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul A. să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 8 luni închisoare, sporită cu 1an și 4 luni închisoare (reprezentând 1/3 din cealaltă pedeapsă de 4 ani închisoare), respectiv pedeapsa principală rezultantă de 6 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. pe o durată de 3 ani.

În baza art. 54 și art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., pedeapsă care s-a dispus a fi executată de la momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală este executată sau conside rată executată.

În baza art. 72 C. pen., s-a dispus deducerea din pedeapsa aplicată inculpatului a duratei reținerii de 24 ore, începând cu data de 17.10.2016 ora 21:50 până la 18.10.2016 ora 2150 și duratei măsurii arestării preventive începând cu 18.10.2016 până la 10.02.2017, precum și a măsurii preventive a arestului la domiciliu, începând cu 10.02.2017 și până la data de 10.03.2017.

În baza art. 399 alin. (1) și (4) C. proc. pen., art. 215<SUP>1</SUP> alin. (8) C. proc. pen., s-a revocat măsura preventivă a controlului judiciar dispusă față de inculpatul A., prin încheierea din 08.03.2017 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2016.

În baza art. 375 C. proc. pen. a fost admisă cererea formulată de inculpata B., privind aplicarea procedurii recunoașterii vinovăției și aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și s-a dispus condamnarea acesteia la următoarele pedepse:

- 2 ani si 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la luare de mită, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 și 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) și art. 76 alin. (1) C. pen.

- 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influenta prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 și 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) și art. 76 alin. (1) C. pen.

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) și art. 45 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpata B. să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare, sporită cu 6 luni închisoare (reprezentând 1/3 din cealaltă pedeapsă de 1 an si 6 luni închisoare), respectiv pedeapsa principală rezultantă de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În baza art. 54 și art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pedeapsă care se execută de la momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală este executată sau considerată executată.

În baza art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani și s-a impus respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) C. pen., precum și obligația de a frecventa două programe de reintegrare socială derulate de Serviciul de Probațiune sau organizate de acesta în colaborare cu instituții comunitare și respectiv, de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității în locații, puncte de lucru aparținând de SC C. SA Timișoara și Direcția de Sănătate Publică Județeană Timiș, pe o perioadă de 100 de zile lucrătoare.

În baza art. 289 alin. (3) și art. 291 alin. (2) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpații A. și B. a sumei de 5.600 Euro echivalent în lei la data executării, precum și confiscarea de la inculpata B. a sumei de 400 euro echivalent în lei la data executării.

În baza art. 249 alin. (1), (2), (4) și (5) C. proc. pen., art. 397 alin. (4) C. proc. pen., s-a dispus menținerea măsurilor asiguratorii luate prin ordonanța procurorului din data de 04.11.2016 prin care s-a instituit sechestru asigurator asupra terenului în suprafață de 3.000 mp înscris în CF. nr.&nbsp;x Teregova, județul Caras-Severin, cu nr. cadastral x, sub B3, categoria de folosință pășune și a terenului intravilan în suprafață de 2.100 mp (din acte) și 2.137 mp (din măsurători) înscris în CF. nr.&nbsp;x Cârcea, județul Dolj, cu nr. cadastral provizoriu x, bunuri aflate în proprietatea inculpatului A., până la concurența sumei confiscate de 5.600 euro echivalent în lei la data executării și a cuantumului cheltuielilor judiciare față de inculpatul A.

În baza art. 255 C. proc. pen. s-a dispus ridicarea sechestrului și restituirea bunurilor a căror valoare depășește valoarea sumei confiscate de 5.600 euro echivalent în lei la data executării și a cuantumului cheltuielilor judiciare față de inculpatul A.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A., Serviciul Teritorial Timișoara și inculpatul A.

Prin decizia penală nr. 1095/A din 13 decembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 327 din 21.07.2017 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2016.

În baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Timișoara împotriva sentinței penale nr. 327 din 21.07.2017 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2016, care a fost desființată în parte, numai în ceea ce privește măsurile de siguranță și măsura asiguratorie și judecând:

În baza art. 289 alin. (3) C. pen. și art. 291 alin. (2) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul A. a sumei de 5.600 de euro în echivalent în lei la cursul B.N.R. la data executării.

S-a înlăturat dispoziția privind confiscarea de la inculpata B. a sumei de 400 de euro în echivalent în lei la data executării.

S-a înlăturat dispoziția privind ridicarea sechestrului și restituirea bunurilor către inculpatul A.

S-a menținut restul dispozițiilor sentinței apelate care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat apelantul inculpat A. la plata către stat a sumei de 100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de acesta, restul cheltuielilor rămânând în sarcina statului conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen.

S-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 360 lei, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorii desemnați din oficiu.

Împotriva hotărârii instanței de apel inculpatul A. a formulat, la data de 1 martie 2018, cerere de recurs în casație.

În motivarea cererii sale inculpatul a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.:

" inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

În temeiul art. 448 alin. (2) pct. 2 lit. a) și b) C. proc. pen. a solicitat, în principal, admiterea recursului și achitarea sa, iar, în subsidiar, casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond sau de apel.

S-a solicitat și suspendarea executării hotărârii până la soluționarea recursului în casație.

În esență, s-a arătat că, în mod greșit, a fost trimis în judecată și condamnat pentru două infracțiuni aflate în concurs pe care nu le-a săvârșit și ale căror elemente constitutive nu sunt întrunite.

De asemenea, a susținut că în fata Curții de Apel Alba Iulia a arătat faptul că nu s-au avut în vedere aspectele pe care a înțeles să le învedereze și s-a considerat în mod greșit, fără probe certe și concludente, că s-ar face vinovat de săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, respectiv infracțiunea de luare de mită și trafic de influență.

Totodată, a arătat că, din probele administrate în cauză, a rezultat, fără echivoc, că nu a acționat cu intenția de a comite vreo infracțiune, desfășurându-și activitatea doar în calitate de organ de cercetare penală astfel că nu sunt îndeplinite condițiile de tipicitate ale infracțiunilor pentru care a fost condamnat.

Mai mult, a arătat că din probatoriu, respectiv din interceptările audio ambientale se conturează concluzia că singura preocupare a sa era de a îndeplini sarcinile de serviciu, și nu cea susținută de instanța de fond.

De aceea, a arătat că s-a încălcat principiul in dubio pro reo, și s-a încercat sub orice forma menținerea sentinței Tribunalului Timiș și condamnarea sa, deși s-au folosit numai prezumții pentru a se interpreta probele de la dosarul cauzei, în sensul acuzării sale. Deopotrivă, a arătat că organul de urmărire penală și colaboratorul au provocat întreaga stare de fapt, pentru a-l putea acuza pe nedrept pentru comiterea unor infracțiuni de corupție.

Concluzionând, a arătat că ambele instanțe nu au exercitat rolul activ în vederea aflării adevărului și lămurirea cauzei sub toate aspectele care reprezintă două elemente esențiale ale silogismului judiciar în consens cu hotărârea C.E.D.O. Boldea vs. României și cu Recomandarea R(94)12 a Comitetului de Miniștrii ai statelor membre.

Prin Încheierea din camera de consiliu din data de 02 mai 2018, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, a fost admisă, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1095/A/2017 din data de 13 decembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală.

A fost respinsă cererea de suspendare a executării hotărârii atacate formulată de recurentul inculpat.

Cauza a fost trimisă în vederea judecării recursului în casație la Completul 8 și s-a fixat termen de judecată, în ședință publică, la data de 13 iunie 2018.

Totodată, s-a dispus citarea părților și emiterea unei adrese la Baroul București în vederea desemnării unui apărător din oficiu pentru inculpați.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a dispune astfel instanța a constatat că cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. îndeplinește condițiile formale prevăzute la art. 434-art. 438 C. proc. pen.

S-a reținut astfel că recursul în casație este întemeiat pe dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., respectiv"inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Referitor la cererea privind suspendarea executării hotărârii recurate, s-a constată că aceasta este neîntemeiată în raport de natura infracțiunii săvârșite și motivele de recurs în casație invocate.

Pentru termenul de judecată din data de 13 iunie 2018, apărătorul ales al recurentului inculpat a solicitat amânarea cauzei pentru imposibilitate de prezentare din motive medicale, acordându-se termen la data de 27 iunie 2018.

La termenul de judecată din data de 27 iunie 2018, apărătorul ales al recurentului inculpat a arătat că nu mai susține cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 114 alin. (1), art. 115 alin. (1), art. 103 alin. (3), art. 138 alin. (1) lit. g), art. 148 și art. 150 C. proc. pen., cerere care, fusese depusă la dosar la data de 12 iunie 2018.

La termenul de față, apărătorul ales al recurentului inculpat a solicitat admiterea recursului în casație, casarea ambelor hotărâri și, în rejudecare, achitarea inculpatului; în subsidiar, s-a solicitat casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond sau de apel, apreciind că în speță este incident cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.:

" inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală". Totodată, s-a solicitat și suspendarea executării hotărârii.

Analizând, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1095/A din 13 decembrie 2017 a Curții de Apel Alba Iulia, sectia penală, atât în raport cu susținerile apărătorului ales dar și în baza actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

În intenția de a răspunde cerințelor jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului și de a se conforma prevederilor Convenției, în privința asigurării celerității procesului penal prin desfășurarea acestuia într-un termen rezonabil, actualul legiuitor român a reconfigurat sistemul căilor de atac, reducând numărul gradelor de jurisdicție.

În acest context, noua legislație procesual penală prevede o singură cale de atac ordinară, și anume apelul, recursul devenind astfel o cale extraordinară de atac, sub denumirea de,,recurs în casație", exercitat doar în cazuri anume prevăzute de lege și numai pentru motive de nelegalitate.

Prin recursul în casație este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept aplicabile. Recursul în casație vizează, așadar, exclusiv legalitatea hotărârilor definitive. Scopul acestei căi extraordinare de atac este respectarea principiului legalității, ceea ce presupune ca întreaga activitate procesuală să se desfășoare în conformitate cu dispozițiile legale.

Cu alte cuvinte, scopul recursului în casație este de a îndrepta erorile de drept comise de curțile de apel și de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanțe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege.

Recursul în casație este conceput ca o cale extraordinară de atac în care părțile își pot apăra drepturile lor, înlăturând efectele hotărârilor definitive pronunțate în condițiile celor cinci cazuri de nelegalitate prevăzute de art. 438 C. proc. pen. și nu presupune examinarea cauzei sub toate aspectele, ci numai controlul legalității hotărârii atacate, respectiv al concordanței acesteia cu dispozițiile legii materiale și procesuale.

Ca atare, din perspectiva finalității avute în vedere, recursul în casație nu are drept scop soluționarea unei cauze penale prin reaprecierea faptelor și stabilirea vinovăției, ci doar sancționarea deciziilor neconforme cu legea materială și procesuală.

Inculpatul A. a criticat decizia penală nr. 1095/A din 13 decembrie 2017 a Curții de Apel Alba Iulia, sectia penală, din perspectiva cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

În esență, inculpatul a arătat că, în mod greșit, a fost trimis în judecată și condamnat pentru două infracțiuni, respectiv, infracțiunea de luare de mită și trafic de influență pe care nu le-a săvârșit și ale căror elemente constitutive nu sunt întrunite.

Raportat de criticile aduse deciziei de condamnare de către recurentul inculpat, întemeiate pe cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., Înalta Curte reține că, în calea de atac extraordinară a recursului în casație, se poate analiza dacă faptele, astfel cum au fost reținute de către instanța de apel, sunt prevăzute de legea penală în sensul că acestea constituie infracțiuni.

Înalta Curte constată că indicarea de către inculpatul A. a cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. este pur formală, inculpatul invocând în realitate, greșita interpretare a materialului probator de către instanța de fond și de apel și solicitând tocmai reevaluarea acestuia de către Înalta Curte de Casație și Justiție în calea extraordinară a recursului în casație.

Pe de altă parte, Înalta Curte de Casație și Justiție subliniază că sintagma "nu este prevăzută de legea penală" privește situațiile în care condamnarea se bazează pe ipoteze de incriminare care nu sunt prevăzute de lege, respectiv nu au făcut niciodată obiectul incriminării sau a operat dezincriminarea.

Prin urmare, în speța de față acțiunile inculpatului A. de a pretinde, în perioada septembrie - octombrie 2016, suma de 15.000 de euro de la martorul D., din care a primit 12.600 euro, pentru a obține o situație favorabilă martorului în dosarul penal în care inculpatul efectuează cercetări în calitate de agent de poliție întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 și art. 7 lit. c) din Legea 78/2000.

Totodată, fapta inculpatului A. de a pretinde, în perioada septembrie - octombrie 2016, de la martorul D. suma de 15.000 de euro, din care a primit 12.600 de euro, lăsând să se creadă că are influență asupra procurorului de caz, E., din cadrul D.I.I.C.O.T. Serviciul Teritorial Timișoara, pentru a-l ajuta pe martor să obțină o situație favorabilă în dosarul în care este cercetat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 și art. 7 lit. c) din Legea 78/2000.

Înalta Curte precizează că, pe calea recursului în casație nu se evaluează materialul probator, nu se modifică starea de fapt, întrucât, fiind o chestiune ce implică aprecierea probelor existente în cauză, acest aspect nu poate fi cenzura în această cale extraordinară de atac.

Totodată, Înalta Curte constată că inculpatul A., pe calea recursului în casație a reiterat apărări susținute și în fața instanței de apel care au fost analizate și asupra cărora instanța de apel s-a pronunțat prin decizia recurată.

Recursul în casație nu are ca finalitate remedierea unei greșite aprecieri a faptelor, a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului printr-o urmărire penală incompletă sau o cercetare judecătorească nesatisfăcătoare. Instanța de casare nu judecă procesul propriu - zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă din punct de vedere al dreptului hotărârea atacată este corespunzătoare.

Referitor la cererea de suspendare a executării hotărârii reiterată de inculpat Înalta Curte constată că, potrivit art. 411 C. proc. pen., completul care judecată recursul în casație poate suspenda motivat executarea hotărârii printr-o încheiere ulterioară admiterii în principiu a cererii de recurs în casație, dar, numai până la soluționarea pe fond a cererii de recurs în casație.

Avându-se în vedere soluția pronunțată asupra cererii de recurs în casație, analizarea cererii de suspendare a executări hotărârii nu se mai justifică în cauză.

Pentru considerentele expuse, potrivit art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1095/A din 13 decembrie 2017 a Curții de Apel Alba Iulia, sectia penală.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., inculpat va fi obligat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurentul inculpat A. și pentru intimatul inculpat B., în sumă de câte 65 lei, rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1095/A din 13 decembrie 2017 a Curții de Apel Alba Iulia, sectia penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurentul inculpat A. și pentru intimatul inculpat B., în sumă de câte 65 lei, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 iunie 2018.