ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2788/2005

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2788/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 561

din 26 aprilie 2004, Tribunalul București, secția I penală, a dispus în temeiul

art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice dată faptelor reținute

în sarcina inculpaților R.N.O.V. și N.S., prin rechizitoriu, din infracțiunea

de luare de mită, prevăzută de art. 254 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen., în infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Prin aceeași hotărâre s-a

dispus condamnarea inculpaților:

R.N.O.V.

la pedeapsa de 3 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art.

254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 81 și art. 82

C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată

inculpatului, pe durata unui termen de încercare de 5 ani.

S-au aplicat prevederile

art. 359 C. proc. pen. și s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor

art. 83 C. pen.

N.S.

la pedeapsa de 3 ani închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin.

(1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 81 și art. 82

C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată

inculpatului, pe durata unui termen de încercare de 5 ani.

S-au aplicat prevederile

art. 359 C. proc. pen. și s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor

art. 83 C. pen.

În baza art. 65 alin. (3) C.

pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 65 lit. a, b) și

c) C. pen., pentru o durată de 2 ani, după executarea pedepsei.

În baza art. 255 alin. (3)

și (5) C. pen., s-a dispus restituirea către denunțătorul D.M. a sumei de

39.600 dolari S.U.A., respectiv fiecare dintre inculpați va restitui suma de

19.800 dolari S.U.A.

În baza art. 191 C. proc.

pen., a fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de 5.000.000 lei

cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această

hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

În anul 1994, între SC

S.G.I.E.C. SRL, reprezentată de D.M. și Teatrul C.I. NOTTARA a fost încheiat un

contract de închiriere pentru un spațiu comercial de 10 mp situat în clădirea

teatrului din București. Acest contract urma să expire la data de 1 martie

2000.

De la data de 14 - 15

februarie 2000, conducerea teatrului formată din director general R.N.O.V. și

director general adjunct N.S. i-au comunicat persoanei vătămate că nu mai

înțelege să reînnoiască respectivul contract cu societatea al cărei

administrator era, deoarece nu avea oferte mai bune din partea altor persoane,

oferte privind prețul chiriei.

În contractul încheiat în

anul 1994 de o altă conducere a Teatrului Nottara era fixată o chirie de

2.000.000 lei/lună plus o indexare anulată de 25 %, indexare ce se aplica în

fiecare an la suma rezultată din anul precedent.

În baza unui act adițional

la contract, D.M. a amenajat pentru teatru 13 vitrine din aluminiu, copertina

cu geam la intrarea în teatru, cheltuielile fiind suportate în cea mai mare

parte din veniturile proprii ale SC S.G.I.E. SRL

După ce D.M. a întocmit o

adresă prin care solicita să i se prelungească contractul, în condițiile

negocierii prețului chiriei, s-a deplasat în biroul inculpatului R.N.O.V. la

data de 16 februarie 2000, care i-a scris pe adresă să facă o ofertă în dolari

plătibili în moneda românească.

D.M. avea amenajat la

parterul construcției în care se afla Teatru C.I. NOTTARA, pe o suprafață de

10,5 mp un magazin de comercializare a bijuteriilor, tot aici aflându-se și

sediul societății.

După ce denunțătorul a

primit mesajul de la inculpatul R.N.O.V. că ar putea rămâne în continuare în

spațiul respectiv dar cu o chirie modificată față de cea stabilită în urmă cu 5

ani, a coborât în magazinul său unde se afla martorul I.T. Martorul s-a ocupat

în anii precedenți de organizarea unor turnee cu Teatrul Nottara, cunoscând

foarte bine lumea teatrului. În incinta magazinului persoana vătămată s-a

hotărât să ofere conducerii teatrului un preț de 75 dolari S.U.A./mp,

informându-l despre acest lucru și pe martorul I.T.

Cu această ofertă D.M. a

urcat în biroul inculpatului R.N.O.V. prezentându-i propunerea sa. După ce

inculpatul R.N.O.V. a studiat-o i-a spus denunțătorului că o să fie anunțat ca

să primească răspunsul.

Pe data de 25 sau 27

februarie 2000, D.M. a fost invitat de ambii inculpați pentru a discuta din nou

oferta persoanei vătămate. Cu acest prilej s-a spus de către inculpatul

R.N.O.V. ca pentru spațiul pe care l-a deținut până la data de 1 martie 2000

D.M., contractul a expirat și că deja are două-trei oferte la un nivel de 300-320

dolari S.U.A./mp. În replică, D.M. le-a reamintit inculpaților că el deja a

făcut o ofertă de 75 dolari S.U.A./mp, fiind de acord să negocieze începând de

la acest preț, reproșându-le că trebuia să fie invitat mai de mult la discuții

pentru că în vechiul contract se stipula că are drept de preemptiune la

expirarea contractului vechi.

Inculpații i-au cerut

acesteia să mai facă o ofertă urgent și pe data de 27 ianuarie 2000, ora 18,30,

să se întâlnească pentru a o discuta. Și de această dată denunțătorul a coborât

din biroul directorilor, la parter, în magazinul să, unde era așteptat de

martorul I.T. Cei doi au discutat în legătură cu nivelul chiriei solicitate de

conducerea teatrului și au fost de acord că prețul este exagerat de mare. Din

dorința de a nu pierde acest spațiu, D.M. a întocmit o adresă prin care își

arată disponibilizarea de a oferi o chirie lunară de 300 dolari S.U.A./mp plus

sponsorizarea teatrului cu suma de 50.000.000 lei/mp. La această ofertă

inculpatul R.N.O.V. i-a spus lui D.M. că o să primească răspunsul foarte

repede. Pentru acest lucru inculpații l-au invitat pe D.M. pe data de 28

februarie 2000 între orele 9,00 și 10,00 să se prezinte în biroul inculpatului

N.S. Cum a intrat în birou, inculpatul R.N.O.V. i-a spus denunțătorului că este

un chiriaș vechi, că și-a respectat condițiile contractuale anterioare și că

din toate ofertele primite la teatru, i-a fost acceptată oferta sa. La rândul

său inculpatul N.S. i-a spus că l-a verificat la poliție unde a constatat că

soția sa este româncă și o cheamă F. și, de asemenea, că este om serios. A

intervenit din nou inculpatul R.N.O.V. propunându-i că din suma oferită de

persoana vătămată drept chirie, adică 3.150 dolari S.U.A./lună, o parte să o

treacă pe fundația teatrului al cărei președinte era deoarece actorii au

salarii mici, că mai este nevoit de anumite cheltuieli cu protocolul și cu

mersul în străinătate, D.M. a fost de acord crezând că pentru suma respectivă

va primi acte doveditoare și astfel o va justifica.

În continuare inculpatul R.N.O.V.

a propus ca suma de 3.150 dolari S.U.A., care reprezenta chiria oferită de D.M.

pentru o suprafață de 10,5 mp, să o treacă pe două contracte și anume, 2.000

dolari S.U.A. pe contractul de chirie și 1.150 dolari S.U.A. pe contractul de

sponsorizare.

Contractul de închiriere

urma să se facă pe o perioadă de 2 ani și 10 luni, începând cu 1 martie 2000.

Tot inculpatul R.N.O.V. i-a mai cerut lui D.M. ca în momentul în care va semna

contractul de închiriere pe o perioadă de 2 ani și 10 luni va trebui să dea

jumătate din suma de 39.100 dolari S.U.A., ce reprezenta valoarea totală a

sumei afectate fundației (34 luni – perioada pe care se încheia contractul x

1.150 dolari S.U.A. = 39.100).

S-a precizat că această sumă

reprezenta jumătate din suma pe care denunțătorul a fost de acord să o dea cu

titlu de sponsorizare fundației teatrului condusă de inculpatul R.N.O.V.

Calculul de mai sus a fost efectuat în fața persoanei vătămate D.M. de

inculpatul N.S. la un calculator de buzunar. Fiind surprins de repeziciunea calculului,

D.M. a cerut să i se dea voie să se retragă pentru a se gândi și pentru a

calcula și el cifrele vehiculate. Deci, suma totală de 39.100 dolari S.U.A. ce

reprezenta un procent de 1.150 dolari S.U.A. lunar pentru fundație, se scădea

din chiria de 3.150 dolari S.U.A., oferită de D.M. S-a mai precizat că

inculpatul R.N.O.V. i-a cerut denunțătorului să dea această sumă de 39.000

dolari S.U.A. în două rate. Aceste calcule au fost consemnate de inculpatul

R.N.O.V. pe un formulat intitulat act adițional la contractul nr. 708/1994 cu

pix de culoare roșie. Un exemplar din acest act adițional i-a fost dat

denunțătorului la cererea sa pentru a face și el calculele.

Inculpații au atras atenția

lui D.M. să nu se consulte cu nimeni în legătură cu această situație. În

magazinul său, D.M. s-a întâlnit cu martorul I.T. căruia i-a arătat actul

adițional scris de inculpatul R.N.O.V., solicitându-i niște bani sub formă de

împrumut pentru a se achita de datorie.

A doua zi, pe data de 29

februarie 2000, dimineața, D.M. a mers în unul din birourile celor doi

inculpați unde i s-a spus că în acea zi se va semna și contractul. Denunțătorul

le-a spus inculpaților că suma pe care trebuia să o dea cash este mult prea

mare pentru el și nu are posibilități să o procure toată. Inculpatul N.S. a

fost de acord cu cele spuse de D.M. și pentru că îl înțelege îi va face o

reducere de 9.100 dolari S.U.A., urmând ca în aceeași zi să le dea 30.000

dolari S.U.A. fără chitanță pentru că au ei grijă cum să-i justifice, cerându-i

să coboare din magazin să-i pregătească. În timp ce persoana vătămată se afla

în magazinul său, la câteva minute după discuție, a coborât inculpatul N.S.,

spunându-i în treacăt că lipsește o jumătate de oră, timp în care D.M. trebuia

să aibă banii pregătiți. Între timp, D.M. făcuse rost de suma de 29.500 dolari

S.U.A., bani pe care i-a aranjat împreună cu martorul I.T. și i-a legat în două

pachete cu bandă elastică. Știind de la D.M. că N.S. va reveni, martorul I.T. a

ieșit pentru a nu fi observat împreună cu D.M. În scurt timp, inculpatul N.S. a

intrat în magazinul lui D.M. și a primit cele două pachete cu bani, dolari

S.U.A. și mărci germane, echivalând cu un total de 39.500 dolari S.U.A.

Inculpatul N.S. a luat banii și i-a introdus în două buzunare interioare de la

haina cu care era îmbrăcat.

A doua sau a treia zi de la

momentul în care persoana vătămată i-a dat banii inculpatului N.S., inculpații

s-au întâlnit cu D.M. în biroul teatrului pentru a semna contractul. Având

curaj, deoarece le oferise suma de 29.500 dolari S.U.A., în condițiile arătate

mai sus, persoana vătămată a solicitat ca durata contractului să fie de 5 ani.

Cei doi inculpați au profitat de ocazie și i-au spus denunțătorului că mai are

față de ei o datorie de 500 dolari S.U.A., lucru ce a fost recunoscut de

aceasta și în momentele următoare a scos din buzunar 6 bancnote a 100 dolari

S.U.A., numărându-le cu voce tare, după care le-a pus pe biroul inculpatului

R.N.O.V. de unde le-a luat inculpatul N.S.

Nefiind clarificată durata

contractului, D.M. a insistat pentru o durată de 5 ani însă unul din învinuiți

a spus că, dacă vrea contract pe 3 ani trebuie să mai dea 5.000 dolari S.U.A.,

dacă vrea contract pe 4 ani să mai dea 7.500 dolari S.U.A. și dacă vrea

contract de 5 ani să mai dea 10.000 dolari S.U.A.

În aceeași zi, persoana

denunțătorului s-a întâlnit cu martorul I.T. relatându-i discuția avută cu cei

doi învinuiți și spunându-i ce le va da și suma de 10.000 dolari S.U.A. pentru

că nu dorește să piardă spațiul din incinta Teatrului C.I. Nottara. Restul de

bani de care D.M. avea nevoie i-a procurat prin împrumut de la martorul A.M.

Pe data de 9 martie 2000,

D.M. a fost anunțat de inculpatul N.S. ca a doua zi trebuie să-i aducă 10.000

dolari S.U.A. întrucât au stabilit să încheie contractul pe o durată de 5 ani,

ocazie cu care îi va mai și micșora chiria. D.M. a pus într-un pachet 14.070

mărci germane și într-un alt pachet 2.600 dolari S.U.A., ambele sume valorând

în total 9.600 dolari S.U.A. Pe data de 1 martie 2000, orele 9,00, învinuitul

N.S. a coborât din biroul său venind la magazinul persoanei vătămate pe care a

întrebat-o dacă a pregătit „aia” și primind un răspuns afirmativ a cerut banii

pe loc, pe care după ce i-a luat, nu a vrut să-i numere, deși D.M., i-a spus că

lipsesc 400 dolari S.U.A. După ce a luat banii inculpatul N.S. i-a spus

denunțătorului să urce în birou pentru a semna contractul. În biroul

inculpatului N.S. se afla inculpatul R.N.O.V., iar pe o masă era contractul

semnat de inculpatul R.N.O.V. Când a pătruns în birou, D.M. i-a spus inculpatului

R.N.O.V. că a dat „aia”, la care el a răspuns „știu”. D.M. s-a uitat pe

contract să vadă dacă avea menționat termenul de 5 ani și a văzut că era scris

4 ani și o lună, începând cu 1 martie 2000, perioada de derulare a contractului

începându-se la 31 decembrie 2004. După ce denunțătorul a semnat contractul,

inculpatul R.N.O.V. i-a dat persoanei vătămate să semneze și contractul de

sponsorizare al teatrului de 50.000.000 lei/lună, pe o durată de 5 ani.

Împotriva acestei hotărâri

au declarat apel denunțătorul D.M. și inculpații N.S. și R.N.O.V., criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea apelului,

denunțătorul D.M. a arătat că în mod greșit prima instanță a obligat pe fiecare

inculpat la restituirea a câte 19.800 dolari S.U.A., aceștia trebuind să fie

obligați în solidar la plata sumei de 39.600 dolari S.U.A. și s-a omis

obligarea lor și la plata cheltuielilor judiciare pe care el le-a solicitat.

În apelul lor, inculpații au

criticat sentința penală atacată, întrucât s-a reținut greșit situația de fapt,

la baza acesteia aflându-se numai denunțul lui D.M., neexistând nici o altă

probă indubitabilă care să confirme susținerea acestuia, nu au fost avute în

vedere declarațiile martorei D.C., jurist al teatrului și nu pot fi reținute ca

probe în acuzare, înscrisurile referitoare la încheierea contractului de

închiriere.

Inculpații au solicitat

admiterea apelurilor, desființarea sentinței penale apelate și în fond,

achitarea, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1)

lit. a) C. proc. pen., pentru infracțiunile reținute în sarcina lor.

Prin decizia nr. 811/ A din

28 octombrie 2004, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis

apelul declarat de denunțătorul D.M., a desființat în parte sentința penală

apelată și rejudecând în fond, a fost obligat fiecare inculpat la câte

23.500.000 lei cheltuieli judiciare către denunțător.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale sentinței apelate.

Prin aceeași decizie au fost

respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații N.S. și R.N.O.V.

Au fost obligați inculpații

la câte 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei hotărâri

au declarat recursuri denunțătorul D.M. și inculpații N.S. și R.N.O.V.

În recursul său,

denunțătorul D.M. a solicitat admiterea acestuia, casarea în parte a

hotărârilor pronunțate și obligarea în solidar a inculpaților, la plata către

acesta, a sumei de 39.600 dolari S.U.A.

În recursurile lor,

inculpații au solicitat admiterea acestora casarea hotărârilor și achitarea

lor, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a)

C. proc. pen., pentru infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254

alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

La termenul din 13 aprilie

2005, procurorul a invocat excepția nulității absolute, prevăzută de art. 197

alin. (2) C. proc. pen., constând în nelegala compunere a instanței de fond,

respectiv completul a fost compus din doi judecători în loc de un judecător.

Examinând hotărârile atacate

prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 3 C. proc.

pen., Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate, întrucât instanța de

fond, Tribunalul București, secția I penală, nu a fost compusă legal, situație

neobservată de instanța de apel.

Potrivit art. 17 alin. (1)

din Legea nr. 92/1992, privind organizarea judecătorească, care era incidentă

în cauză, având în vedere că faptele deduse judecății s-a reținut că au fost

săvârșite în anul 1994, cauzele date, potrivit legii, în competența de primă

instanță a judecătoriilor, tribunalelor și curților de apel se judecă de un

singur judecător.

Infracțiunile de luare de

mită, prevăzute de art. 254 C. pen., reținute în sarcina inculpatului în cauza

de față, se judecă în primă instanță de tribunal, potrivit art. 27 C. proc.

pen.

Cum, în sarcina inculpaților

N.S. și R.N.O.V. au fost reținute infracțiunile de luare de mită, săvârșite în

anul 1994, nefiind incidente dispozițiile Legii nr. 78/2000, pentru prevenirea,

descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, completul de judecată care a

soluționat în fond cauza, trebuia să fie compus, potrivit legii comune,

dintr-un singur judecător.

Or, în speță, instanța

Tribunalul București, secția I penală, care a pronunțat sentința penală nr. 561

din 26 aprilie 2004, a fost constituită din doi judecători, deși nu s-a reținut

săvârșirea nici uneia din infracțiunile prevăzute de Legea nr. 78/2000.

Încălcarea dispozițiilor

referitoare la compunerea instanței atrage, potrivit art. 197 alin. (2) C.

proc. pen., nulitatea absolută a hotărârii pronunțate de prima instanță.

Ca atare, Înalta Curte, în

baza art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen., urmează a admite

recursurile declarate de denunțătorul D.M. și inculpații N.S. și R.N.O.V., a fi

casate ambele hotărâri și a trimite cauza la Tribunalul București, pentru

rejudecare, în complet de judecată legal constituit.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursurile declarate de partea civilă D.M. și de inculpații N.S. și R.N.O.V.

împotriva deciziei penale nr. 811/ A din 28 octombrie 2004 a Curții de Apel

București, secția a II-a penală.

Casează decizia atacată și

sentința penală nr. 561 din 26 aprilie 2004 a Tribunalului București, secția I

penală.

Trimite cauza spre

rejudecare la Tribunalul București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 27 aprilie 2005.