ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6169/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 394 de la 22 octombrie 2004, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr. 1878/2004, s-a dispus, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptei de luare de mită în formă continuată, comisă de inculpatul O.C., din art. 254 alin. (1) C. pen., combinat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în art. 254 alin. (2), combinat cu art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 254 alin. (2) C. pen., combinat cu art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului O.C., la pedeapsa de 3 ani închisoare.

S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe o durată de un an, pedeapsă complementară ce se va executa după executarea pedepsei principale. În baza art. 288 alin. (2) C. pen., combinat cu art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat, la pedeapsa de un an închisoare, iar în baza art. 26, raportat la art. 291 C. pen., combinat cu art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de un an închisoare. În baza art. 33 și art. 34 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpatul O.C.

să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare. În baza art. 86 3 C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de dispozițiile art. 86 3 alin. (1) lit. a), b), c) și d) C. pen., respectiv, să se prezinte la datele fixate de judecătorul desemnat cu supravegherea; să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare ce depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă și să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei de dare de mită în formă continuată comisă de inculpata M.M., din art. 255 alin. (1) C. pen., combinat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în art. 255 alin. (1) C. pen., combinat cu art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 255 alin. (1) C. pen., combinat cu art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatei M.M., la pedeapsa de un an închisoare.

În baza art. 26 C. pen., raportat la art. 2888 alin. (2), combinat cu art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., s-a dispus condamnarea aceleiași inculpate, la pedeapsa de 10 luni închisoare, iar în baza art. 26 C. pen., raportat la art. 291 C. pen., combinat cu art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 10 luni închisoare. În baza art. 33 și art. 34 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpata M.M. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de un an închisoare. În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani și s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 254 alin. (3) C. pen., și art. 19 din Legea nr. 78/2000 s-a dispus confiscarea de la inculpatul O.C. a sumei de 900 dolari S.U.A., măsura confiscării realizându-se din cei 650 dolari S.U.A., reținuți în vederea confiscării iar diferența de 250 dolari S.U.A., din 500 Euro, sumă convertită în dolari S.U.A., reținuți în cursul urmăririi penale, sume de bani depuse la B.N.R. conform procesului verbal de predare primire nr. 684 din 12 noiembrie 2002, iar diferența de Euro rămasă va fi restituită inculpatului O.C., nefiind supusă confiscării. S-au anulat înscrisurile falsificate iar fiecare inculpat a fost obligat la cate 5.500.000 lei cheltuieli judiciare statului iar inculpata M.M. și la plata sumei de 400.000 lei reprezentând onorariu avocat oficiu.

În fapt, s-a reținut că inculpatul O.C. în calitate de subofițer la P.P.F.P.F. I, având ca atribuțiuni de serviciu în cazul persoanelor fizice, verificarea corectitudinii datelor de stare civilă, a termenului de valabilitate al pașaportului, verificarea lipsei vreunei file din documentul de călătorie, verificarea ștampilelor și vizelor aplicate de către alte state, în deosebi ale statului vecin, identificarea persoanei pe baza fotografiei, aplicarea în document a ștampilei de intrare-ieșire sau a vizei, anunțarea operatorului pentru implementarea datelor și sintezelor operative în rețeaua informatică a I.P.J.F., în perioada 2 aprilie - 1august 2002 a pretins, primit și acceptat promisiunea unor bani sau alte foloase în scopul de a nu-și îndeplini sarcinile de serviciu, precum și în scopul de a face un act contrar îndatoririlor sale de serviciu.

Astfel, pe parcursul lunilor aprilie – mai 2002, după o prealabilă înțelegere cu numitul I.S.A., prin inculpata M.M., inculpatul O.C. a primit suma de 650 dolari S.U.A. pentru a aplica ștampilele de intrare-ieșire în pașapoartele a 6 cetățeni români, aflați în străinătate, în spațiul Schenger și care depășiseră termenul de ședere legală de 90 de zile, plecând din România ca simpli turiști. În lipsa acestei ștampile, cetățeanului român aflat în străinătate, care este returnat în baza acordurilor de readmisie încheiate de România cu alte state, i se poate refuza temporar eliberarea pașaportului, i se poate retrage pașaportul ori, i se poate suspenda dreptul de folosire a acestuia pe o durată cuprinsă între 6 luni și 3 ani, potrivit art. 14 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 216/1998, modificată prin O.U.G.

nr. 86/2001. S-a mai reținut că înțelegerea dintre I.S.A. și A.C., rezultă fără dubii discuțiile telefonice purtate de aceștia în zilele de 8-11 aprilie 2002, și că în aceste situații complicele mituitorului a fost inculpata M.M., care a înmânat inculpatului O.C., pașapoartele a 4 persoane rămase neidentificate și sumele de bani primite de I.S.A., în total suma de 650 dolari S.U.A. Procedând în același mod, la 13 aprilie 2002, M.M., l-a contactat pe inculpatul O.C., întrebându-l dacă poate să mai facă același lucru cu un alt pașaport, pentru că în zilele de 22 și 23 aprilie 2002, conform înțelegerii anterioare, să se întâlnească din nou cu acesta și să-i înmâneze 3 pașapoarte. Același complice i-a înmânat inculpatului O.C.

încă 2 pașapoarte, aparținând unor cetățeni români stabiliți în străinătate, pentru a aplica ștampilele de intrare-ieșire, de fiecare dată prețul fiind cel stabilit de inculpat cu I.S.A. În unele cazuri I.S.A. a acționat direct cu O.C., în sensul că l-a sunat pe acesta din străinătate, încunoștințându-l de sosirea unei terțe persoane de cetățenie română, situație în care subofițerul i-a promis intrarea în țară, aplicând ștampila, dar nu l-a introdus în rețeaua informatizată a I.J.P.F. Mehedinți. Mai exact, la 19 iulie 2002, în timp ce și-a desfășurat activitatea între orele 20,00 – 8,00 la punctul „Trafic intrare și autosuspecte a fi furate” inculpatul O.C., a permis intrarea în țară a unui cetățean român trimis de I.S.A., care se întorcea din spațiul Schengen – Franța, dar nu l-a operat în sistemul informațional al punctului de frontieră, tocmai pentru că depășise perioada legală de ședere, dar nu i-a putut stabili identitatea acelei persoane.

Același inculpat O.C., în calitate de subofițer al P.C.T.F. Porțile de Fier I, pentru a nu-și îndeplini în mod corect atribuțiunile de serviciu, în sensul că fie a aplicat ștampilele de intrare-ieșire pe pașapoartele unor persoane, care nu au trecut pe la punctul de frontieră, sau fie a aplicat alte date, falsificând data intrării în țară și nu le-a introdus în evidența informatizată a persoanelor, în perioada 22 mai – 19 iunie 2002, a primit de la S.M. zis P., suma de 150 dolari S.U.A. și 100.000 lei. Astfel, pentru aplicarea ștampilei intrare-ieșire pe pașaportul numitului S.C. zis C., fratele lui S.M., acesta din urmă a promis 100 dolari S.U.A. lui O.C., care i-a primit ulterior, odată cu altă sumă de 50 dolari S.U.A., oferită în același scop, mențiunile fiind antedatate, aplicate și pe pașaportul numitei S.C.T., soția lui S.M., fapt ce rezultă din înregistrările convorbirilor telefonice și din recunoașterea inculpatului.

Antedatarea s-a făcut fiindcă numitei S.C.T., îi expirase dreptul de ședere în Italia. În cazul numitului S.C., s-a procedat în același mod, deoarece în România se sustrăgea de la urmărirea penală, fiind cercetat pentru comiterea infracțiunii de furt, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tr. Severin nr. 163/P/2001 din 6 martie 2003, fiind trimis în judecată și pentru comiterea altor infracțiuni cum ar fi proxenetism, tulburarea liniștii și ordinei publice, și totodată îi expirase dreptul de ședere în Italia, existând riscul să fie trimis în țară. Împotriva sentinței au declarat apel P.N.A. și inculpații. P.N.A., a criticat hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât dispozițiile art. 254 alin. (3) C. pen., raportat la art. 19 din Legea nr. 78/2000 au fost greșit aplicate în sensul că, inculpatul O.C.

a primit de la mai multe persoane prin intermediul inculpatei M.M., suma de 1150 dolari S.U.A., astfel încât în mod greșit s-a dispus confiscarea de la acesta a sumei de 900 dolari S.U.A., iar cum în cauză urmărirea penală a fost disjunsă față de alte persoane care au dat mită inculpatului, se impune ca restul sumei de bani să rămână în continuare indisponibilizată în vederea confiscării. Al doilea motiv de nelegalitate invocat de P.N.A., a vizat greșita aplicare a dispozițiilor art. 445 alin. (2) C. proc. pen., deoarece s-a făcut dovada că doar mențiunile privind intrarea și ieșirea din țară a titularilor pașapoartelor sunt false și deci trebuiau anulate doar acestea.

Un ultim motiv de apel al P.N.A., a vizat netemeinicia sentinței privind greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatei M.M., în raport de dispozițiile art. 72 C. pen., aceasta săvârșind infracțiuni ce prezintă un pericol social deosebit și având o atitudine nesinceră atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești. Inculpatul O.C., în motivele scrise de apel, a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, deoarece în mod greșit a fost condamnat pentru infracțiunea de complicitate la uz de fals, prevăzută de art. 26, raportat la art. 291 C. pen., combinat cu art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., această faptă nefiind dovedită, întrucât nici o probă nu indică că titularii pașapoartelor le-au folosit iar simpla bănuială nu poate conduce la pronunțarea unei soluții de condamnare în lipsă de probe.

Inculpatul a mai arătat că în mod eronat în sarcina sa nu au fost reținute circumstanțe atenuante, fiind la prima abatere și având un comportament bun înainte de comiterea faptelor și a recunoscut și regretat faptele comise, solicitând aplicarea unei pedepse orientate sub minimul special prevăzut de lege ca efect al recunoașterii acestei circumstanțe. Inculpata M.M. nu și-a motivat apelul iar în ședința publică din 22 decembrie 2004 a declarat că retrage apelul. Prin decizia penală nr. 224 din 22 iunie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală, au fost admise apelurile procurorului și inculpatului și s-a luat act de retragerea apelului inculpatei M.M. S-a dispus anularea mențiunilor false privind intrarea și ieșirea din țară din pașapoarte.

S-a dispus confiscarea de la inculpatul O.C. a sumei de 750 dolari S.U.A. din care 100 dolari S.U.A. convertiți în lei la B.N.R. la data plății. Curtea a dispus restituirea către inculpat a sumei de 500 Euro și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței. Împotriva deciziei a declarat recurs P.N.A. – Serviciul Anticorupție Craiova care a cerut casarea sentinței pentru nelegalitate și netemeinicie deoarece: - s-a făcut o greșită aplicare a legii în sensul că nu au fost corect aplicate dispozițiile art. 445 alin. (2) C. proc. pen. Astfel, prin sentința penală nr. 394 din 22 octombrie 2004 au fost anulate înscrisurile falsificate (pașapoartele) iar prin decizie s-a dispus anularea mențiunilor false privind intrarea și ieșirea din țară făcute în pașapoarte, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.

În acest fel sunt anulate și pașapoartele și în același timp și mențiunile false; - s-a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 254 alin. (3) C. pen., raportat la art. 19 din Legea nr. 78/2000. Din probele administrate rezultă că inculpatul a primit de la mai multe persoane prin intermediul inculpatei M.M. 1150 dolari S.U.A. Ca urmare, în mod greșit instanța de fond a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 900 dolari S.U.A., iar instanța de control judiciar doar 750 dolari S.U.A. Deoarece în cauză urmărirea penală a fost disjunsă față de alte persoane care au dat mită inculpatului se impunea ca diferența între 1150 dolari S.U.A. și 750 dolari S.U.A. să rămână indisponibilizată în continuare.

Decizia este netemeinică deoarece pedeapsa în ceea ce o privește pe inculpata M.M. este greșit individualizată. Recursul este nefondat. Dispozițiile art. 445 C. proc. pen., privesc procedura prin care se execută dispozițiile unei hotărâri penale definitive. Astfel, în alin. (2) se prevede că „atunci când înscrisul declarat fals a fost anulat în totalitate, se face mențiune despre aceasta pe fiecare pagină, iar în caz de anulare parțială, numai pe paginile care conțin falsul. Instanța de apel a cercetat hotărârea primei instanțe făcând mențiunea că se anulează mențiunile false privind intrarea și ieșirea din țară. Este evident că mențiunea din dispozitiv în sensul că se mențin celelalte dispoziții ale sentinței nu se referă și la anularea pașapoartelor măsură greșită dispusă de prima instanță și îndreptată în apel.

Inculpatul audiat în instanță a recunoscut săvârșirea faptelor așa cum au fost reținute în rechizitoriu și a explicat că a primit pentru aplicarea ștampilelor suma de 600 dolari S.U.A. Așa cum a motivat instanța de apel, pe baza înregistrării convorbirilor telefonice purtate cu M.M. și a declarațiilor inculpatului acesta a primit în total 750 dolari S.U.A. astfel că și sub acest aspect decizia este temeinică și legală. Disjungerea cauzei față de numiții I.A.S. și S.M. nu justifică cererea de menținere a măsurii indisponibilizării unor sume de bani altele decât cele date de aceștia, sume care au fost confiscate și pentru primirea cărora inculpatul este condamnat. Dacă cele două persoane vor fi trimise în judecată pentru dare de mită nu se poate cere confiscarea sumelor date pentru că s-ar ajunge la dublă confiscare.

Pedeapsa aplicată inculpatei a fost just individualizată. S-a avut în vedere pe de o parte gradul de pericol social mai ridicat al infracțiunii comise de inculpat, prin funcția ce o ocupa și actele îndeplinite de acesta, că inculpatul a fost condamnat la 3 ani închisoare și în baza art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea pedepsei sub supraveghere pe timp de 5 ani. La stabilirea pedepsei aplicate inculpatei s-au avut în vedere limitele mai mici, prevăzute pentru infracțiunea de dare de mită săvârșită, spre deosebire de luare de mită săvârșită de inculpat dar în același timp și negarea constantă a comiterii faptelor. Hotărâtor însă a fost faptul că potrivit actelor medicale inculpata este bolnavă pensionată medical cu repetate internări în serviciul psihiatric urmare șocului suferit prin moartea fiicei minore.

În aceste condiții prin înlăturarea dispozițiilor de suspendare a executării pedepsei s-ar ajunge la un tratament penal diferit între doi inculpați care au cooperat în săvârșirea infracțiunilor, cel care a comis fapta mai gravă având un tratament favorabil. La această situație s-a ajuns și datorită neexercitării apelului în ce-l privește pe inculpat privind greșita individualizare a pedepsei. Așa fiind, urmează ca în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de P.N.A. Craiova împotriva deciziei penale nr. 224 din 22 iunie 2005 a Curții de Apel Craiova, privind pe inculpații M.M. și O.C. Onorariile pentru apărarea din oficiu a inculpaților, în sumă de câte 100 RON (1.000.000 lei), se vor plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 1 noiembrie 2005.