ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6169/2005

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6169/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 394 de la

22 octombrie 2004, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr. 1878/2004,

s-a dispus, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a

faptei de luare de mită în formă continuată, comisă de inculpatul O.C., din art.

254 alin. (1) C. pen., combinat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen., în art. 254 alin. (2), combinat cu art. 7 alin. (1) din

Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 254 alin. (2) C. pen., combinat

cu art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., s-a dispus condamnarea inculpatului O.C., la pedeapsa de 3 ani

închisoare.

S-au interzis inculpatului

drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe o durată de un

an, pedeapsă complementară ce se va executa după executarea pedepsei

principale.

În baza art. 288 alin. (2) C. pen.,

combinat cu art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat,

la pedeapsa de un an închisoare, iar în baza art. 26, raportat la art. 291 C.

pen., combinat cu art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de un an închisoare.

În baza art. 33 și art. 34 C. pen.,

s-au contopit pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpatul O.C. să execute pedeapsa

cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.

În baza art. 86

3

C. pen.,

s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună

măsurilor de supraveghere prevăzute de dispozițiile art. 86

3

alin.

(1) lit. a), b), c) și d) C. pen., respectiv, să se prezinte la datele fixate

de judecătorul desemnat cu supravegherea; să anunțe în prealabil orice

schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare ce depășește

8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului

de muncă și să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele

lui de existență.

S-a atras atenția inculpatului

asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen., privind revocarea suspendării

executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a

dispus schimbarea încadrării juridice a faptei de dare de mită în formă

continuată comisă de inculpata M.M., din art. 255 alin. (1) C. pen., combinat

cu art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în art.

255 alin. (1) C. pen., combinat cu art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 255 alin. (1) C. pen.,

combinat cu art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatei M.M., la pedeapsa de un an închisoare.

În baza art. 26 C. pen., raportat la

art. 2888 alin. (2), combinat cu art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) din Legea

nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., s-a dispus condamnarea

aceleiași inculpate, la pedeapsa de 10 luni închisoare, iar în baza art. 26 C.

pen., raportat la art. 291 C. pen., combinat cu art. 17 lit. c) și art. 18 alin.

(1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa

de 10 luni închisoare.

În baza art. 33 și art. 34 C. pen.,

s-au contopit pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpata M.M. să execute

pedeapsa cea mai grea, aceea de un an închisoare.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani și s-a

atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 254 alin. (3) C. pen.,

și art. 19 din Legea nr. 78/2000 s-a dispus confiscarea de la inculpatul O.C. a

sumei de 900 dolari S.U.A., măsura confiscării realizându-se din cei 650 dolari

S.U.A., reținuți în vederea confiscării iar diferența de 250 dolari S.U.A., din

500 Euro, sumă convertită în dolari S.U.A., reținuți în cursul urmăririi

penale, sume de bani depuse la B.N.R. conform procesului verbal de predare

primire nr. 684 din 12 noiembrie 2002, iar diferența de Euro rămasă va fi

restituită inculpatului O.C., nefiind supusă confiscării.

S-au anulat înscrisurile falsificate

iar fiecare inculpat a fost obligat la cate 5.500.000 lei cheltuieli judiciare

statului iar inculpata M.M. și la plata sumei de 400.000 lei reprezentând

onorariu avocat oficiu.

În fapt, s-a reținut că inculpatul O.C.

în calitate de subofițer la P.P.F.P.F. I, având ca atribuțiuni de serviciu în

cazul persoanelor fizice, verificarea corectitudinii datelor de stare civilă, a

termenului de valabilitate al pașaportului, verificarea lipsei vreunei file din

documentul de călătorie, verificarea ștampilelor și vizelor aplicate de către

alte state, în deosebi ale statului vecin, identificarea persoanei pe baza

fotografiei, aplicarea în document a ștampilei de intrare-ieșire sau a vizei,

anunțarea operatorului pentru implementarea datelor și sintezelor operative în

rețeaua informatică a I.P.J.F., în perioada 2 aprilie - 1august 2002 a pretins,

primit și acceptat promisiunea unor bani sau alte foloase în scopul de a nu-și

îndeplini sarcinile de serviciu, precum și în scopul de a face un act contrar

îndatoririlor sale de serviciu.

Astfel, pe parcursul lunilor aprilie

– mai 2002, după o prealabilă înțelegere cu numitul I.S.A., prin inculpata M.M.,

inculpatul O.C. a primit suma de 650 dolari S.U.A. pentru a aplica ștampilele

de intrare-ieșire în pașapoartele a 6 cetățeni români, aflați în străinătate,

în spațiul Schenger și care depășiseră termenul de ședere legală de 90 de zile,

plecând din România ca simpli turiști.

În lipsa acestei ștampile,

cetățeanului român aflat în străinătate, care este returnat în baza acordurilor

de readmisie încheiate de România cu alte state, i se poate refuza temporar

eliberarea pașaportului, i se poate retrage pașaportul ori, i se poate suspenda

dreptul de folosire a acestuia pe o durată cuprinsă între 6 luni și 3 ani,

potrivit art. 14 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 216/1998, modificată prin O.U.G.

nr. 86/2001.

S-a mai reținut că înțelegerea

dintre I.S.A. și A.C., rezultă fără dubii discuțiile telefonice purtate de

aceștia în zilele de 8-11 aprilie 2002, și că în aceste situații complicele

mituitorului a fost inculpata M.M., care a înmânat inculpatului O.C.,

pașapoartele a 4 persoane rămase neidentificate și sumele de bani primite de I.S.A.,

în total suma de 650 dolari S.U.A.

Procedând în același mod, la 13

aprilie 2002, M.M., l-a contactat pe inculpatul O.C., întrebându-l dacă poate

să mai facă același lucru cu un alt pașaport, pentru că în zilele de 22 și 23

aprilie 2002, conform înțelegerii anterioare, să se întâlnească din nou cu

acesta și să-i înmâneze 3 pașapoarte. Același complice i-a înmânat inculpatului

O.C. încă 2 pașapoarte, aparținând unor cetățeni români stabiliți în

străinătate, pentru a aplica ștampilele de intrare-ieșire, de fiecare dată

prețul fiind cel stabilit de inculpat cu I.S.A.

În unele cazuri I.S.A. a acționat

direct cu O.C., în sensul că l-a sunat pe acesta din străinătate, încunoștințându-l

de sosirea unei terțe persoane de cetățenie română, situație în care

subofițerul i-a promis intrarea în țară, aplicând ștampila, dar nu l-a introdus

în rețeaua informatizată a I.J.P.F. Mehedinți.

Mai exact, la 19 iulie 2002, în timp

ce și-a desfășurat activitatea între orele 20,00 – 8,00 la punctul „Trafic

intrare și autosuspecte a fi furate” inculpatul O.C., a permis intrarea în țară

a unui cetățean român trimis de I.S.A., care se întorcea din spațiul Schengen –

Franța, dar nu l-a operat în sistemul informațional al punctului de frontieră,

tocmai pentru că depășise perioada legală de ședere, dar nu i-a putut stabili

identitatea acelei persoane.

Același inculpat O.C., în calitate

de subofițer al P.C.T.F. Porțile de Fier I, pentru a nu-și îndeplini în mod

corect atribuțiunile de serviciu, în sensul că fie a aplicat ștampilele de

intrare-ieșire pe pașapoartele unor persoane, care nu au trecut pe la punctul

de frontieră, sau fie a aplicat alte date, falsificând data intrării în țară și

nu le-a introdus în evidența informatizată a persoanelor, în perioada 22 mai –

19 iunie 2002, a primit de la S.M. zis P., suma de 150 dolari S.U.A. și 100.000

lei.

Astfel, pentru aplicarea ștampilei

intrare-ieșire pe pașaportul numitului S.C. zis C., fratele lui S.M., acesta

din urmă a promis 100 dolari S.U.A. lui O.C., care i-a primit ulterior, odată

cu altă sumă de 50 dolari S.U.A., oferită în același scop, mențiunile fiind

antedatate, aplicate și pe pașaportul numitei S.C.T., soția lui S.M., fapt ce

rezultă din înregistrările convorbirilor telefonice și din recunoașterea

inculpatului. Antedatarea s-a făcut fiindcă numitei S.C.T., îi expirase dreptul

de ședere în Italia.

În cazul numitului S.C., s-a

procedat în același mod, deoarece în România se sustrăgea de la urmărirea

penală, fiind cercetat pentru comiterea infracțiunii de furt, prin

rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tr. Severin nr. 163/P/2001

din 6 martie 2003, fiind trimis în judecată și pentru comiterea altor

infracțiuni cum ar fi proxenetism, tulburarea liniștii și ordinei publice, și

totodată îi expirase dreptul de ședere în Italia, existând riscul să fie trimis

în țară.

Împotriva sentinței au declarat apel

P.N.A. și inculpații.

P.N.A., a criticat hotărârea primei

instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât dispozițiile art. 254 alin.

(3) C. pen., raportat la art. 19 din Legea nr. 78/2000 au fost greșit aplicate

în sensul că, inculpatul O.C. a primit de la mai multe persoane prin

intermediul inculpatei M.M., suma de 1150 dolari S.U.A., astfel încât în mod

greșit s-a dispus confiscarea de la acesta a sumei de 900 dolari S.U.A., iar

cum în cauză urmărirea penală a fost disjunsă față de alte persoane care au dat

mită inculpatului, se impune ca restul sumei de bani să rămână în continuare

indisponibilizată în vederea confiscării.

Al doilea motiv de nelegalitate

invocat de P.N.A., a vizat greșita aplicare a dispozițiilor art. 445 alin. (2) C.

proc. pen., deoarece s-a făcut dovada că doar mențiunile privind intrarea și

ieșirea din țară a titularilor pașapoartelor sunt false și deci trebuiau

anulate doar acestea.

Un ultim motiv de apel al P.N.A., a

vizat netemeinicia sentinței privind greșita individualizare a pedepsei aplicate

inculpatei M.M., în raport de dispozițiile art. 72 C. pen., aceasta săvârșind

infracțiuni ce prezintă un pericol social deosebit și având o atitudine

nesinceră atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării

judecătorești.

Inculpatul O.C., în motivele scrise

de apel, a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, deoarece în

mod greșit a fost condamnat pentru infracțiunea de complicitate la uz de fals,

prevăzută de art. 26, raportat la art. 291 C. pen., combinat cu art. 17 lit. c)

și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., această faptă nefiind dovedită, întrucât nici o probă nu indică că

titularii pașapoartelor le-au folosit iar simpla bănuială nu poate conduce la

pronunțarea unei soluții de condamnare în lipsă de probe.

Inculpatul a mai arătat că în mod

eronat în sarcina sa nu au fost reținute circumstanțe atenuante, fiind la prima

abatere și având un comportament bun înainte de comiterea faptelor și a

recunoscut și regretat faptele comise, solicitând aplicarea unei pedepse

orientate sub minimul special prevăzut de lege ca efect al recunoașterii

acestei circumstanțe.

Inculpata M.M. nu și-a motivat

apelul iar în ședința publică din 22 decembrie 2004 a declarat că retrage

apelul.

Prin decizia penală nr. 224 din 22

iunie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală, au fost admise

apelurile procurorului și inculpatului și s-a luat act de retragerea apelului

inculpatei M.M.

S-a dispus anularea mențiunilor

false privind intrarea și ieșirea din țară din pașapoarte.

S-a dispus confiscarea de la

inculpatul O.C. a sumei de 750 dolari S.U.A. din care 100 dolari S.U.A.

convertiți în lei la B.N.R. la data plății.

Curtea a dispus restituirea către

inculpat a sumei de 500 Euro și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

Împotriva deciziei a declarat recurs

P.N.A. – Serviciul Anticorupție Craiova care a cerut casarea sentinței pentru

nelegalitate și netemeinicie deoarece:

- s-a făcut o greșită aplicare a

legii în sensul că nu au fost corect aplicate dispozițiile art. 445 alin. (2) C.

proc. pen.

Astfel, prin sentința penală nr. 394

din 22 octombrie 2004 au fost anulate înscrisurile falsificate (pașapoartele)

iar prin decizie s-a dispus anularea mențiunilor false privind intrarea și

ieșirea din țară făcute în pașapoarte, menținând celelalte dispoziții ale

sentinței.

În acest fel sunt anulate și

pașapoartele și în același timp și mențiunile false;

- s-a făcut o greșită aplicare a

dispozițiilor art. 254 alin. (3) C. pen., raportat la art. 19 din Legea nr. 78/2000.

Din probele administrate rezultă că

inculpatul a primit de la mai multe persoane prin intermediul inculpatei M.M.

1150 dolari S.U.A.

Ca urmare, în mod greșit instanța de

fond a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 900 dolari S.U.A., iar

instanța de control judiciar doar 750 dolari S.U.A.

Deoarece în cauză urmărirea penală a

fost disjunsă față de alte persoane care au dat mită inculpatului se impunea ca

diferența între 1150 dolari S.U.A. și 750 dolari S.U.A. să rămână indisponibilizată

în continuare.

Decizia este netemeinică deoarece

pedeapsa în ceea ce o privește pe inculpata M.M. este greșit individualizată.

Recursul este nefondat.

Dispozițiile art. 445 C. proc. pen.,

privesc procedura prin care se execută dispozițiile unei hotărâri penale

definitive.

Astfel, în alin. (2) se prevede că

„atunci când înscrisul declarat fals a fost anulat în totalitate, se face

mențiune despre aceasta pe fiecare pagină, iar în caz de anulare parțială,

numai pe paginile care conțin falsul.

Instanța de apel a cercetat

hotărârea primei instanțe făcând mențiunea că se anulează mențiunile false

privind intrarea și ieșirea din țară.

Este evident că mențiunea din

dispozitiv în sensul că se mențin celelalte dispoziții ale sentinței nu se

referă și la anularea pașapoartelor măsură greșită dispusă de prima instanță și

îndreptată în apel.

Inculpatul audiat în instanță a

recunoscut săvârșirea faptelor așa cum au fost reținute în rechizitoriu și a

explicat că a primit pentru aplicarea ștampilelor suma de 600 dolari S.U.A.

Așa cum a motivat instanța de apel,

pe baza înregistrării convorbirilor telefonice purtate cu M.M. și a

declarațiilor inculpatului acesta a primit în total 750 dolari S.U.A. astfel că

și sub acest aspect decizia este temeinică și legală.

Disjungerea cauzei față de numiții

I.A.S. și S.M. nu justifică cererea de menținere a măsurii indisponibilizării

unor sume de bani altele decât cele date de aceștia, sume care au fost

confiscate și pentru primirea cărora inculpatul este condamnat. Dacă cele două

persoane vor fi trimise în judecată pentru dare de mită nu se poate cere

confiscarea sumelor date pentru că s-ar ajunge la dublă confiscare.

Pedeapsa aplicată inculpatei a fost

just individualizată. S-a avut în vedere pe de o parte gradul de pericol social

mai ridicat al infracțiunii comise de inculpat, prin funcția ce o ocupa și

actele îndeplinite de acesta, că inculpatul a fost condamnat la 3 ani

închisoare și în baza art. 86

1

C. pen., s-a dispus suspendarea

pedepsei sub supraveghere pe timp de 5 ani.

La stabilirea pedepsei aplicate

inculpatei s-au avut în vedere limitele mai mici, prevăzute pentru infracțiunea

de dare de mită săvârșită, spre deosebire de luare de mită săvârșită de

inculpat dar în același timp și negarea constantă a comiterii faptelor.

Hotărâtor însă a fost faptul că

potrivit actelor medicale inculpata este bolnavă pensionată medical cu repetate

internări în serviciul psihiatric urmare șocului suferit prin moartea fiicei

minore.

În aceste condiții prin înlăturarea

dispozițiilor de suspendare a executării pedepsei s-ar ajunge la un tratament

penal diferit între doi inculpați care au cooperat în săvârșirea

infracțiunilor, cel care a comis fapta mai gravă având un tratament favorabil.

La această situație s-a ajuns și datorită neexercitării apelului în ce-l

privește pe inculpat privind greșita individualizare a pedepsei.

Așa fiind, urmează ca în temeiul art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul să fie respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de P.N.A. Craiova împotriva deciziei penale nr. 224 din 22 iunie 2005

a Curții de Apel Craiova, privind pe inculpații M.M. și O.C.

Onorariile pentru apărarea din

oficiu a inculpaților, în sumă de câte 100 RON (1.000.000 lei), se vor plăti

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 1

noiembrie 2005.