ÎCCJ, Secția penală

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra apelurilor de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Prin Decizia penală nr. 184 din data de 5 decembrie 2011 a Curții de Apel Iași, secția penală și de minori, s-au dispus următoarele:

„1. Condamnă inculpatul P.V.R. - la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de luare de

mită prev. de art. 254 alin. (1) C. penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Deduce din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive de la 1 septembrie 2006

la 30 septembrie 2006.

În baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. achită pe

inculpatul P.V.R. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la luare de mita prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 254 alin. (1) C. pen. și la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

inculpatul I.F.L.,

pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Constată că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv de la 1 septembrie 2006 la 30 septembrie 2006.

n baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. achită pe inculpatul B.T.C.:

- pentru săvârșirea a două infracțiuni de complicitate la luare de mită prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 254 alin. (1) C. pen. și la art. 6 din Legea nr. 78/2000;

- pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la dare de mită prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 255 alin. (1) C. pen. și la art. 6 din Legea nr. 78/2000;

-

Constată că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv de la 1 septembrie 2006 la 30 septembrie 2006.

4.

Condamnă pe inculpatul M.C. - pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la luare de mită prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 254 alin. (1) C. pen. și la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen. C. pen., cu aplicarea ari 74 lit. c) și 76 lit. c) C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare și 1 (un) an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza disp. art. 86

4

C. pen. cu referire la art. 83 C. pen. revocă

suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului

prin sentința penală nr. 180 din7 iunie 2001 a Tribunalului Brașov, definitivă prin decizia

penală nr. 6111 din 18 noiembrie 2004 a I.C.C.J., pedeapsă pe care o cumulează cu cea aplicată prin

prezenta sentință, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și 1 (un) an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Deduce din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive de la 1 septembrie 2006

la 30 septembrie 2006.

În baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. achită

inculpatul M.C. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la luare de mită prev.

de art. 26 C. pen. rap. la art. 254 alin. (1) C. pen. și la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu

aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen., pentru cea de a doua infracțiune de complicitate la luare

de mită, vizându-l pe inculpatul I.F.L.

În baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. achită inculpatul M.C.:

- pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la dare de mită prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 255 alin. (1) C. pen. și la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen.;

-

pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații prev. de art. 292 C. pen. raportat

la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen.

În baza disp. art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 348

1

C. proc. pen. dispune desființarea totală a actului intitulat „antecontract de vânzare cumpărare”,

autentificat din 22 august 2006 la Biroul Notarului Public - I.B.

Admite cererea formulată de apărătorul ales al inculpatului I.F.L. privind scutirea de plata amenzii și în consecință:

În baza disp. art. 199 alin. (3) C. proc. pen. dispune scutirea de plata amenzii de 1.000 lei, aplicată domnului avocat V.A. prin încheierea de ședință din data de 23 noiembrie 2011.

În baza disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen. obligă inculpații să plătească statului cheltuieli judiciare, după cum urmează:

- inculpatul P.V.R., suma de 4.000 lei;

-

inculpatul M.C. 1.000 lei cu același titlu.

În baza disp. art. 192 alin. (3) C. proc. pen., celelalte cheltuieli judiciare rămân

în sarcina statului.

”

Pentru a pronunța aceasta hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția Națională Anticorupție - Secția de Combatere a Corupției s-au dispus următoarele:

Trimiterea în judecată, în stare de libertate a inculpaților:

- P.V.R.

, sub

aspectul săvârșirii infracțiunilor de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. anterior

rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și complicitate la luare de mită, prev. de art. 26 rap. la art.

254 alin. (1) C. pen. anterior și la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. anterior;

- I.F.L.

sub aspectul săvârșirii infracțiunii de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. anterior rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000;

- B.T.C. -

sub aspectul săvârșirii complicității la infracțiunea de luare de mită, prev. de art. 26 rap. la art. 254 alin. (1) C. pen. anterior și la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și complicității

la infracțiunea de dare de mită, prev. de art. 26 rap. la art. 255 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen. Anterior;

- M.C. - sub aspectul săvârșirii complicității la infracțiunea de luare de

mită, prev. de art. 26 rap. la art. 254 alin. (1) C. pen. anterior și la art. 6 din Legea nr. 78/2000,

complicității la infracțiunea de dare de mită, prev. de art. 26 rap. la art. 255 alin. (1) C. pen.

anterior, și infr. de fals în declarații, în realizarea scopului unei fapte de corupție, prev. de art.

292 C. pen. anterior rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) și b) C. pen. anterior și art. 37 lit. a) și b) C. pen. anterior.

Față de numitul F.D., s-a constatat incidența dispozițiilor art. 255 alin. (3) C. pen. anterior, iar în ceea ce o privește pe F.N.C., s-a apreciat că, în speță, „nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de fals în declarații, faptă prevăzută de art. 292 C. pen. anterior, lipsind vinovăția penală”.

Pentru a se pronunța astfel, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -

Direcția Națională Anticorupție - Secția de Combatere a Corupție a reținut următoarele:

Inculpatul P.V.R. a fost numit în funcția de prefect al județului Iași prin H.G. nr. 26 din 07 ianuarie 2005, având ca atribuții de serviciu, printre altele, emiterea ordinelor privitoare la soluționarea cererilor de reconstituire

a dreptului de proprietate asupra terenurilor, semnarea hotărârilor Comisiei Județene de Fond

Funciar și a titlurilor de proprietate, prefectul îndeplinind totodată și funcția de președinte al Comisiei Județene de Fond Funciar.

Inculpatul I.F.L. a fost numit în funcția de șef al Biroului

Județean de Rentă Viageră Agricolă și Reprezentanță Teritorială Iași prin mandatul special din 06 martie 2006 al Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale - Agenția

Domeniilor Statului, printre alte atribuții profesionale fiind și acelea de a stabili, împreună cu

Oficiile Cadastru și Publicitate Imobiliară și Direcțiile Agricole și Dezvoltare Rurală Județene, amplasamentul suprafețelor care fac obiectul Legii nr. 18/1991; monitorizarea întocmirii documentației pe baza cererii Comisiei Județene de Fond Funciar și reprezentarea A.D.S. în Comisia Județeană de Aplicare a Legilor Fondului Funciar, organizată pe lângă Prefectură (vol. 7 filele 171-175).

Inculpatul B.T.C. este avocat în cadrul Baroului Iași, iar inculpatul M.C. este administrator al SC B.S. SRL, fiind și asociat în cadrul SC F.O. SRL.

În cursul lunii iulie 2006, inculpatul P.R.V. a pretins de la numitul F.D., prin intermediul Iui B.T. transferul cu titlu gratuit al dreptului de proprietate cu privire la un teren în suprafață de 30.000 m.p., având o valoare de

piață estimată la suma de aproximativ 150.000 euro, situat în comuna Miroslava, județul Iași,

din care 20.000 m.p. pentru sine, iar 10.000 m.p. pentru inculpatul I.F.L., cu știința și cu acordul ultimului menționat, în scopul emiterii unei hotărâri de schimbare a amplasamentului terenului pe care numita F.N.C., soția numitului F.D., urma a fi pusă în posesie, precum și pentru emiterea titlului de proprietate cu privire la o suprafață totală de 160.000 m.p., acte în eliberarea cărora prefectul, în calitate de președinte al Comisiei Județene Iași pentru aplicarea Legii nr. 247/2005, avea atribuții de serviciu, respectiv pentru urgentarea întocmirii documentației necesare emiterii unui aviz

privind amplasamentul, de către Agenția Domeniilor Statului Iași, act în privința căruia avea

atribuții de serviciu șeful acestei instituții I.F.L. și el membru al Comisiei Județene Iași.

Actele de pretindere descrise în alineatul precedent au fost reluate de inculpatul P.V.R. la data de 17 august 2006, în cadrul unei discuții pe care acesta a avut-o cu F.D. și B.T.C.

În sensul celor arătate, inculpații P.V.R. și I.F.L. au procedat la încheierea unui antecontract de vânzare-cumpărare, prin

intermediul inculpatului M.C., cu numita F.N.C., documentul respectiv fiind autentificat din 22 august 2006 la Biroul Notarului Public -

I.B.- soția inculpatului M.C. - prin care promitenta-

vânzătoare (F.N.) se obliga să vândă promitentului-cumpărător (M.C.), ulterior obținerii titlului de proprietate, în condițiile Legii nr. 247/2005, dreptul de proprietate asupra suprafeței de 30.000 m.p., la prețul de 50.000 euro, în acte atestându-se,

contrar realității, plata cu titlu de avans către promitenta-vânzătoare a sumei de 25.000 euro, M.C. cunoscând cauza ilicită a actului.

La data de 17 august 2006, numitul F.D. a formulat un denunț împotriva inculpaților P.V.R., I.F.L., B.T.C. și M.C., arătând că, în cadrul procedurii de emitere a

titlului de proprietate asupra terenului și punerii în posesie, P.V.R. și,

indirect, I.F.L. au pretins, pentru îndeplinirea sarcinilor de serviciu, o suprafață de 3 ha, cu complicitatea lui B.T. și prin intermediul lui M.C.

Față de toate acestea, prin rezoluția nr. 148/P/2006 din 31 august 2006 s-a dispus începerea urmăririi penale, iar prin ordonanța cu același număr din 01 septembrie 2006 s-a pus în mișcare acțiunea penală, fiind reținute în sarcina inculpaților infracțiunile de luare de mită și complicitate la infracțiunea de luare de mită (P.V.R.); luare de mită

(I.F.L.); complicitate la infracțiunile de luare de mită și, respectiv, dare de mită (B.T.C.); complicitate la infracțiunile de luare de mită și,

respectiv, dare de mită și fals în declarații, în realizarea scopului unei fapte de corupție (M.C.).

În conformitate cu Hotărârea nr. 288 din 21 decembrie 2000 a Comisiei Județene de Fond Funciar

Iași s-a reconstituit martorei F.N.C. dreptul de proprietate pentru suprafața de 20,4 hectare teren, situat în comuna Rediu, județul Iași, art. 3 din hotărârea menționată precizând că Administrația Domeniilor Statului Iași și Comisia Locală de Fond Funciar Rediu vor aduce la îndeplinire dispozițiile din cuprinsul actului. Deși sus-numita a făcut multiple demersuri pentru a intra efectiv în posesia suprafeței de teren pentru care i se reconstituie dreptul de proprietate, acestea au rămas fără rezultat, motiv pentru care a recurs la acționarea în judecată a Comisiei Locale de Fond Funciar Rediu și a primarului comunei Rediu, în calitate de președinte al acestei comisii, solicitând instanței aplicarea Hotărârii nr.

288 din 21 decembrie 2000, cerere înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași cu nr. 23196/2001.

Prin sentința civilă nr. 918 din 03 februarie 2003, definitivă și executorie la 26 mai 2003, Judecătoria Iași a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta F.N.C., obligând Comisia Locală de Fond Funciar Rediu la întocmirea procesului-verbal de punere în posesie și a fișei cadastrale pentru suprafața de 20,4 ha., precum și pe primarul comunei Rediu, județul Iași, la plata a câte 300.000 ROL pentru fiecare zi de

întârziere, cu titlu de daune cominatorii, începând de la data rămânerii definitive a hotărârii și

până la executarea obligației.

Prin Biroul Executorului Judecătoresc A.C., reclamanta F.N.C. a procedat la comunicarea sentinței definitive și executorii către Comisia Locală de Fond Funciar Rediu și către primarul comunei Rediu, județul Iași. De asemenea, sus-numita s-a adresat instituției menționate cu cererile înregistrate

din 04 martie 2005 și din 16 august 2005, răspunsurile primite fiind evazive.

La data de 15 august 2005 a fost înregistrat, sub nr. 1003, la Instituția Prefectului județului

Iași, memoriul adresat președintelui Comisiei de Aplicare a Legii nr. 247/2005, formulat de

martora F.N.C., prin avocat B.T.C., prin care

se solicita aducerea la îndeplinire a sentinței civile nr. 918 din 03 februarie 2003, în sensul de a se proceda efectiv la punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate pentru suprafața de 20,4 ha pe raza comunei Rediu, județul Iași. Ca urmare a acestui. memoriu, instituția Prefectului județului lași a solicitat Primăriei comunei Rediu, prin adresa nr. 1003 din 14 septembrie 2005, comunicarea motivelor pentru care nu s-a trecut la punerea în posesie, solicitând, totodată, urgentarea îndeplinirii dispozițiilor hotărârii judecătorești și începerea demersurilor pentru eliberarea titlului de proprietate.

La data de 27 septembrie 2005, sub nr. 3627, Primăria comunei Rediu, județul Iași, a adus la cunoștința Instituției Prefectului județului Iași faptul că, prin procedura privind întocmirea documentației necesare protocoalelor de predare-primire încheiate sau care urmează a se încheia cu Agenția Domeniilor Statului, se va încerca soluționarea favorabilă a situației

solicitantei F.N.C., avându-se în vedere că aceasta a fost inclusă în anexa 37,

care cuprinde persoanele ale căror terenuri au fost preluate de stat, iar la data reconstituirii acestora se aflau în administrarea Agenției Domeniilor Statului. Prin adresa 32 din 07 noiembrie 2005, Primăria comunei Rediu, județul Iași a comunicat avocatului B.T.C., în calitate de reprezentant al lui F.N.C., cu Primăria comunei Rediu nu deține teren în raza sa administrativ-teritorială, aflându-se în imposibilitatea de a o pune în posesie cu suprafața de 20,4 ha.

În aceste condiții, martora F.N.C., prin avocat B.T.C.,

s-a adresat Președintelui Comisiei Județene de aplicare a Legii nr. 247/2005 cu solicitarea de

a se dispune anularea Hotărârii nr. 288 din 21 decembrie 2000 a Comisiei Județene de Fond Funciar Iași și emiterea unei noi hotărâri pentru aceeași suprafață, dar având un alt amplasament, respectiv pe teritoriul Stațiunii Didactice și Experimentale Copou. Cererea a fost înregistrată la Instituția Prefectului județului Iași din 24 noiembrie 2005, fiind reiterată la 04 decembrie 2005, cu solicitarea de a se dispune analizarea cererii în prima ședință a Comisiei Județene de Aplicare a Legii nr. 247/2005.

În cadrul derulării procedurii de soluționare a acestei cereri, prin adresa nr.

3384 din 19 ianuarie 2006, Instituția Prefectului județului Iași a solicitat Agenției Domeniilor Statului, Reprezentanța Iași, identificarea unui amplasament, în suprafață de 20,4 ha, această instituție

propunând sub nr. 1125 din 21 februarie 2006, suprafețele de teren amplasate în comuna Miroslava, aflate în administrarea Stațiunii Didactice din cadrul Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară Iași, aflate în administrarea SC P.C. SA din comuna Popricani ori în municipiul Iași, trupul Șorogari. Ulterior, din cauza unor impedimente de ordin Administrativ, Agenția Domeniilor Statului Iași a propus, sub nr. 1286 din 13 iunie 2006, 6

ha pe teritoriul administrativ al Municipiului Iași, tarlaua 47 din cadrul S.C.D.P. Iași și 10 ha. pe

teritoriul administrativ al comunei Miroslava, aflate în administrarea SC A. SA,

întrucât s-a constatat că pe suprafața de 6 ha. din cadrul S.C.D.P. Iași fusese reconstituit dreptul

de proprietate unei alte persoane, prin adresa nr. 1329 din 11 iulie 2006, Agenția Domeniilor Statului Iași a comunicat Comisiei Județene de Fond Funciar Iași că solicitanta F.N.C., prin avocat B.T.C. a acceptat un alt amplasament și anume 16 ha. pe teritoriul administrativ al comunei Miroslava, județul Iași, făcând parte din domeniul privat al statului și aflate în administrarea SC A. SA, cu

identificarea cadastrală în T6, T8 și T9. Toate adresele emise de Agenția Domeniilor Statului

Iași au fost semnate de inculpatul I.F.L., în calitate de Șef Birou R.V.A. Iași.

În perioada menționată, dosarul având ca obiect cererea formulată de martora F.N.C.

a fost introdus în repetate rânduri în ședințele Comisiei Județene pentru Aplicarea Legii nr. 247/2005 (27 martie 2006, 31 mai 2006, 14 iunie 2006 - când a fost emisă și Hotărârea nr. 1718, număr de înregistrare anulat ulterior, așa cum rezultă,din convocatoarele de ședință, ordinea de zi și procesele-verbale ale ședințelor Comisiei), fără a

fi însă soluționat prin emiterea unei hotărâri, din motivele mai sus arătate.

În acest context, inculpatul B.T.C. a efectuat diligentele pe lângă instituțiile competente în eliberarea actelor necesare, respectiv Instituția Prefectului județului Iași - Comisia Județeană pentru Aplicarea Legii nr. 247/2005, Agenția Domeniilor Statului lași, Primăria comunei Rediu, județul Iași.

La data de 26 iulie 2006, numitul F.D., aflându-se împreună cu familia în

concediu, a fost contactat telefonic de către B.T.C., printr-un SMS (a se

vedea planșa foto vol. 2 filele 185-189), iar în urma discuției ce a urmat, inculpatul i-a comunicat că în ședința Comisiei Județene de Aplicare a Legii nr. 247/2005 din ziua respectivă, i s-a aprobat martorei F.N.C. punerea în posesie cu suprafața de 16 ha. în comuna Miroslava, județul Iași, în zona A. Cu același prilej, inculpatul B.T.C. a precizat că inculpatul P.V.R., președintele Comisiei Județene a menționat cu ocazia unei discuții purtate în biroul său, că hotărârea va rămâne asupra sa până la rezolvarea unei „probleme

”

pretinzându-i expres inculpatului

B.T.C., ca reprezentant al intereselor familiei F., remiterea cu titlu gratuit a

unei suprafețe de 3 ha din cele 16 cu care martora F.N.C. urma a fi pusă în posesie, inculpatul P.R.V. făcând precizarea că 2 ha sunt pentru sine, iar un

hectar pentru inculpatul I.F.L., șeful Asociației Domeniilor Starului Iași.

În susținerea celor afirmate în alineatul precedent, vom aminti precizările făcute de inculpatul T.B. care, referindu-se la discuția telefonică pe care a avut-o în luna

iulie 2006 cu F.D., arată că „în incinta Prefecturii Iași m-am întâlnit cu I.F.L., pe data de 26 iulie 2006, exact în ziua când Comisia s-a întrunit, deoarece doream

să particip la ședință ca să văd ce se întâmplă. I.F.L. m-a întrebat dacă am rezolvat cu prefectul R.V.P. Îmi amintesc că I.F.L. mi-a spus că „trebuie să vorbești cu R.V.P.”. Imediat am mers în biroul prefectului, i-am spus că m-am

văzut cu I.F.L. și să-mi spună ce trebuie să fac. R.V.P.,

într-un mod conspirativ mi-a spus că urmează să primească prin intermediar o suprafață de 3 hectare, fiind evident că este vorba de cumpărarea serviciilor sale. Eu i-am spus lui R.V.P.

că inițial înțelesesem că este vorba de oferirea cu titlu de mită a unei suprafețe de 2 hectare, și nu 3 hectare. Atunci R.V.P. mi-a spus că 2 hectare sunt pentru el și un hectar pentru I.F.L.. I-am spus lui R.V.P. că nu pot decide unilateral față

de pretențiile sale și că este necesar ca aceste lucruri să fie aduse la cunoștința familiei I.F.L., care în acel moment era plecată din țară”. - (Declarațiile lui T.B. din

datele de 31 august și, respectiv, 01 septembrie 2006. (vol. 6 filele 184-188).

Precizăm că T.B. a susținut aceleași aspecte, atât în fața instanței de judecată, precum și cu ocazia confruntării sale cu inculpatul R.V.P.: „Dintr-o discuție pe care am avut~o cu R.V.P., în biroul prefectului, acesta mi-a relatat că ar dori să ia 2 hectare de teren din suprafața familiei I.F.L. din comuna Miroslava într-o altă discuție^ mi-a comunicat că, în cele din urmă, pretențiile sale se circumscriu la o suprafață de 3 hectare din ternul familiei I.F.L. (comuna Miroslava, județul Iași).

Față de această situație, i-am replicat domnului R.V.P. că-i voi aduce la cunoștință clientului meu dimensiunea acestei pretenții, dar apreciez că este

necesar ca R.V.P. să discute cu clientul meu și nu cu mine.

F.D. a arătat în declarația sa din data de 27 septembrie 2006, că „La data

de 26 iulie 2006 am primit un alt mesaj de la T.B., acesta solicitându-mi să-l sun

urgent. L-am sunat pe T.B. în aceeași zi, el spunându-mi că demersurile în ceea ce privește suprafața de teren sunt în curs, dar că „avem o problemă”, lăsându-mă să înțeleg „că trebuie să cumpărăm „ bunăvoința unor funcționari.

După întoarcerea sa în România, F.D. a luat legătura cu avocatul, primul menționat relatând că, în dimineața de 17 august 2006 inculpatul B.T.C., în prezența sa, i-a contactat telefonic pe inculpatul R.V.P., stabilind cu acesta o întâlnire la sediul Prefecturii, pentru aceeași zi, în jurul orei 15,30, la care urma să participe și numitul F.D.. La ora stabilită, cei doi s-au deplasat la sediul Prefecturii, inculpatul B.T.C. anunțându-l, prin intermediul unui mesaj scris, pe inculpatul R.V.P., care a ieșit din biroul său pe holul instituției.

Cu ocazia discuției purtate cu numitul F.D., inculpatul R.V.P. a reiterat solicitarea făcută anterior prin intermediul avocatului, respectiv aceea ca viitorul proprietar să transfere cu titlu gratuit dreptul de proprietate cu privire la o suprafață de 3 hectare, din care un hectar pentru inculpatul I.F.L., făcând și precizarea că, pentru efectuarea tranzacției, trebuie să ia legătura cu inculpatul M.C., al cărui număr de telefon i-l indicase inculpatului B.T.C., cu ocazia unei întâlniri anterioare.

Discuția purtată a fost înregistrată de către numitul I.F.L. cu ajutorul unui reportofon digital marca Philips, fiind transpusă prin mijloace proprii pe un suport magnetic tip C.D., care a fost predat organelor de urmărire penală.

Atunci, la 17 august 2006 a fost primul moment când F.D. a aflat direct, nemijlocit, de la prefectul R.V.P. pretențiile ilicite ale acestuia și, implicit, ale lui I.F.L. și anume pretinderea cu titlu de mită a unei suprafețe de 3 hectare, în schimbul îndeplinirii sarcinilor de serviciu ale celor doi funcționari.

În aceeași ordine de idei, tot acum F.D. a. aflat, tot de la prefect, că persoana de legătură era un anume „C.”.

Așadar, din analiza elementelor de fapt petrecute la data de 17 august 2006 reiese în mod evident că relațiile infracționale dintre cei patru inculpați erau deja stabilite, iar desfășurarea ulterioară a faptelor nu face decât să confirme această concluzie, urmând a se

observa că toți cei patru inculpați vor acționa conform planului prezentat de prefect la data de

17 august 2006, în cadrul discuției pe care R.V.P. a avut-o cu F.D. și B.T.C.

De altfel, pe lângă mijloacele cu valoare probantă de netăgăduit, instanța urmează a

constata și sinceritatea afirmațiilor Iui F.D., acesta, în declarațiile sale din datele de 17 și 20 august 2006, susținând că „La data de 17 august 2006 avocatul T.B. a

trecut pe la mine pe la serviciu și împreună ne-am deplasat la Prefectură.. Avocatul T.B. i-a dat un mesaj SMS pe telefonul mobil, spunându-i că suntem în hol, în fața biroului. Acesta (prefectul) a ieșit imediat din birou pe hol unde am discutat despre faptul că

trebuie să-i dau 3 hectare de teren, confirmându-mi cele spuse de avocat. Acesta mi-a spus că din cele 3 hectare pretinse, un hectar îl va da lui F. de la A.D.S., iar pentru efectuarea

tranzacției să luăm legătura cu numitul „C.” (avocatul mi-a spus că este vorba de numitul C.M.) al cărui număr de telefon i l-a dat prefectul avocatului T.B.

Am înțeles astfel că terenul, cele 3 hectare, urmau să ajungă la prefect și la F.I.

prin intermediul acestui C.M. despre care ulterior am aflat că soția sa este notar”. (Vol. I filele 66-68; 86-92).

Revenind la înregistrarea făcută de I.F.L.D. la data de 17 august 2006 și transcrisă în cadrul Serviciului Tehnic al Direcției Naționale Anticorupție, denunțătorul, în declarația sa din data de 01 noiembrie 2006, face mai multe precizări care au menirea să

explice conținutul acelei transcrieri, în sensul corelării celor întâmplate și discutate în incinta Prefecturii Iași, la data de 17 august 2006, cu textul propriu-zis al redării scriptice.

În sensul celor arătate în alineatul precedent, s-au redat o parte din mai sus amintita declarație.

Astfel:

„În legătură cu înregistrarea audio pe care am efectuat-o la data de 17 august 2006, din proprie inițiativă și cu un aparat proprietate personală, această înregistrare referindu-se la discuțiile pe care le-am purtat cu T.B. și R.V.P., în sediul Prefecturii Iași, precizez că:

În momentul în care, împreună cu T.B. am ajuns în fața biroului prefectului, avocatul mi-a explicat că, în cadrul unei discuții anterioare pe care o avusese cu R.V.P., acesta din urmă i-a spus lui B. să sune la un număr de telefon, despre care ulterior am aflat că aparține lui M.C. În acest context, T.B. a afirmat că „Nu știa cum să-mi dea mie s-o scriu eu, că o scrie el! Și când a făcut cifrele, a făcut. Să-l suni pe ăla ăă.. da! N-o să-l cunoști pe ăsta? Da, te duci la el și…Da, cum ... îți dau un… ăsta e numărul lui, separat”.

De asemenea, îmi amintesc că, în momentul în care T.B. i-a trimis

prefectului un SMS, avocatul a folosit expresia „Am ajuns și așteptăm pe hol.”

În cadrul discuției pe care am avut-o cu prefectul, discuție la care a asistat și T.B., R.V.P. mi-a spus cu voce joasă că, în schimbul îndeplinirii

atribuțiilor sale de serviciu în ceea ce privește rezolvarea problemei imobiliare a soției mele,

pretinde 3 hectare de teren din suprafața ce urma să-i fie atribuită I.F.L., 2

hectare pentru el, iar unul pentru I.F.L. Această solicitare a fost însoțită, de

asemenea în mod conspirat și de un gest pe care prefectul l-a făcut cu mâna, cu degetele indicându-mi cifra 3. Repet, toate aceste discuții și gesturi au avut un caracter strict

conspirativ, după acestea eu afirmând” Am înțeles! Am înțeles! Domnule!. (Vol. 1 fila 84).

În declarația dată organelor de urmărire penală la data de 20 august 2006, numitul

F.D., reiterând aspectele din conținutul denunțului, a mai arătat că, în ziua de

18 august 2006, inculpatul B.T.C., aflându-se la biroul denunțătorului, l-a contactat telefonic pe inculpatul M.C., din discuția purtată cu acesta, rezultând că nu avea cunoștință de faptul că urma să fie „beneficiarul” vreunei tranzacții imobiliare. F.D. a declarat că, în aceste condiții, inculpatul B.T.C. a luat legătura personal cu inculpatul P.V.R., iar acesta

din urmă l-a anunțat pe inculpatul M.C., căruia i-a explicat situația, după care

acesta a fost din nou apelat telefonic de inculpatul B.T.C., stabilindu-se

o întâlnire la care urma să participe și numitul F.D., în aceeași zi, în jurul orei 18,

la cabinetul de avocatură al inculpatului B.T.C. În jurul orei 15, la solicitarea inculpatului M.C., acesta, împreună cu avocatul, s-au deplasat la biroul numitului F.D., pentru a stabili detalii privind modalitatea în care se va încheia actul având ca obiect transferul proprietății pentru suprafața de 3 hectare, inculpatul M.C. făcând precizarea că se va proceda la perfectarea de către notar a unei

promisiuni de vânzare-cumpărare între F.N.C., în calitate de

promitent-vânzător și o persoană a cărei identitate nu a precizat-o, în calitate de promitent-

cumpărător. Totodată, s-a stabilit ca actul să fie încheiat în ziua de luni, 21 august 2006, la ora 12,

la Biroul Notarului Public - I.B.

Aspectele arătate de numitul F.D. au fost confirmate de soția acestuia,

martora F.N.C., care a luat cunoștință de aceste împrejurări în mod

indirect, din relatările sus-numitului.

Așadar, rezultă indubitabil că în acel moment - seara de vineri, 18 august 2006 - înțelegerea dintre P. și M. era deja realizată, fiind evident că prefectul îl alesese pe M.C. să joace rolul de intermediar, cu atât mai mult cu cât soția acestuia din urmă (I.B.) era notar public.

Asupra acestui aspect se revine pe parcursul prezentului act de sesizare, invocându-se

și alte mijloace de probă - înregistrări ale unor convorbiri telefonice și în mediul ambiental, precum și atașarea unor documente notariale care confirmă atât obișnuința lui P.V.R. de a apela la serviciile notarului public I.B., cât și larghețea cu care aceasta a întocmit numeroase acte în favoarea soțului său, operațiune

interzisă notarilor publici, conform disp. art. 56 lit. a) din Legea nr. 36/1995.

Prin ordonanța din 20 august 2006 s-a dispus autorizarea cu titlu provizoriu a interceptării

și înregistrării audio și video, pe o durată de 24 de ore, de la 20 august 2006, ora 19, până la 21 august 2006, ora 19, a convorbirilor purtate în mediul ambiental de către numitul F.D. cu inculpații R.V.P., I.F.L., M.C. și cu alte persoane, precum și a convorbirilor telefonice purtate de F.D., P.V.R. și M.C. de la posturile

telefonice utilizate de aceștia, fiind emisă autorizația din 20 august 2006.

Prin încheierea din 21 august 2006 emisă-în Dosarul nr. 13155/2006, Tribunalul Iași a dispus confirmarea ordonanței procurorului din 20 august 2006, precum și autorizarea, în continuare, pe o durată de 29 de zile, a interceptării și înregistrării audio și video a

convorbirilor purtate de persoanele menționate anterior, fiind emise autorizațiile nr. 176, 177,

178 și 179 din 21 august 2006.

În urma punerii în executare a acestor autorizații, a rezultat că în dimineața de 21 august 2006 inculpatul M.C. s-a deplasat, în vederea efectuării unei lucrări dentare, la cabinetul stomatologic al martorei F.N.C., unde se află

și domiciliul acesteia și al soțului său, F.D.. Cu acest prilej, inculpatul M.C. și numitul F.D. au purtat unele discuții referitoare la încheierea unor

acte, context în care, la întrebarea adresată de F.D., dacă ar trebui să se

întâlnească cu inculpatul R.V.P., inculpatul M.C. l-a îndrumat să meargă să discute cu acesta, precizând, totodată, că el se va întâlni în cursul zilei respective cu prefectul, pentru a examina și acesta actele ce urmau a fi semnate și pentru a-și

da acordul, fiind foarte clar că M. știa ce urma să se întâmple.

În aceeași dimineață, ca urmare a unei înțelegeri anterioare cu inculpatul B.T.C., numitul F.D. și martora I.F.L. s-au

deplasat la sediul Prefecturii Iași, în scopul purtării unei discuții cu inculpatul R.V.P.

Cu acest prilej, inculpatul B.T.C., care se afla deja la locul stabilit, i-a precizat persoanei care efectua paza instituției că a „vorbit cu domnul prefect care îi aștepta pe soții I.F.L., după care i-a introdus pe aceștia în anticamera biroului inculpatului R.V.P., fără a rămâne pentru a participa la discuții.

Cu ocazia întâlnirii dintre F.D., I.F.L., N.C. și inculpatul R.V.P., care a avut loc în biroul acestuia din urmă, a

rezultat că acesta a luat cunoștință de vizita pe care inculpatul M.C. o făcuse

numitului I.F.L.D. în aceeași dimineață, precum și de faptul că în ziua respectivă urmau să fie verificate actele, inculpatul M.C. urmând să-i comunice lui I.F.L.D. și soției acestuia și numele persoanelor care vor avea calitatea de viitori cumpărători. La întrebarea numitului I.F.L.D. referitoare la durata formalităților pentru emiterea titlului de proprietate, raportat la momentul încheierii actelor, inculpatul R.V.P. i-a dat asigurări că va urgenta soluționarea problemei, după obținerea unei aprobări de la Agenția Domeniilor Statului București, atât prin efectuarea în

timp scurt a actelor ce-i intrau în atribuții în calitate de președinte al Comisiei Județene pentru

Aplicarea Legii nr. 247/2005, cât și prin contactarea primarului comunei Miroslava, pentru

a-i pune în vedere să facă demersurile necesare punerii efective în posesie. Un alt aspect important al discuției purtate între persoanele menționate mai sus este acela că, numitul I.F.L.D. și martora I.F.L., N.C. punând problema încrederii pe

care o pot avea în persoana inculpatului M.C., ca intermediar al tranzacției și

solicitând garanții că terenurile ce constituiau obiectul acesteia vor ajunge „unde trebuie”,

inculpatul R.V.P. i-a asigurat că inculpatul M.C. este

un om serios și o persoană de încredere. De asemenea, solicitându-i-se de către numitul I.F.L.D. părerea referitoare la oportunitatea contactării și a inculpatului I.F.L., inculpatul R.V.P. a răspuns că va discuta el cu șeful Agenției Domeniilor Statului Iași, că acesta și-a dat acceptul (cu referire la amplasamentul pe care urma a se face punerea în posesie), menționând că îl va ruga să

urgenteze obținerea avizului de la Agenția Domeniilor Statului București.

In aceeași ordine de idei și referindu-ne la această înregistrare audio

:

video, al cărei conținut parțial se redă mai jos, se constată, atât naturalețea cu care R.V.P. explică soților I.F.L. cum și prin cine, el și I.F.L., vor intra în posesia celor 3 hectare de teren, cât și expresia facială a prefectului, fața lui R.V.P. trădând mimica unui om încântat de acea discuție (cu cei doi soți) și mulțumit de rezultatele ei.

Redare parțială a discuției purtate de prefectul R.V.P. și soții D. și N.I.F.L., în biroul inculpatului, la data de 21 august 2006:

„F.D. : Știți cine-i pacientu' ?

R.V.P.: Nu ?!

B.T.C. : Domnu' C.M.!

I.F.L.D. (vorbește în același timp cu I.F.L.) : Bine … I-am spus ... eu vreau să vorbesc.., deci el a spus că e bine ca să facem astăzi actele, să le

verificăm, să fie corecte, să fie-n regulă

O să ne spună pe numele cui le facem sau ce

facem.. Voiam să vă-ntreb, pe urmă cam cât mai durează ca să.. ? Că soția fiind proprietara, știți cum îi! Să obținem titlu de proprietate?

R.V.P.: îi.. iese,  trimitem la  ..București, la consi. ... Dacă

mai este nevoie de aprobarea Bucureștiului și cum a venit hârtia de la București.

P, V.R, : O să vorbesc cât mai repede, să meargă!

F.D.: Că sunt ăă...adică, măcar..și persoana cu care mergem acolo e de încredere? (este

vorba de M.C., n.n.). P.V,R.:Da, da.

F.D. :Adică știți cum e, nu vreau să..mă trezesc că două terenuri se duce pe nu știu unde…

PVR. :Da, da.

P. V.R.:

Deci, la mine iese mâine!

F.D.: Am înțeles!

P.V.R.: O să vorbesc la BUCUREȘTI, să dea drumu' mai repede și poate într-o săptămână dă

drumu' de acolo.,

P.V.R. : Și după aia, încă trei, patru, cinci zile aicea pân' se face titlu, după ce avem răspunsu' de la BUCUREȘTI.

F.D.:

Și la primărie aicea, la M.? Aștia-s mai…

P. V.R. : Am să vorbesc eu să…

P. V.R. : O să vorbesc eu cu el. Știu că-i mai ciudat primaru

1

ăsta!

P. V.R. : Da, da. Păi, am să-l chem zilele astea la mine și stau de vorbă cu el până îmi vine răspunsu' că nu..

F.D. : Adică asta era problema! Știm că e om de încredere.. și nu .. ăă.. că vorba aia, mi-a spus soția: „Băi, tu ai vorbit că nu știu ce, da' eu ce.. ce faci tu? „ P.V.R.: (râde)

I.F.L. : De asta am zis să .. să văd să fie o chestia serioasă ca să…

(neinteligibil)…

P. V.R. :Eu așa știu! (se referă la M.C., n.n.)

F.D. :Da. Bun..

P. V.R. :Eu așa-l știu, om serios! Dacă nu, scoateți încă doi dinți în plus! (râde) (se referă la

M.C., n.n.). F.N. .11 gâtuiți! îl gâtuiți! (râde).

(Vol. 2 filele 21-42).

Din analiza acestei convorbiri rezultă că în acel moment (dimineața de 21 august 2006), F.D. cunoștea faptul că intermediarul, adică persoana desemnată de prefect este M.C., R.V.P. încurajându-i pe soții I.F.L. să acționeze așa cum le va spune M., R.V.P. dându-le asigurarea că „Eu așa-l știu! Eu așa-l știu, om serios”!

Apare ca fiind evident că între R.V.P. și M. exista o relație solidă, de încredere, ultimul menționat fiind desemnat numai în ceea ce privește crearea unei aparențe de legalitate asupra modalității prin care cele 3 hectare urmau să intre, în cele din urmă, în

posesia lui R.V.P. și I.F.L., fiind de la sine înțeles că actul de înstrăinare a terenului

în niciun caz nu putea fi întocmit pe numele lui I.F.L. sau pe cel al lui R.V.P.

De asemenea, foarte important este a se reține faptul că în niciun segment al discuției,

nici măcar aluziv, nu s-a făcut vreo referire la faptul că C.M. intenționa să cumpere în mod real o suprafață de teren aparținând soților I.F.L.

În realizarea acelorași scopuri infracționale și întrucât se stabilise care este prețul - 2 hectare - îndeplinirii îndatoririlor sale de serviciu, R.V.P. s-a angajat în fața soților I.F.L. să fie extrem de diligent, oferindu-se „să-l cheme la el și să stea de vorbă cu primarul comunei Miroslava, deși acesta nu era în subordinea sa,

Aspectele discutate cu inculpatul R.V.P. i-au fost relatate și

inculpatului B.T.C., de către F.D., imediat după finalizarea

întâlnirii, B.T.C. exprimându-și nedumerirea cu privire la faptul că inculpatul I.F.L. nu i-a pretins direct suprafața de un hectar, preferând să facă acest lucru numai prin intermediul inculpatului P.V.R. Cu aceeași ocazie, inculpatul B.T.C., vorbind despre modalitățile în care se pot rezolva probleme de natură imobiliară similare, i-a precizat

numitului F.D. că un coleg al său i-ar fi spus că „este un anumit segment care nu

poate fi sărit, adică prefectul cu F.”, exprimare având semnificația obligativității

remiterii unor foloase către persoanele menționate, în scopul soluționării cererilor formulate.

În aceeași după-amiază, inculpatul B.T.C. a primit prin fax, la

cabinetul său de avocatură, de la Biroul Notarului Public I.B., un exemplar

al actului ce urma a fi autentificat, pe care i l-a prezentat numitului F.D., pentru a

discuta cu privire la clauzele acestuia, stabilind, totodată, să-l contacteze pe inculpatul M.C., pentru a se prezenta la notar în ziua următoare, la ora 12, în scopul autentificării înscrisurilor.

Numitul F.D. și-a exprimat, în prezența inculpatului B.T.C.

, temerea în legătură cu posibilitatea ca unul din cele 3 hectare de teren, care urma

să-i revină inculpatului I.F.L., să nu-i mai fie remis acestuia din urmă de către „intermediar” sau de către inculpatul P.V.R., împrejurare în care inculpatul B.T.C. a afirmat că îl va încunoștința personal pe inculpatul I.F.L.

La data de 22 august 2006, în jurul orei 13,30, numitul F.D., împreună cu martora F.N.C. și cu inculpatul B.T.C., s-au deplasat la Biroul Notarului Public I.B., unde se afla deja inculpatul

M.C. (reamintim, I.B. fiind soția lui M.C.,

n.n.).

Din conținutul discuțiilor purtate cu acest prilej între persoanele menționate anterior a

rezultat că numai în acel moment numitul F.D. și soția sa, martora F.N.C., au aflat că persoana cu care urmau să încheie promisiunea de

vânzare-cumpărare este chiar inculpatul M.C.. De asemenea, a mai reieșit că

un exemplar al actului respectiv îi fusese prezentat și inculpatului P.V.R. de către inculpatul M.C., acesta folosind exprimarea „Da, aia. Păi, aia, cu aia am fost și eu în partea cealaltă” Vol. 2 fila 58 (a se vedea și nota de redare a convorbirii purtate în sediul Biroului Notarial la data de 22 august 2006, dintre inculpatul M.C. și inculpatul B.T.C., n.n.) și răspunzând explicit afirmativ la întrebarea dacă a vorbit cu „domnul prefect”, formulată de numitul F.D.

, precum și implicit, la aceeași întrebare, formulată în legătură cu inculpatul I.F.L., confirmarea expresă venind de la B.T.C.

„M.C.: Da aia. Păi, aia, cu aia am fost și eu în partea cealaltă (la

R.V.P., n.n.).

B.T.C.: Da

F.D. : Deci, ați vorbit cu domnu' prefect, cu domnu'..

M.C. :Da,

da, da! „Vol. 2 fila 58.

Pe parcursul derulării formalităților necesare autentificării promisiunii de vânzare-cumpărare, numitul F.D. s-a adresat inculpatului M.C. cu precizarea că este bine că acesta este promitentul-cumpărător, pentru că astfel poate avea încredere că terenul va ajunge în posesia persoanelor interesate în acest context, inculpatul M.C., dorind să se asigure că I.F.L.D. a înțeles exact care este rolul său (ai lui C.M.) în această tranzacție a făcut precizări clare, fără echivoc, în sensul că menirea sa este exclusiv aceea de a garanta tuturor persoanelor interesate (soții I.F.L., R.V.P., I.F.L. și B.T.) că cele 3 hectare se vor îndrepta spre P. și I.F.L., singura sa recompensă fiind „să bea la urmă un șpriț, când se rezolvă” (Vol. 2 fila 61).

În continuare s-au redat o parte din transcrierea înregistrării convorbirilor purtate în sediul Biroului Notarial, la data de 22 august 2006:

„F.D.: Da, să nu mă trezesc cu alte surprize!

M.C.:

Dumneavoastră ați înțeles care este rolul meu aici, da?

F.D. Deci, să nu fi.

M.C. : Fac un bine și de-o parte și de alta, joc rolul de garant, atât!

F.D.: Să, să se ducă ăă.. la cine trebuie, știți?

M.C.: Șpritu' îl dați la urmă, când se rezolvă?

F.D. : Să nu fie .. mă trezesc pe urmă cu alte ăă..probleme știți?

I.F.L.: Minuni.

M.C.: Dacă cineva are încredere în mine eu zic că…

F.D.: Păi, să știți că ieri domnu' prefect mi-a spus că te gât.. îl gâtul

dacă nu … (râde). Deci, sperăm să, să nu fie…

“

(Vol. 2 fila 61).

În același timp, aflându-se în incinta biroului notarial, inculpatul M.C.

l-a contactat telefonic pe inculpatul P.V.R., solicitându-i

acestuia să se întâlnească.

Notarul public I.B. a redactat și autentificat, sub nr. 504 din 22 august 2006, un antecontract de vânzare-cumpărare între F.N.C.

, în calitate de promitent-vânzător și inculpatul M.C., în calitate

de promitent-cumpărător, având ca obiect un teren situat pe raza administrativ-teritorială a comunei Miroslava, județul Iași, în suprafață de 30.000 m.p., din totalul de 160.000 m.p., ce urmau a fi atribuiți promitentei-vânzătoare în baza sentinței civile nr. 918 din 03 februarie 2003, pronunțată de Judecătoria Iași. În cuprinsul antecontractului s-a specificat că părțile contractante au convenit ca prețul total al vânzării să fie 50.000 euro, inculpatul M.C. declarând că a achitat, cu titlu de avans, promitentei-cumpărătoare, suma de 25.000 euro, la data autentificării înscrisului.

Antecontractul de vânzare-cumpărare a fost semnat de numita F.N.C.

, în calitate de promitent-vânzător și inculpatul M.C., în calitate

de promitent-cumpărător.

După finalizarea acestor formalități, în cursul zilei de 22 august 2006, inculpatul M.C.

l-a contactat telefonic în două rânduri pe inculpatul P.V.R., solicitându-i să se întâlnească pentru a-i comunica „ceva”, din conținutul celei de-a doua convorbiri rezultând că cei doi s-au întâlnit în fața imobilului unde domiciliază

inculpatul P.V.R.. (a se vedea schița din Vol. 2 filele 91-93 și 97).

Avându-se în vedere toate acestea, precum și din analizarea întregului conținut al înregistrării audio-video efectuate în sediul Biroului Notarial, rezultă în mod indubitabil caracterul pur formal al antecontractului încheiat la data de 22 august 2006, fiind evident și de la sine înțeles că, în realitate, nici nu s-a pus vreun moment problema predării efective a avansului (25.000 euro), acest aspect susținut constant de F.D., F.N.C. și B.T., acesta fiind momentul (22 august 2006) când,

prin „prestația” sa, finalizată prin semnarea antecontractului incriminat, M.C.

a săvârșit și infracțiunea de fals în declarații în realizarea scopului unei fapte de corupție, prev. de art. 292 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

La data de 24 august 2006, cu prilejul unei întâlniri pe care inculpatul B.T.C. a avut-o cu numitul F.D., cel dintâi i-a confirmat că, atât inculpatul P.V.R., cât și inculpatul I.F.L. au luat cunoștință de semnarea antecontractului de vânzare-cumpărare și că sunt „mulțumiți . De asemenea, inculpatul B.T.C. a precizat că în ziua respectivă l-a contactat telefonic pe inculpatul I.F.L., care i-a răspuns cu cuvintele: „da, știu, am înțeles, nu discut”, iar inculpatul B.T.C. sfătuindu-l pe numitul F.D. să nu-i caute pe inculpații R.V.P. și I.F.L. decât prin intermediul său și să nu facă telefonic vreo comunicare explicită referitoare la cele întâmplate și să nu mai folosească cuvântul „șpagă”.

La data de 25 august 2006, în cadrul unei noi întâlniri, inculpatul B.T.C. i-a precizat numitului F.D. că în cursul zilei de luni a săptămânii următoare urma să aibă o întâlnire cu inculpatul I.F.L., precum și

că într-o discuție anterioară, acesta i-a promis că va urgenta întocmirea actelor a căror emitere

intră incompetența Agenției Domeniilor Starului Iași.

În cursul zilei de duminică, 27 august 2006, inculpatul B.T.C. s-a întâlnit, în mod întâmplător, cu inculpatul I.F.L., iar în ziua următoare l-a vizitat pe numitul F.D., căruia i-a relatat conținutul discuției purtate cu șeful Agenției Domeniilor care a arătat că va telefona la Agenția Domeniilor Statului București, pentru a impulsiona semnarea de către această instituție a protocolului vizând suprafața de teren pe care urma a se face punerea în posesie, solicitându-i avocatului discreție din partea clientului său, în sensul de a nu afla persoane din cadrul Agenției Domeniilor Statului București, despre pretinderea și primirea de către inculpați a suprafeței de 30.000 m.p. De asemenea, inculpatul B.T.C. a precizat că i-a pus în

vedere inculpatului I.F.L. să rezolve problema, întrucât beneficiază

și el de un hectar din acel teren, acesta răspunzându-i că știe și că prețul unui m.p. este de 20 de euro. Inculpatul B.T.C. i-a descris numitului F.D. și modul în care s-a comportat inculpatul I.F.L. cu ocazia acelei

întâlniri, menționând că s-au plimbat spre pădure catalogându-l drept „paranoic” pe I.F.L.

, întrucât acesta se temea să vorbească. La solicitarea numitului

F.D. de a i se intermedia în zilele următoare întâlniri cu inculpații R.V.P.

și I.F.L., în scopul de a obține personal

confirmarea acestora, inculpatul B.T.C. a răspuns afirmativ.

Astfel, la data de 31 august 2006, în jurul orei 8,54, numitul F.D., însoțit fiind

de inculpatul B.T.C. s-au deplasat la sediul Prefecturii Iași, pentru a

discuta cu inculpatul P.V.R. Acesta i-a întâmpinat având o atitudine

foarte prietenoasă și adresându-i-se numitului F.D. cu mențiunea: „ce cauți

aici?...dar e rezolvat de atunci!”, (Vol. 2 fila 136.) cu precizarea că hotărârea a fost semnată și

că înaintarea în efectuarea demersurilor depinde de semnarea protocolului de predare-primire

a terenului de către Agenția Domeniilor Statului București. Inculpatul P.V.R.

le-a' promis, cu acest prilej, numitului F.D. și inculpatului B.T.C. că îl va întreba pe inculpatul I.F.L. despre

durata acestor formalități, precum și că în cursul zilei respective îl va convoca atât pe acesta,

cât și pe primarul comunei Miroslava, în vederea rezolvării situației.

Se redă în continuare o parte din discuția purtată de cei trei în biroul prefectului, la data de 31 august 2006:

„B.T.C.: Sunați-l pe F. și rugați-l să trecem pe la el acum, într-

o vizită!

P.V.R.: (vorbește în același timp și B.T.C.); II chem.. A..! II chem azi și cu primara' de dincolo și.. să rezolvăm treaba!.. (neinteligibil)…

F.D.: Da.

B.T.C.: Mulțumim foarte mult! Să ne trăiți!

P.V.R.

: Dacă vreți, treceți…da '..tot așa e…

F.D.: Să trăiți!

B.T.C. : Ce rost arc să vă deranjăm?

P.V.R.: Lasă-mă să vorbesc cu el un pic și vorbești tu cu el!

B.T.C.: Da..

P.V.: ..(neinteligibil)…

F.D.: Da.

P.V.R.: ...(neinteligibil)... e băgat în priză, da' n-are hârtie … (neinteligibil)... de dincolo!

B.T.C.: Eu dum... eu duminică am vorbit și mi-a spus, toru' e... e dat drumu' pe sistem! Așa mi-a spus el! A verificat!

F.D.: Să trăiți! Sănătate!. Vol. 2 fila 138.

În cadrul aceleași discuții, inculpatul B.T.C. l-a informat și pe

inculpatul P.V.R. despre faptul că în duminica precedentă s-a întâlnit

cu inculpatul N.F.L., care i-a confirmat că demersurile sunt în derulare. La solicitarea inculpatului B.T.C., adresată inculpatului P.V.R., de a-l contacta pe inculpatul I.F.L.

pentru a-l anunța că numitul F.D., împreună cu avocatul său, doresc

să-i facă o vizită, în același scop, inculpatul P.V.R. a răspuns că pot

face acest lucru, dar că inculpatul I.F.L. le va da același răspuns, în

sensul că, deși e „băgat în priză” (exprimarea inculpatului P.V.R.),

nu este încă în posesia protocolului semnat de Agenția Domeniilor Statului București.

Inculpatul P.V.R. i-a înmânat, cu această ocazie, numitului F.D., Hotărârea nr. 2212 din 26 iulie 2006, semnată de prefect, în calitate de Președinte al Comisiei Județene Iași pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate și contrasemnată de subprefect L.T., prin care s-a admis cererea martorei F.N.C. și s-a modificat Hotărârea nr. 288/2000, în sensul radierii din anexa 37 a comunei Rediu a poziției solicitantei cu suprafața de 20,4 hectare teren și înscrierii acesteia în anexa 30 a comunei Miroslava cu suprafața de 16 hectare teren aflat în administrarea SC A. SA. De altfel, semnarea acestei hotărâri pe data de 31 august 2006, în aceeași zi documentul fiind înmânat lui F.D., dovedește o dată în plus că, întrucât toate pretențiile sale (atribuirea celor 3 hectare de teren, prin interpusul M.C.

, etc.) fuseseră respectate, inculpatul R.V.P. a înțeles să se

„achite” și el de obligațiile asumate în fața denunțătorului.

Față de acestea, se redă în continuare un pasaj din declarația martorului L.T., formulată la data de 10 noiembrie 2006:

„Revenind la faptele pentru care este cercetat inculpatul R.V.P., în această cauză și referindu-mă la hotărârea Comisiei județene nr. 2212 din data de 26 iulie 2006, fac următoarele precizări:

Capitolul 2 al acestei hotărâri are următorul conținut: „Prevederile prezentei hotărâri vor fi aduse la îndeplinire de Comisia Locală de Fond Funciar Miroslava, SC A. SA, A.D.S. Iași și O.C. PEN.I.