ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4259/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4259/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Iași, prin Sentința penală nr. 50 din 28 ianuarie

2008, în baza dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea

încadrării juridice a faptelor pentru care inculpatul C.A. fusese trimis în

judecată din infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (2) C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod, cu referire la art. 1

lit. a), art. 6, art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000, în infracțiunile

de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1), (2) C. pen., cu referire la

art. 1 lit. a), art. 6, art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și de luare de

mită, prevăzută de art. 254 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin.

(2) din același cod, cu referire la art. 1 lit. a), art. 6, art. 7 alin. (1)

din Legea nr. 78/2000, inculpatul fiind condamnat, după cum urmează:

- 2 ani închisoare și 1 an pedeapsa

complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254

alin. (1), (2) C. pen., cu referire la art. 1 lit. a), art. 6, art. 7 alin. (1)

din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a), a art. 76 lit. c) C. pen.,

precum și la

- 2 ani și 10 luni închisoare și 2

ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de luare de mită, prevăzută

de art. 254 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu

referire la art. 1 lit. a), art. 6, art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu

aplicarea art. 74 lit. a), a art. 76 lit. c) C. pen.

În baza dispozițiilor art. 33 lit.

a) și ale art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și

executarea pedepsei cea mai grea, de 2 ani și 10 luni închisoare și 2 ani

pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și a

art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza dispozițiilor art. 86

1

C. pen., s-a dispus suspendarea, sub supraveghere, a executării pedepsei, pe

durata termenului de încercare de 5 ani, calculat conform art. 86

2

C. pen.

În baza dispozițiilor art. 71 alin.

(5) C. pen. s-a dispus, ca pe durata suspendării, sub supraveghere, a

executării pedepsei, să se suspende și executarea pedepsei accesorii.

În baza dispozițiilor art. 86

3

C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de încercare, inculpatul să se

supună măsurilor de supraveghere individualizate.

Inculpatului i s-a atras atenția

asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen.

În temeiul dispozițiilor art. 254 alin. (3) C. pen.,

s-a dispus confiscarea, de la inculpat, a sumei de 2.100 RON și a 200 euro,

sume ce au făcut obiectul luării de mită.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut următoarele:

Inculpatul, începând cu anul 1992 a

fost încadrat în cadrul Gărzii Financiare - Secția Satu Mare, în calitate de

comisar, până în 2003 - 2004, el fiind avansat până la funcția de comisar

superior clasa A, categoria A, grupul IA.

Conform fișei postului din 10

februarie 2003, atribuțiile principale ale inculpatului erau efectuarea controalelor

operative și inopinate, curente, precum și ulterioare, pentru aplicarea și

executarea legilor fiscale, a reglementărilor vamale și a celor privind

disciplina contabilă și financiară, respectarea normelor de comerț și a celor

privind jocurile de noroc, efectuarea de acte de control în conformitate cu

dispozițiile actelor normative și ale celorlalte reglementări proprii Gărzii

Financiare și domeniului supus controlului, încheierea de acte scrise privind

constatările și luarea măsurilor de valorificare a acestora în conformitate cu

legislația aplicabilă.

În același document semnat ca atare

de inculpat, s-a înscris că funcția ocupată de el era funcție publică de

execuție.

În acest context, cercetarea

judecătorească a reținut că la 26 iunie 2003, inculpatul, în echipă cu S.C.F.,

s-a deplasat în Piața Mică din municipiul Satu Mare, s-a prezentat la SC M. SRL

Satu Mare, unitate cu profil de comercializare lacuri, vopsele, alte materiale

de construcții, l-a contactat pe vânzătorul S.Z., s-a legitimat și a cerut să i

se pună la dispoziție notele de recepție pentru mărfurile primite în gestiune

în acea zi.

După ce a primit cele solicitate,

inculpatul i-a pretins vânzătorului 100 RON, spunându-i că nu va efectua un

control amănunțit, ci va întocmi proces-verbal de contravenție în care va

menționa o amendă mai mică de numai 200 RON - vânzătorul a luat din casa de

marcat, 100 RON și i-a dat inculpatului.

După acest moment, inculpatul a

întocmit procesul-verbal datat 28 iunie 2003, prin acesta aplicând amendă contravențională

de 200 RON, fapta reținută fiind aceea că vânzătorul nu ar fi înmânat unor

clienți, bonuri fiscale, contravenție potrivit dispozițiilor art. 10 lit. d)

din O.G. nr. 28/1998.

Actul de contravenție a fost semnat

de colegul inculpatului, care, deși nu participase la cele arătate, pentru că

forma echipă cu inculpatul, trebuia să îl semneze.

După dresarea actului, vânzătorul

l-a înștiințat pe administratorul societății, V.I., acesta, din bani personali,

punând 100 RON în casă și achitând și cei 200 RON amendă.

La 30 martie 2004, inculpatul,

împreună cu colegul său D.C.M., a efectuat control la SC F. 2000 SRL Satu Mare,

administrator fiind G.A.L., în cea mai mare parte a timpului fiind de față și

soțul ei, G.R.

La control, inculpatul a constatat

că societatea nu avea casă de marcat fiscalizată, fapta fiind contravenție

sancționabilă cu amendă de minim 2.000 RON, aspect adus la cunoștința soților

G. Totodată, inculpatul a mai constatat și alte încălcări ale legislației,

pentru care le-a spus că amenda poate fi 4.000 RON, astfel sugerându-le că s-ar

putea limita la un cuantum mai mic, dacă, în schimb, îi vor da bani.

În împrejurarea relatată, G.R. i-a

propus inculpatului să-i dea 600 RON, în schimbul aplicării unei amenzi de 600

RON, propunere acceptată.

G.R. a luat cei 600 RON de la

vânzătorul K.A., a mai adăugat din banii personali, încă 600 RON și le-a dat

inculpatului -, care, la rândul său, a primit pentru el 600 RON, ceilalți fiind

amendă conform procesului-verbal de contravenție, act în care a menționat că

deși a constatat lipsa casei de marcat fiscalizată, nu a aplicat amenda

contravențională de 2.000 RON pentru că a identificat doar una sau două

prestări servicii pentru persoane fizice.

În continuare, la 31 martie 2004,

împreună cu comisarul P.M., inculpatul s-a deplasat în localitatea Cămin din

județul Satu Mare, obiectivul fiind control inopinat și operativ la societăți

ce-și aveau sediul în acea zonă.

Ca atare, a intrat în barul „G.” ce

aparținea SC I.K. SRL, a găsit-o pe barmana K.T.O., s-a legitimat și i-a adus

la cunoștință că are de ales între efectuarea unui control propriu-zis și o

amendă de 400 RON, fără vreun control. Barmana a ales varianta a doua, a mers

la domiciliu, a luat cei 400 RON și i-a dat inculpatului, acesta nedându-i nici

un document și neînscriind despre un control în registrul unic.

La 29 iunie 2004, în echipă cu

colegul său D.C.M., inculpatul a efectuat control la restaurantul SC G.M.P. SRL

Satu Mare din Stația C.F.R. Satu Mare.

Verificând actele primare ale

societății și casa de marcat, cei doi au constatat nereguli, iar când a sesizat

că O.G. este neliniștit, inculpatul a încercat să-l tempereze spunându-i „nu se

taie capul”, „oameni suntem și noi”, „trebuie să trăim cumva”, astfel dându-i

de înțeles că acceptă bani. Cel în cauză i-a dat 100 euro, sumă acceptată de

inculpat.

După acest moment, inculpatul a

întocmit procesul-verbal de contravenție de amendare cu 300 RON pentru

„neîntocmirea registrului de casă” și a raportului de gestiune pentru perioada

24 - 29 iunie 2004.

La 28 septembrie 2004, inculpatul,

în echipă cu același coleg comisar, a efectuat un autocontrol la aceeași

societate, administrată de O.G. Cunoscându-se, administratorul i-a dat

inculpatului suma de 50 de euro, sumă acceptată, motiv pentru care controlul a

fost superficial, prin procesul-verbal de contravenție reținându-se că

societatea „nu conduce fișa documentelor cu regim special”, amenda aplicată

fiind 300 RON.

Formând echipă, și de această dată,

cu D.C.M., inculpatul, la 28 iulie 2004, a efectuat control la SC E. SRL Satu

Mare, administrator fiind N.N.E., iar contabil, K.E.

Pe parcurs, de față fiind

administratorul și contabila, inculpatul le-a spus că s-au încălcat mai multe

dispoziții legale, pentru care societatea ar putea fi amendată cu 93 milioane de

lei, context în care el i-a relatat lui N.N.E. că poate proceda la dispunerea

unei amenzi mai mici, dacă i se dau bani, ceea ce, inițial, administratorul a

refuzat. Insistând, inculpatul i-a spus că îi va da 200 RON, dacă va primi

pentru el, 400 RON.

Deranjat de insistențele

comisarului, administratorul a luat, telefonic, legătura cu comisarul șef, H.R.

Refuzând să cedeze cererii

inculpatului, societatea a fost amendată contravențional cu 800 RON pentru

„facturi fiscale care nu aveau completate toate rubricile”.

La 13 decembrie 2004, inculpatul, în

echipă cu același comisar, s-a prezentat la SC V.T. SRL Carei și i-a spus

administratorului S.I.A., scopul prezenței acolo -, respectiv control specific.

Pentru că administratorul le-a

relatat că nu toate actele contabile sunt la sediu, ci și la contabil, dar le

poate prezenta, inculpatul i-a spus că lipsa acestora de la sediu este

contravenție sancționabilă cu 500 RON amendă -, astfel sugerându-i să accepte

plata amenzii și pentru sine, 500 RON pentru a nu mai efectua un control

minuțios.

În principiu, administratorul a

acceptat.

După aducerea documentelor, s-a

constatat că factura fiscală din 27 octombrie 2004 prin care societatea vânduse

către SC M.S. SRL Satu Mare tâmplărie din PVC în valoare de 73.800,002 RON, a

fost încasată prin 3 chitanțe diferite, ceea ce, în opinia inculpatului ar fi

fost contravenție sancționabilă cu amendă între 5.000 - 10.000 RON -, lucru

spus administratorului în prezența comisarului D.C.M. și a lui S.L.

La rugămintea administratorului,

inculpatul a acceptat să nu aplice o amendă așa de mare, dar a cerut pentru

sine 1.000 RON, nu 500 RON cât se convenise anterior.

În timp ce se discuta ce text de

lege s-a încălcat, S.I.A. i-a cerut unui cunoscut, B.P., să-l împrumute cu

1.000 RON, spunându-i că „are un control de la Garda Financiară”, la cererea de

împrumut fiind de față și C.F.D.

Cei 1.000 RON au fost luați de

inculpat și puși în geanta sa.

Actul de control încheiat,

respectiv, procesul-verbal înscria amenda de 500 RON pentru „neconducerea

cronologică a raportului de gestiune și a registrului de casă”.

În compania aceluiași comisar,

inculpatul, la 17 decembrie 2004, l-a prezentat la SC „T.” SRL Satu Mare, aici

l-au găsit pe administratorul T.R. și i-au cerut actele societății. Administratorul

le-a relatat că actele sunt la contabil, la acea dată acela neaflându-se în

localitate. Pentru acest motiv, inculpatul i-a spus că-i va lăsa o invitație

pentru a se prezenta ulterior la Garda Financiară Satu Mare pentru a se efectua

control retroactiv. La această înștiințare, administratorul l-a întrebat pe

inculpat dacă nu exista o altă posibilitate pentru a nu se face un astfel de

control, lăsându-l să înțeleagă și că-i va da bani, inculpatul acceptând - și

astfel primind 50 de euro, concomitent el susținând că deși nu va efectua

control, îi va aplica totuși o amendă.

Ca atare, inculpatul a dresat

procesul-verbal de contravenție din 17 decembrie 2004, prin acesta societatea

fiind amendată cu 300 RON pentru că „în perioada 05 - 17 decembrie 2004 nu ar

fi întocmit registrul de casă, deși se efectuaseră plăți în numerar”.

Împotriva sentinței, au declarat

apeluri Parchetul de pe lângă Ministerul Public - Direcția Națională

Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași, precum și inculpatul.

Parchetul și-a motivat apelul pe

netemeinicia hotărârii în ceea ce privește pedeapsa aplicată, precum și

modalitatea de executare a acesteia și cu privire la greșita stabilire a

temeiului legal al confiscării.

Inculpatul, în apel, a criticat

hotărârea pentru greșita stabilire a situației de fapt și, ca atare, nelegala

sa condamnare, cauza nu a fost probată, actele materiale reținute au fost

„construite” fără a avea fundament probant.

Curtea de Apel Iași, prin Decizia

penală nr. 12 din 17 februarie 2009, în baza dispozițiilor art. 379 pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., a admis apelul declarat de parchet, a desființat, în parte,

sentința și a dispus completarea temeiului juridic al confiscării sumelor de

2.100 RON și 200 euro, și cu referire la art. 19 din Legea nr. 78/2000.

Apelul inculpatului a fost respins,

ca nefondat.

Și împotriva deciziei pronunțată de

instanța de apel, au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial

Iași și inculpatul.

Recursul declarat de parchet este

motivat pe cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen., în dezvoltarea căruia se susține că față de gravitatea și numărul mare al

infracțiunilor (7 acte materiale), de împrejurările concrete ale comiterii, de

impactul social negativ indus, precum și de persoana inculpatului, pedeapsa de

numai 2 ani și 10 luni închisoare, a cărei executare s-a dispus a fi

suspendată, sub supraveghere, este netemeinică.

Inculpatul și-a motivat recursul pe

cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 18 și pct. 17 C.

proc. pen., în esență el susținând că probatoriul administrat nu a răsturnat

fără dubiu, prezumția de nevinovăție, în cauză fiind evident in dubio pro reo,

dovezile administrate pentru stabilirea vinovăției în legătură cu faptele

imputate conțin informații îndoielnice și, ca atare, se impune achitarea în

baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. a) C. proc.

pen., iar privind greșita încadrare juridică a faptelor, corect, aceasta este

cea din actul de trimitere în judecată.

Recursurile nu sunt fondate pentru

considerentele ce se vor dezvolta.

În ce privește cazurile de casare invocate de

inculpat, din examinarea lucrărilor dosarului, se reține că probatoriul

administrat la urmărirea penală și nemijlocit în faza cercetării judecătorești,

a conturat situația de fapt și vinovăția inculpatului, instanțele motivând

amplu și convingător coroborarea declarațiilor martorilor cu datele conținute

în actele de control, declarațiile inculpatului, prin care a negat comiterea

actelor materiale fiind contrazise de S.Z., S.C.F., D.C.M., G.R., K.T.O.,

G.E.A., O.G., N.N.E., K.E., S.I.A., S.L.E., B.P., T.R., procesele-verbale de

contravenție, adresele și înscrisurile emanate de la Garda Financiară Satu Mare

din 14 iulie 2005 privind programul de lucru al inculpatului din 31 martie

2004.

Potrivit dispozițiilor art. 66 alin.

(1) C. proc. pen. inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu este

obligat să-și dovedească nevinovăția, alin. (2) al textului prevăzând că atunci

când există probe de vinovăție, inculpatul are dreptul să probeze lipsa lor de

temeinicie.

Inculpatul, deși pe parcursul derulării procesului

penal, a beneficiat de toate garanțiile procesuale privind proces echitabil și

drept de apărare, i s-au încuviințat, motivat, cererile de probațiune și, de

asemenea, motivat, i s-au respins unele cereri, nu a răsturnat probele de

vinovăție.

În ce privește cazul de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen., instanța de fond și de

apel, au reținut că pentru fapta din 26 martie 2003 încadrarea legală este

infracțiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1), (2) C. pen., cu

referire la art. 1 lit. a), art. 6, art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000

(infracțiune unică), iar pentru cele săvârșite în perioada 30 martie 2004 - 17

decembrie 2004, actele materiale au realizat elementele infracțiunii continuate

de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea

art. 41 alin. (2) din același cod, cu referire la art. 1 lit. a), art. 6 și

art. 7 din Legea nr. 78/2000.

Totodată, infracțiunile au fost

comise în concurs real, astfel cum prevede art. 33 lit. a) C. pen.

Referitor la cazul de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., invocat în recursul

parchetului, și acesta este nefondat.

Instanța de fond, procedând la individualizarea

pedepsei și la stabilirea modalității de executare, a avut în vedere criteriile

generale prevăzute de art. 72 C. pen., în cadrul acestora, privind persoana

inculpatului, reținând și motivând circumstanțe atenuante, cu consecința unui

cuantum mai mic față de limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator.

Ca atare, pedeapsa fiind corect

individualizată, de asemenea, modalitatea de executare și măsurile de

supraveghere întinse pe durata termenului de încercare de 5 ani, vor fi de

natură a realiza scopul pedepsei, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen.

Pentru considerentele expuse,

recursurile declarate de parchet și de către inculpat nefiind fondate, în baza

dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., vor fi

respinse.

Potrivit dispozițiilor art. 192, cu

referire la art. 189 alin. (1) din același cod, inculpatul recurent va fi

obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională

Anticorupție, Serviciul Teritorial Iași și de inculpatul C.A. împotriva

Deciziei penale nr. 12 din 17 februarie 2009 a Curții de Apel Iași, secția

penală.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

18 decembrie 2009.