ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4259/2009

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Iași, prin Sentința penală nr. 50 din 28 ianuarie 2008, în baza dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpatul C.A.

fusese trimis în judecată din infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod, cu referire la art. 1 lit. a), art. 6, art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000, în infracțiunile de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1), (2) C. pen., cu referire la art. 1 lit. a), art. 6, art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod, cu referire la art. 1 lit. a), art. 6, art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, inculpatul fiind condamnat, după cum urmează: - 2 ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1), (2) C. pen., cu referire la art. 1 lit. a), art. 6, art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a), a art. 76 lit. c) C. pen., precum și la - 2 ani și 10 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 1 lit. a), art. 6, art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a),

a art. 76 lit. c) C. pen. În baza dispozițiilor art. 33 lit. a) și ale art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea pedepsei cea mai grea, de 2 ani și 10 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 lit. a), b) C. pen. În baza dispozițiilor art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea, sub supraveghere, a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare de 5 ani, calculat conform art. 86 2 C. pen. În baza dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus, ca pe durata suspendării, sub supraveghere, a executării pedepsei, să se suspende și executarea pedepsei accesorii.

În baza dispozițiilor art. 86 3 C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de încercare, inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere individualizate. Inculpatului i s-a atras atenția asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen. În temeiul dispozițiilor art. 254 alin. (3) C. pen., s-a dispus confiscarea, de la inculpat, a sumei de 2.100 RON și a 200 euro, sume ce au făcut obiectul luării de mită. Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut următoarele: Inculpatul, începând cu anul 1992 a fost încadrat în cadrul Gărzii Financiare - Secția Satu Mare, în calitate de comisar, până în 2003 - 2004, el fiind avansat până la funcția de comisar superior clasa A, categoria A, grupul IA.

Conform fișei postului din 10 februarie 2003, atribuțiile principale ale inculpatului erau efectuarea controalelor operative și inopinate, curente, precum și ulterioare, pentru aplicarea și executarea legilor fiscale, a reglementărilor vamale și a celor privind disciplina contabilă și financiară, respectarea normelor de comerț și a celor privind jocurile de noroc, efectuarea de acte de control în conformitate cu dispozițiile actelor normative și ale celorlalte reglementări proprii Gărzii Financiare și domeniului supus controlului, încheierea de acte scrise privind constatările și luarea măsurilor de valorificare a acestora în conformitate cu legislația aplicabilă. În același document semnat ca atare de inculpat, s-a înscris că funcția ocupată de el era funcție publică de execuție.

În acest context, cercetarea judecătorească a reținut că la 26 iunie 2003, inculpatul, în echipă cu S.C.F., s-a deplasat în Piața Mică din municipiul Satu Mare, s-a prezentat la SC M. SRL Satu Mare, unitate cu profil de comercializare lacuri, vopsele, alte materiale de construcții, l-a contactat pe vânzătorul S.Z., s-a legitimat și a cerut să i se pună la dispoziție notele de recepție pentru mărfurile primite în gestiune în acea zi. După ce a primit cele solicitate, inculpatul i-a pretins vânzătorului 100 RON, spunându-i că nu va efectua un control amănunțit, ci va întocmi proces-verbal de contravenție în care va menționa o amendă mai mică de numai 200 RON - vânzătorul a luat din casa de marcat, 100 RON și i-a dat inculpatului.

După acest moment, inculpatul a întocmit procesul-verbal datat 28 iunie 2003, prin acesta aplicând amendă contravențională de 200 RON, fapta reținută fiind aceea că vânzătorul nu ar fi înmânat unor clienți, bonuri fiscale, contravenție potrivit dispozițiilor art. 10 lit. d) din O.G. nr. 28/1998. Actul de contravenție a fost semnat de colegul inculpatului, care, deși nu participase la cele arătate, pentru că forma echipă cu inculpatul, trebuia să îl semneze. După dresarea actului, vânzătorul l-a înștiințat pe administratorul societății, V.I., acesta, din bani personali, punând 100 RON în casă și achitând și cei 200 RON amendă. La 30 martie 2004, inculpatul, împreună cu colegul său D.C.M., a efectuat control la SC F. 2000 SRL Satu Mare, administrator fiind G.A.L., în cea mai mare parte a timpului fiind de față și soțul ei, G.R.

La control, inculpatul a constatat că societatea nu avea casă de marcat fiscalizată, fapta fiind contravenție sancționabilă cu amendă de minim 2.000 RON, aspect adus la cunoștința soților G. Totodată, inculpatul a mai constatat și alte încălcări ale legislației, pentru care le-a spus că amenda poate fi 4.000 RON, astfel sugerându-le că s-ar putea limita la un cuantum mai mic, dacă, în schimb, îi vor da bani. În împrejurarea relatată, G.R. i-a propus inculpatului să-i dea 600 RON, în schimbul aplicării unei amenzi de 600 RON, propunere acceptată. G.R.

a luat cei 600 RON de la vânzătorul K.A., a mai adăugat din banii personali, încă 600 RON și le-a dat inculpatului -, care, la rândul său, a primit pentru el 600 RON, ceilalți fiind amendă conform procesului-verbal de contravenție, act în care a menționat că deși a constatat lipsa casei de marcat fiscalizată, nu a aplicat amenda contravențională de 2.000 RON pentru că a identificat doar una sau două prestări servicii pentru persoane fizice. În continuare, la 31 martie 2004, împreună cu comisarul P.M., inculpatul s-a deplasat în localitatea Cămin din județul Satu Mare, obiectivul fiind control inopinat și operativ la societăți ce-și aveau sediul în acea zonă. Ca atare, a intrat în barul „G.” ce aparținea SC I.K.

SRL, a găsit-o pe barmana K.T.O., s-a legitimat și i-a adus la cunoștință că are de ales între efectuarea unui control propriu-zis și o amendă de 400 RON, fără vreun control. Barmana a ales varianta a doua, a mers la domiciliu, a luat cei 400 RON și i-a dat inculpatului, acesta nedându-i nici un document și neînscriind despre un control în registrul unic. La 29 iunie 2004, în echipă cu colegul său D.C.M., inculpatul a efectuat control la restaurantul SC G.M.P. SRL Satu Mare din Stația C.F.R. Satu Mare. Verificând actele primare ale societății și casa de marcat, cei doi au constatat nereguli, iar când a sesizat că O.G. este neliniștit, inculpatul a încercat să-l tempereze spunându-i „nu se taie capul”, „oameni suntem și noi”, „trebuie să trăim cumva”, astfel dându-i de înțeles că acceptă bani.

Cel în cauză i-a dat 100 euro, sumă acceptată de inculpat. După acest moment, inculpatul a întocmit procesul-verbal de contravenție de amendare cu 300 RON pentru „neîntocmirea registrului de casă” și a raportului de gestiune pentru perioada 24 - 29 iunie 2004. La 28 septembrie 2004, inculpatul, în echipă cu același coleg comisar, a efectuat un autocontrol la aceeași societate, administrată de O.G. Cunoscându-se, administratorul i-a dat inculpatului suma de 50 de euro, sumă acceptată, motiv pentru care controlul a fost superficial, prin procesul-verbal de contravenție reținându-se că societatea „nu conduce fișa documentelor cu regim special”, amenda aplicată fiind 300 RON. Formând echipă, și de această dată, cu D.C.M., inculpatul, la 28 iulie 2004, a efectuat control la SC E. SRL Satu Mare, administrator fiind N.N.E., iar contabil, K.E.

Pe parcurs, de față fiind administratorul și contabila, inculpatul le-a spus că s-au încălcat mai multe dispoziții legale, pentru care societatea ar putea fi amendată cu 93 milioane de lei, context în care el i-a relatat lui N.N.E. că poate proceda la dispunerea unei amenzi mai mici, dacă i se dau bani, ceea ce, inițial, administratorul a refuzat. Insistând, inculpatul i-a spus că îi va da 200 RON, dacă va primi pentru el, 400 RON. Deranjat de insistențele comisarului, administratorul a luat, telefonic, legătura cu comisarul șef, H.R. Refuzând să cedeze cererii inculpatului, societatea a fost amendată contravențional cu 800 RON pentru „facturi fiscale care nu aveau completate toate rubricile”.

La 13 decembrie 2004, inculpatul, în echipă cu același comisar, s-a prezentat la SC V.T. SRL Carei și i-a spus administratorului S.I.A., scopul prezenței acolo -, respectiv control specific. Pentru că administratorul le-a relatat că nu toate actele contabile sunt la sediu, ci și la contabil, dar le poate prezenta, inculpatul i-a spus că lipsa acestora de la sediu este contravenție sancționabilă cu 500 RON amendă -, astfel sugerându-i să accepte plata amenzii și pentru sine, 500 RON pentru a nu mai efectua un control minuțios. În principiu, administratorul a acceptat. După aducerea documentelor, s-a constatat că factura fiscală din 27 octombrie 2004 prin care societatea vânduse către SC M.S. SRL Satu Mare tâmplărie din PVC în valoare de 73.800,002 RON, a fost încasată prin 3 chitanțe diferite, ceea ce, în opinia inculpatului ar fi fost contravenție sancționabilă cu amendă între 5.000 - 10.000 RON -, lucru spus administratorului în prezența comisarului D.C.M.

și a lui S.L. La rugămintea administratorului, inculpatul a acceptat să nu aplice o amendă așa de mare, dar a cerut pentru sine 1.000 RON, nu 500 RON cât se convenise anterior. În timp ce se discuta ce text de lege s-a încălcat, S.I.A. i-a cerut unui cunoscut, B.P., să-l împrumute cu 1.000 RON, spunându-i că „are un control de la Garda Financiară”, la cererea de împrumut fiind de față și C.F.D. Cei 1.000 RON au fost luați de inculpat și puși în geanta sa. Actul de control încheiat, respectiv, procesul-verbal înscria amenda de 500 RON pentru „neconducerea cronologică a raportului de gestiune și a registrului de casă”. În compania aceluiași comisar, inculpatul, la 17 decembrie 2004, l-a prezentat la SC „T.” SRL Satu Mare, aici l-au găsit pe administratorul T.R.

și i-au cerut actele societății. Administratorul le-a relatat că actele sunt la contabil, la acea dată acela neaflându-se în localitate. Pentru acest motiv, inculpatul i-a spus că-i va lăsa o invitație pentru a se prezenta ulterior la Garda Financiară Satu Mare pentru a se efectua control retroactiv. La această înștiințare, administratorul l-a întrebat pe inculpat dacă nu exista o altă posibilitate pentru a nu se face un astfel de control, lăsându-l să înțeleagă și că-i va da bani, inculpatul acceptând - și astfel primind 50 de euro, concomitent el susținând că deși nu va efectua control, îi va aplica totuși o amendă. Ca atare, inculpatul a dresat procesul-verbal de contravenție din 17 decembrie 2004, prin acesta societatea fiind amendată cu 300 RON pentru că „în perioada 05 - 17 decembrie 2004 nu ar fi întocmit registrul de casă, deși se efectuaseră plăți în numerar”.

Împotriva sentinței, au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Ministerul Public - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași, precum și inculpatul. Parchetul și-a motivat apelul pe netemeinicia hotărârii în ceea ce privește pedeapsa aplicată, precum și modalitatea de executare a acesteia și cu privire la greșita stabilire a temeiului legal al confiscării. Inculpatul, în apel, a criticat hotărârea pentru greșita stabilire a situației de fapt și, ca atare, nelegala sa condamnare, cauza nu a fost probată, actele materiale reținute au fost „construite” fără a avea fundament probant. Curtea de Apel Iași, prin Decizia penală nr. 12 din 17 februarie 2009, în baza dispozițiilor art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., a admis apelul declarat de parchet, a desființat, în parte, sentința și a dispus completarea temeiului juridic al confiscării sumelor de 2.100 RON și 200 euro, și cu referire la art. 19 din Legea nr. 78/2000. Apelul inculpatului a fost respins, ca nefondat. Și împotriva deciziei pronunțată de instanța de apel, au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași și inculpatul. Recursul declarat de parchet este motivat pe cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., în dezvoltarea căruia se susține că față de gravitatea și numărul mare al infracțiunilor (7 acte materiale), de împrejurările concrete ale comiterii, de impactul social negativ indus, precum și de persoana inculpatului, pedeapsa de numai 2 ani și 10 luni închisoare, a cărei executare s-a dispus a fi suspendată, sub supraveghere, este netemeinică.

Inculpatul și-a motivat recursul pe cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 18 și pct. 17 C. proc. pen., în esență el susținând că probatoriul administrat nu a răsturnat fără dubiu, prezumția de nevinovăție, în cauză fiind evident in dubio pro reo, dovezile administrate pentru stabilirea vinovăției în legătură cu faptele imputate conțin informații îndoielnice și, ca atare, se impune achitarea în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., iar privind greșita încadrare juridică a faptelor, corect, aceasta este cea din actul de trimitere în judecată. Recursurile nu sunt fondate pentru considerentele ce se vor dezvolta.

În ce privește cazurile de casare invocate de inculpat, din examinarea lucrărilor dosarului, se reține că probatoriul administrat la urmărirea penală și nemijlocit în faza cercetării judecătorești, a conturat situația de fapt și vinovăția inculpatului, instanțele motivând amplu și convingător coroborarea declarațiilor martorilor cu datele conținute în actele de control, declarațiile inculpatului, prin care a negat comiterea actelor materiale fiind contrazise de S.Z., S.C.F., D.C.M., G.R., K.T.O., G.E.A., O.G., N.N.E., K.E., S.I.A., S.L.E., B.P., T.R., procesele-verbale de contravenție, adresele și înscrisurile emanate de la Garda Financiară Satu Mare din 14 iulie 2005 privind programul de lucru al inculpatului din 31 martie 2004. Potrivit dispozițiilor art. 66 alin. (1) C. proc.

pen. inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu este obligat să-și dovedească nevinovăția, alin. (2) al textului prevăzând că atunci când există probe de vinovăție, inculpatul are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie. Inculpatul, deși pe parcursul derulării procesului penal, a beneficiat de toate garanțiile procesuale privind proces echitabil și drept de apărare, i s-au încuviințat, motivat, cererile de probațiune și, de asemenea, motivat, i s-au respins unele cereri, nu a răsturnat probele de vinovăție. În ce privește cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 C. proc.

pen., instanța de fond și de apel, au reținut că pentru fapta din 26 martie 2003 încadrarea legală este infracțiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1), (2) C. pen., cu referire la art. 1 lit. a), art. 6, art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (infracțiune unică), iar pentru cele săvârșite în perioada 30 martie 2004 - 17 decembrie 2004, actele materiale au realizat elementele infracțiunii continuate de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod, cu referire la art. 1 lit. a), art. 6 și art. 7 din Legea nr. 78/2000. Totodată, infracțiunile au fost comise în concurs real, astfel cum prevede art. 33 lit. a) C. pen. Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen., invocat în recursul parchetului, și acesta este nefondat. Instanța de fond, procedând la individualizarea pedepsei și la stabilirea modalității de executare, a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., în cadrul acestora, privind persoana inculpatului, reținând și motivând circumstanțe atenuante, cu consecința unui cuantum mai mic față de limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator. Ca atare, pedeapsa fiind corect individualizată, de asemenea, modalitatea de executare și măsurile de supraveghere întinse pe durata termenului de încercare de 5 ani, vor fi de natură a realiza scopul pedepsei, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen. Pentru considerentele expuse, recursurile declarate de parchet și de către inculpat nefiind fondate, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., vor fi respinse. Potrivit dispozițiilor art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) din același cod, inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Iași și de inculpatul C.A. împotriva Deciziei penale nr. 12 din 17 februarie 2009 a Curții de Apel Iași, secția penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 decembrie 2009.