ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3441/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3441/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului

penal de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea de ședință din 29 septembrie

2010, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori

și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 4459/3/2008 (825/2009) în conformitate

cu art. 139 alin. (1) cu referire la art. 145

1

C. proc. pen. a

înlocuit măsura arestării preventive a inculpaților C.T. și V.M., cu obligarea

de a nu părăsi România fără încuviințarea instanței, începând cu data punerii

în libertate a inculpaților și până la soluționarea definitivă a cauzei.

Instanța a dispus

punerea în libertate de îndată a inculpaților, dacă nu sunt reținuți sau

arestați în altă cauză.

În temeiul art. 145

alin. (1

1

) și art. 145 alin. (2) C. proc. pen., pe durata măsurii

obligării de a nu părăsi țara, instanța a stabilit pentru inculpați următoarele

obligații:

- să se prezinte la

instanță ori de câte ori sunt chemați;

- să se prezinte la

organul de poliție în a cărui rază teritorială locuiesc, conform programului de

supraveghere întocmit de organul de poliție, sau ori de câte ori sunt chemați;

- să nu-și schimbe

locuința fără încuviințarea instanței;

- să nu dețină, să nu

folosească și să nu poarte nici o categorie de arme;

- inculpații nu vor

comunica între ei sau cu inculpata C.L. și nici cu părțile vătămate V.L.E. și

P.C.Ș., direct sau indirect.

De asemenea, potrivit

art. 145 alin. (2

2

) C. proc. pen., instanța a atras atenția

inculpaților că în cazul încălcării cu rea-credință a acestor obligații, se va

lua măsura arestării preventive.

Pentru a adopta

această măsură, instanța de apel a reținut că:

Prin rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT -

Serviciul Teritorial București nr. 624/P/D/2007 emis la 1 februarie 2008,

inculpații C.T. și V.M. au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea

infracțiunilor de trafic de minori și proxenetism prevăzute de art. 13 alin.

(1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

art. 329 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și aplicarea

art. 33 lit. a) din același cod.

Prin actul de inculpare

s-a reținut că în luna noiembrie 2007, inculpatul C.T. a racolat-o prin

înșelăciune pe partea vătămată P.C.Ș., în vârstă de 16 ani, care locuia într-un

centru de plasament, cu promisiunea că va locui la el și o va îngriji și după

ce a convins-o să meargă la domiciliul său, la câteva zile, a obligat-o să se

prostitueze, fiind ajutat de inculpatele V.M. și C.L., în sensul că cea dintâi

a pus la dispoziție apartamentul său, iar cea din urmă o transporta pe partea

vătămată la acest apartament zilnic, o supraveghea, încasa banii de la clienți

sau o ducea la domiciliul clienților.

În aceeași perioadă,

martora S.E., aflată în dificultate în privința supravegherii fiicei sale de 11

ani - partea vătămată V.L.E., l-a rugat pe inculpatul C.T. să o îngrijească, pe

timpul absenței acesteia din București; acesta a acceptat și după ce minora a

ajuns în domiciliul său, a profitat de imposibilitatea acesteia de a se apăra

ori de a-și exprima voința și a determinat-o să practice prostituția,

activitate infracțională la care a fost ajutat de inculpatele C.L. și V.M., în

aceeași modalitate folosită față de partea vătămată P.C.Ș.

Tribunalul București,

secția a II-a penală, prin Sentința penală nr. 156 din 12 februarie 2009 a

condamnat pe inculpații C.T. și V.M. la o pedeapsă rezultantă de câte 8 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de minori și proxenetism

prevăzute de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001, art. 329

alin. (1), (3) C. pen., ambele în formă continuată prevăzute de art. 41 alin.

(2) din același cod.

Instanța a dedus,

potrivit art. 88 C. proc. pen. reținerea și arestarea preventivă a ambilor

inculpați de la 13 decembrie 2007 la zi și în temeiul art. 350 C. proc. pen. a

menținut starea de arest.

Față de inculpata

C.L., instanța de fond a dispus achitarea pentru infracțiunile de trafic de

minori și proxenetism prevăzute de aceleași texte de lege arătate mai sus,

achitare dispusă în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e)

C. proc. pen. și a luat față de inculpată măsura internării medicale prevăzută

de art. 114 C. pen.

Pentru a adopta

această hotărâre, instanța de fond a reținut că, în luna noiembrie 2007,

inculpatul C.T., împreună cu inculpatele V.M. și C.L., prin înșelăciune sau

profitând de imposibilitatea de a se apăra sau de a-și exprima voința, au

exploatat prin obligarea la practicarea prostituției pe părțile vătămate minore

P.C.Ș. și V.L.

Cu privire la

inculpata C.L., aceeași instanță a constatat că, potrivit expertizei

medico-legale psihiatrice efectuată de INML „Mina Minovici” sub nr. A1/5065 din

20 august 2008 are discernământul abolit în raport cu faptele pentru care este

cercetată.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și

inculpații C.T., V.M. și C.L., cauza fiind înregistrată la Curtea de Apel

București, secția a II-a penală la 8 aprilie 2009.

Pe parcursul

judecării apelului, starea de arest a inculpaților C.T. și V.M. a fost

menținută de instanța de control judiciar.

Prin Încheierea din

29 septembrie 2010, instanța de apel, așa cum am arătat, a înlocuit măsura

arestării preventive a apelanților inculpați C.T. și V.M. cu obligarea de a nu

părăsi România fără încuviințarea instanței, apreciind că temeiurile avute în

vedere la luarea măsurii arestării preventive s-au modificat, în sensul că nu

mai există un pericol social concret pentru ordinea publică, deoarece

inculpații au fost arestați în data de 13 decembrie 2007, adică pe o perioadă

de 2 ani și 9 luni, cuantum care depășește o durată rezonabilă raportată la

gravitatea faptei, complexitatea cauzei, stadiul procesual și datele ce-i

caracterizează pe inculpați. Instanța a reținut că împotriva inculpaților s-a

pronunțat o condamnare la pedeapsa închisorii de 8 ani, iar infracțiunile

pentru care sunt cercetați sunt deosebit de grave, dar ei au o vârstă

înaintată, o stare precară de sănătate, nu au antecedente penale, au domiciliu

stabil, de la arestarea lor și până în prezent ecoul faptelor s-a estompat și

menținerea stării de arest nu se mai justifică.

De asemenea instanța

de apel a mai ținut seama că inculpații și una din părțile vătămate au fost

audiați, cauza a fost repusă pe rol pentru a se efectua o expertiză

medico-legală asupra unei alte inculpate iar măsurile restrictive de libertate

luate, vor asigura o bună desfășurare a procesului.

Împotriva acestei

încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București care

a apreciat că hotărârea este nelegală și netemeinică și a solicitat menținerea

arestării preventive față de inculpați.

În motivele scrise și

orale, procurorul a susținut că inculpații au fost trimiși în judecată pentru

săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane și proxenetism în stare de

arest preventiv, pe parcursul procesului penal au avut o atitudine nesinceră,

și-au exercitat cu rea-credință drepturile procesuale, în cauză s-a pronunțat o

hotărâre de condamnare a acestora iar durata de arestare nu poate fi apreciată

excesivă și nu tinde la o executare anticipată a pedepsei și transformarea

într-o detenție definitivă.

Procurorul a mai

apreciat că punerea în libertate a inculpaților ar avea un impact negativ

asupra opiniei publice, chiar dacă a trecut un interval mare de la săvârșirea

faptei iar instanța, pentru a respecta temeiul rezonabil de prevenție al

inculpaților are posibilitatea disjungerii cauzei privind pe inculpata C.L.,

față de care se efectuează o expertiză medico-legală psihiatrică întârziată din

cauza volumului mare de activitate a INML „Mina Minovici”.

Examinând încheierea

atacată prin prisma criticilor formulate și din oficiu, potrivit art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursul este nefondat.

Din actele și

lucrările dosarului rezultă că împotriva inculpaților C.T., V.M. și C.L. s-au

declanșat cercetări la 13 noiembrie 2007 pentru săvârșirea infracțiunilor de

trafic de minori și prostituție de către procuror, în Dosarul penal nr.

624/D/P/2007 al DIICOT - Serviciul Teritorial București, cercetări pe parcursul

cărora a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva acestora și Tribunalul

București, prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu din 13 decembrie

2007, pronunțată în Dosarul nr. 45196/3/2007 a dispus arestarea preventivă a

celor trei inculpați.

Prin rechizitoriul cu

numărul de mai sus din 1 februarie 2008 s-a dispus trimiterea în judecată a

celor trei inculpați pentru săvârșirea infracțiunilor arătate deja, iar cauza a

fost înregistrată la Tribunalul București, secția a II-a penală sub nr.

4459/3/2008 din 1 februarie 2008.

După efectuarea

cercetării judecătorești, îngreunată obiectiv de dificultatea aducerii în fața

instanței a celor două părți vătămate minore și a martorilor, instanța, prin

Sentința penală nr. 156 din 12 februarie 2009 a condamnat pe inculpații C.T. și

V.M. la pedepse rezultante de câte 8 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunilor de trafic de minori și prostituție, ambele în formă agravată și

în mod continuat și a menținut arestarea preventivă a acestora.

Cu privire la

inculpata C.L., instanța a dispus achitarea, deoarece are discernământul

abolit.

Pentru a adopta

această hotărâre, instanța de fond a reținut că inculpații C.T., V.M. și C.L.,

în luna noiembrie 2007, prin înșelăciune sau profitând de imposibilitatea de a

se apăra sau de a-și exprima voința, au exploatat prin obligarea la practicarea

prostituției pe părțile vătămate P.C.Ș. de 16 ani și V.L. de 11 ani.

Împotriva sentinței

penale au declarat apel cei trei inculpați și procurorul, iar cauza se află pe

rolul instanței de apel, așa cum am arătat mai sus, de la 8 aprilie 2009.

La termenul din 5 mai

2010, la instanța de apel a avut loc judecarea apelului, iar prin Încheierea

din 19 mai 2010, instanța a repus cauza pe rol pentru suplimentarea

probatoriului, în sensul audierii celor trei inculpați apelanți, audierea

intimatei părți vătămate P.C.Ș., neaudiată la instanța de fond și efectuarea

unui raport de expertiză medico-legală psihiatrică privind pe inculpata C.L.

Necesitatea administrării probei cu expertiza medico-legală psihiatrică este

dată de faptul că pentru expertiza inițială nu s-a trimis la I.N.M.L. dosarul

cauzei și nici actele medicale din dosar, iar instanța de apel a luat și măsura

internării inculpatei C.L. în vederea expertizării.

Deși instanța de apel

a fixat termene succesive pentru efectuarea expertizei dispuse la 30 iunie și

22 septembrie 2010, I.N.M.L. „Mina Minovici” a solicitat, la rândul său,

fixarea unui termen realist, deoarece Comisia de Nouă Expertiză Medico-Legală

Psihiatrică este cel mai înalt for expert din țară, ultimul la care se

efectuează o examinare nemijlocită iar din cauza condițiilor socio-economice

reale, posibilitățile de procesare sunt deficitare.

La cele de mai sus,

se adaugă și împrejurarea că în intervalul iunie - septembrie 2010, dosarul

cauzei a fost trimis la I.N.M.L. și cerut înapoi de instanță, la intervale scurte

de timp, pentru ca instanța de apel să verifice legalitatea stării de arest a

inculpaților C.T. și V.M. pe de-o parte, iar pe de altă parte, pentru a-l pune

la dispoziția instanței de control judiciar, pentru judecarea recursurilor

declarate împotriva Încheierilor din 21 iunie 2010, 3 august 2010 și 29

septembrie 2010.

Așadar, timp de patru

luni, instanța de apel a fost în imposibilitate obiectivă de a administra

probele dispuse, necesare și utile stabilirii adevărului întrucât i-a lipsit

dosarul cauzei.

Susținerile

procurorului din motivele de recurs sunt reale în privința existenței unei

presupuneri rezonabile că inculpații C.T. și V.M. au săvârșit infracțiunile ce

li se impută, pentru care legea prevede pedepse foarte severe, dar nu au

aceeași calitate, atunci când analizează exercitarea drepturilor procesuale de

inculpați, pretinse, cu rea-credință, impactul negativ asupra opiniei publice

și posibilitatea disjungerii cauzei față de inculpata C.L.

Prin hotărârea

recurată, instanța de apel a apreciat în mod corect că cei doi inculpați s-au

aflat în stare de arest preventiv o durată de 2 ani și 9 luni, că inculpații,

partea vătămată V.L.E. și martorii din rechizitoriu au fost audiați și în mod

temeinic a înlocuit măsura preventivă cea mai severă cu o altă măsură

preventivă - obligarea de a nu părăsi țara - însoțită de instituirea unor

obligații pentru inculpați prev. de art. 145

1

alin. (2) raportat la

art. 145 C. proc. pen., care asigură în continuare, realizarea scopului

acestora, prev. de art. 136 alin. (1) din același cod.

Schimbarea unei

măsuri preventive severe cu o măsură preventivă mai puțin severă nu este de

natură să aibă un impact negativ asupra opiniei publice, întrucât înfăptuirea

justiției se realizează în cadrul legal intern și internațional.

La înlocuirea

măsurii, instanța de apel a ținut seama și de stadiul procesului, de vârsta,

antecedentele și sănătatea inculpaților. Din actele și lucrările dosarului

rezultă că inculpații nu au antecedente penale, inculpatul C.T. are 56 ani, iar

inculpata V.M. are o stare de sănătate precară, care se poate agrava în

detenție, dovedită cu expertiza medico-legală nr. A1/6529/2008 din 28 noiembrie

2008, împrejurare care explică și interesul acesteia de a rămâne în detenție,

pentru a se trata în sistemul penitenciar, cu ignorarea influenței asupra

sănătății sale a condițiilor de prevenție.

Celor de mai sus,

adăugăm faptul că reluarea probatoriului de instanța de apel nu este imputabilă

inculpaților arestați, deoarece expertiza medico-legală psihiatrică nr. A1/5065/2008

din 20 august 2008, dispusă de instanța de fond, s-a efectuat de I.N.M.L. „Mina

Minovici” doar pe baza Adresei nr. 4459/3/2008 din 8 mai 2008 a Tribunalului

București, fără a avea la dispoziție dosarul și actele acesteia, iar pe de altă

parte, așa cum s-a arătat, chiar după doi ani, punerea la dispoziția experților

a dosarului este mult îngreunată de cursul legal al procesului, cu o tendință

previzibilă de a depăși termenul rezonabil de soluționare.

La temeiurile de mai

sus, care impun cu necesitate respingerea criticilor din motivele de recurs,

adăugăm și faptul că această cauză se află în cazul de indivizibilitate

prevăzut de art. 33 lit. a) C. proc. pen., în sensul că la săvârșirea

infracțiunilor cercetate au participat mai multe persoane astfel că judecata se

efectuează de aceeași instanță iar instanța de apel, în mod legal nu a dispus

disjungerea cauzei privind pe inculpata C.L., soluție invocată de procuror în

motivele de recurs.

În consecință,

recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva

încheierii din 29 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a

penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr.

4459/3/2008 (825/2009) este nefondat și va fi respins potrivit art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Urmează ca onorariul

apărătorului desemnat din oficiu pentru intimații inculpați C.T. și V.M., în

sumă de câte 200 RON să se plătească din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București

împotriva Încheierii din 29 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția

a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul

nr. 4459/3/2008 (825/2009), privind pe inculpații C.T. și V.M.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu pentru intimații inculpați C.T. și V.M., în

sumă de câte 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 2 octombrie 2010.

Procesat de GGC - LM