ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3441/2010

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Încheierea de ședință din 29 septembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 4459/3/2008 (825/2009) în conformitate cu art. 139 alin. (1) cu referire la art. 145 1 C. proc. pen. a înlocuit măsura arestării preventive a inculpaților C.T. și V.M., cu obligarea de a nu părăsi România fără încuviințarea instanței, începând cu data punerii în libertate a inculpaților și până la soluționarea definitivă a cauzei. Instanța a dispus punerea în libertate de îndată a inculpaților, dacă nu sunt reținuți sau arestați în altă cauză. În temeiul art. 145 alin. (1 1 ) și art. 145 alin. (2) C. proc.

pen., pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara, instanța a stabilit pentru inculpați următoarele obligații: - să se prezinte la instanță ori de câte ori sunt chemați; - să se prezinte la organul de poliție în a cărui rază teritorială locuiesc, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție, sau ori de câte ori sunt chemați; - să nu-și schimbe locuința fără încuviințarea instanței; - să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme; - inculpații nu vor comunica între ei sau cu inculpata C.L. și nici cu părțile vătămate V.L.E. și P.C.Ș., direct sau indirect. De asemenea, potrivit art. 145 alin. (2 2 ) C. proc. pen., instanța a atras atenția inculpaților că în cazul încălcării cu rea-credință a acestor obligații, se va lua măsura arestării preventive.

Pentru a adopta această măsură, instanța de apel a reținut că: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial București nr. 624/P/D/2007 emis la 1 februarie 2008, inculpații C.T. și V.M. au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de minori și proxenetism prevăzute de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 329 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și aplicarea art. 33 lit. a) din același cod. Prin actul de inculpare s-a reținut că în luna noiembrie 2007, inculpatul C.T. a racolat-o prin înșelăciune pe partea vătămată P.C.Ș., în vârstă de 16 ani, care locuia într-un centru de plasament, cu promisiunea că va locui la el și o va îngriji și după ce a convins-o să meargă la domiciliul său, la câteva zile, a obligat-o să se prostitueze, fiind ajutat de inculpatele V.M.

și C.L., în sensul că cea dintâi a pus la dispoziție apartamentul său, iar cea din urmă o transporta pe partea vătămată la acest apartament zilnic, o supraveghea, încasa banii de la clienți sau o ducea la domiciliul clienților. În aceeași perioadă, martora S.E., aflată în dificultate în privința supravegherii fiicei sale de 11 ani - partea vătămată V.L.E., l-a rugat pe inculpatul C.T. să o îngrijească, pe timpul absenței acesteia din București; acesta a acceptat și după ce minora a ajuns în domiciliul său, a profitat de imposibilitatea acesteia de a se apăra ori de a-și exprima voința și a determinat-o să practice prostituția, activitate infracțională la care a fost ajutat de inculpatele C.L.

și V.M., în aceeași modalitate folosită față de partea vătămată P.C.Ș. Tribunalul București, secția a II-a penală, prin Sentința penală nr. 156 din 12 februarie 2009 a condamnat pe inculpații C.T. și V.M. la o pedeapsă rezultantă de câte 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de minori și proxenetism prevăzute de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001, art. 329 alin. (1), (3) C. pen., ambele în formă continuată prevăzute de art. 41 alin. (2) din același cod. Instanța a dedus, potrivit art. 88 C. proc. pen. reținerea și arestarea preventivă a ambilor inculpați de la 13 decembrie 2007 la zi și în temeiul art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest. Față de inculpata C.L., instanța de fond a dispus achitarea pentru infracțiunile de trafic de minori și proxenetism prevăzute de aceleași texte de lege arătate mai sus, achitare dispusă în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e) C. proc.

pen. și a luat față de inculpată măsura internării medicale prevăzută de art. 114 C. pen. Pentru a adopta această hotărâre, instanța de fond a reținut că, în luna noiembrie 2007, inculpatul C.T., împreună cu inculpatele V.M. și C.L., prin înșelăciune sau profitând de imposibilitatea de a se apăra sau de a-și exprima voința, au exploatat prin obligarea la practicarea prostituției pe părțile vătămate minore P.C.Ș. și V.L. Cu privire la inculpata C.L., aceeași instanță a constatat că, potrivit expertizei medico-legale psihiatrice efectuată de INML „Mina Minovici” sub nr. A1/5065 din 20 august 2008 are discernământul abolit în raport cu faptele pentru care este cercetată. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații C.T., V.M.

și C.L., cauza fiind înregistrată la Curtea de Apel București, secția a II-a penală la 8 aprilie 2009. Pe parcursul judecării apelului, starea de arest a inculpaților C.T. și V.M. a fost menținută de instanța de control judiciar. Prin Încheierea din 29 septembrie 2010, instanța de apel, așa cum am arătat, a înlocuit măsura arestării preventive a apelanților inculpați C.T. și V.M. cu obligarea de a nu părăsi România fără încuviințarea instanței, apreciind că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive s-au modificat, în sensul că nu mai există un pericol social concret pentru ordinea publică, deoarece inculpații au fost arestați în data de 13 decembrie 2007, adică pe o perioadă de 2 ani și 9 luni, cuantum care depășește o durată rezonabilă raportată la gravitatea faptei, complexitatea cauzei, stadiul procesual și datele ce-i caracterizează pe inculpați.

Instanța a reținut că împotriva inculpaților s-a pronunțat o condamnare la pedeapsa închisorii de 8 ani, iar infracțiunile pentru care sunt cercetați sunt deosebit de grave, dar ei au o vârstă înaintată, o stare precară de sănătate, nu au antecedente penale, au domiciliu stabil, de la arestarea lor și până în prezent ecoul faptelor s-a estompat și menținerea stării de arest nu se mai justifică. De asemenea instanța de apel a mai ținut seama că inculpații și una din părțile vătămate au fost audiați, cauza a fost repusă pe rol pentru a se efectua o expertiză medico-legală asupra unei alte inculpate iar măsurile restrictive de libertate luate, vor asigura o bună desfășurare a procesului. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București care a apreciat că hotărârea este nelegală și netemeinică și a solicitat menținerea arestării preventive față de inculpați.

În motivele scrise și orale, procurorul a susținut că inculpații au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane și proxenetism în stare de arest preventiv, pe parcursul procesului penal au avut o atitudine nesinceră, și-au exercitat cu rea-credință drepturile procesuale, în cauză s-a pronunțat o hotărâre de condamnare a acestora iar durata de arestare nu poate fi apreciată excesivă și nu tinde la o executare anticipată a pedepsei și transformarea într-o detenție definitivă. Procurorul a mai apreciat că punerea în libertate a inculpaților ar avea un impact negativ asupra opiniei publice, chiar dacă a trecut un interval mare de la săvârșirea faptei iar instanța, pentru a respecta temeiul rezonabil de prevenție al inculpaților are posibilitatea disjungerii cauzei privind pe inculpata C.L., față de care se efectuează o expertiză medico-legală psihiatrică întârziată din cauza volumului mare de activitate a INML „Mina Minovici”.

Examinând încheierea atacată prin prisma criticilor formulate și din oficiu, potrivit art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursul este nefondat. Din actele și lucrările dosarului rezultă că împotriva inculpaților C.T., V.M. și C.L. s-au declanșat cercetări la 13 noiembrie 2007 pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de minori și prostituție de către procuror, în Dosarul penal nr. 624/D/P/2007 al DIICOT - Serviciul Teritorial București, cercetări pe parcursul cărora a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva acestora și Tribunalul București, prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu din 13 decembrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 45196/3/2007 a dispus arestarea preventivă a celor trei inculpați.

Prin rechizitoriul cu numărul de mai sus din 1 februarie 2008 s-a dispus trimiterea în judecată a celor trei inculpați pentru săvârșirea infracțiunilor arătate deja, iar cauza a fost înregistrată la Tribunalul București, secția a II-a penală sub nr. 4459/3/2008 din 1 februarie 2008. După efectuarea cercetării judecătorești, îngreunată obiectiv de dificultatea aducerii în fața instanței a celor două părți vătămate minore și a martorilor, instanța, prin Sentința penală nr. 156 din 12 februarie 2009 a condamnat pe inculpații C.T. și V.M. la pedepse rezultante de câte 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de minori și prostituție, ambele în formă agravată și în mod continuat și a menținut arestarea preventivă a acestora.

Cu privire la inculpata C.L., instanța a dispus achitarea, deoarece are discernământul abolit. Pentru a adopta această hotărâre, instanța de fond a reținut că inculpații C.T., V.M. și C.L., în luna noiembrie 2007, prin înșelăciune sau profitând de imposibilitatea de a se apăra sau de a-și exprima voința, au exploatat prin obligarea la practicarea prostituției pe părțile vătămate P.C.Ș. de 16 ani și V.L. de 11 ani.

Împotriva sentinței penale au declarat apel cei trei inculpați și procurorul, iar cauza se află pe rolul instanței de apel, așa cum am arătat mai sus, de la 8 aprilie 2009. La termenul din 5 mai 2010, la instanța de apel a avut loc judecarea apelului, iar prin Încheierea din 19 mai 2010, instanța a repus cauza pe rol pentru suplimentarea probatoriului, în sensul audierii celor trei inculpați apelanți, audierea intimatei părți vătămate P.C.Ș., neaudiată la instanța de fond și efectuarea unui raport de expertiză medico-legală psihiatrică privind pe inculpata C.L. Necesitatea administrării probei cu expertiza medico-legală psihiatrică este dată de faptul că pentru expertiza inițială nu s-a trimis la I.N.M.L.

dosarul cauzei și nici actele medicale din dosar, iar instanța de apel a luat și măsura internării inculpatei C.L. în vederea expertizării. Deși instanța de apel a fixat termene succesive pentru efectuarea expertizei dispuse la 30 iunie și 22 septembrie 2010, I.N.M.L. „Mina Minovici” a solicitat, la rândul său, fixarea unui termen realist, deoarece Comisia de Nouă Expertiză Medico-Legală Psihiatrică este cel mai înalt for expert din țară, ultimul la care se efectuează o examinare nemijlocită iar din cauza condițiilor socio-economice reale, posibilitățile de procesare sunt deficitare. La cele de mai sus, se adaugă și împrejurarea că în intervalul iunie - septembrie 2010, dosarul cauzei a fost trimis la I.N.M.L.

și cerut înapoi de instanță, la intervale scurte de timp, pentru ca instanța de apel să verifice legalitatea stării de arest a inculpaților C.T. și V.M. pe de-o parte, iar pe de altă parte, pentru a-l pune la dispoziția instanței de control judiciar, pentru judecarea recursurilor declarate împotriva Încheierilor din 21 iunie 2010, 3 august 2010 și 29 septembrie 2010. Așadar, timp de patru luni, instanța de apel a fost în imposibilitate obiectivă de a administra probele dispuse, necesare și utile stabilirii adevărului întrucât i-a lipsit dosarul cauzei. Susținerile procurorului din motivele de recurs sunt reale în privința existenței unei presupuneri rezonabile că inculpații C.T. și V.M.

au săvârșit infracțiunile ce li se impută, pentru care legea prevede pedepse foarte severe, dar nu au aceeași calitate, atunci când analizează exercitarea drepturilor procesuale de inculpați, pretinse, cu rea-credință, impactul negativ asupra opiniei publice și posibilitatea disjungerii cauzei față de inculpata C.L. Prin hotărârea recurată, instanța de apel a apreciat în mod corect că cei doi inculpați s-au aflat în stare de arest preventiv o durată de 2 ani și 9 luni, că inculpații, partea vătămată V.L.E. și martorii din rechizitoriu au fost audiați și în mod temeinic a înlocuit măsura preventivă cea mai severă cu o altă măsură preventivă - obligarea de a nu părăsi țara - însoțită de instituirea unor obligații pentru inculpați prev. de art. 145 1 alin. (2) raportat la art. 145 C. proc.

pen., care asigură în continuare, realizarea scopului acestora, prev. de art. 136 alin. (1) din același cod. Schimbarea unei măsuri preventive severe cu o măsură preventivă mai puțin severă nu este de natură să aibă un impact negativ asupra opiniei publice, întrucât înfăptuirea justiției se realizează în cadrul legal intern și internațional. La înlocuirea măsurii, instanța de apel a ținut seama și de stadiul procesului, de vârsta, antecedentele și sănătatea inculpaților. Din actele și lucrările dosarului rezultă că inculpații nu au antecedente penale, inculpatul C.T. are 56 ani, iar inculpata V.M. are o stare de sănătate precară, care se poate agrava în detenție, dovedită cu expertiza medico-legală nr. A1/6529/2008 din 28 noiembrie 2008, împrejurare care explică și interesul acesteia de a rămâne în detenție, pentru a se trata în sistemul penitenciar, cu ignorarea influenței asupra sănătății sale a condițiilor de prevenție.

Celor de mai sus, adăugăm faptul că reluarea probatoriului de instanța de apel nu este imputabilă inculpaților arestați, deoarece expertiza medico-legală psihiatrică nr. A1/5065/2008 din 20 august 2008, dispusă de instanța de fond, s-a efectuat de I.N.M.L. „Mina Minovici” doar pe baza Adresei nr. 4459/3/2008 din 8 mai 2008 a Tribunalului București, fără a avea la dispoziție dosarul și actele acesteia, iar pe de altă parte, așa cum s-a arătat, chiar după doi ani, punerea la dispoziția experților a dosarului este mult îngreunată de cursul legal al procesului, cu o tendință previzibilă de a depăși termenul rezonabil de soluționare. La temeiurile de mai sus, care impun cu necesitate respingerea criticilor din motivele de recurs, adăugăm și faptul că această cauză se află în cazul de indivizibilitate prevăzut de art. 33 lit. a) C. proc.

pen., în sensul că la săvârșirea infracțiunilor cercetate au participat mai multe persoane astfel că judecata se efectuează de aceeași instanță iar instanța de apel, în mod legal nu a dispus disjungerea cauzei privind pe inculpata C.L., soluție invocată de procuror în motivele de recurs. În consecință, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva încheierii din 29 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 4459/3/2008 (825/2009) este nefondat și va fi respins potrivit art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Urmează ca onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimații inculpați C.T.

și V.M., în sumă de câte 200 RON să se plătească din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva Încheierii din 29 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 4459/3/2008 (825/2009), privind pe inculpații C.T. și V.M. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimații inculpați C.T. și V.M., în sumă de câte 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 2 octombrie 2010. Procesat de GGC - LM