ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2743/2011

Asupra recursului penal

de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 11 iulie 2011,

a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 3558/2/2011

au fost respinse cererile inculpaților R.D.P., V.B.O. și I.I.D. de restituire a

cauzei la Parchet.

A admis cererile inculpaților

R.D.P., V.B.O. și I.I.D. de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării

de a nu părăsi țara.

În baza dispozițiilor

art. 145 alin. (1

1

) rap. la art. 145 alin. (1

2

) C. proc.

pen., a înlocuit măsura arestării preventive a inculpaților R.D.P., V.B.O. și I.I.D.

cu măsura obligării de a nu părăsi țara până la soluționarea definitivă a cauzei.

Pe durata măsurii obligării

de a nu părăsi țara, inculpații au fost obligați să respecte următoarele obligații:

- să se prezinte în fața

instanței ori de câte ori este chemat;

- să se prezinte la organul

de poliție în a cărui rază teritorială locuiește, conform programului de supraveghere

întocmit de organul de poliție, sau ori de câte ori este chemat;

- să nu își schimbe locuința

fără încuviințarea instanței;

- să nu dețină, să nu

folosească și să nu poarte nicio categorie de arme;

- cei trei inculpați să

nu ia legătura între ei, și nici cu martorii sau alte persoane din cauză, direct

sau indirect.

Conform art. 145

alin. (2

2

) C. proc. pen., a atras atenția inculpaților că, în cazul încălcării

cu rea-credință a acestor obligații, va fi luată măsura arestării preventive.

S-a dispus punerea în

libertate a inculpaților R.D.P., V.B.O. și I.I.D., dacă nu au fost arestați în altă

cauză.

Pentru a pronunța această

soluție, Curtea a reținut că a fost sesizată la 15 aprilie 2011 cu rechizitoriul

nr. 189/P/2009 din 14 aprilie 2009.

La data de 15 aprilie

2011, Curtea de Apel București a fost sesizată cu rechizitoriul nr. 189/P/2009 din

14 aprilie 2009 împreună cu Dosarul nr. 189/P/2009 al D.N.A., secția combatere a

infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție privind SC E. SA.

La Curtea de Apel București

s-a format Dosarul nr. 3558/2/2011 prin care au fost trimiși în judecată, în stare

de arest preventiv, inculpații R.D.P., V.B.O. și I.I.D., sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (5), art. 289, art. 291 C.

pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 323 C. pen., art. 13

2

din

Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit.

a) C. pen. pentru inculpatul R.D.P. și art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. cu

aplicarea art. 41 alin. (2), art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000, art. 323 C. pen., toate cu aplicarea

art. 33 lit. a) C. pen. pentru inculpatul V.B.O. și pentru inculpatul I.I.D. pentru

săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., art. 292 C. pen., art. 323 C. pen. și art. 12 din

Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Conform dispozițiilor

art. 300

1

C. proc. pen. a fost verificată legalitatea și temeinicia arestării

preventive, fiind menținută starea de arest preventiv a celor trei inculpați.

La prima înfățișare, conform

art. 300 C. proc. pen. a fost verificată regularitatea actului de sesizare.

Verificând starea de arest

a inculpaților impusă de art. 300

2

C. proc. pen. raportat la art. 160

b

C. proc. pen. a constatat următoarele:

Inculpații au fost arestați

preventiv la data de 02 martie 2011 prin mandatele de arestare emise de Curtea de

Apel București PP/2011 pentru inculpatul R.D.P., mandatul nr. RR/2011 pentru inculpatul

V.B.O. și mandatul nr. NN/2011 pentru inculpatul I.I.D., aflate la dosarul Curții

de Apel București și care au avut ca temei de drept dispozițiile art. 143, 149

1

,

151 și 148 lit. f) C. proc. pen.

La momentul arestării

celor trei inculpați au existat indicii temeinice că aceștia au săvârșit faptele

pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale, apoi arestarea lor, dată fiind

și complexitatea cauzei, care și-a păstrat acest caracter, fiind îndeplinite cerințele

dispozițiilor art. 148 lit. f) C. proc. pen.

Curtea a arătat însă că,

din perspectiva dispozițiilor art. 160

b

C. proc. pen., la acest moment

procesual nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a celor

trei inculpați, fiind posibilă măsura alternativă a obligării de a nu părăsii țara.

Analiza oportunității acestei măsuri s-a făcut pentru cei trei inculpați, împreună,

dată fiind identitatea situației lor procesuale, precum și elementele care au circumscris

persoana fiecăruia, respectiv vârsta tânără și vechimea mică în exercitarea profesiei

de avocat și executor judecătoresc.

Astfel, s-a apreciat că

termenul rezonabil al arestării preventive a reprezentat unul din temeiurile care

au justificat luarea față de inculpați a măsurii obligării de a nu părăsi țara ca

măsură alternativă.

S-a considerat că la această

dată s-a schimbat, mai precis, nu mai subzistă nici pericolul pentru ordinea publică

reținut la momentul arestării prin dispozițiile art. 148 lit. f) C. proc. pen. Este

adevărat că la momentul luării măsurii arestării a fost îndeplinită această condiție,

dar, la această dată se constată că această rezonanță negativă s-a diminuat și,

mai mult de atât, ea nu mai există.

Împotriva acestei hotărâri

a formulat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A.,

criticând soluția ca netemeinică și nelegală și solicitând menținerea stării de

arest a inculpaților.

Înalta Curte, analizând

încheierea recurată prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, conform

disp. art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul formulat

este nefondat.

Cei trei inculpați au

fost trimiși în judecată pentru că, folosindu-se de profesiile lor (unul din ei

era executor judecătoresc, iar ceilalți doi avocați), au conceput un mecanism în

care, încălcând flagrant dispozițiile legale în materie de executare silită și falsificând

anumite înscrisuri, au executat silit mai multe societăți comerciale care aveau

un debit, fără ca acestea să aibă cunoștință de procedură și adăugând costuri exorbitante

pentru executare, cheltuieli care nu fuseseră făcute niciodată, producând prejudicii

totalizând 23 de milioane de euro, doar o parte din sumă (prejudiciul cauzat SC

A.R. - A.V.I.G. SA), fiind recuperată.

În sarcina inculpatului

R.D.P. s-au reținut art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., art. 289, art. 291

C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 323 C. pen., art. 13

2

din

Legea nr. 78/2000, rap. la art. 246 C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a)

C. pen.

Inculpatul V.B.O. a fost

trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1),

(2) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 290 C. pen. cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea

art. 323 C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., iar inculpatul I.I.D.

a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 215

alin. (1), (2) și (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 292 C. pen.,

art. 323 C. pen. și art. 12 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a)

C. pen.

La 1 martie 2011 Curtea

de Apel București a dispus arestarea preventivă a celor trei inculpați.

Prin rechizitoriul din

14 aprilie 2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -

D.N.A., întocmit în Dosarul nr. 189/P/2009 au fost trimiși în judecată cei trei

inculpați și, în baza art. 300

1

C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării

preventive.

Înalta Curte, constată

că temeiul pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive, este

art. 148 lit. f) C. proc. pen.

În mod corect a constatat

instanța că există indicii temeinice că inculpații au săvârșit faptele pentru care

au fost trimiși în judecată și că punerea în libertate a inculpaților prezintă pericol

pentru ordinea publică.

Înalta Curte constată

că temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive se mențin în

continuare.

Din probele administrate

în faza de urmărire penală rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit

infracțiunile pentru care sunt trimiși în judecată.

Gravitatea faptelor comise,

reflectată în cuantumul prejudiciului creat, justifică aprecierea că inculpații

prezintă pericol pentru ordinea publică.

Momentul procesual actual

pledează, de asemenea, pentru menținerea arestării preventive, având în vedere că

de la punerea în discuție a stării de arest în baza art. 300

1

C.

proc. pen., nu s-au făcut alte acte de cercetare judecătorească, inculpații nefiind

audiați în cauză.

În raport de gravitatea

faptelor comise și de complexitatea cauzei măsura arestării preventive nu a depășit

un termen rezonabil, inculpații fiind arestați de mai puțin 5 luni, iar rezonanța

negativă a faptelor nu s-a diminuat, așa cum greșit a apreciat prima instanță.

Constatând că menținerea

arestării preventive a inculpaților este necesară pentru o bună administrare a justiției,

Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul Parchetului, va casa în parte

încheierea recurată și, rejudecând, va respinge cererile formulate de inculpați

de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara

și, conform disp. art. 300

2

C. proc. pen. rap. la art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., va menține starea de arest a inculpaților.

Va menține celelalte dispoziții

ale încheierii recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. împotriva

încheierii din 11 iulie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată

în Dosarul nr. 3558/2/2011, privind pe inculpații R.D.P., V.B.O. și I.I.D.

Casează în parte încheierea

recurată și rejudecând:

Respinge cererile formulate

de inculpații R.D.P., V.B.O. și I.I.D. de înlocuire a măsurii arestării preventive

cu măsura obligării de a nu părăsi țara.

Menține starea de arest

a inculpaților în baza art. 300

2

raportat la art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen.

Menține celelalte dispoziții

ale încheierii recurate.

Onorariul parțial cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu pentru intimații inculpați, până la prezentarea

apărătorilor aleși, în sumă de câte 25 RON, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 22 iulie 2011.