ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1345/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1345/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra cauzei

penale de față:

În baza actelor

și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din Camera

de Consiliu din 10 martie 2010 Curtea de Apel București, secția a II-a penală

și pentru cauze cu minori și de familie, a respins propunerea Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.A. privind arestarea preventivă a

inculpaților G.L.C., fiul lui C. și E., M.I.R., fiul lui C. și P., B.B., fiul

lui A. și M., și G.D.I., fiul lui D. și V.

În baza art. 145

1

C. proc. pen. rap. la art. 145 alin. (1) și

(2)

2

C. proc. pen. coroborat cu art. 143 alin. (1) C. proc. pen., a dispus

pe o perioadă de 29 de zile, de la 11 martie 2010 la 08 aprilie 2010 inclusiv,

obligarea inculpaților G.L.C., M.I.R., B.B. și G.D.I. de a nu părăsi țara.

Pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara, aceștia sunt obligați

să respecte dispozițiile art. 145 alin. (1)

1

lit. a), b), c) și d)

și alin. (1)

2

lit. c) și f) C. proc. pen, respectiv:

- să se prezinte la organul de urmărire penală/ instanță ori de câte ori

sunt chemați;

- să se prezinte la organul de poliție în a cărui rază teritorială

locuiește ori de câte ori sunt chemați;

- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care

a dispus măsura;

- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de

arme

;

- să nu comunice direct sau indirect și să nu se apropie de ceilalți

inculpați din prezenta cauză, martori, experți;

- să nu exercite profesia în exercitarea căreia a comis fapta.

A pus în vedere fiecărui inculpat dispozițiile art.

145

1

rap. la art. 145 alin. (2)

2

și a atras atenția

asupra alin. (3) al aceluiași articol, că în caz de încălcare cu rea-credință a

măsurii sau a obligațiilor care le revin, se va lua măsura arestării preventive

a acestora.

Prezenta s-a comunicat în copie fiecărui inculpat,

secției de poliție în a cărei rază teritorială locuiește fiecare inculpat,

jandarmeriei, poliției comunitare, organelor competente să elibereze

pașaportul, organelor de frontieră, în vederea asigurării respectării

obligațiilor care le revin.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că la data

de 10 martie 2010 s-a înregistrat cererea Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție - D.N.A, Secția de combatere a corupției pe

rolul Curții de Apel București solicitându-se,

prin referatul atașat, luarea măsurii arestării preventive a inculpaților G.L.C.

(cercetat pentru infracțiunea prev. de art. 254 pct. 1 și 2 C. pen. rap. la art.

6 și 7 pct. 1 și 2 din Legea

nr. 78/2000), M.I.R. (cercetat pentru

infracțiunea prev. de art. 254 pct. 1 C. pen. rap. la art. 6 și 7 pct. 1 din

Legea nr. 78/2000), B.B. (cercetat pentru infracțiunea prev. de art. 254 pct. 1

C. pen. rap. la art. 6

și 7 pct. 1 din

Legea nr. 78/2000), și G.D.I. (cercetat pentru

infracțiunea prev. de art.

254 pct. 1 C. pen. rap. la art. 6 și 7 din Legea nr. 78/2000) în sarcina cărora

se rețin săvârșirea unor fapte de corupție în perioada 5 septembrie - 7

septembrie 2007 la Punctul de Trecere a frontierei Aeroport București, Băneasa)

„Aurel Vlaicu.

Din Referatul depus la dosar a rezultat următoare

situație de fapt:

În data de 5 septembrie 2007, au sosit la București, aeroportul Băneasa, cu zborul JOR 2102 a Companiei B.A., de la Istanbul, un grup de 7 cetățeni turci :S.S., S.Ș., C.B., D.S., D.E., D.E. și S.Y. care aveau

pașapoarte, vize și sumele de bani prevăzute de lege. Cu toate acestea,

invocându-se discrepanțe între motivul vizitei, precizat în documente și cel

declarat verbal lucrătorilor de poliție de frontieră, s-a procedat la o

verificare atentă a bagajelor cetățenilor turci, ocazie cu care s-a găsit în

geanta ce aparținea numitului S.S. un cartuș nefolosit și niște negative

fotografice înfățișându-l pe acesta în ținuta militară alături de echipamente

de luptă. Pentru aceste motive au fost chemați lucrătorii antitero din cadrul

SRI, s-a întocmit dosar penal.

Inițial acest cartuș de culoare aurie de 2 cm, catalogat drept contrabandă cu muniție, s-a dovedit a fi, conform raportului de constatare

tehnico-științifică din 4 octombrie 2007 efectuat în Dosarul penal nr. P/29990021

PPF București Băneasa privindu-l pe S.S., un cartuș de calibru 8 mm blank, reprezentând muniție cu efect pur sonor (de avertizare sonoră).

S-a precizat în referat ca cei 7 cetățeni turci,

prezenți în filtru la Punctul de frontieră Aeroport Băneasa, au fost amenințați

că nu au actele corespunzătoare intrării în România și că vor fi probleme cu

intrarea lor în țară, deși aveau asupra lor pașapoarte valide, vize de intrare

în țară, eliberate de Consulatul General al României la Izmir, sume importante de bani, vouchere de cazare, cărți de credit și  erau așteptați de

numitul A.E.I., din partea firmei care îi invitase si-si asumase asigurarea

condițiilor de viață ale invitaților pe perioada sejurului lor în România.

În referat se mai arată, că după momentul sesizării

așa-ziselor nereguli cu privire la documentele cetățenilor turci, a fost chemat

un traducător autorizat de limbă turcă numitul G.F.

În declarația sa din 9 martie 2010, la D.N.A, acesta a arătat:

- în biroul în care se găseau

cei 4 inculpați i s-a cerut să asigure comunicarea cu grupul de cetățeni turci;

- condus, apoi, în sala de

tranzit, i-a întâlnit pe 6 din cei 7 cetățeni turci ai grupului (lipsea S.S.),

între care se afla și numitul C.B., (persoana cea mai în vârstă din grup,

considerata ca leader al acestuia);

- în această împrejurare,

inculpatul G.L.C., prin intermediul traducătorului, s-a adresat numitului C.B. și

i-a spus clar că trebuie să plătească 1000 DOLARI SUA pentru a nu fi probleme

cu intrarea în țară (declarație confirmată la 6 martie 2010, doar de C.B. din

grupul celor 7 cetățeni turci, cu precizarea că s-a pretins de către inculpatul

G. cate 100 DOLARI SUA/ fiecare cetățean turc (700 DOLARI SUA în total) pentru

a nu fi create probleme în legătură cu intrarea în țară - pag. 12 Referat D.N.A.);

- într-o cameră separată s-a

aflat S.S. (cel în bagajele căruia se găsise cartușul) împreună cu traducătorul

de limbă turcă G.F. și inculpații M.I.R., B.B. și G.D., ulterior fiind adus și

S.Ș., fratele acestuia;

- potrivit declarației

traducătorului, cei trei inculpați au vorbit pe rând, și, prin intermediul

traducătorului, au cerut, mai întâi lui S.S. și apoi și în prezența fratelui

său S.Ș., să se plătească suma totală de 700 DOLARI SUA pentru că S.S. să nu

fie prezentat la arestare (declarația traducătorului a fost coroborată de

Parchet cu declarațiile celor 2 cetățeni turci, care audiați de D.N.A. au

arătat că G.F. a pretins suma de 900 DOLARI SUA din care 700 pentru polițiști,

iar 200 DOLARI SUA pentru sine ca o contravaloare a prestației sale pentru

traducere);

- traducătorul G.F. a fost de față,

potrivit declarației sale și când S.Ș. a plătit efectiv suma de 700 DOLARI SUA,

înmânându-i lui M.I.R. personal, act infracțional relatat și de S.S. și C.B. (pag.

16 Referat).

În declarația dată de traducătorul G.F. la data 8

aprilie 2008 înaintea procurorului de caz și reținută în Referatul D.N.A. se

precizează că G.L.C., în prezența acestuia, a pretins și primit de la frații S.S.

și Ș. aprox. 400 euro pentru a nu-l prezenta la arestare pe S., în bagajul

căruia se găsise cartușul.

În Referatul D.N.A. se mai retine că s-a continuat

cu demersurile lucrătorilor poliției de frontieră în sensul efectuării de

presiuni asupra cetățenilor turci, procedându-se într-o manieră ostentativă în

exercitarea controlului amănunțit al bagajelor acestora de către inculpatul B.B.,

M.I. și lucrătorul vamal O.D. În acest context, a apărut ca o posibilitate

reală că respectivul cartuș să fi fost plantat, la momentul controlului, de

către polițiști în bagajul lui S.S. pentru a crea o premisă în vederea

efectuării de presiuni asupra grupului de turci ca aceștia să plătească suma de

bani pretinsa ca mită. (Cu trimitere potrivit Referatului și la declarația lui

S.Ș., în consens cu cea a lui S.S. și G.F. potrivit căreia „dacă se vor plăti

banii „pierdem glonțul”, iar dacă nu, fratele va rămâne în arest în România până

la hotărârea instanței.”)

În condițiile probelor existente la dosar s-au

apreciat ca fiind întrunite cerințele art. 148 pct. 1 lit. f) C. proc. pen. în

ceea ce îi privește pe toți cei 4 inculpați, cu reținerea în ceea ce-l privește

pe inculpatul G.L.C. și a lit. b) de la pct. 1 al art. 148 C. proc. pen.

S-a considerat că existența unei programări a

efectuării concediului în perioada respectivă la Complexul D. din stațiunea

Saturn a lui G.L.C. nu constituie o probă asupra datei la care susnumitul a

părăsit respectivul hotel sau că acesta nu se putea să se deplaseze în repetate

rânduri la București în intervalul de referință. În acest sens se face

trimitere la declarația din data de 27 iunie 2008 a numitului T.A.M. - adjunct,

la momentul perioadei infracționale în discuție, al lui G.L.C., despre care a

afirmat (pag. 7 Referat) ca „a venit totuși la serviciu în zilele respective,

cu toate ca oficial era în concediu.” Pe de altă parte, în Referat s-au invocat

și convorbirile telefonice din zilele de 15 aprilie 2008, orele 12:05:53 și 5

iunie 2008, orele 15:42:30 când G.F. l-a contactat pe inculpatul G.L.C., iar

acesta din urma l-a sfătuit „ ..nu recunoașteți nimic..etc..”,pentru ca apoi să

nege insistent că l-ar fi cunoscut personal pe traducător, deși în final

stabilesc să se întâlnească la biroul lui G. și acesta spune: ”Ne cunoaștem,

nu-i o problema, da..”.

La dosarul cauzei s-a depus Dosarul nr. 12/P/2008,

conținând două volume (298 și respectiv 222 pagini), 7 suporturi optice,

sigilate cu sigiliul PNA – M.P. 297.

Instanța a procedat la audierea fiecărui inculpat,

declarațiile fiind, consemnate la dosar, a încuviințat inculpaților probă cu

înscrisuri, atașate cauzei.

Conform dispozițiilor legale, astfel cum rezultă

din procesul-verbal întocmit de grefierul de ședință s-a procedat la

ascultarea, respectiv vizionarea materialului aflat pe suport optic, iar apoi

s-a resigilat și s-a aplicat ștampila Curții.

Audiați, pe rând, inculpații au negat comiterea

infracțiunilor reținute în sarcina lor, cu încadrarea juridică care

fundamentează și cererea de luare a măsurii arestării lor preventive.

1. G.D.I.

Inculpatul G. și-a menținut cele două declarații

date anterior (pag. 1 vol. l d.u.p.) și a făcut câteva precizări, după cum

urmează:

- din martie 2007, aflat sub tutela agentului șef T.V. pe o perioadă de

6 luni de la angajare, funcționa în postul - linia întâi pașapoarte, unde verifica

aceste documente, dacă sunt îndeplinite condițiile de intrare în țară, cu

sesizarea șefului de tură dacă se constată vreo neregulă; acesta era singurul

în măsură să dea dispoziții de verificare în compartimentul vamal și cel al

imigrațiilor ilegale, cu completarea unui formular standard de nepermitere a

intrării în țară care se întocmea în două exemplare, unul

înmânându-i-se persoanei în cauză, care lua la

cunoștință și de motivele luării

acestei măsuri;

- exista 6 puncte de control, iar la fiecare punct, serviciul este

asigurat de 3-5 persoane;

- nu putea părăsi postul, decât cu încuviințarea șefului de tură, nu

avea drept de decizie, să dea dispoziții;

- în

data de 5 septembrie 2007, șef

de tură a fost M.V.;

- la acea dată nu a părăsit postul nici la cererea sa, nici din vreo

dispoziție a

șefului de tură, astfel încât

nu a participat la percheziționarea vreunuia din cei

7cetățeni turci ori

a bagajelor lor, nu a discutat cu vreunul din ei;

- a plecat din tură la orele 20,00, oră după care a sosit traducătorul,

potrivit spuselor colegilor a doua zi; în prealabil, a predat armamentul

ofițerului de serviciu, și-a asigurat agenda profesională în fișetul turei, s-a

întocmit procesul-verbal în care se notează despre activitatea din tură și s-a

stampilat cu ștampila de trafic;

- în cazul în care se găsește vreun obiect de felul celui în cauza-

cartuș- șeful de tura ia masurile legale, iar ofițerul de cercetare penală întocmește

actele premergătoare;

- toate ordinele primite, date de șeful ierarhic se consemnează în

Registrul de ordine și dispoziții, sub semnătura celui care ia aceste măsuri,

registru la care, la intrarea în post, toți au acces;

- la comanda acestui punct de frontieră era G.L.C. care-și desfășura

activitatea până la orele 16,00, după aceasta oră atribuțiile erau preluate de

șeful de tură;

- nu-și amintește că în data de 5 septembrie 2007 G. să se fi aflat la

comanda punctului de frontieră, întrucât era posibil să se fi aflat în

concediu, situație în care prerogativele erau preluate de adjunctul sau A.T.;

- în situații deosebite (solicitări ale reprezentanților diferitelor

autorități), era chemat din concediu, nu însă în situații ca cea din 5

septembrie 2007 când era suficientă doar o eventuală informare telefonică;

- în data de 6 septembrie 2007 a aflat de la colegi că sunt mai mulți

cetățeni ce urmau să fie puși pe cursă.

2. B.B.

Inculpatul și-a menținut cele două declarații deja date(pag. 23, 30

vol.I d.u.p.) și a precizat următoarele:

- în data de 5 septembrie 2007, a lucrat în linia a doua, ca inspector

de poliție, cu verificări pe segmentul droguri, a fost anunțat că este un grup

de cetățeni turci (nu erau kurzi) care prezentau probleme cu îndeplinirea

condițiilor pentru intrare în țară, situație constatată la verificarea

pașapoartelor; aceștia au fost îndreptați spre locul unde își desfășura

activitatea, lângă biroul antitero, bagajele acestora au fost ecranate și s-a

găsit, în buzunarul superior al unui troller al unuia dintre acești cetățeni

turci, un cartuș băgat într-o cutie de cremă;

- bagajele au fost verificate cu organul vamal, șeful de tură a anunțat

brigada antitero, s-au prezentat 2 persoane care au audiat, separat, cele 7

persoane, traducerea fiind asigurată de interpretul SRI-ului; ulterior, B. și

colega acestuia M.I. au sesizat organele de cercetare penală în legătură cu

obiectul găsit, iar șeful de tură de după orele 20,00 M.V. a dat ordinul de

nepermitere de intrare în țară, cu consemnarea acestuia în Registrul de

litigii, sub semnătura acestuia și la cererea lui, a mea și a lui M.;

- în mod obișnuit se verificau amănunțit bagajele pasagerilor turci veniți

din cursele de la Istanbul;

- s-au găsit în bagajele unora dintre acele persoane  și fotografii,

fără a putea preciza dacă se aflau în bagajele celui în care s-a găsit cartușul

despre care a afirmat că îl avea din armată și a uitat de el;

- cei 7 cetățeni turci erau așteptați pe aeroport de o persoană care

profera amenințări la adresa lucrătorilor de poliție, frustrați de modul în

care s-au controlat bagajele;

- nu l-a cunoscut pe traducătorul G.F., nu l-a văzut pe aeroport, nu a

purtat vreo discuție cu cei 7 cetățeni turci nici singur (aceștia nu cunoșteau

nicio limbă străină), nici în prezența vreunui translator, nici a celui adus de

brigada antitero a SRI-ului;

- nu l-a văzut pe G. în Punctul de frontieră în ziua cu pricina, ci doar

pe T.A. stând de vorbă cu grupul de turci.

3. M.I.R.

Inculpatul a negat acuzațiile care i se aduc și la cele două declarații

date la D.G.A. și D.N.A. (pag. 36 vol. l d.u.p.) a făcut următoarele precizări:

- în data de 5 septembrie 2007 lucra la linia întâi - verificare acte de

identitate, de călătorie, având aceleași atribuții ca și agentul G., cu

aceleași obligații;

- din ordinul șefului de tură M.V., menționat în Registrul de ordine, de

la verificările de la ieșirea din țară, M. a trecut la intrarea în țară,

întrucât veniseră 2-3 curse simultan, cu el aflându-se și agentul de politie C.L.;

- ca urmare a acestor verificări a identificat un cetățean turc care nu

îndeplinea condițiile de intrare în țară, l-a predat șefului de tură și a rămas

în continuare la filtru la intrarea în țară, el neparticipând la discuțiile cu

cetățenii grupului respectiv, despre care a aflat, mai târziu, de la colegi, că

în bagajele unora dintre ei s-au găsit un cartuș cu gaze și respectiv niște

negative fotografice în care apăreau persoane cu diferite modele de armament;

- la cererea șefului de tură M.V., M. a completat vreo două formulare

standard de nepermitere de intrare în țară, aflând ulterior de la colegi că

unul dintre cei vizați era deja verificat de S.R.I. (cel în bagajul căruia se

găsise cartușul); formularele, scrise în două exemplare, au fost prezentate

cetățenilor turci după plecarea lui M., în jurul orelor 20,00, acestea semnate

sau nu de către persoanele în cauză, producându-și efectul returnării;

- nu a fost prezent la audierea cetățenilor turci de către ofițerii de

la cercetări penale, în prezența traducătorului chemat de aceștia și nici la

returnarea lor în Turcia;

- cu ocazia verificărilor, mai ales a celor din țările terțe și care

sunt la prima intrare în România, cum erau și cei doi din grupul celor 7

cetățeni turci, M. a constatat că nu aveau bani suficienți (minim 1000 DOLARI

SUA), că scopul declarat al vizitei nu a corespuns cu viza din pașaport, iar la

orice întrebare în limba engleză legată de ședere ca și la cea pusă în limba

turcă atât cât îl ajuta minimele cunoștințe pe agentul de politie, i s-a

răspuns prin mișcare din umeri;

- nu l-a văzut pe G. să fi fost la punctul de frontieră în acea zi, ci

crede că se mai afla în aeroport locțiitorul acestuia, domnul T.A.;

- afirmațiile sale pot fi verificate din Registrele de ordine și

dispoziții și respectiv de litigii, precum și din materialele emanate de la

aparatura sistemului video a S.R.I. care se afla la punctul de frontieră unde

își desfășoară activitatea;

- nu a discutat cu niciunul din grupul celor 7 cetățeni turci nici

singur, nici în prezența vreunui traducător, cu excepția aspectelor deja

relatate, nu avea nicio putere de decizie pentru a-l ajuta pe cetățeanul turc

să nu fie returnat, decizia fiind deja luată de șeful de tură când i s-a cerut

să completeze formulare de nepermitere intrare în țară.

4. G.L.C.

Inculpatul a negat comiterea infracțiunii de luare de mită și a făcut

câteva precizări la declarațiile deja date pe care și le-a menținut.

- în lipsa comandantului punctului de frontieră, atribuțiile sunt

preluate de adjunct (în speța T.A.), iar în lipsa acestuia de șeful de tură,

fiecare asumându-și responsabilitatea dispozițiilor luate, care se consemnează

în Registrele pe care am obligația să le verific;

- situația grupului de 7 cetățeni turci nu constituie un eveniment

deosebit ci sunt situații de trafic care se întâmplă frecvent, la fiecare

cursă, săptămânal, astfel încât nu se punea problema să fiu anunțat de

adjunctul meu sau de locțiitorul acestuia;

- în situații deosebite, primirea de delegații importante, la

solicitarea ministrului, era anunțat și venea din concediu;

- în mod cert nu s-a aflat în data de 5 septembrie 2007 când a venit

cursa în discuție, la orele 17,00 la punctul de frontieră, se afla fie în

concediu, fie plecase la terminarea turei, orele 16,00, astfel încât nu a

discutat cu niciunul dintre cetățenii turci în sau fără prezența vreunui

traducător, nu a fost de față la audierile organelor de cercetare penală;

- despre situația de trafic respectivă a aflat cam la o săptămână, de la

colegi și din Registre, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră

exercitând și un control în urma acestei situații, soldându-se cu întărirea

verificărilor condițiilor de neintrate în țară;

- nu-l cunoaște pe omul de afaceri A.K. și nici nu înțelege de ce frații

S. au afirmat că G. le-ar fi pretins 400 euro pentru a nu le face

dosare penale;

- ulterior, a primit un telefon de la o persoană care s-a recomandat

fără a-i reține numele, și și-a declinat calitatea de interpret de limbă turcă,

lăsându-i impresia că interpretul l-ar cunoaște, spunându-i totodată că el a

fost interpretul grupului de 7 cetățeni turci, că este chemat la D.N.A. și că

dorește să aibă o discuție cu

inculpatul;

- discuția a avut loc, în urma unui alt telefon primit de la acest

interpret, în fața ori in biroul inculpatului G. la punctul de frontieră, când

i-a spus acestuia: „uite-te bine la mine, că nu cred că mă cunoști, a ezitat și

mi-a spus că nu crede că eu sunt persoana pe care o căută și că nu cu mine avea

treabă”, dând

inculpatului sentimentul că

este supus unui test de integritate;

- inculpatul a contestat convorbirile telefonice înregistrate nelegal,

că l-ar fi sfătuit pe interpret să nege orice la D.N.A. și că în cele din urmă

a recunoscut că de fapt îl cunoștea pe interpret;

- a negat că ar fi purtat vreo discuție cu numitul C.B., că i-ar fi

cerut o sumă de bani cu titlu de mită;

- a mai afirmat că sunt camere de înregistrare video peste tot în

Punctul de frontieră aeroportul Băneasa, putând teoretic să existe și spații

care nu se afla

sub controlul acestor

aparate.

Analizând

materialul probator administrat, instanța de fond a constatat existența unor

inadvertențe în materialul probator de genul:

- existența

la dosarul cauzei doar a plângerii din 9 ianuarie 2008 formulate de denunțător,

în condițiile în care a afirmat că a mai formulat și alte sesizări

la alte organe judiciare despre soluționarea sau

nesoluționarea acestora

neexistând nicio dovadă;

- deși s-a

efectuat un control de către I.G.P. de Frontieră referitor la litigiul de

trafic din 5 septembrie 2007, concluziile lui, apreciem edificatoare, nu se

regăsesc în acest dosar;

- problema

îndeplinirii condițiilor de intrare în țară de către cei 7 cetățeni turci se

situează între poziția acestora și cea a autorităților române

reprezentate la acel moment de inculpații în cauză,

ea neputând fi tranșată

fără a se apela la consemnările din Registrul de

ordine și dispoziții și respectiv de litigii de trafic, documente oficiale

relevante, dar ignorate;

-

deși Parchetul pare a achiesa la versiunea

„plantării„ cartușului în bagajul

cetățeanului Ș.S. de către lucrătorii

de poliție, nu există la dosar

nicio probă

care să ateste vreo verificare a acesteia, a lucrătorului vamal

O.D. ori

a „polițistei” incriminate de cetățenii turci M.I.;

-

mai toate informațiile legate de pretinderea și

primirea sumelor de bani cu

titlu de mită, de persoanele - lucrători de

poliție implicați, provin din declarațiile învinuitului G.F., a cărui prezență

în punctul de frontieră este semnalată mult după sosirea cetățenilor turci,

trecuți deja

prin filtrul de la intrarea în

țară; astfel, multe relatări se referă la momente când unii dintre inculpați

părăsiseră punctul de frontieră, situație rămasă

neverificată de

asemenea, cu atât mai mult cu cât fiecare lucrător, înainte de plecare întocmea

un proces-verbal, preda arma, agenda profesională

etc..; în altă ordine de idei, transpare preocuparea lui G.F. să

nu-și

piardă autorizația de interpret, oferirea sa ca și colaborator al organelor

judiciare în prezenta cauză, sub presiunea, pretins a fi fost exercitată,

asupra lui de către acestea;

- versiunile

diferite ale cetățenilor turci cu privire la sumele cerute, persoanele

identificate de pe planșele fotografice,ca fiind cele care au

primit banii nu pot fi justificate de faptul că

au fost audiați separat ori au

fost

ținuți împreună, întrucât fiecare dintre ele se referă la situații distincte

care

trebuiesc corelate și cu evoluția în timp fizic a operațiunilor la care au fost

supuși și la ordinea intrării în contact cu inculpații;

- în lipsa

unor alte documente emanate de la hotelul din stațiunea Saturn

care să evidențieze date legate de sejurul

soților G. pe litoral, ori probe

indubitabile

care să dovedească, nu doar la nivel de supoziție, eventuale

deplasări în București pe perioada incriminată,

lasă nelămurit acest aspect,

cu atât

mai mult cu cât există o largă corelare a declarațiilor celor care au fost în

activitate în perioada 5-7 septembrie 2007 la punctul de frontieră Aeroportul

Băneasa (inclusiv declarația lui T.) și care nu au semnalat prezența

inculpatului G. în momentele verificărilor de la filtrul de intrare în țară, al

verificărilor bagajelor, al intervenției lucrătorilor antitero S.R.I., al

lucrătorilor de la cercetări penale;

- insistența convorbirilor telefonice din partea traducătorului ca și înregistrarea

ambientală nu converg obligatoriu spre versiunea susținută de Parchet, iar

atitudinea provocatoare, dar în același timp îndoielnică a lui G.F. poate fi

pusă pe seama temerilor privind propria-i situație;

- nu în ultimul rând, declarațiile cetățenilor

turci audiați în Istanbul (lipsesc de la dosar cele olografe) prin intermediul

interpretului, la aproape 3 ani de la comiterea pretinselor fapte, conțin relatări

identice ca și exprimare, frazeologie și chiar conținut care nu se suprapun

fidel celor susținute pe parcursul ansamblului probator instrumentat în cauză.

Față de cele

reținute instanța a considerat că în raport și de practica C.E.D.O. (care s-a pronunțat

în sensul că existența unor dovezi clare privind săvârșirea unei infracțiuni nu

este suficientă prin ea însăși, pentru a conduce la arestarea preventivă a

celui în cauză, că este necesar să fie întrunite, în mod cumulativ, condițiile prevăzute

de lege în acest sens), ca în afara faptului că infracțiunile pentru care sunt

cercetați inculpații sunt pedepsite de lege cu pedeapsa mai mare de 4 ani, celelalte

condiții pentru a se dispune arestarea preventivă nu sunt întrunite.

Nu s-a făcut

dovada existenței unui pericol social concret și direct pentru ordinea publică

pe care l-ar prezenta lăsarea inculpatului în libertate.

Prin

raportare la disp. art. 136 alin. (8) C. proc. pen., instanța de fond a

apreciat că totuși se impune o măsură preventivă, dar nu cea mai severă și

restrictivă dintre acestea, astfel încât a stabilit obligația inculpatului pe o

perioadă de 29 de zile de a nu părăsi țara este suficientă pentru atingerea

scopurilor prevăzute de lege și asigură o normală desfășurare a procesului

penal.

Împotriva

acestei încheieri, a declarat în termen legal recurs Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. apreciind că se impune arestarea

preventivă a inculpaților G.L.C., M.I.R., B.B. și G.D.I., în interesul efectuării

urmăririi penale, în cauză fiind incidente disp. art. 143 și art. 148 lit. f),

în sensul că pentru infracțiunea de luare de mită prev. de art. 254 pct. 1 C.

pen. rap. la art. 6 și 7 pct. 1 și 2 din Legea nr. 78/2000, pedeapsa este mai mare

de patru ani, iar cercetarea acestora în stare de libertate prezintă pericol

concret pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din natura infracțiunilor,

modul de operare, precum și a funcțiilor de polițiști pe care aceștia le

dețineau. Cu privire la inculpatul G.C.L. se impune reținerea lit. b) a art. 148

C. proc. pen., întrucât s-a probat încercarea de a denatura ancheta prin influențarea

translatorului de limbă turcă G.F. să declare neadevărat în cauză.

Înalta Curte

de Casație și Justiție, examinând recursul declarat în cauză, prin prisma motivelor

invocate, cât și din oficiu, îl consideră nefondat pentru următoarele

considerente:

Arestarea

preventivă, ca instituție a dreptului procesual penal este pusă la dispoziția

organelor judiciare penale și constă în privarea de libertate  a unei persoane,

are caracter provizoriu și se ia în condițiile precis determinate de lege înainte

de soluționarea definitivă a cauzei penale.

Măsura

funcționează ca un mijloc de prevenire sau înlăturare a unor împrejurări sau

situații de natură să pună în pericol eficienta  desfășurare a procesului

penal.

Arestarea

preventivă reprezintă o măsură excepțională care privează de libertate o

persoană, iar luarea acesteia trebuie dispusă numai după ce se ajunge la

concluzia că s-ar afecta grav buna desfășurare a procesului penal și ar avea urmări

imediate și directe asupra ordinii publice.

Curtea

Europeană a Drepturilor Omului a statuat cu valoare de principiu, ca, în cursul

desfășurării procesului penal, învinuitul sau inculpatul trebuie să se afle în

stare de libertate și numai în cazuri deosebite, ca de exemplu atunci când persoana

făptuitorului prezintă un pericol grav, (C. contra Italia), acuzatul să se afle

în stare de deținere, fără ca privarea de libertate să apară ca o anticipare a

pedepsei închisorii (L. contra Franța).

În cauză prin referatul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție – D.N.A., se solicită arestarea preventivă a inculpaților G.L.C., M.I.R.,

B.B. și G.D.I., fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 143, art. 148 lit.

f), iar pentru inculpatul G.L.C., și art. 148 lit. b) C. proc. pen., învederându-se

că la 9 ianuarie 2008 la D.G.A. a fost consemnat denunțul penal formulat de

numitul A.K., fiul lui R. și A., asociat și administrator al SC R.E.T. SRL, cu sediul

social în sector 6, București, împotriva AN, lucrători ai Poliției de Frontieră

din cadrul Punctului de Trecere a Frontierei Aeroport București - Băneasa A.V.

și respectiv, AN, traducător de limbă turcă pentru săvârșirea infracțiunilor de

luare de mită și respectiv, de complicitate luare de mită.

În denunț s-a precizat faptul că a invitat în mod oficial un grup de 7

cetăți turci în România, obținându-se pentru aceștia vizele de intrare în țară

de la Consulatul General al României din Izmir, Republica Turcia. Cu toate că antemenționatele

persoane au avut toate documentele și au respectat toate cerințele legii române

cu privire la intrarea în România a cetățenilor străini provenind din Republica

Turcia, lucrătorii de poliție de la Postul de Poliției de Frontieră din cadrul

Punctului de Trecere a Frontierei Aeroport București - Băneasa A.V. nu le-au

permis acestora intrarea în țară la data de 05 septembrie 2007 și i-au reținut

în mod ilegal pe acest aeroport până în data de 07 septembrie 2007, când au

fost returnați forțat în Republica Turcia.

Motivul aparent al acestei situații a constat în faptul că în bagajele

unuia din cetățenii turci a fost găsit un cartuș nefolosit. În realitate mai

mulți din lucrătorii de

poliție

au

pretins suma de 1000 DOLARI SUA pentru a nu le crea probleme celor 7 cetățeni

turci și a-i lăsa să se întoarcă acasă în Turcia.

Denunțătorul A.K. învederează că în data de 06 septembrie 2007, la orele

00:29:11 a primit un mesaj sms pe telefonul său mobil, având următorul

conținut: „Domnule A., traducătorul de aici cere bani, zice că dacă nu, el nu

se va amesteca, iar dacă nu, va fi nevoit să aștepte decizia Tribunalului. Vă

rog, să facem ceva.”

Cu toate că în final, fiecare din cei 7 cetățeni turci a plătit câte 100

DOLARI SUA polițiștilor din Punctul de Trecere a Frontierei, la data de 07

septembrie 2007 aceștia au fost retrimiși forțat în Republica Turcia.

Ulterior, în cadrul declarațiilor date în faza actelor premergătoare,

înaintea procurorului și înaintea ofițerului de poliție judiciară, delegat să

efectueze acte premergătoare în cauză, denunțătorul a mai arătat că la data de

09 ianuarie 2008, în jurul orelor 18:30, la cererea ofițerului de poliție D.G.A.,

l-a apelat telefonic pe numitul C.B., care a confirmat cele menționate în

denunț.

De asemenea

din denunț, precum și din declarațiile date în faza actelor premergătoare,

denunțătorul A.K. a relevat faptul că încă din data de 05 septembrie 2007 s-a

prezentat la Punctul de Trecere a Frontierei Aeroport București - Băneasa A.V.

pentru a cere explicații cu privire la motivele refuzului intrării în țară a

celor 7 cetățeni turci. Pentru că motivele ce i-au fost aduse la cunoștință i

s-au părut neconsistente și neverosimile, a făcut mai multe demersuri juridice,

depunând memorii la I.G.P.F. și în final la D.G.A.

După audierea

inculpaților de către instanța de recurs, Înalta Curte de Casație și Justiție

apreciază reținute corect neconcordanțele și inadvertențele din materialul

probator de către instanța de fond, apreciind că în cauză nu există temeiuri pentru

a se dispune arestarea preventivă a inculpaților, lăsarea acestora în libertate

nu creează o stare de pericol pentru ordinea publică.

Conform jurisprudenței

C.E.D.O., pericolul concret pentru ordinea publică este înțeles ca o „reacție

colectivă față de infracțiunea săvârșită”, care, prin rezonanța ei, efectuează echilibrul

social firesc, creează o stare de indignare și dezaprobare, de temere și

insecuritate socială, stimulează temerea că justiția nu acționează suficient de

ferm împotriva unor manifestări infracționale de accentuat pericol social și

poate încuraja alte persoane să comită fapte asemănătoare.

În speță, acuzarea

nu a dovedit cu probe pericolul concret pe care îl prezintă pentru ordinea

publică lăsarea în libertate a inculpaților la mai bine de doi ani de la săvârșirea

presupusei fapte, a cărei rezonanță socială s-a estompat odată cu trecerea

timpului.

Curtea de la Strasbourg a statuat cu valoare de principiu că, o dată cu trecerea timpului, autoritățile

naționale au obligația pozitivă să indice în concret elemente care să

legitimeze starea de arest, respectiv în fiecare caz a interesului public.

Aceeași Curte

a statuat cu privire la luarea măsurii arestării preventive a unei persoane de

către instanța națională, aceasta are obligația să verifice dacă nu este posibil

să se recurgă la alte măsuri prin care să se asigure buna desfășurare a

procesului (V. contra Serbia, K. contra Polonia).

Or, în cauză,

în mod corect, instanța de fond evaluând datele existente la dosar (contradicții

în materialul probator, de la data săvârșirii faptei au trecut doi ani, timp în

care inculpații nu au săvârșit nicio faptă de natură penală, ba mai mult și-au

desfășurat activitatea la același loc de muncă, s-au pus la dispoziția organului

de urmărire penală) a apreciat că cea mai potrivită măsură pentru inculpați

este obligarea de a nu părăsi țara, asigurându-se astfel suficiente garanții pentru

buna desfășurare a procesului penal, precum și pentru eliminarea riscului

săvârșirii unor noi infracțiuni.

A raționa altfel,

în sensul că punerea în primejdie a colectivității prin lăsarea în libertate a

inculpaților sau rezonanța faptei în colectivitate pot fi deduse exclusiv din

împrejurările în care s-a comis fapta, natura și gravitatea acesteia sau

elementele ținând de profesia, funcția avută anterior și că pericolul social concret

nu trebuie să rezulte neapărat din probe certe aflate la dosarul cauzei, ar

însemna ca instanțele să se pronunțe cu neobservarea condițiilor expres

stabilite prin textul de lege prev. de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.,

ceea ce este inadmisibil față de libertatea persoanei prezumat nevinovată (S. contra

României), (C. contra României).

Nici

referirea la presupusa încurajare a altor persoane să comită fapte penale

asemănătoare nu poate fi reținută și nu privește, direct, cauzal, actul de justiție

care constă în stabilirea corectă a silogismului judiciar, fermitatea însemnând

respectarea întocmai a regulilor de desfășurare a procesului penal în vederea

pronunțării de soluții corespunzătoare legii și adevărului, prin oferirea

imparțială a protecției judiciare.

De asemenea, în

cazul inculpatului G.L.C., nu rezultă că acesta a încercat zădărnicirea aflării

adevărului, prin influențarea martorului G.F. (art. 148 lit. f) C. proc. pen.),

având în vedere înregistrările convorbirilor telefonice, respectiv a soției acestuia,

iar insistența convorbirii telefonice din partea traducătorului ca și

înregistrarea ambientală nu converg obligatoriu spre versiunea susținută de

parchet.

Față de cele

reținute, Înalta Curte de Casație și Justiție, va respinge, ca nefondat

recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție –

D.N.A., în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 192

alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție – D.N.A. împotriva încheierii din 11 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie,

privind pe inculpații G.L.C., M.I.R., B.B. și G.D.I. pronunțată în Dosarul nr. 2232/2/2010.

Cheltuielile judiciare rămân

în sarcina statului.

Onorariul apărătorilor

desemnați din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleși ai inculpaților G.L.C.,

M.I.R., B.B., în sumă de câte 25 lei, se va plăti din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 8 aprilie 2010.