ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3732/2011

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea din 14 octombrie 2011 a

Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în

Dosarul nr. 3233/40/2008, printre altele, a fost admisă cererea formulată de

inculpatul A.I.S. și s-a revocat măsura obligării de a nu părăsi țara dispusă

față de acesta prin Decizia penală nr. 417 din data de 14 noiembrie 2008

pronunțată de Curtea de Apel Suceava în Dosar nr. 000003233/40/2008.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că prin Rechizitoriul

nr. 56/D/2007 din 30 iunie 2008 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de

Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Botoșani, inculpatul

A.I.S., printre alții, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv,

pentru săvârșirea infracțiunilor de: constituire a unui grup infracțional

organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și contrabandă,

prev. de art. 270 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 274 din Legea nr.

86/2006 și art. 41 alin. (2) din C. pen., asupra tuturor făcându-se aplicarea

art. 33 lit. a), art. 34 C. pen.

Prin Decizia penală

nr. 417 din 14 noiembrie 2008, pronunțată de către Curtea de Apel Suceava în

Dosarul nr. 000003233/40/2008 au fost admise recursurile declarate de

inculpații S.D., R.C., L.V., A.I.S., etc. împotriva Încheierii din data de 11

noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Botoșani în Dosar nr. 3233/40/2008.

S-a casat în parte

încheierea sus-menționată și, în rejudecare, s-au înlăturat dispozițiile de

menținere a arestării preventive a inculpaților mai sus-menționați și de

respingere, ca nefondate, a cererilor de înlocuire a acestei măsuri cu măsura

obligării de a nu părăsi țara.

În temeiul art. 139

alin. (1) raportat la art. 145

1

C. proc. pen., a fost înlocuită

măsura arestării preventive luată față de inculpații S.D., R.C., L.V., A.I.S.,

etc. cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.

În temeiul art. 145

1

alin. (2) coroborat cu art. 145 alin. (1

1

) C. proc. pen., pe durata

obligării de a nu părăsi țara, inculpații au fost obligați să respecte următoarele

obligații:

a) să se prezinte la

instanță ori de câte ori sunt chemați;

b) să se prezinte la

organele de poliție din localitățile de domiciliu, pe care instanța le

desemnează cu supravegherea lor, conform programului de supraveghere întocmit

de acestea;

c) să nu-și schimbe

locuința fără încuviințarea instanței;

d) să nu dețină, să

nu folosească și să nu poarte nicio categorie de armă;

S-a atras atenția

inculpaților S.D., R.C., L.V., A.I.S., etc. asupra disp. art. 145 alin. (2

2

)

C. proc. pen. privind luarea măsurii arestării preventive în caz de încălcare

cu rea-credință a obligațiilor ce le revin.

S-au menținut

celelalte dispoziții ale încheierii, care nu sunt contrare deciziei.

S-a dispus punerea de

îndată în libertate a inculpaților S.D., R.C., L.V., A.I.S., etc.  (mandate de

arestare preventivă nr. 24, 25, 26, 28, 27, 29, 30, 31 emise în baza încheierii

nr. 41 din data de 20 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Botoșani în Dosar nr.

3084/40/2008), dacă nu sunt arestați în altă cauză.

Prin Sentința penală

nr. 89 din 28 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul Botoșani a fost condamnat

inculpatul A.I.S. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de:

- art. 7 alin. (1)

din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. b)

C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor

prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.;

- art. 270 raportat

la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C.

pen. și art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 3 ani

închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a

II-a, lit. b) C. pen.

În temeiul art. 33

lit. a), art. 34 C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3

(trei) ani închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64

lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

S-a făcut în cauză

aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

S-a dedus din

pedeapsa de executat durata reținerii și arestării preventive de la 20 iunie

2008 la 14 noiembrie 2008.

S-a menținut măsura

preventivă a obligării de a nu părăsi țara.

S-a menținut față de

inculpatul A.I.S. măsura obligării de a nu părăsi țara.

Împotriva acestei

sentințe a declarat, printre alții, apel inculpatul A.I.S., cauza fiind

înregistrată pe rolul Curții de apel Suceava sub nr. 3233/40/2008, la data de

20 iunie 2011.

Instanța de apel a

reținut că, în conformitate cu art. 139 alin. (2) teza a II-a C. proc. pen.,

atunci când nu mai există vreun temei legal care să justifice menținerea

măsurii preventive, aceasta trebuie revocată din oficiu sau la cerere. S-a

reținut, de asemenea, că în cazul măsurii preventive a obligării de a nu părăsi

țara, revocarea acesteia se examinează și în raport cu art. 2 din Protocolul nr.

4 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale, care prevede, în paragrafele 2 și 3, că orice persoană este

liberă să părăsească orice țară, inclusiv pe a sa, iar exercitarea acestui

drept nu poate face obiectul altor restrângeri decât acelea care, prevăzute de

lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru

securitatea națională, siguranța publică, menținerea ordinii publice,

prevenirea faptelor penale, protecția sănătății sau a moralei, ori pentru

protejarea drepturilor și libertăților altora.

S-a mai reținut că

instanța dispune revocarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara,

dacă, în urma acestei examinări, constată ca măsura preventivă nu mai poate fi

considerată necesară într-o societate democratică și proporțională cu scopul

urmărit prin aplicarea acesteia - cum este cazul în care inculpatul a respectat

întocmai, pe durata pentru care măsura preventivă a fost luată și menținută,

obligațiile dispuse de instanța de judecată, s-a prezentat la fiecare termen de

judecată și a fost audiat cu privire la infracțiunile reținute prin

rechizitoriu.

Astfel, s-a apreciat

că temeiurile avute în vedere la instituirea măsurii preventive a obligării

inculpatului A.I.S. de a nu părăsi țara nu mai subzistă, având în vedere că în

perioada scursă de la data luării ei, acesta a respectat dispozițiile

instanței, îndeplinind toate obligațiile ce i-au fost impuse de aceasta,

prezentându-se la fiecare termen de judecată, dovedind astfel interes în cooperarea

cu organele judiciare în vederea stabilirii adevărului și soluționării cu

celeritate a cauzei.

Împotriva încheierii

din 14 octombrie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze

cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 3233/40/2008, în termen legal, a declarat

recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, solicitând respingerea

cererii inculpatului de revocare a măsurii preventive privind obligarea de a nu

părăsi țara, dispusă prin Decizia penală nr. 417 din 14 noiembrie 2008, pronunțată

de către Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. 000003233/40/2008 și menținerea

acestei măsuri.

Concluziile formulate

de reprezentantul Parchetului, de apărătorul intimatului inculpat și ultimul

cuvânt al acestuia au fost consemnate în partea introductivă a prezentei

hotărâri, urmând a nu mai fi reluate.

Înalta Curte,

examinând recursul declarat în cauză, pe baza lucrărilor și a materialului din

dosarul cauzei, constată că acesta nu este fondat.

Potrivit

dispozițiilor art. 139 alin. (2) teza a II-a C. proc. pen., atunci când nu mai

există vreun temei legal care să justifice menținerea măsurii preventive,

aceasta trebuie revocată din oficiu sau la cerere.

În speță, Curtea de

Apel Suceava, constatând că inculpatul A.I.S. a respectat întocmai, pe durata

pentru care măsura preventivă a fost luată și menținută, obligațiile dispuse de

instanța de judecată, s-a prezentat la fiecare termen de judecată și a fost

audiat cu privire la infracțiunile reținute prin rechizitoriu, la cererea

acestuia, apreciind că nu se mai impune menținerea măsurii preventive a

obligării de a nu părăsi țara, nemaifiind necesară și proporțională cu scopul

urmărit prin aplicarea acesteia, a dispus revocarea sa.

În acord cu prima

instanță, Înalta Curte apreciază că la acest moment procesual nu se mai impune

menținerea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara dispusă față de

inculpatul A.I.S., având în vedere că temeiurile avute în vedere la instituirea

acestei măsuri nu mai subzistă.

Menținerea măsurii

preventive dispuse față de o persoană se raportează, printre altele, și la

natura și modalitatea de săvârșire a faptei de care este acuzată, aceasta

neputând constitui, însă, o justificare în sine a menținerii măsurii, până la

depășirea unui termen rezonabil, natura și gravitatea faptelor neputând

constitui criterii care să excludă de plano persoana respectivă de la

beneficiul punerii sale în libertate, având în vedere și împrejurarea că odată

cu trecerea timpului, rezonanța socială negativă a faptelor se estompează.

Motivarea menținerii

sine die a măsurii preventive, prin referire exclusivă la gravitatea faptei sau

prin raportare doar la probele ce susțin culpabilitatea inculpatului, nu

satisface exigențele Curții Europene a Drepturilor Omului.

Din examinarea

normelor interne, interpretate prin«coroborare și prin prisma dispozițiilor

art. 5 din Convenția Europeană privind Drepturile Omului și Libertățile

Fundamentale, rezultă că dreptul la libertate este un drept inalienabil la care

nu se poate renunța, iar garanțiile ce îl însoțesc privesc toate persoanele,

având în vedere rolul primordial al acestui drept într-o societate democratică.

Astfel, regula în

materie o constituie starea de libertate, restrângerea sau atingerea, în orice

mod și de orice intensitate, a substanței dreptului imprimând un caracter

relativ acestui drept fundamental.

Raportat la

circumstanțele cauzei, se constată că motivele care au justificat inițial

luarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara față de inculpatul

A.I.S., nu mai sunt valide pentru menținerea acestei măsuri în actualul stadiu

al procesului penal, apreciindu-se că pericolul pentru ordinea publică nu mai

este actual.

Aceste considerente

justifică dispoziția instanței de fond, de revocare a măsurii preventive a

obligării de a nu părăsi țara dispusă față de inculpat, astfel că,

apreciindu-se ca fiind legală și temeinică încheierea atacată, în conformitate

cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul

declarat în cauză va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava

împotriva încheierii din 14 octombrie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția

penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 3233/40/2008.

Onorariul cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 100 RON,

se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 21 octombrie 2011.