ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3732/2011

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Încheierea din 14 octombrie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 3233/40/2008, printre altele, a fost admisă cererea formulată de inculpatul A.I.S. și s-a revocat măsura obligării de a nu părăsi țara dispusă față de acesta prin Decizia penală nr. 417 din data de 14 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în Dosar nr. 000003233/40/2008.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că prin Rechizitoriul nr. 56/D/2007 din 30 iunie 2008 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Botoșani, inculpatul A.I.S., printre alții, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor de: constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și contrabandă, prev. de art. 270 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 274 din Legea nr. 86/2006 și art. 41 alin. (2) din C. pen., asupra tuturor făcându-se aplicarea art. 33 lit. a), art. 34 C. pen.

Prin Decizia penală nr. 417 din 14 noiembrie 2008, pronunțată de către Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. 000003233/40/2008 au fost admise recursurile declarate de inculpații S.D., R.C., L.V., A.I.S., etc. împotriva Încheierii din data de 11 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Botoșani în Dosar nr. 3233/40/2008. S-a casat în parte încheierea sus-menționată și, în rejudecare, s-au înlăturat dispozițiile de menținere a arestării preventive a inculpaților mai sus-menționați și de respingere, ca nefondate, a cererilor de înlocuire a acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi țara. În temeiul art. 139 alin. (1) raportat la art. 145 1 C. proc. pen., a fost înlocuită măsura arestării preventive luată față de inculpații S.D., R.C., L.V., A.I.S., etc. cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.

În temeiul art. 145 1 alin. (2) coroborat cu art. 145 alin. (1 1 ) C. proc. pen., pe durata obligării de a nu părăsi țara, inculpații au fost obligați să respecte următoarele obligații: a) să se prezinte la instanță ori de câte ori sunt chemați; b) să se prezinte la organele de poliție din localitățile de domiciliu, pe care instanța le desemnează cu supravegherea lor, conform programului de supraveghere întocmit de acestea; c) să nu-și schimbe locuința fără încuviințarea instanței; d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de armă; S-a atras atenția inculpaților S.D., R.C., L.V., A.I.S., etc. asupra disp. art. 145 alin. (2 2 ) C. proc. pen. privind luarea măsurii arestării preventive în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor ce le revin.

S-au menținut celelalte dispoziții ale încheierii, care nu sunt contrare deciziei. S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpaților S.D., R.C., L.V., A.I.S., etc. (mandate de arestare preventivă nr. 24, 25, 26, 28, 27, 29, 30, 31 emise în baza încheierii nr. 41 din data de 20 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Botoșani în Dosar nr. 3084/40/2008), dacă nu sunt arestați în altă cauză. Prin Sentința penală nr. 89 din 28 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul Botoșani a fost condamnat inculpatul A.I.S. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de: - art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.; - art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen.

și art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. S-a făcut în cauză aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. S-a dedus din pedeapsa de executat durata reținerii și arestării preventive de la 20 iunie 2008 la 14 noiembrie 2008. S-a menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara. S-a menținut față de inculpatul A.I.S. măsura obligării de a nu părăsi țara.

Împotriva acestei sentințe a declarat, printre alții, apel inculpatul A.I.S., cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de apel Suceava sub nr. 3233/40/2008, la data de 20 iunie 2011. Instanța de apel a reținut că, în conformitate cu art. 139 alin. (2) teza a II-a C. proc. pen., atunci când nu mai există vreun temei legal care să justifice menținerea măsurii preventive, aceasta trebuie revocată din oficiu sau la cerere.

S-a reținut, de asemenea, că în cazul măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara, revocarea acesteia se examinează și în raport cu art. 2 din Protocolul nr. 4 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede, în paragrafele 2 și 3, că orice persoană este liberă să părăsească orice țară, inclusiv pe a sa, iar exercitarea acestui drept nu poate face obiectul altor restrângeri decât acelea care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea națională, siguranța publică, menținerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecția sănătății sau a moralei, ori pentru protejarea drepturilor și libertăților altora.

S-a mai reținut că instanța dispune revocarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara, dacă, în urma acestei examinări, constată ca măsura preventivă nu mai poate fi considerată necesară într-o societate democratică și proporțională cu scopul urmărit prin aplicarea acesteia - cum este cazul în care inculpatul a respectat întocmai, pe durata pentru care măsura preventivă a fost luată și menținută, obligațiile dispuse de instanța de judecată, s-a prezentat la fiecare termen de judecată și a fost audiat cu privire la infracțiunile reținute prin rechizitoriu. Astfel, s-a apreciat că temeiurile avute în vedere la instituirea măsurii preventive a obligării inculpatului A.I.S.

de a nu părăsi țara nu mai subzistă, având în vedere că în perioada scursă de la data luării ei, acesta a respectat dispozițiile instanței, îndeplinind toate obligațiile ce i-au fost impuse de aceasta, prezentându-se la fiecare termen de judecată, dovedind astfel interes în cooperarea cu organele judiciare în vederea stabilirii adevărului și soluționării cu celeritate a cauzei. Împotriva încheierii din 14 octombrie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 3233/40/2008, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, solicitând respingerea cererii inculpatului de revocare a măsurii preventive privind obligarea de a nu părăsi țara, dispusă prin Decizia penală nr. 417 din 14 noiembrie 2008, pronunțată de către Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. 000003233/40/2008 și menținerea acestei măsuri.

Concluziile formulate de reprezentantul Parchetului, de apărătorul intimatului inculpat și ultimul cuvânt al acestuia au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate. Înalta Curte, examinând recursul declarat în cauză, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constată că acesta nu este fondat. Potrivit dispozițiilor art. 139 alin. (2) teza a II-a C. proc. pen., atunci când nu mai există vreun temei legal care să justifice menținerea măsurii preventive, aceasta trebuie revocată din oficiu sau la cerere. În speță, Curtea de Apel Suceava, constatând că inculpatul A.I.S.

a respectat întocmai, pe durata pentru care măsura preventivă a fost luată și menținută, obligațiile dispuse de instanța de judecată, s-a prezentat la fiecare termen de judecată și a fost audiat cu privire la infracțiunile reținute prin rechizitoriu, la cererea acestuia, apreciind că nu se mai impune menținerea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara, nemaifiind necesară și proporțională cu scopul urmărit prin aplicarea acesteia, a dispus revocarea sa. În acord cu prima instanță, Înalta Curte apreciază că la acest moment procesual nu se mai impune menținerea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara dispusă față de inculpatul A.I.S., având în vedere că temeiurile avute în vedere la instituirea acestei măsuri nu mai subzistă.

Menținerea măsurii preventive dispuse față de o persoană se raportează, printre altele, și la natura și modalitatea de săvârșire a faptei de care este acuzată, aceasta neputând constitui, însă, o justificare în sine a menținerii măsurii, până la depășirea unui termen rezonabil, natura și gravitatea faptelor neputând constitui criterii care să excludă de plano persoana respectivă de la beneficiul punerii sale în libertate, având în vedere și împrejurarea că odată cu trecerea timpului, rezonanța socială negativă a faptelor se estompează. Motivarea menținerii sine die a măsurii preventive, prin referire exclusivă la gravitatea faptei sau prin raportare doar la probele ce susțin culpabilitatea inculpatului, nu satisface exigențele Curții Europene a Drepturilor Omului.

Din examinarea normelor interne, interpretate prin«coroborare și prin prisma dispozițiilor art. 5 din Convenția Europeană privind Drepturile Omului și Libertățile Fundamentale, rezultă că dreptul la libertate este un drept inalienabil la care nu se poate renunța, iar garanțiile ce îl însoțesc privesc toate persoanele, având în vedere rolul primordial al acestui drept într-o societate democratică. Astfel, regula în materie o constituie starea de libertate, restrângerea sau atingerea, în orice mod și de orice intensitate, a substanței dreptului imprimând un caracter relativ acestui drept fundamental. Raportat la circumstanțele cauzei, se constată că motivele care au justificat inițial luarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara față de inculpatul A.I.S., nu mai sunt valide pentru menținerea acestei măsuri în actualul stadiu al procesului penal, apreciindu-se că pericolul pentru ordinea publică nu mai este actual.

Aceste considerente justifică dispoziția instanței de fond, de revocare a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara dispusă față de inculpat, astfel că, apreciindu-se ca fiind legală și temeinică încheierea atacată, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava împotriva încheierii din 14 octombrie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 3233/40/2008. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 100 RON, se va plăti din fondurile Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 octombrie 2011.