ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3088/2012

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 107 din 19 mai 2011 Tribunalul Botoșani l-a condamnat pe inculpatul D.L., la pedepsele de: - 8 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de constituire de grup infracțional organizat, prevăzută și pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; - 8 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută și pedepsită de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., s-au contopit pedepsele principale și complementare aplicate, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

A fost condamnat inculpatul F.M., la pedepsele de: - 6 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de constituire de grup infracțional organizat, prevăzută și pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; - 6 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută și pedepsită de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., s-au contopit pedepsele principale și complementare aplicate, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

A fost condamnat inculpatul A.G., la pedepsele de: - 5 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de constituire de grup infracțional organizat, prevăzută și pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; - 5 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută și pedepsită de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., au fost contopite pedepsele principale și complementare aplicate, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. S-a dedus din pedepsele aplicate inculpaților duratele reținerii și arestării preventive de la 19 martie 2009 la 07 august 2009. S-a menținut măsura obligării de a nu părăsi țara, prevăzută de art. 145 1 C. pen., măsură luată față de inculpați prin decizia penală nr. 313 din 07 august 2009 a Curții de Apel Suceava, până la rămânerea definitivă a hotărârii.

Au fost respinse, ca nefondate, pretențiile civile în sumă de 150 euro formulate de martorul B.F. S-a constatat că nu există alte pretenții civile în cauză. în temeiul art. 13 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a confiscat de la fiecare inculpat echivalentul în RON din ziua plății a câte 2.820 euro, sume dobândite prin infracțiunile săvârșite. A fost obligat fiecare inculpat să plătească statului câte 15.000 RON, cheltuieli judiciare, inculpatul A.G. și suma de 300 RON, reprezentând onorariu avocat oficiu A.C., ce se va achita anticipat Baroului Botoșani din fondurile Ministerului Justiției. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr. 33/D/P/2007 din 30 iunie 2007 al D.I.I.C.O.T.

- Biroul Teritorial Botoșani s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților D.L., F.M. și A.G. pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane, prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. și constituirea unui grup infracțional organizat, prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, toate cu aplicarea art. 33 lit. a), art. 34 C. pen., reținându-se în sarcina acestora că, începând cu anul 2007, împreună, au constituit un grup infracțional organizat, recrutând prin înșelăciune (direct sau prin intermediul învinuiților P.M. și P.I.

și alții) peste o sută de persoane cu situații materiale precare, printre care H.I., B.D., C.D.I., A.I., V.R., T.V., B.C., N.J.S., T.F., C.D., O.C., A.G.P., I.I., Ț.I., B.O., D.I., I.V., B.V., C.I., B.M., M.M.I., B.C., Z.F., C.G., R.V., C.P., S.V., C.S., D.C.R., B.C., Z.E., N.B., P.P., M.B., P.C., A.M., M.P.V., F.D., V.D.C., C.C., A.C., M.Ș., B.R.V., P.V., S.E., M.M., N.C., N.D., P.F.I., P.I., B.F., D.P.M., B.C., B.J., P.C., M.M., B.S., B.C., L.A., A.C. și D.C. și alții, cărora le-au promis locuri de muncă în Cehia în domeniul construcțiilor și agriculturii, plătite cu aproximativ 750 - 800 euro pe lună, ulterior fiind transportate și vândute de ceilalți membri unor grupări infracționale ucrainene sau chiar direct unor cetățeni cehi interesați de forță de muncă ieftină.

Transportul până în Cehia era asigurat, de cele mai multe ori, cu un autocar marca I. aparținând SC F.I.E. SRL cu sediul în municipiul Botoșani, conducători auto fiind A.G. și G.C.G. În Cehia, persoanele racolate erau vândute cu sume de aproximativ 60 - 100 euro/persoană unor cetățeni de naționalitate ucraineană cunoscuți sub apelativele „V.”, „K.”, „Ș.”, „I.”, „M.M.M.” și „A.N.”. Victimele au efectuat diverse activități lucrative în mod forțat, ori cu încălcarea normelor legale privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate și securitate. În urma traficului persoanelor sus-menționate membrii grupului au obținut beneficii materiale de peste 10.000 euro. Analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut ca fiind temeinic dovedită următoarea situație de fapt: În perioada 2006 - 2007, inculpații D.L.

și F.M. au lucrat în Cehia și au conștientizat faptul că în țara respectivă se pot obține sume importante de bani din exploatarea persoanelor prin muncă. În acest sens, cei doi inculpați împreună cu inculpatul A.G., conducător auto la o societate de transport internațional de persoane, au luat hotărârea de a constitui o grupare infracțională specializată în recrutarea, transportul și plasarea de forță de muncă din România către persoane din Republica Cehă, în special cetățeni ucraineni, care, la rândul lor, îi plasau altor persoane fizice sau juridice pentru executarea de activități lucrative necalificate. În activitatea de recrutare, aceștia au cooptat și pe numiții P.M., P.I. și I.E., însă activitatea principală de convingere a victimelor era exercitată de inculpații D.L., F.M.

și, ulterior și de inculpatul A.G. Recrutarea victimelor a avut drept catalizator starea de vulnerabilitate materială și socio-profesională a acestora - marea majoritate a persoanelor recrutate având un nivel scăzut de instruire, fără surse de venit, provenind din mediul rural și din localități sărace. Racolatorii le promiteau victimelor locuri de muncă decente și bine plătite în Cehia, încheierea de contracte de muncă, gratuitatea cazării și a meselor, asigurări de muncă și sănătate, etc. În realitate, după ce ajungeau la destinație, victimele erau efectiv vândute cetățenilor ucraineni, iar promisiunile în baza cărora erau recrutate, se dovedeau în totalitate false. Legătura cu segmentul ucrainean al grupării (palierul de exploatare) s-a evidențiat prin ritmicitatea și numărul transporturilor efectuate în perioada reținută.

În realizarea activităților infracționale, inculpații D.L., F.M. și A.G. și numiții I.E., P.I. și P.M. aveau rolul de a recruta direct sau prin intermediul unor anunțuri publicitare, persoane cu precădere din mediul rural, care nu aveau un loc de muncă și care doreau să plece la lucru în străinătate. Inculpatul A.G. și numitul G.C.G. - angajați în perioada respectivă la SC F.I.E. SRL Botoșani, firmă specializată în transport internațional de persoane, aveau rolul de a transporta victimele din localitățile de domiciliu până în Praga - Cehia, precum și de a le instrui cu privire la declararea scopului călătoriei. Totodată, inculpatul A.G. avea rolul de a reține actele de identitate ale victimelor, pentru a le preda exploatatorilor, iar victimele din transporturile efectuate la datele de 15 iunie 2007 și respectiv 27 iunie 2007 au fost recrutate de acesta, personal.

Inculpatul D.L. s-a implicat atât direct în activitatea de racolare a victimelor, cât și în cea de convingere a persoanelor racolate de ceilalți, cu privire la condițiile de muncă și salarizare pe care le vor avea în Cehia. În plus, sus-numitul a însoțit o parte din transporturi și a plasat cetățenii români unor cetățeni de origine ucraineană, rezidenți în Cehia, pe care îi cunoscuse anterior. Pentru fiecare persoană adusă la muncă, inculpatul D.L. primea de la cetățenii ucraineni, drept comision, sume cuprinse între 70 și 100 euro - sumele de bani încasate fiind împărțite ulterior între inculpați.

Cetățenii ucraineni rezidenți în Cehia, cunoscuți sub apelativele „V.”, „K.”, „Ș.”, „I.”, „M.M.M.” și „A.N.”, contractau lucrări în agricultură sau construcții cu diverse societăți sau persoane fizice cehe, față de care se angajau să le aducă muncitorii necesari efectuării lucrărilor, încasând de la angajatori salariile, din care își opreau comisioanele, care de multe ori depășeau jumătate din cuantumul drepturilor salariale pentru muncile prestate. Tot cetățenii ucraineni asigurau cazarea muncitorilor români, contra cost, în imobile insalubre și camere suprapopulate. Activitățile prestate de muncitorii români erau supravegheate de către cetățenii ucraineni, iar în cazul constatării unor abateri, aplicau corecții corporale sau penalizări salariale.

Pentru a-i determina să muncească cât mai mult, ucrainenii purtau adeseori la vedere arme de foc. Muncitorilor români nu li s-au întocmit contracte de muncă, așa cum le promiseseră racolatorii în România și nici asigurări medicale, fiindu-le reținute documentele de identitate. În momentul în care persoanele vătămate au intenționat să revină în România, cetățenii ucraineni au refuzat să le restituie documentele de identitate, motiv pentru care o parte dintre acestea s-au adresat Ambasadei României din Praga, pentru eliberarea unor documente de identitate provizorii - titluri de călătorie, așa cum a fost cazul mai multor persoane din localitatea Mileanca, printre care C.C.L., C.L., S.R., C.C., C.G., C.I., C.F., H.G., I.C., M.I., S.M., precum și a unor persoane din localitatea Balta Arsă, județul Botoșani, printre care M.M., B.J., P.I.

și P.C. În aceleași condiții, o parte din persoane, cărora le fuseseră reținute doar cărțile de identitate de către cetățenii ucraineni, care au refuzat să le restituie, având asupra lor pașapoarte turistice, au revenit în țară, fără a se mai adresa Ambasadei sau Consulatului Român din Praga, cum este și cazul numiților B.O., C.P., C.I. și alții. În concret, activitatea infracțională a grupului s-a desfășurat pe mai multe paliere: Palierul de recrutare era format din inculpații A.G. F.M., D.L. și numiții P.I., D.V.I. și I.E., P.M. Palierul de transport era asigurat de inculpatul A.G. și numitul G.C.G., transporturile fiind efectuate cu un autocar marca I. aparținând SC F.I.E. SRL Botoșani, condus de către inculpatul A.G.

și numitul G.C.G. La ieșirea din țară, cei doi șoferi le înmânau pasagerilor câte 100-200 euro pentru a prezenta la vamă și îi instruiau să declare că merg într-o excursie de 3 zile în Cehia, pentru a susține o probă de lucru. Pe timpul transportului, după ce ieșeau din România, inculpații A.G. și D.L. - ultimul inculpat doar la transporturile la care a participat - se ocupau cu strângerea actelor de identitate, care rămâneau în posesia lor până la destinație. Contravaloarea biletelor de transport în sumă de 80-100 euro pentru fiecare persoană, erau achitate inculpatului A.G., de fiecare dată, de către cetățenii ucraineni la destinație în Praga. Locul în care staționa autocarul în Praga, nu era o autogara sau un loc special amenajat, ci într-un loc de la periferie, denumit „V.”.

Palierul de intermediere era asigurat de către inculpații D.L. (pentru primele patru transporturi), respectiv de către A.G. (pentru transportul din data de 27 iunie 2007). La sosirea în Praga, aceștia contactau telefonic gruparea de cetățeni ucraineni, care se prezentau în zona „V.”. La sosirea lor, pasagerilor li se solicita să coboare din autocar și să aștepte pentru a fi repartizați în funcție de necesitățile ucrainenilor. Inculpații D.L. și A.G. încasau de la ucraineni sumele de bani ce reprezentau comisioanele percepute de aceștia pentru fiecare persoană adusă la muncă în cuantum de 70-100 euro, predând în schimb actele de identitate ale victimelor, pentru a li se îngrădi libertatea de mișcare, precum și posibilitatea de a pleca de la locul de muncă până la recuperarea tuturor comisioanelor cerute de cetățenii ucraineni.

Palierul de cazare și exploatare era asigurat de cetățenii ucraineni, care preluau persoanele transportate, le conduceau în diverse localități unde le-au asigurat cazare, în condiții insalubre, le-au fost reținute actele de identitate, pe motiv că trebuie să li se întocmească ecusoane. Unele dintre părțile vătămate au fost agresate fizic pentru absența acestora de la locul de muncă, din cauza unor probleme de sănătate, într-o zi de duminică, fiindu-le aplicată și câte o amendă de 2.000 de coroane (aproximativ 70 euro), scăzută din salariu. Totodată părțile vătămate au fost obligate să achite contravaloarea chiriei, câte 100-120 euro lunar, comisionul de 2.000 euro plătit de ucraineni inculpaților, reținându-li-se banii primiți săptămânal pentru masă.

Instanța de fond a mai reținut că părților vătămate nu le-au fost întocmite contracte de muncă și din acest motiv nu beneficiau de asigurare medicală în caz de accidente de muncă. Așa fiind, instanța a reținut vinovăția inculpaților și, cum în drept, faptele lor, de a constitui, împreună, un grup infracțional organizat, care a existat pentru o perioadă de timp și care a acționat în mod coordonat în scopul comiterii unor infracțiuni grave, respectiv infracțiunea de trafic de persoane, pentru a obține direct sau indirect un beneficiu financiar sau un alt beneficiu material, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de „constituire de grup infracțional organizat”, prevăzută și pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, motiv pentru care a hotărât condamnarea inculpaților la pedepasa închisorii.

Instanța a reținut vinovăția inculpaților și sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de persoane, prevăzute și pedepsite de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, săvârșită în formă continuată, reținând, în esență că inculpații nu au fost autorizați conform Legii nr. 156/2000 să îndeplinească atribuții de agenți de ocupare a forței de muncă pentru a desfășura activități de mediere a angajării cetățenilor români în străinătate. Din probele dosarului rezultă că inculpații D.L. și F.M., inițial, iar ulterior și inculpatul A.G., pentru transportul din luna iunie 2007, s-au ocupat cu recrutarea forței de muncă. Din probatoriul administrat în cauză, atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății rezultă cu certitudine că inculpații au acționat în cunoștință de cauză, fiind evident că aceștia cunoșteau privațiunile la care urmau să fie supuse persoanele racolate de ei.

Acest aspect rezultă, în principal, din faptul că inculpații D.L. și F.M. aveau experiența unei activități lucrative în Cehia, întrucât lucraseră și ei în această țară, iar inculpatul A.G., avea experiența sa de șofer care transportase români care plecau la muncă în străinătate, existând numeroase situații în care se vehiculau idei despre condițiile grele de muncă și despre întâmplări nefericite chiar în autocarul cu care acesta transporta persoanele vătămate. De asemenea, inculpatul A.G., care la început s-a ocupat doar cu activitatea de transport, ulterior a efectuat și activități de racolare, transport și intermediere, așa cum s-a reținut în descrierea situației de fapt, fiind evident că activitatea sa a cuprins o sferă mult mai largă decât a numitului G.M., pentru care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală, apreciindu-se că acesta nu cunoștea detalii referitoare la condițiile de muncă din Cehia.

La individualizarea judecătorească a pedepselor instanța a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru fiecare infracțiune, celelalte dispoziții ce reglementează aplicarea pedepselor din partea generală a C. pen. și din legile speciale aplicabile, gradul concret de pericol social al faptelor săvârșite, contribuția avută la realizarea rezoluției infracționale, precum și persoana fiecărui inculpat, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Astfel, inculpatul D.L.

este liderul grupului infracțional organizat, efectuând atât operațiuni de racolare și transport de persoane, cât și de intermediere a activității de preluare a acestora de către persoanele ce constituiau palierul de cazare și exploatare, coordonând, de asemenea, activitatea celorlalți membri ai grupării și a celorlalte persoane atrase în sfera infracțională, beneficiind în cele mai multe cazuri în mod direct și de sumele de bani rezultate din infracțiune, pe care le împărțea ulterior cu ceilalți colaboratori. Acesta nu a recunoscut faptele, nu a manifestat nici un regret cu privire la activitatea sa infracțională și la consecințele acesteia, astfel încât s-a apreciat că, deși nu prezintă antecedente penale, pentru reeducarea sa este necesară o coerciție mai aspră, cu aplicarea unor pedepse situate peste minimul prevăzut de lege.

Inculpatul F.M. a avut un rol secundar în cadrul grupului infracțional, ocupându-se, în mod direct sau prin intermediarii pe care i-a coordonat, de racolarea persoanelor vătămate, pe care le-a convins de condițiile bune de muncă, deși avea reprezentarea privațiunilor la care acestea urmau să fie supuse. Ca și inculpatul D.L., nici acesta nu a recunoscut faptele, nu a manifestat nici un regret cu privire la activitatea sa infracțională și la consecințele acesteia. De asemenea, acesta prezintă antecedente pentru alt gen de fapte, care nu atrag starea de recidivă. Inculpatul A.G. a avut, de asemenea, un rol secundar în activitatea grupului infracțional, inițial făcând parte din palierul de transport, pentru ca ulterior, să efectueze și activități de racolare și intermediere.

Nu are antecedente penale, nu a recunoscut faptele, nu a manifestat nici un regret pentru consecințele produse, astfel încât aceste elemente atenuante, în raport cu gravitatea faptelor săvârșite, au fost avute în vedere la stabilirea pedepselor, apreciindu-se că un cuantum situat la limita minimă prevăzută de lege este în măsură să asigure reeducarea sa. Instanța de fond a apreciat că scopul pedepsei nu poate fi atins fără executare. În temeiul art. 65 alin. (2) și (3) C. pen., s-au aplicat inculpaților pentru fiecare infracțiune pentru care au fost condamnați și pedepsele complementare prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., s-au contopit pedepsele principale și complementare aplicate, fiecare inculpat urmând a executa pedeapsa principală și complementară cea mai grea, fără aplicarea vreunui spor.

S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În temeiul art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedepsele aplicate inculpaților duratele reținerii și arestării preventive de la 19 martie 2009 la 07 august 2009. Împotriva sentinței sus-menționate, au declarat apel D.L., F.M. și A.G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru motivele expuse pe larg in încheierea de ședință din data de 16 ianuarie 2012. Prin decizia penală nr. 10 din 31 ianuarie 2012, Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații D.L., F.M. și A.G. împotriva sentinței penale nr. 107 din 19 mai 2011 pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția penală, în Dosarul nr. 3176/40/2009.

A fost menținută măsura obligării de a nu părăsi țara, prevăzută de art. 145 1 C. proc. pen., măsură luată față de inculpații D.L., F.M. și A.G. prin decizia penală nr. 313 din 07 august 2009 a Curții de Apel Suceava. Pentru a decide astfel Curtea a reținut că prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt și încadrarea în drept, dând o justă interpretare probatoriului administrat în cauză. Inculpații apelanți au comis faptele deduse judecății în împrejurările reținute în actul de sesizare a instanței, precum și în considerentele sentinței atacate, vinovăția lor fiind în mod corect stabilită, Curtea reținând că instanța de fond a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și sprijinită pe interpretarea și analiza judiciară a probelor administrate în cauză.

Curtea a constatat că nu este dovedită existența vreunui caz de nulitate prevăzut de art. 197 alin. (2) C. proc. pen., neexistând nicio probă din care ar rezulta că anchetatorii au urmărit să înfrângă dreptul la apărare, că ar fi fost încălcate dispozițiile art. 6 C. proc. pen. și dispozițiile art. 68 C. proc. pen. Relativ la cuantumul pedepselor aplicate inculpaților apelanți, Curtea a apreciat că acesta a fost just și proporțional individualizat, cu respectarea criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., pedepsele aplicate fiind în măsură să răspundă cerințelor de sancționare, coerciție și reeducare prevăzute de art. 52 C. pen. Prin urmare, Curtea a constatat că nu se impune reducerea pedepselor aplicate de prima instanță, întrucât nu pot fi ignorate împrejurările ce atribuie faptelor deduse judecății și persoanei inculpaților apelanți un pericol social accentuat.

Curtea a menținut măsura obligării de a nu părăsi țara, prevăzută de art. 145 1 C. proc. pen., măsură luată față de inculpații D.L., F.M. și A.G. prin decizia penală nr. 313 din 07 august 2009 a Curții de Apel Suceava, având în vedere faptul că subzistă temeiul prevăzut de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., care a stat la baza luării măsurii arestării preventive a acestora și ulterior la înlocuirea acestei măsuri cu cea a obligării de a nu părăsi țara, apreciind că se justifică menținerea măsurii preventive, întrucât aceasta constituie o ingerință proporțională a statului cu scopul urmărit în desfășurarea procesului penal, constatând că nu se poate aprecia că timpul scurs de la luarea măsurii obligării inculpaților de a nu părăsi țara s-ar fi prelungit dincolo de limitele rezonabile, așa cum sunt acestea apreciate conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații D.L., F.M. și A.G., pentru motivele expuse pe larg în încheierea de ședință din data de 25 septembrie 2012 și care face parte integrată din prezenta hotărâre. Examinând recursurile declarate prin prisma dispozițiilor legale, Înalta Curte constată că sunt fondate pentru cele ce urmează: Potrivit art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. hotărârile sunt supuse casării, când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport de prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege. Instanța reține că, prin declarațiile date în fața instanței de recurs, în ședința de judecată din data de 25 septembrie 2012 inculpații D.L., F.M.

și A.G. au solicitat ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și să se realizeze aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. Având în vedere pozițiile procesuale ale inculpaților exprimate de o manieră neechivocă, se constată că potrivit dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., coroborate cu art. XI din O.U.G. nr. 121/2011, cererile de aplicare a dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. formulate cu ocazia judecării recursurilor declarate de inculpați sunt admisibile. Se reține sub acest aspect că potrivit art. XI din O.U.G. nr. 121/2011, în cauzele aflate în curs de judecată, în care cercetarea judecătorească începuse anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, dispozițiile art. 320 1 C. proc.

pen. (introduse prin Legea nr. 202/2010) se aplică în mod corespunzător la primul termen de judecată cu procedura completă, imediat următor intrării în vigoare a O.U.G. nr. 121/2010. Se are în vedere, totodată, că prin decizia nr. 1470 din 08 noiembrie 2011, Curtea Constituțională a hotărât că dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. sunt neconstituționale în măsura în care înlătură aplicarea legii penale mai favorabile, deci în cazul în care nu s-ar permite aplicarea legii penale mai favorabile tuturor situațiilor juridice născute sub imperiul vechii legi și care continuă să fie judecată sub noua lege, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. Așa fiind, se constată că în cauza dedusă judecății sunt îndeplinite condițiile art. 320 1 alin. (1) C. proc.

pen. raportat la art. XI din O.U.G. nr. 121/2011, instanța de recurs urinând a lua act de pozițiile procesuale ale inculpaților exprimate în declarațiile date la termenul de judecată din 25 septembrie 2012 și a proceda potrivit dispozițiilor art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. Având în vedere probele administrate și starea de fapt reținută în rechizitoriu, precum și criteriile reglementate de dispozițiile art. 72 C. pen. instanța apreciază că, față de natura și gravitatea faptelor comise, a circumstanțelor reale de săvârșire a acestora și a celor personale ale inculpaților, aplicarea unor pedepse cu închisoarea ale căror limite să fie reduse cu 1/3 ca urmare a reținerii dispozițiilor art. 320 1 C. proc.

pen. sunt apte să conducă la realizarea scopurilor sancțiunii, astfel după cum acestea sunt reglementate de dispozițiile art. 52 C. pen., contribuind la reeducarea inculpaților, la formarea unei atitudini pozitive a acestora față de ordinea de drept, regulile de conviețuire socială și principiile morale. Față de poziția procesuală a inculpaților se constată că nu mai pot fi primite critici relative la aprecierea probelor și reținerea stării de fapt. În ce privește modalitatea de executare a pedepselor, Înalta Curte apreciază că reeducarea inculpaților se poate asigura fără executarea efectivă a pedepselor, dar cu instituirea unui control judiciar corespunzător, motiv pentru care va dispune aplicarea dispozițiilor art. 86 1 C. pen., ca modalitate de executarea sancțiunilor aplicate, pentru fiecare dintre inculpați.

Astfel inculpații D.L., F.M. și A.G. au fost arestați preventiv, în perioada 19 martie 2009 - 07 august 2009, fiind puși în libertate ca urmare a pronunțării deciziei penale nr. 313 din 07 august 2009 de Curtea de Apel Suceava, prin care s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, instanța stabilind în sarcina acestora obligații potrivit dispozițiilor art. 145 1 rap la art. 145 alin. (2 2 ) C. proc. pen., obligații care nu au fost încălcate pe parcursul procesului penal. Din actele dosarului rezultă că de la data punerii lor în libertate nu au mai avut vreun conflict cu legea penală, au manifestat sinceritate și regret, atitudinea procesuală demonstrând dorința de reintegrare a acestora.

Toate aceste aspecte întăresc convingerea instanței de judecată că reeducarea inculpaților se poate realiza și fără executarea efectivă a pedepsei în regim de detenție. Pentru considerentele ce preced, în temeiul art. 385 15 pct. 12 lit. d) C. proc. pen., recursurile declarate de inculpații D.L., F.M. și A.G. urmează a fi admise, casate decizia recurată și sentința pronunțată la prima instanță numai cu privire la individualizarea pedepselor aplicate acestora. Se va face aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. și se va reduce cuantumul sancțiunii aplicate pentru comiterea fiecărei infracțiuni în parte. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc.

pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de inculpații D.L., F.M. și A.G. împotriva deciziei penale nr. 10 din 31 ianuarie 2012 a Curții de Apel Suceava și a sentinței penale nr. 107 din 19 mai 2011 a Tribunalului Botoșani. Casează în parte decizia și sentința penală recurată și, rejudecând: 1. Descontopește pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a și b) C. pen. aplicată inculpatului D.L. în pedepsele componente de 8 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen. (pentru săvârșirea infracțiunii de constituire de grup infracțional organizat, prevăzută și pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003), 8 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen.

(pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prev. și ped. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen.). În baza art. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. și art. 74 alin. (2) condamnă pe inculpatul D.L. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire de grup infracțional organizat și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen. Face aplicarea art. 71, 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen. În baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen.

și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. și art. 74 alin. (2) C. pen. condamnă pe inculpatul D.L. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de infracțiunii de trafic de persoane și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 54 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., contopește pedepsele aplicate, urmând ca în final inculpatul D.L. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 54 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Face aplicarea art. 71 și art. 54 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 86 1 C. pen.

dispune suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei aplicate de 3 ani închisoare, pe durata unui termen de încercare de 8 ani. încredințează supravegherea inculpatului Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Botoșani. În temeiul art. 86 3 C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Botoșani; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

Atrage atenția asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen. și art. 86 5 C. pen. Conform art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata termenului de încercare se suspendă executarea pedepsei accesorii prev. de art. 54 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. 2. Descontopește pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 54 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. aplicată inculpatului F.M. în pedepsele componente de 5 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 54 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (pentru săvârșirea infracțiunii de constituire de grup infracțional organizat, prevăzută și pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003), 5 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 54 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

[pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută și pedepsită de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 578/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen.]. În baza art. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. și art. 74 alin. (2) C. pen. condamnă pe inculpatul F.M. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire de grup infracțional organizat și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 54 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Face aplicarea art. 71, 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic.

art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. și art. 74 alin. (2) C. pen. condamnă pe inculpatul F.M. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de infracțiunii de trafic de persoane și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., contopește pedepsele aplicate, urmând ca în final inculpatul F.M. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen. Face aplicarea art. 71 și 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 86 1 C. pen. dispune suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei aplicate de 3 ani închisoare, pe durata unui termen de încercare de 7 ani. Încredințează supravegherea inculpatului Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Botoșani. În temeiul art. 86 3 C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Botoșani; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

Atrage atenția asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen. și art. 86 5 C. pen. Conform art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata termenului de încercare se suspendă executarea pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. 3. Descontopește pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. aplicată inculpatului A.G. în pedepsele componente de 5 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. [pentru săvârșirea infracțiunii de constituire de grup infracțional organizat, prevăzută și pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003], 5 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen.

[pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută și pedepsită de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic, art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen.]. În baza art. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. și art. 74 alin. (2) C. pen. condamnă pe inculpatul A.G. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire de grup infracțional organizat și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen. Face aplicarea art. 71, 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen. în baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic.

art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. și art. 74 alin. (2) C. pen. condamnă pe inculpatul A.G. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de infracțiunii de trafic de persoane și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În temeiul art. 33 lit. a), 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., contopește pedepsele aplicate, urmând ca în final inculpatul A.G. să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Face aplicarea art. 71 și 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 86 1 C. pen. dispune suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei rezultante aplicate 2 ani și 6 luni închisoare, pe durata unui termen de încercare de 6 ani și 6 luni. Încredințează supravegherea inculpatului Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Botoșani. În temeiul art. 86 3 C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Botoșani; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

Atrage atenția asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen. și art. 86 5 C. pen. Conform art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata termenului de încercare se suspendă executarea pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate. În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia, iar onorariul parțial al apărătorilor din oficiu în sumă de câte 75 RON se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 02 octombrie 2012.