ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2677/2013
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2677/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra
recursurilor de față:
În
baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
Sentința penală nr. 81 din data de 27 martie 2012 pronunțată de Tribunalul
Botoșani în Dosar nr. 5140/40/2010, a fost condamnată inculpata B.M.S. pentru
săvârșirea infracțiunilor de:
-
trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr.
678/2001, cu aplicarea art. 41, 42 C. pen. și art. 74 lit. a) și 76 lit. b) C.
pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art.
64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani;
-
trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001,
cu aplicarea art. 41, 42 C. pen. și art. 74 lit. a) și 76 lit. a) C. pen., la
pedeapsa de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.
a) teza II, lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani;
-
constituire ori aderare la un grup infracțional organizat, prev. de art. 7
alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 lit. a) și 76 lit. b) C.
pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art.
64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani.
În
temeiul art. 33 lit. a), 34 C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai
grea, de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a)
teza II, lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani.
S-a
făcut în cauză aplicarea art. 71 și 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen.
A
fost condamnat inculpatul C.P. pentru săvârșirea infracțiunilor de:
-
trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr.
678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2), 42 C. pen., la pedeapsa de 7 ani
închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit.
b) C. pen., pe o durată de 5 ani;
-
constituire ori aderare la un grup infracțional organizat, prev. de art. 7
alin. (1) din Legea nr. 39/2003, la pedeapsa de 7 ani închisoare și
interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen., pe
o durată de 5 ani.
În
temeiul art. 33 lit. a), 34 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai
grea, de 7 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a)
teza II, lit. b) C. pen., pe o durată de 5 ani.
S-a
făcut în cauză aplicarea art. 71 și 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen.
A
fost obligată inculpata B.M.S. să plătească părții civile M.(fostă V.)A.R. suma
de 45.000 RON cu titlu de daune morale.
În
temeiul art. 19 din Legea nr. 678/2001, s-a confiscat în folosul statului de la
inculpatul C.P. suma de 60.000 euro și de la inculpata B.M.S. suma de 15.000
euro.
Pentru
a hotărî astfel, a reținut prima instanță că prin rechizitoriul Direcției de
Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul
Teritorial Botoșani din 19 iulie 2010 au fost trimiși în judecată inculpații
B.M.S. pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de
minori, prevăzute de art. 12 alin. (1) - (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și
art. 13 alin. (1) - (3) din Legea nr. 678/2001, ambele cu aplicarea art. 41
alin. (2), 42 C. pen. și constituire ori aderare la un grup infracțional
organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, toate cu aplicarea
art. 33 lit. a), 34 C. pen. și inculpatul C.P. pentru săvârșirea infracțiunii
de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) - (2) lit. a) cu aplicarea
art. 41, 42 C. pen. și constituire ori aderare la un grup infracțional organizat,
prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, ambele cu aplicarea art. 33
lit. a), 34 C. pen.
S-a
reținut în sarcina inculpaților că, în cursul anului 2005, împreună cu numiții
M.F., H.M.F. și C.G.A., au constituit un grup infracțional organizat,
recrutând, cazând, transportând și exploatând prin obligarea la practicarea
prostituției, prin fraudă, amenințare sau violență, mai multe tinere de pe raza
județului Botoșani și Iași, atât majore cât și minore.
Exploatarea
sexuală a tinerelor respective, din care au fost identificate numitele O.F.,
I.I., I.A., S.M.M., V.A.R., C.L.M., B.E.T., M.N., P.A.M., Z.D.E., V.L., N.A.,
B.D., T.M.M., M.A.M., O.A.M. ș.a.) s-a desfășurat în perioada anilor 2005 -
2007 pe raza județelor Botoșani, Suceava, precum și în Olanda și Irlanda,
membrii grupării obținând beneficii estimate la peste 150.000 euro.
Participația
infracțională a inculpatei B.M.S. a constat în traficarea victimelor V.A.R. (16
ani), C.L.M. (17 ani), M.N. (19 ani), Z.D.E. (18 ani), S.M.M. (18 ani), B.E.T.
(21 ani) și T.M.M. (17 ani).
Participația
infracțională a inculpatului C.P. a constat în traficarea victimelor I.I. (19
ani), S.M.M. (18 ani), B.E.T. (21 ani), V.L. (18 ani) și R.L. (20 ani).
Analizând
actele și lucrările dosarului de urmărire penală, coroborate cu probele
administrate în cursul cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut
următoarea situație de fapt:
În
perioada 2005 - 2007, numiții M.F., H.M.F. și inculpații B.M.S. și C.P. au
recrutat, de pe raza județelor Botoșani și Iași, tinere (o parte dintre ele
minore la data recrutării) cu o situație materială precară, cărora inițial
le-au propus locuri de muncă, bine plătite, în Italia și Olanda, ca și
chelnerițe, babysitter, menajere sau dame de companie.
Pentru
minore, au fost obținute declarații notariale din partea părinților, prin care
aceștia își dădeau acordul ca tinerele să călătorească în afara țării. Astfel,
la data de 17 octombrie 2006, P.B., mama victimei minore V.A.R., a
împuternicit-o pe B.M.S. să o însoțească pe fiica ei în Italia (declarație
notarială - vol. II). În fapt, minora a fost transportată în Olanda și
exploatată sexual (declarație V.A.R. - vol. II).
Taxele
necesare pentru eliberarea pașapoartelor au fost achitate, pentru cea mai mare
parte dintre victime, de către numiții M.F. și H.M.F., precum și de inculpații
B.M.S. și C.P.
Victimele
erau transportate în străinătate (în Olanda sau Irlanda), în general prin
intermediul unor firme autorizate de transport internațional din județele
Botoșani sau Suceava, contravaloarea biletelor fiind achitată de către membrii
grupării. Cele mai multe au fost transportate cu autovehicule aparținând SC
F.I.E. SRL Botoșani.
De
obicei, pentru a se asigura că ajung la destinație, în vederea exploatării,
tinerele erau însoțite de către M.F., B.M.S., C.P., H.M.F. sau C.G.A. (fostă
H.). Au existat cazuri în care membrii grupării au însoțit fetele și la
întoarcerea în țară (procese-verbale de interogare a bazei de date
intrări-ieșiri cetățeni români, vol. I, baza de date fiind valabilă până la data
de 01 ianuarie 2007).
Până
la obținerea pașapoartelor sau altor documente necesare deplasării în
străinătate, tinerele au fost cazate în apartamente din municipiul Botoșani,
închiriate de către numiții M.F., H.M.F. și inculpatul C.P. Taxele aferente erau
achitate de către racolatori. Scopul era îndatorarea ulterioară a victimelor în
mod excesiv și determinarea acestora pentru a practica prostituția.
În
Olanda, tinerele au fost cazate în apartamente închiriate în orașul Amsterdam
de către M.F., H.M.F., C.P. sau C.G.A.
În
Olanda, tinerele erau înscrise de către C.G.A. și inculpata B.M.S. la diferite
agenții de escortă din Amsterdam - transportul la domiciliile clienților fiind
asigurat cu autoturismele acestor firme.
Sumele
de bani încasate de victime variau între 100 și 150 de euro pentru fiecare oră
de servicii sexuale prestate, în funcție de natura acestora și erau împărțite
pe din două cu agenția de escortă.
Restul
banilor rămași erau preluați în totalitate - cel puțin la începutul perioadei -
de către M.F., C.P., H.M.F. și uneori de către C.G.A., sub pretextul achitării
datoriilor legate de obținerea pașapoartelor, transport, cazare, întreținere și
uneori pentru achitarea unor datorii fictive către traficanți.
După
o perioadă de timp, tinerele rămâneau cu aproximativ jumătate din suma
rezultată după achitarea banilor cuveniți agențiilor de escortă.
În
general, numitul H.M.F. le lăsa tinerelor 50% din sumele cu care acestea se
întorceau, însă numitul M.F. și inculpatul C.P., de cele mai multe ori, își însușeau
în totalitate banii încasați de acestea.
În
timp ce activitatea de racolare a fost efectuată în general prin fraudă,
activitatea de exploatare a îmbrăcat uneori forma violenței, amenințării sau
constrângerii. Astfel, aproape toate tinerele au fost amenințate să-și
desfășoare activitatea de prostituție în continuare, fie prin exercitarea de
acte de violență întrucât nu câștigau atât cât doreau traficanții (V.L.,
S.M.M., V.A.R. și altele), fie prin șantajarea acestora cu dezvăluirea în țară,
către rude și cunoscuți, a naturii activităților prestate în Olanda (I.I. și
R.L.). Una dintre victime, respectiv B.E.T., a fost lovită de către C.P. și
M.F. întrucât la sosirea în Olanda a refuzat să se prostitueze.
A
mai rezultat că victimele I.I. și R.L. - din cauza faptului că nu reușeau să
învețe limba engleză pentru a conversa cu clienții - au fost bătute de către
inculpatul C.P. (prima) și numita C.G.A. (cea de-a doua).
De
asemenea, victimelor le erau reținute documentele de identitate și nu puteau
ieși în oraș decât însoțite.
Pe
de altă parte, numitul M.F. nu a ezitat să oblige la practicarea prostituției
și pe tinerele care suferiseră recent intervenții chirurgicale sau avorturi -
cum este cazul victimelor Z.D.E. și V.L.. Nu lipsit de importanță este și aspectul
că numitul M.F. și C.G.A. și inculpații B.M.S. și C.P. solicitau în permanență
victimelor să întrețină raporturi sexuale neprotejate și sex anal întrucât
sumele astfel percepute erau mai mari decât cele încasate pentru sex normal și
sex oral.
Banii
încasați de tinere din practicarea prostituției erau preluați personal de către
numiții M.F. și H.M.F. și de inculpatul C.P. (în perioadele de timp când
aceștia se aflau în Olanda), însă de multe ori au fost expediați către aceștia
prin intermediul unor șoferi de autocar care efectuau curse pe ruta Olanda -
România.
Au
mai existat situații în care victimele au expediat sume de bani către
traficanți sau către persoane apropiate acestora prin intermediul serviciilor
de transfer monetar W.U. și M.G. sau când traficanții și-au expediat reciproc
diferite sume de bani (în perioadele în care unii se aflau în Olanda, iar
ceilalți în România). În acest sens, la volumul I al dosarului se regăsesc
fișele transferurilor monetare efectuate.
O
parte din victimele exploatate în Olanda au reușit să fugă din locațiile în
care erau cazate. Astfel, în luna iulie 2006 numitele B.E.T. și V.L. au fugit
în Italia, motiv pentru care au fost amenințate telefonic de către numitul M.F.
pentru a se reîntoarce în Olanda. Ulterior, în cursul anului 2007, numitul M.F.
a depistat-o pe B.E.T. la Roma - Italia și a urmărit-o cu un autoturism pentru
a o prinde, însă nu a reușit aceasta întrucât victima a anunțat poliția
italiană.
În
luna octombrie 2006, victimele V.A.R. și C.L.M. au fugit din apartamentul
situat în strada Cliffordstraat și s-au adresat ambasadei române, unde au dat
declarații privind traficarea lor. Ulterior, numitul M.F. și inculpata B.M.S.
au convins-o să retracteze declarația respectivă, lucru pe care victima l-a și
făcut în luna decembrie 2006.
De
asemenea, în luna decembrie 2005, victimele I.I. și R.L. au fugit și ele de la
locul de cazare, însă în luna ianuarie 2006 au fost contactate de către numita
C.G.A., aceasta solicitându-le fiecăreia să îi plătească suma de 5.000 euro fiecare
pentru a nu divulga părinților acestora faptul că practică prostituția în
Olanda. Sumele solicitate de inculpată au fost achitate integral acesteia de
către victime până în cursul lunii mai 2006.
Activitatea
de prostituție se desfășura în apartamentul în care victimele erau cazate, iar
tariful pentru fiecare oră era de 240 euro - jumătate revenindu-i lui
"G.", iar cealaltă jumătate fiind împărțită între numitul H.M.F. și
tinerele respective.
În
România, numiții M.F. și H.M.F. procurau clienți cu care tinerele întrețineau
relații sexuale atât în apartamentele clienților, cât și în diferite hoteluri
din județele Botoșani (Hotel T., Hotel R., Hotel R.Z. etc.) și Suceava.
Victimele erau transportate în acest sens de către cei doi inculpați cu
autoturismele personale și tot aceștia încasau banii rezultați din practicarea
prostituției (sume cuprinse între 1.000.000 și 2.000.000 lei ROL).
În
perioadele de timp cât numitul M.F. nu se afla în țară, atribuțiile sale erau
preluate de către inculpata B.M.S. și C.C.L.
Privite
prin raportare la fiecare dintre inculpați, activitățile infracționale s-au
desfășurat după cum urmează:
Inculpata
B.M.S. a fost concubina numitului M.F., participând activ la activitățile de
recrutare, transport, cazare și exploatare a tinerelor. Aceasta le înscria la
diverse agenții de escort, ținea evidența sumelor de bani încasate și colecta
sumele realizate de către tinere din practicarea prostituției, predându-le
numitului M.F.
De
asemenea, inculpata B.M.S. practica ea însăși prostituția în Olanda în interes
propriu și avea și rolul de a le instrui pe victime referitor la activitățile
sexuale pe care urmau să le presteze.
Pe
de altă parte, în perioadele de timp în care numitul M.F. se afla plecat în
străinătate, inculpata încasa sumele de bani de la tinerele ce practicau
prostituția în folosul acestuia, în municipiul Botoșani.
Împreună
cu numitul M.F. a determinat-o pe victima V.A.R. să-și retracteze declarațiile
date la Ambasada României din Haga precum și la organele judiciare din România,
prin oferirea unor sume de bani.
În
perioada 2005 - 2007, inculpata B.M.S. a traficat pe numitele V.A.R. (16 ani),
C.L.M. (17 ani), M.N. (19 ani), Z.D.E. (18 ani), S.M.M. (18 ani), B.E.T. (21
ani) și T.M.M. (17 ani).
În
sarcina inculpatului C.P. s-a reținut că în perioada 2005 - 2006, împreună cu
numitul H.M.F. (trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 140/D/P/2006), au
recrutat mai multe tinere cu situație materială precară domiciliate pe raza
județelor Botoșani și Iași. Cei doi utilizau mai multe metode de recrutare
printre care obținerea unui loc de muncă bine plătit sau promisiunea obținerii
unor sume importante de bani provenite din practicarea prostituției în
Amsterdam.
Până
la obținerea pașapoartelor, tinerele erau cazate în municipiul Botoșani într-un
apartament închiriat de către inculpatul C.P. și H.M.F.. Ei le facilitau
tinerelor obținerea acestor documente plătind taxele aferente, victimele
completând singure formularele necesare.
Ulterior,
tinerele erau transportate în Olanda prin intermediul unor firme de transport
persoane din Botoșani și Suceava, cei doi achitându-le contravaloarea taxelor
de transport și uneori însoțindu-le personal.
În
Amsterdam, tinerele erau așteptate de învinuita C.A.G., care le caza într-un
apartament închiriat de către numitul H.M.F. și inculpatul C.P. Ulterior erau
înscrise de către C.A.G. la diverse agenții de escort.
Inculpatul
C.P. folosea metode coercitive împotriva tinerelor exploatate care nu acceptau
să fie exploatate sexual, acestea fiind bătute, amenințate sau șantajate, cum
este cazul numitelor I.I. și R.L. De asemenea, unora le-a interzis să iasă din
apartament neînsoțite și le-a reținut documentele de identitate.
La
data de 20 aprilie 2005, în urma unui control efectuat de poliția olandeză în
imobilul situat în Amsterdam - str. Jan Smitstraat nr. 30, etajul 4, au fost
identificate următoarele persoane: J.J., H.A.G. (fostă C., sora inculpatului),
C.P., H.M.F., T.P.M., O.A.F., I.I. și R.L., confirmând astfel prezența în
același loc a membrilor grupării și a victimelor.
Pe
lângă declarațiile victimelor, activitatea de traficare de către cei doi a
numitelor I.I. și R.L. este probată și prin declarația martorei B.L.A.
În
perioada 2005 - 2007, inculpatul C.P. a traficat pe numitele I.I. (19 ani),
S.M.M. (18 ani), B.E.T. (21 ani), V.L. (18 ani) și R.L. (20 ani).
Împotriva
acestei sentințe au declarat apel inculpații B.S.M. și C.P., solicitând
achitarea, întrucât faptelor reținute în sarcină nu au fost săvârșite de
aceștia.
Prin
Decizia penală nr. 121 din 7 decembrie 2012, Curtea de Apel Suceava, secția
penală și pentru cauze cu minori, a respins, ca nefondate, apelurile declarate
de inculpați.
Pentru
a decide astfel, instanța de apel a reținut că din probatoriul administrat în
cauză, rezultă că inculpații au comis infracțiunile pentru care au fost
condamnați de prima instanță, fiind întrunite elementele lor constitutive, atât
sub aspectul laturii obiective, cât și sub aspectul laturii subiective.
Astfel,
în ceea ce privește infracțiunea de constituire grup infracțional organizat,
din materialul probator administrat în cauză reiese că aceștia, individual sau
colectiv, cu schimbarea rolurilor avute în funcție de situația concretă,
printr-o sistematică și continuă colaborare între ei, au racolat, transportat,
cazat, plasat la agenții de escort și exploatat victimele (majore și minore)
prin practicarea prostituției. Din componența grupului au făcut parte atât
inculpații din prezenta cauză, cât și numiții M.F., H.M.F. și C.G.A. (din
dovezile aflate la dosar rezultând că aceștia se cunoșteau între ei),
împărțindu-și atribuțiile impuse de desfășurarea activității ilicite, pe larg
mai sus expuse.
Victimele
erau racolate, în principal, de M.F., prin promisiunea oferirii unor locuri de
muncă și transportate în Olanda. Inculpata B.M.S., care a fost concubina
numitului M.F., a participat activ la activitățile de recrutare, transport,
cazare și exploatare a tinerelor. Aceasta le prelua la destinație, le caza, le
înscria la diverse agenții de escort și le instruia referitor la activitățile
ce urmau să le presteze. Ambii inculpați supravegheau victimele, iar sumele de
bani încasate prin exploatarea lor erau distribuite între membrii grupului.
Între
inculpați și ceilalți membri ai structurii existau relații de colaborare,
victimele intrând, pe parcursul întregului traseu (de la racolarea și plecarea
din țară și până la încetarea activităților la care au fost supuse) în
supravegherea și exploatarea unuia sau mai multora dintre aceștia, ei împărțind
ulterior profitul rezultat.
Chiar
dacă au existat unele schimbări de rol în activitatea infracțională
caracteristică fiecăruia dintre inculpați relativ la atribuțiile concrete avute
pe parcursul funcționării asocierii, buna lor colaborare, exercitată cu
intenție de către părțile implicate (și care prin ea însăși presupune o
coordonare și o punere la punct a detaliilor activității fiecăruia dintre
membrii grupării) a fost cea care a condus la rezultatele scontate. Fiecare
dintre inculpații incluși în acest ansamblu organizat și structurat a relaționat
între ei și cu ceilalți participanți la activitatea infracțională, fiind date
astfel elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din
Legea nr. 39/2003, atât sub aspectul laturii obiective, cât și sub aspectul
laturii subiective.
În
ceea ce privește infracțiunile de trafic de persoane, respectiv trafic de
minori, reținute în sarcina inculpaților, acestea au fost, de asemenea,
dovedite în cauză. Astfel, persoanele exploatate sexual au fost fie racolate și
transportate în străinătate prin inducerea în eroare asupra naturii
activităților pe care urmau să le desfășoare odată ajunse la destinație, fie
constrânse să se prostitueze în alte condiții decât cele acceptate, inclusiv
prin exercitare de acte de violență asupra lor atunci când au refuzat să mai
accepte clienți (ex. victimele I.I. și R.L., lovite și amenințate de către
inculpat), unele reușind să fugă (victimele V.A.R., C.L.M., I.I., R.L., B.E.T.
și V.L.). În aceste condiții, nu se poate reține că ar fi desfășurat astfel de
activități de bunăvoie, pentru ca, în cazul victimelor majore, încadrarea
juridică dată faptelor comise să fie diferită de cea reținută de tribunal.
Pe
larg arătate de către prima instanță, expuse fiind după fiecare act material al
infracțiunii de trafic de persoane, probatoriile care confirmă susținerile
acuzării s-au compus, printre altele, din declarațiile ample și detaliate ale
victimelor, care conțin atât elemente privitoare la situația lor, ca ființe
traficate, cât și aspecte relativ la fetele cu care au locuit sau pe care le-au
cunoscut în acele împrejurări, din procesele-verbale de recunoaștere după
fotografie, situația transferurilor monetare prin sistemul W.U.,
procesul-verbal de interogare a bazelor de date evidenta intrări/ieșiri
cetățeni români etc.
De
observat, în susținerea acuzării aduse inculpaților privitor la traficarea
victimelor, prezența unora sau mai multor dintre ele în aceleași locații și
supunerea lor la tratamente identice. Identificându-le după fotografiile puse
la dispoziție de către organele de urmărire penală, persoanele traficate au
relevat elemente vizând pe cele aflate în situații similare. Astfel, V.A.R.
le-a identificat pe C.L.M., Z.D.E. și S.M.M., Z.D.E. le-a identificat pe
C.L.M., I.I. și S.M.M., S.M.M. a identificat-o pe C.L.M., B.E.T. le-a
identificat pe C.L.M. S.M.M. și I.I., I.I. a identificat-o pe C.L.M.. V.L. le-a
identificat pe B.E.T., C.L.M. și S.M.M., M.N. le-a identificat pe S.M.M. și
Z.D.E.. S.M.M. a identificat-o pe Z.D.E., iar I.A. pe S.M.M., toate în calitate
de victime ale traficului de persoane comis, printre alții, de către cei doi
inculpați.
La
data de 20 aprilie 2005, în urma unui control efectuat de poliția olandeză în
imobilul situat în Amsterdam - str. Jan Smitstraat nr. 30, etajul 4, au fost
identificate următoarele persoane: J.J., H.A.G. (C.), C.P., H.M.F., T.P.M.,
O.A.F., I.I. și R.L., confirmând astfel prezența în același loc a membrilor
grupării și a victimelor.
Din
interpretarea coroborată a tuturor mijloacelor de dovadă, Curtea a constatat că
faptele reținute în sarcina inculpaților există în materialitatea lor și au
fost comise de către aceștia cu forma de vinovăție cerută de lege pentru
existența infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată.
Împotriva
acestei decizii au declarat recurs inculpații B.S.M. și C.P.
Inculpata
B.S.M. a invocat cazurile de casare prev. de art. 385
9
pct. 9, 10,
12, 14 și 17
2
C. proc. pen., arătând că instanța de apel nu a
analizat temeinicia susținerilor apărării în apel, că nu au fost respectate
prevederile art. 327 C. proc. pen., în mod nejustificat au fost înlăturate
probele administrate în fața primei instanțe și au fost avute în vedere doar
probele administrate în cursul urmăririi penale. S-a mai susținut că inculpata
nu a săvârșit nicio faptă de trafic de persoane, implicarea sa în cauză
datorându-se doar prieteniei cu numitul M.F., inculpat în dosarul disjuns,
astfel încât solicită achitarea în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen., iar
pentru infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, solicită
achitarea în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., apreciind că nu există
constituie de grup infracțional organizat.
În
subsidiar, se solicită reindividualizarea pedepsei.
Inculpatul
C.P. a invocat cazurile de casare prev. de art. 385
9
pct. 12, 17
2
și 14 C. proc. pen., solicitând, în principal, achitarea în baza art. 10 lit.
d) sau c) C. proc. pen. și, în subsidiar, reindividualizarea pedepsei și
schimbarea modalității de executare.
Recursurile
sunt neîntemeiate.
Înalta
Curte, analizând decizia penală recurată, atât prin prisma motivelor de recurs
invocate de recurenți, cât și conform art. 385
9
alin. (3) C. proc.
pen., apreciază că aceasta este legală și temeinică.
Recursul
declarat de inculpata B.S.M. este nefondat pentru următoarele considerente:
Critica
formulată în cadrul cazului de casare prev. de art. 385
9
pct. 9 din
C. proc. pen. nu este fondată, Înalta Curte constatând că decizia instanței de
apel respectă disp. art. 383 C. proc. pen., referitoare la conținutul acesteia,
cuprinzând în expunere, temeiurile de fapt și de drept ce au dus la respingerea
apelului declarat de inculpată, fiind analizate toate apărările invocate de
aceasta.
Nici
cazul de casare prev. de art. 385
9
pct. 10 C. proc. pen. nu este
incident în cauză, întrucât ambele instanțe s-au pronunțat cu privire la
probele administrate, iar împrejurarea că unele dintre acestea au fost
înlăturate, motivat, nu atrage casarea hotărârii, fiind prezentate argumentele
pentru care s-a dat eficiență declarațiilor martorilor din cursul urmăririi
penale.
Inculpata
a mai invocat cazurile de casare prev. de art. 385
9
pct. 12 și 17
2
C. proc. pen., solicitând însă achitarea în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen.
pentru infracțiunea de trafic de persoane și trafic de minori și achitarea în
baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru infracțiunea de aderare la un grup
infracțional organizat. În raport de criticile formulate și de temeiurile în
baza cărora se solicită achitarea, Înalta Curte constată că se vizează, în
realitate, cazul de casare prev. de art. 385
9
pct. 18 C. proc. pen.,
punându-se în discuție o gravă eroare de fapt care ar fi condus la greșita
condamnare a inculpatei, dar nici din acest punct de vedere criticile nu sunt
fondate.
În
sarcina inculpatei B.S.M. s-a reținut că în perioada 2005 - 2007 le-a traficat pe
numitele V.A.R. (16 ani), C.L.M. (17 ani), M.N. (19 ani), Z.D.E. (18 ani),
S.M.M. (18 ani), B.E.T. (21 ani) și T.M.M. (17 ani).
Chiar
dacă pe parcursul cercetării judecătorești inculpata a avut o poziție de negare
a faptelor, susținând că în Olanda a practicat prostituția în interes propriu
și că în mod greșit s-a reținut implicarea ei în traficul de persoane și de
minori, doar pentru faptul că a fost prietena numitului M.F., inculpat într-un
alt dosar, probatoriul administrat infirmă cele susținute de aceasta.
Astfel,
relevante în dovedirea vinovăției sunt relatările martorei M.(fostă V.)A.R.,
care atât în declarațiile date la urmărirea penală, cât și în instanță, a
precizat cu lux de amănunte împrejurările în care a cunoscut-o pe această
inculpată și faptul că a practicat prostituția fără forme legale în Olanda sub
supravegherea ei, că i-a asigurat și cazarea în Amsterdam, timp în care
supraveghea și alte victime, respectiv C.L.M. și Z.D.E.
De
asemenea, aceasta a arătat că inculpata B.S.M. a fost împuternicită de mama
acesteia, întrucât la data traficării era minoră, să o poată însoți în Olanda.
Susținerile
acestei victime sunt confirmate de declarațiile victimelor I.I., C.L., mama ei,
P.B., care a arătat în instanță, că a fost mințită de către inculpată, care i-a
promis un loc de muncă fiicei sale în Olanda și pentru acest considerent a fost
de acord să o împuternicească pe aceasta pentru a putea fiica ei minoră să
părăsească țara. Tot din declarația ei reiese faptul că, atât inculpata, cât și
M.F., după sosirea în țară, a amenințat-o pe fiica sa să-și schimbe
declarațiile pe care le-a dat la organele de cercetare penală, vizitând-o de
mai multe ori la domiciliu.
Și
martora I.I. a precizat în declarațiile date la urmărirea penală că inculpata,
după ce a practicat o perioadă de timp prostituția pentru prietenul său M.F., a
aderat la grupul infracțional organizat constituit de către inculpatul C.P. și
M.F., H.M.F. ș.a., ocupându-se de racolarea de tinere și însoțirea lor în
Olanda, unde le-a cazat și supravegheat încasând banii obținuți de acestea din
practicarea prostituției.
Prezentele
aspecte sunt confirmate și de declarațiile victimelor S.M.M., C.L.M., V.L.,
astfel încât este de necontestat vinovăția acesteia pentru faptele mai
sus-arătate, infracțiunile de trafic de persoane și trafic minori săvârșindu-le
în formă continuată, drept pentru care instanța, în ce privește acestea, a
reținut și dispozițiile art. 41, 42 C. pen.
În
susținerea recursului, inculpata a atașat declarațiile părților vătămate, unele
dintre acestea retractându-și declarațiile inițiale, dar relevante sunt
depozițiile numitelor V.A.R., minoră traficată de inculpată, A.M.O. (mătușa
părții vătămate V.A.R.) și P.B. (mama părții vătămate V.A.R.) din care rezultă
că victima V.A.R. și-a schimbat declarația fiind amenințată de inculpatul M.F.,
aspect ce pune sub semnul întrebării toate declarațiile de retractare ale
victimelor traficate, astfel că, în mod corect, instanțele nu au dat eficiență
acestor retractări.
Declarațiile
inițiale se coroborează și cu celelalte probe administrate în cauză, respectiv
transferurile monetare, prezența victimelor sau mai multora dintre ele în
aceleași locații și supunerea la tratamente identice, toate acestea dovedind
săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori de către
inculpată, motiv pentru care solicitarea acesteia de achitare în baza art. 10
lit. c) C. proc. pen., nu poate fi primită.
În
cauză este pe deplin probată și existența grupului infracțional organizat la
care inculpata a aderat.
Victimele
erau racolate, în principal, de M.F., prin promisiunea oferirii unor locuri de
muncă și transportate în Olanda. Inculpata B.M.S., care a fost concubina
numitului M.F., a participat activ la activitățile de recrutare, transport,
cazare și exploatare a tinerelor. Aceasta le prelua la destinație, le caza, le
înscria la diverse agenții de escort și le instruia referitor la activitățile
ce urmau să le presteze. Ambii inculpați supravegheau victimele, iar sumele de
bani încasate prin exploatarea lor erau distribuite între membrii grupului.
Între
inculpați și ceilalți membri ai structurii existau relații de colaborare,
victimele intrând, pe parcursul întregului traseu (de la racolarea și plecarea
din țară și până la încetarea activităților la care au fost supuse) în
supravegherea și exploatarea unuia sau mai multora dintre aceștia, ei împărțind
ulterior profitul rezultat.
Chiar
dacă au existat unele schimbări de rol în activitatea infracțională
caracteristică fiecăruia dintre inculpați relativ la atribuțiile concrete avute
pe parcursul funcționării asocierii, buna lor colaborare, exercitată cu
intenție de către părțile implicate (și care prin ea însăși presupune o
coordonare și o punere la punct a detaliilor activității fiecăruia dintre
membrii grupării) a fost cea care a condus la rezultatele scontate. Fiecare
dintre inculpații incluși în acest ansamblu organizat și structurat a
relaționat între ei și cu ceilalți participanți la activitatea infracțională,
fiind date astfel elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 7
alin. (1) din Legea nr. 39/2003, atât sub aspectul laturii obiective, cât și
sub aspectul laturii subiective.
Nici
solicitarea formulată cu caracter subsidiar de inculpată, vizând
reindividualizarea pedepsei (caz de casare prev. de art. 385
9
pct.
14 C. proc. pen.) nu estre justificată.
Instanța
de fond a avut în vedere circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. a) C.
pen. favorabile inculpatei, aplicându-i acesteia pedepse sub minimul textului
incriminator, iar o nouă reducere nu se justifică, în raport de gravitatea
faptelor, numărul persoanelor traficate, consecințele acestora în special
asupra victimelor minore.
Recursul
declarat de inculpatul C.P. este, de asemenea, nefondat.
Deși,
formal, inculpatul a invocat cazurile de casare prev. de art. 385
9
pct. 12 și 17
2
C. proc. pen., din conținutul apărărilor rezultă că
sunt vizate cazurile de casare prev. de art. 385
9
pct. 18 și 12 C.
proc. pen. (se solicită achitarea în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru
infracțiunea de trafic de persoane și în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen.
pentru infracțiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003), nedecelându-se
nicio critică sub aspectul greșitei aplicări a legii (caz de casare prev. de
art. 385
9
pct. 17
2
C. proc. pen.).
Înalta
Curte constată că nici apărările acestuia în sensul că a plecat în Olanda să
muncească și nu a avut nicio implicare în traficul de persoane nu pot fi
primite, fiind combătute de probele administrate în cauză.
În
sarcina inculpatului s-a reținut că acesta, în perioada 2005 - 2007, a traficat
pe numitele I.I. (19 ani), S.M.M. (18 ani), B.E.T. (21 ani), V.L. (18 ani) și
R.L. (20 ani).
Chiar
dacă inculpatul, audiat în instanță, nu a recunoscut niciuna dintre
infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, declarațiile victimelor
I.I., S.E.M., B.E.T., V.L. și R.L. confirmă activitatea infracțională
desfășurată de acesta și de ceilalți membri ai grupării, fiind întărite prin
procesele-verbale de recunoaștere după planșele foto și fotografiile judiciare
executate cu ocazia prezentării pentru recunoaștere.
De
asemenea, listingul de intrări în și ieșiri din România dovedește faptul că
inculpatul a părăsit teritoriul țării cu o parte dintre aceste victime,
respectiv cu numitele I.I. și R.L. Este de remarcat și faptul că în urma unui
control efectuat de Poliția olandeză în imobilul situat în Amsterdam, str. Jan
Smithsraat nr. 30 et. 4 la data de 20 aprilie 2005, au fost identificate mai
multe persoane, printre care inculpatul și victimele T.P.M., O.A.F., I.I. și
R.L.
A
reieșit, de asemenea, din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale,
că inculpatul a cazat unele victime și pe teritoriul României într-un
apartament situat în municipiul Botoșani, le-a obligat pe acestea să practice
prostituția fără forme legale în Olanda, lovindu-le (pe B.E.T. care nu a fost
de acord să practice prostituția), aspect confirmat și de declarația dată la
urmărirea penală de către victima V.L., care a cerut, atât inculpatului, cât și
lui M.F., să înceteze cu exercitarea actelor de violență asupra acesteia.
Rezultă
din același probatoriu că inculpatul le-a impus victimelor să întrețină relații
sexuale neprotejate cu clienții întrucât se percepeau tarife mai mari.
În
dovedirea vinovăției acestui inculpat este relevantă situația transferurilor
monetare prin sistemul W.U., din care rezultă sumele primite de către acesta de
la victima I.I., care, în perioada cât inculpatul se afla în țară, era cea care
aduna banii rezultați din practicarea prostituției de către victime.
Cât
privește infracțiunea de constituire de grup infracțional organizat, corect s-a
reținut că sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni,
astfel cum s-a prezentat mai sus în analiza recursului formulat de inculpata
B.S.M.
Probele
administrate au relevat că inculpații, cu schimbarea rolurilor avute în funcție
de situația concretă, printr-o sistematică și continuă colaborare între ei, au
racolat, transportat, cazat, plasat la agenții de escortă și exploatat
victimele prin practicarea prostituției.
Din
componența grupului au făcut parte atât inculpații din prezenta cauză, cât și
numiții M.F., H.M.F. și C.G.A., din dovezile aflate la dosar rezultând că
aceștia se cunoșteau între ei, împărțindu-și atribuțiile în desfășurarea
activității ilicite.
Înalta
Curte, de asemenea, apreciază că nici motivul de casare invocat în subsidiar,
prev. de art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen., vizând individualizarea
pedepsei, nu este fondat.
Instanțele
au procedat la o justă individualizare a pedepsei, cu respectarea criteriilor
prev. de art. 72 C. pen., cuantumul acestora și executarea în regim privativ
fiind determinat de gradul de pericol social al faptelor comise, mijloacele de
comitere, urmările produse și valorile sociale lezate.
Pentru
aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385
15
pct. 1 lit. b)
C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpați,
cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.
192 alin. (2) C. proc. pen.
Onorariile
apărătorilor desemnați din oficiu, atât pentru inculpați cât și pentru părțile
vătămate, urmând a fi avansate din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge,
ca nefondate, recursurile declarate de inculpații B.S.M. și C.P. împotriva
Deciziei penale nr. 121 din 7 decembrie 2012 a Curții de Apel Suceava, secția
penală și pentru cauze cu minori.
Obligă
recurenta inculpată B.S.M. la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli
judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parțial
pentru apărătorul desemnat din oficiu și 100 RON onorariu pentru apărătorul
desemnat din oficiu părții vătămate M.A.R., se va avansa din fondul
Ministerului Justiției.
Obligă
recurentul inculpat C.P. la plata sumei de 700 RON, cu titlu de cheltuieli
judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul pentru
apărătorul desemnat din oficiu și 100 RON onorariu pentru apărătorul desemnat
din oficiu părții vătămate M.A.R., se va avansa din fondul Ministerului
Justiției.
Definitivă.
Pronunțată
în ședință publică, azi 11 septembrie 2013.
Procesat
de GGC - GV