ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2677/2013

Asupra recursurilor de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 81 din data de 27 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Botoșani în Dosar nr. 5140/40/2010, a fost condamnată inculpata B.M.S. pentru săvârșirea infracțiunilor de: - trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41, 42 C. pen. și art. 74 lit. a) și 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani; - trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41, 42 C. pen.

și art. 74 lit. a) și 76 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani; - constituire ori aderare la un grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 lit. a) și 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani. În temeiul art. 33 lit. a), 34 C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani. S-a făcut în cauză aplicarea art. 71 și 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen.

A fost condamnat inculpatul C.P. pentru săvârșirea infracțiunilor de: - trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2), 42 C. pen., la pedeapsa de 7 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen., pe o durată de 5 ani; - constituire ori aderare la un grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, la pedeapsa de 7 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen., pe o durată de 5 ani. În temeiul art. 33 lit. a), 34 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen., pe o durată de 5 ani.

S-a făcut în cauză aplicarea art. 71 și 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen. A fost obligată inculpata B.M.S. să plătească părții civile M.(fostă V.)A.R. suma de 45.000 RON cu titlu de daune morale. În temeiul art. 19 din Legea nr. 678/2001, s-a confiscat în folosul statului de la inculpatul C.P. suma de 60.000 euro și de la inculpata B.M.S. suma de 15.000 euro. Pentru a hotărî astfel, a reținut prima instanță că prin rechizitoriul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Botoșani din 19 iulie 2010 au fost trimiși în judecată inculpații B.M.S. pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori, prevăzute de art. 12 alin. (1) - (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și art. 13 alin. (1) - (3) din Legea nr. 678/2001, ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2), 42 C. pen.

și constituire ori aderare la un grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, toate cu aplicarea art. 33 lit. a), 34 C. pen. și inculpatul C.P. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) - (2) lit. a) cu aplicarea art. 41, 42 C. pen. și constituire ori aderare la un grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a), 34 C. pen. S-a reținut în sarcina inculpaților că, în cursul anului 2005, împreună cu numiții M.F., H.M.F. și C.G.A., au constituit un grup infracțional organizat, recrutând, cazând, transportând și exploatând prin obligarea la practicarea prostituției, prin fraudă, amenințare sau violență, mai multe tinere de pe raza județului Botoșani și Iași, atât majore cât și minore.

Exploatarea sexuală a tinerelor respective, din care au fost identificate numitele O.F., I.I., I.A., S.M.M., V.A.R., C.L.M., B.E.T., M.N., P.A.M., Z.D.E., V.L., N.A., B.D., T.M.M., M.A.M., O.A.M. ș.a.) s-a desfășurat în perioada anilor 2005 - 2007 pe raza județelor Botoșani, Suceava, precum și în Olanda și Irlanda, membrii grupării obținând beneficii estimate la peste 150.000 euro. Participația infracțională a inculpatei B.M.S. a constat în traficarea victimelor V.A.R. (16 ani), C.L.M. (17 ani), M.N. (19 ani), Z.D.E. (18 ani), S.M.M. (18 ani), B.E.T. (21 ani) și T.M.M. (17 ani). Participația infracțională a inculpatului C.P. a constat în traficarea victimelor I.I. (19 ani), S.M.M. (18 ani), B.E.T.

(21 ani), V.L. (18 ani) și R.L. (20 ani). Analizând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, coroborate cu probele administrate în cursul cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt: În perioada 2005 - 2007, numiții M.F., H.M.F. și inculpații B.M.S. și C.P. au recrutat, de pe raza județelor Botoșani și Iași, tinere (o parte dintre ele minore la data recrutării) cu o situație materială precară, cărora inițial le-au propus locuri de muncă, bine plătite, în Italia și Olanda, ca și chelnerițe, babysitter, menajere sau dame de companie. Pentru minore, au fost obținute declarații notariale din partea părinților, prin care aceștia își dădeau acordul ca tinerele să călătorească în afara țării.

Astfel, la data de 17 octombrie 2006, P.B., mama victimei minore V.A.R., a împuternicit-o pe B.M.S. să o însoțească pe fiica ei în Italia (declarație notarială - vol. II). În fapt, minora a fost transportată în Olanda și exploatată sexual (declarație V.A.R. - vol. II). Taxele necesare pentru eliberarea pașapoartelor au fost achitate, pentru cea mai mare parte dintre victime, de către numiții M.F. și H.M.F., precum și de inculpații B.M.S. și C.P. Victimele erau transportate în străinătate (în Olanda sau Irlanda), în general prin intermediul unor firme autorizate de transport internațional din județele Botoșani sau Suceava, contravaloarea biletelor fiind achitată de către membrii grupării. Cele mai multe au fost transportate cu autovehicule aparținând SC F.I.E.

SRL Botoșani. De obicei, pentru a se asigura că ajung la destinație, în vederea exploatării, tinerele erau însoțite de către M.F., B.M.S., C.P., H.M.F. sau C.G.A. (fostă H.). Au existat cazuri în care membrii grupării au însoțit fetele și la întoarcerea în țară (procese-verbale de interogare a bazei de date intrări-ieșiri cetățeni români, vol. I, baza de date fiind valabilă până la data de 01 ianuarie 2007). Până la obținerea pașapoartelor sau altor documente necesare deplasării în străinătate, tinerele au fost cazate în apartamente din municipiul Botoșani, închiriate de către numiții M.F., H.M.F. și inculpatul C.P. Taxele aferente erau achitate de către racolatori. Scopul era îndatorarea ulterioară a victimelor în mod excesiv și determinarea acestora pentru a practica prostituția.

În Olanda, tinerele au fost cazate în apartamente închiriate în orașul Amsterdam de către M.F., H.M.F., C.P. sau C.G.A. În Olanda, tinerele erau înscrise de către C.G.A. și inculpata B.M.S. la diferite agenții de escortă din Amsterdam - transportul la domiciliile clienților fiind asigurat cu autoturismele acestor firme. Sumele de bani încasate de victime variau între 100 și 150 de euro pentru fiecare oră de servicii sexuale prestate, în funcție de natura acestora și erau împărțite pe din două cu agenția de escortă. Restul banilor rămași erau preluați în totalitate - cel puțin la începutul perioadei - de către M.F., C.P., H.M.F. și uneori de către C.G.A., sub pretextul achitării datoriilor legate de obținerea pașapoartelor, transport, cazare, întreținere și uneori pentru achitarea unor datorii fictive către traficanți.

După o perioadă de timp, tinerele rămâneau cu aproximativ jumătate din suma rezultată după achitarea banilor cuveniți agențiilor de escortă. În general, numitul H.M.F. le lăsa tinerelor 50% din sumele cu care acestea se întorceau, însă numitul M.F. și inculpatul C.P., de cele mai multe ori, își însușeau în totalitate banii încasați de acestea. În timp ce activitatea de racolare a fost efectuată în general prin fraudă, activitatea de exploatare a îmbrăcat uneori forma violenței, amenințării sau constrângerii. Astfel, aproape toate tinerele au fost amenințate să-și desfășoare activitatea de prostituție în continuare, fie prin exercitarea de acte de violență întrucât nu câștigau atât cât doreau traficanții (V.L., S.M.M., V.A.R.

și altele), fie prin șantajarea acestora cu dezvăluirea în țară, către rude și cunoscuți, a naturii activităților prestate în Olanda (I.I. și R.L.). Una dintre victime, respectiv B.E.T., a fost lovită de către C.P. și M.F. întrucât la sosirea în Olanda a refuzat să se prostitueze. A mai rezultat că victimele I.I. și R.L. - din cauza faptului că nu reușeau să învețe limba engleză pentru a conversa cu clienții - au fost bătute de către inculpatul C.P. (prima) și numita C.G.A. (cea de-a doua). De asemenea, victimelor le erau reținute documentele de identitate și nu puteau ieși în oraș decât însoțite. Pe de altă parte, numitul M.F. nu a ezitat să oblige la practicarea prostituției și pe tinerele care suferiseră recent intervenții chirurgicale sau avorturi - cum este cazul victimelor Z.D.E.

și V.L.. Nu lipsit de importanță este și aspectul că numitul M.F. și C.G.A. și inculpații B.M.S. și C.P. solicitau în permanență victimelor să întrețină raporturi sexuale neprotejate și sex anal întrucât sumele astfel percepute erau mai mari decât cele încasate pentru sex normal și sex oral. Banii încasați de tinere din practicarea prostituției erau preluați personal de către numiții M.F. și H.M.F. și de inculpatul C.P. (în perioadele de timp când aceștia se aflau în Olanda), însă de multe ori au fost expediați către aceștia prin intermediul unor șoferi de autocar care efectuau curse pe ruta Olanda - România. Au mai existat situații în care victimele au expediat sume de bani către traficanți sau către persoane apropiate acestora prin intermediul serviciilor de transfer monetar W.U.

și M.G. sau când traficanții și-au expediat reciproc diferite sume de bani (în perioadele în care unii se aflau în Olanda, iar ceilalți în România). În acest sens, la volumul I al dosarului se regăsesc fișele transferurilor monetare efectuate. O parte din victimele exploatate în Olanda au reușit să fugă din locațiile în care erau cazate. Astfel, în luna iulie 2006 numitele B.E.T. și V.L. au fugit în Italia, motiv pentru care au fost amenințate telefonic de către numitul M.F. pentru a se reîntoarce în Olanda. Ulterior, în cursul anului 2007, numitul M.F. a depistat-o pe B.E.T. la Roma - Italia și a urmărit-o cu un autoturism pentru a o prinde, însă nu a reușit aceasta întrucât victima a anunțat poliția italiană.

În luna octombrie 2006, victimele V.A.R. și C.L.M. au fugit din apartamentul situat în strada Cliffordstraat și s-au adresat ambasadei române, unde au dat declarații privind traficarea lor. Ulterior, numitul M.F. și inculpata B.M.S. au convins-o să retracteze declarația respectivă, lucru pe care victima l-a și făcut în luna decembrie 2006. De asemenea, în luna decembrie 2005, victimele I.I. și R.L. au fugit și ele de la locul de cazare, însă în luna ianuarie 2006 au fost contactate de către numita C.G.A., aceasta solicitându-le fiecăreia să îi plătească suma de 5.000 euro fiecare pentru a nu divulga părinților acestora faptul că practică prostituția în Olanda.

Sumele solicitate de inculpată au fost achitate integral acesteia de către victime până în cursul lunii mai 2006. Activitatea de prostituție se desfășura în apartamentul în care victimele erau cazate, iar tariful pentru fiecare oră era de 240 euro - jumătate revenindu-i lui "G.", iar cealaltă jumătate fiind împărțită între numitul H.M.F. și tinerele respective. În România, numiții M.F. și H.M.F. procurau clienți cu care tinerele întrețineau relații sexuale atât în apartamentele clienților, cât și în diferite hoteluri din județele Botoșani (Hotel T., Hotel R., Hotel R.Z. etc.) și Suceava. Victimele erau transportate în acest sens de către cei doi inculpați cu autoturismele personale și tot aceștia încasau banii rezultați din practicarea prostituției (sume cuprinse între 1.000.000 și 2.000.000 lei ROL).

În perioadele de timp cât numitul M.F. nu se afla în țară, atribuțiile sale erau preluate de către inculpata B.M.S. și C.C.L. Privite prin raportare la fiecare dintre inculpați, activitățile infracționale s-au desfășurat după cum urmează: Inculpata B.M.S. a fost concubina numitului M.F., participând activ la activitățile de recrutare, transport, cazare și exploatare a tinerelor. Aceasta le înscria la diverse agenții de escort, ținea evidența sumelor de bani încasate și colecta sumele realizate de către tinere din practicarea prostituției, predându-le numitului M.F. De asemenea, inculpata B.M.S. practica ea însăși prostituția în Olanda în interes propriu și avea și rolul de a le instrui pe victime referitor la activitățile sexuale pe care urmau să le presteze.

Pe de altă parte, în perioadele de timp în care numitul M.F. se afla plecat în străinătate, inculpata încasa sumele de bani de la tinerele ce practicau prostituția în folosul acestuia, în municipiul Botoșani. Împreună cu numitul M.F. a determinat-o pe victima V.A.R. să-și retracteze declarațiile date la Ambasada României din Haga precum și la organele judiciare din România, prin oferirea unor sume de bani. În perioada 2005 - 2007, inculpata B.M.S. a traficat pe numitele V.A.R. (16 ani), C.L.M. (17 ani), M.N. (19 ani), Z.D.E. (18 ani), S.M.M. (18 ani), B.E.T. (21 ani) și T.M.M. (17 ani). În sarcina inculpatului C.P. s-a reținut că în perioada 2005 - 2006, împreună cu numitul H.M.F. (trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 140/D/P/2006), au recrutat mai multe tinere cu situație materială precară domiciliate pe raza județelor Botoșani și Iași.

Cei doi utilizau mai multe metode de recrutare printre care obținerea unui loc de muncă bine plătit sau promisiunea obținerii unor sume importante de bani provenite din practicarea prostituției în Amsterdam. Până la obținerea pașapoartelor, tinerele erau cazate în municipiul Botoșani într-un apartament închiriat de către inculpatul C.P. și H.M.F.. Ei le facilitau tinerelor obținerea acestor documente plătind taxele aferente, victimele completând singure formularele necesare. Ulterior, tinerele erau transportate în Olanda prin intermediul unor firme de transport persoane din Botoșani și Suceava, cei doi achitându-le contravaloarea taxelor de transport și uneori însoțindu-le personal. În Amsterdam, tinerele erau așteptate de învinuita C.A.G., care le caza într-un apartament închiriat de către numitul H.M.F.

și inculpatul C.P. Ulterior erau înscrise de către C.A.G. la diverse agenții de escort. Inculpatul C.P. folosea metode coercitive împotriva tinerelor exploatate care nu acceptau să fie exploatate sexual, acestea fiind bătute, amenințate sau șantajate, cum este cazul numitelor I.I. și R.L. De asemenea, unora le-a interzis să iasă din apartament neînsoțite și le-a reținut documentele de identitate. La data de 20 aprilie 2005, în urma unui control efectuat de poliția olandeză în imobilul situat în Amsterdam - str. Jan Smitstraat nr. 30, etajul 4, au fost identificate următoarele persoane: J.J., H.A.G. (fostă C., sora inculpatului), C.P., H.M.F., T.P.M., O.A.F., I.I. și R.L., confirmând astfel prezența în același loc a membrilor grupării și a victimelor.

Pe lângă declarațiile victimelor, activitatea de traficare de către cei doi a numitelor I.I. și R.L. este probată și prin declarația martorei B.L.A. În perioada 2005 - 2007, inculpatul C.P. a traficat pe numitele I.I. (19 ani), S.M.M. (18 ani), B.E.T. (21 ani), V.L. (18 ani) și R.L. (20 ani). Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații B.S.M. și C.P., solicitând achitarea, întrucât faptelor reținute în sarcină nu au fost săvârșite de aceștia. Prin Decizia penală nr. 121 din 7 decembrie 2012, Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpați. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că din probatoriul administrat în cauză, rezultă că inculpații au comis infracțiunile pentru care au fost condamnați de prima instanță, fiind întrunite elementele lor constitutive, atât sub aspectul laturii obiective, cât și sub aspectul laturii subiective.

Astfel, în ceea ce privește infracțiunea de constituire grup infracțional organizat, din materialul probator administrat în cauză reiese că aceștia, individual sau colectiv, cu schimbarea rolurilor avute în funcție de situația concretă, printr-o sistematică și continuă colaborare între ei, au racolat, transportat, cazat, plasat la agenții de escort și exploatat victimele (majore și minore) prin practicarea prostituției. Din componența grupului au făcut parte atât inculpații din prezenta cauză, cât și numiții M.F., H.M.F. și C.G.A. (din dovezile aflate la dosar rezultând că aceștia se cunoșteau între ei), împărțindu-și atribuțiile impuse de desfășurarea activității ilicite, pe larg mai sus expuse.

Victimele erau racolate, în principal, de M.F., prin promisiunea oferirii unor locuri de muncă și transportate în Olanda. Inculpata B.M.S., care a fost concubina numitului M.F., a participat activ la activitățile de recrutare, transport, cazare și exploatare a tinerelor. Aceasta le prelua la destinație, le caza, le înscria la diverse agenții de escort și le instruia referitor la activitățile ce urmau să le presteze. Ambii inculpați supravegheau victimele, iar sumele de bani încasate prin exploatarea lor erau distribuite între membrii grupului. Între inculpați și ceilalți membri ai structurii existau relații de colaborare, victimele intrând, pe parcursul întregului traseu (de la racolarea și plecarea din țară și până la încetarea activităților la care au fost supuse) în supravegherea și exploatarea unuia sau mai multora dintre aceștia, ei împărțind ulterior profitul rezultat.

Chiar dacă au existat unele schimbări de rol în activitatea infracțională caracteristică fiecăruia dintre inculpați relativ la atribuțiile concrete avute pe parcursul funcționării asocierii, buna lor colaborare, exercitată cu intenție de către părțile implicate (și care prin ea însăși presupune o coordonare și o punere la punct a detaliilor activității fiecăruia dintre membrii grupării) a fost cea care a condus la rezultatele scontate. Fiecare dintre inculpații incluși în acest ansamblu organizat și structurat a relaționat între ei și cu ceilalți participanți la activitatea infracțională, fiind date astfel elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, atât sub aspectul laturii obiective, cât și sub aspectul laturii subiective.

În ceea ce privește infracțiunile de trafic de persoane, respectiv trafic de minori, reținute în sarcina inculpaților, acestea au fost, de asemenea, dovedite în cauză. Astfel, persoanele exploatate sexual au fost fie racolate și transportate în străinătate prin inducerea în eroare asupra naturii activităților pe care urmau să le desfășoare odată ajunse la destinație, fie constrânse să se prostitueze în alte condiții decât cele acceptate, inclusiv prin exercitare de acte de violență asupra lor atunci când au refuzat să mai accepte clienți (ex. victimele I.I. și R.L., lovite și amenințate de către inculpat), unele reușind să fugă (victimele V.A.R., C.L.M., I.I., R.L., B.E.T. și V.L.). În aceste condiții, nu se poate reține că ar fi desfășurat astfel de activități de bunăvoie, pentru ca, în cazul victimelor majore, încadrarea juridică dată faptelor comise să fie diferită de cea reținută de tribunal.

Pe larg arătate de către prima instanță, expuse fiind după fiecare act material al infracțiunii de trafic de persoane, probatoriile care confirmă susținerile acuzării s-au compus, printre altele, din declarațiile ample și detaliate ale victimelor, care conțin atât elemente privitoare la situația lor, ca ființe traficate, cât și aspecte relativ la fetele cu care au locuit sau pe care le-au cunoscut în acele împrejurări, din procesele-verbale de recunoaștere după fotografie, situația transferurilor monetare prin sistemul W.U., procesul-verbal de interogare a bazelor de date evidenta intrări/ieșiri cetățeni români etc. De observat, în susținerea acuzării aduse inculpaților privitor la traficarea victimelor, prezența unora sau mai multor dintre ele în aceleași locații și supunerea lor la tratamente identice.

Identificându-le după fotografiile puse la dispoziție de către organele de urmărire penală, persoanele traficate au relevat elemente vizând pe cele aflate în situații similare. Astfel, V.A.R. le-a identificat pe C.L.M., Z.D.E. și S.M.M., Z.D.E. le-a identificat pe C.L.M., I.I. și S.M.M., S.M.M. a identificat-o pe C.L.M., B.E.T. le-a identificat pe C.L.M. S.M.M. și I.I., I.I. a identificat-o pe C.L.M.. V.L. le-a identificat pe B.E.T., C.L.M. și S.M.M., M.N. le-a identificat pe S.M.M. și Z.D.E.. S.M.M. a identificat-o pe Z.D.E., iar I.A. pe S.M.M., toate în calitate de victime ale traficului de persoane comis, printre alții, de către cei doi inculpați. La data de 20 aprilie 2005, în urma unui control efectuat de poliția olandeză în imobilul situat în Amsterdam - str. Jan Smitstraat nr. 30, etajul 4, au fost identificate următoarele persoane: J.J., H.A.G.

(C.), C.P., H.M.F., T.P.M., O.A.F., I.I. și R.L., confirmând astfel prezența în același loc a membrilor grupării și a victimelor. Din interpretarea coroborată a tuturor mijloacelor de dovadă, Curtea a constatat că faptele reținute în sarcina inculpaților există în materialitatea lor și au fost comise de către aceștia cu forma de vinovăție cerută de lege pentru existența infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată. Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații B.S.M. și C.P. Inculpata B.S.M. a invocat cazurile de casare prev. de art. 385 9 pct. 9, 10, 12, 14 și 17 2 C. proc. pen., arătând că instanța de apel nu a analizat temeinicia susținerilor apărării în apel, că nu au fost respectate prevederile art. 327 C. proc.

pen., în mod nejustificat au fost înlăturate probele administrate în fața primei instanțe și au fost avute în vedere doar probele administrate în cursul urmăririi penale. S-a mai susținut că inculpata nu a săvârșit nicio faptă de trafic de persoane, implicarea sa în cauză datorându-se doar prieteniei cu numitul M.F., inculpat în dosarul disjuns, astfel încât solicită achitarea în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen., iar pentru infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, solicită achitarea în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., apreciind că nu există constituie de grup infracțional organizat. În subsidiar, se solicită reindividualizarea pedepsei. Inculpatul C.P. a invocat cazurile de casare prev. de art. 385 9 pct. 12, 17 2 și 14 C. proc.

pen., solicitând, în principal, achitarea în baza art. 10 lit. d) sau c) C. proc. pen. și, în subsidiar, reindividualizarea pedepsei și schimbarea modalității de executare. Recursurile sunt neîntemeiate. Înalta Curte, analizând decizia penală recurată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate de recurenți, cât și conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală și temeinică. Recursul declarat de inculpata B.S.M. este nefondat pentru următoarele considerente: Critica formulată în cadrul cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 9 din C. proc. pen. nu este fondată, Înalta Curte constatând că decizia instanței de apel respectă disp. art. 383 C. proc. pen., referitoare la conținutul acesteia, cuprinzând în expunere, temeiurile de fapt și de drept ce au dus la respingerea apelului declarat de inculpată, fiind analizate toate apărările invocate de aceasta.

Nici cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 10 C. proc. pen. nu este incident în cauză, întrucât ambele instanțe s-au pronunțat cu privire la probele administrate, iar împrejurarea că unele dintre acestea au fost înlăturate, motivat, nu atrage casarea hotărârii, fiind prezentate argumentele pentru care s-a dat eficiență declarațiilor martorilor din cursul urmăririi penale. Inculpata a mai invocat cazurile de casare prev. de art. 385 9 pct. 12 și 17 2 C. proc. pen., solicitând însă achitarea în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru infracțiunea de trafic de persoane și trafic de minori și achitarea în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru infracțiunea de aderare la un grup infracțional organizat.

În raport de criticile formulate și de temeiurile în baza cărora se solicită achitarea, Înalta Curte constată că se vizează, în realitate, cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., punându-se în discuție o gravă eroare de fapt care ar fi condus la greșita condamnare a inculpatei, dar nici din acest punct de vedere criticile nu sunt fondate. În sarcina inculpatei B.S.M. s-a reținut că în perioada 2005 - 2007 le-a traficat pe numitele V.A.R. (16 ani), C.L.M. (17 ani), M.N. (19 ani), Z.D.E. (18 ani), S.M.M. (18 ani), B.E.T. (21 ani) și T.M.M. (17 ani). Chiar dacă pe parcursul cercetării judecătorești inculpata a avut o poziție de negare a faptelor, susținând că în Olanda a practicat prostituția în interes propriu și că în mod greșit s-a reținut implicarea ei în traficul de persoane și de minori, doar pentru faptul că a fost prietena numitului M.F., inculpat într-un alt dosar, probatoriul administrat infirmă cele susținute de aceasta.

Astfel, relevante în dovedirea vinovăției sunt relatările martorei M.(fostă V.)A.R., care atât în declarațiile date la urmărirea penală, cât și în instanță, a precizat cu lux de amănunte împrejurările în care a cunoscut-o pe această inculpată și faptul că a practicat prostituția fără forme legale în Olanda sub supravegherea ei, că i-a asigurat și cazarea în Amsterdam, timp în care supraveghea și alte victime, respectiv C.L.M. și Z.D.E. De asemenea, aceasta a arătat că inculpata B.S.M. a fost împuternicită de mama acesteia, întrucât la data traficării era minoră, să o poată însoți în Olanda. Susținerile acestei victime sunt confirmate de declarațiile victimelor I.I., C.L., mama ei, P.B., care a arătat în instanță, că a fost mințită de către inculpată, care i-a promis un loc de muncă fiicei sale în Olanda și pentru acest considerent a fost de acord să o împuternicească pe aceasta pentru a putea fiica ei minoră să părăsească țara.

Tot din declarația ei reiese faptul că, atât inculpata, cât și M.F., după sosirea în țară, a amenințat-o pe fiica sa să-și schimbe declarațiile pe care le-a dat la organele de cercetare penală, vizitând-o de mai multe ori la domiciliu. Și martora I.I. a precizat în declarațiile date la urmărirea penală că inculpata, după ce a practicat o perioadă de timp prostituția pentru prietenul său M.F., a aderat la grupul infracțional organizat constituit de către inculpatul C.P. și M.F., H.M.F. ș.a., ocupându-se de racolarea de tinere și însoțirea lor în Olanda, unde le-a cazat și supravegheat încasând banii obținuți de acestea din practicarea prostituției.

Prezentele aspecte sunt confirmate și de declarațiile victimelor S.M.M., C.L.M., V.L., astfel încât este de necontestat vinovăția acesteia pentru faptele mai sus-arătate, infracțiunile de trafic de persoane și trafic minori săvârșindu-le în formă continuată, drept pentru care instanța, în ce privește acestea, a reținut și dispozițiile art. 41, 42 C. pen. În susținerea recursului, inculpata a atașat declarațiile părților vătămate, unele dintre acestea retractându-și declarațiile inițiale, dar relevante sunt depozițiile numitelor V.A.R., minoră traficată de inculpată, A.M.O. (mătușa părții vătămate V.A.R.) și P.B. (mama părții vătămate V.A.R.) din care rezultă că victima V.A.R. și-a schimbat declarația fiind amenințată de inculpatul M.F., aspect ce pune sub semnul întrebării toate declarațiile de retractare ale victimelor traficate, astfel că, în mod corect, instanțele nu au dat eficiență acestor retractări.

Declarațiile inițiale se coroborează și cu celelalte probe administrate în cauză, respectiv transferurile monetare, prezența victimelor sau mai multora dintre ele în aceleași locații și supunerea la tratamente identice, toate acestea dovedind săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori de către inculpată, motiv pentru care solicitarea acesteia de achitare în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen., nu poate fi primită. În cauză este pe deplin probată și existența grupului infracțional organizat la care inculpata a aderat. Victimele erau racolate, în principal, de M.F., prin promisiunea oferirii unor locuri de muncă și transportate în Olanda. Inculpata B.M.S., care a fost concubina numitului M.F., a participat activ la activitățile de recrutare, transport, cazare și exploatare a tinerelor.

Aceasta le prelua la destinație, le caza, le înscria la diverse agenții de escort și le instruia referitor la activitățile ce urmau să le presteze. Ambii inculpați supravegheau victimele, iar sumele de bani încasate prin exploatarea lor erau distribuite între membrii grupului. Între inculpați și ceilalți membri ai structurii existau relații de colaborare, victimele intrând, pe parcursul întregului traseu (de la racolarea și plecarea din țară și până la încetarea activităților la care au fost supuse) în supravegherea și exploatarea unuia sau mai multora dintre aceștia, ei împărțind ulterior profitul rezultat.

Chiar dacă au existat unele schimbări de rol în activitatea infracțională caracteristică fiecăruia dintre inculpați relativ la atribuțiile concrete avute pe parcursul funcționării asocierii, buna lor colaborare, exercitată cu intenție de către părțile implicate (și care prin ea însăși presupune o coordonare și o punere la punct a detaliilor activității fiecăruia dintre membrii grupării) a fost cea care a condus la rezultatele scontate. Fiecare dintre inculpații incluși în acest ansamblu organizat și structurat a relaționat între ei și cu ceilalți participanți la activitatea infracțională, fiind date astfel elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, atât sub aspectul laturii obiective, cât și sub aspectul laturii subiective.

Nici solicitarea formulată cu caracter subsidiar de inculpată, vizând reindividualizarea pedepsei (caz de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen.) nu estre justificată. Instanța de fond a avut în vedere circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen. favorabile inculpatei, aplicându-i acesteia pedepse sub minimul textului incriminator, iar o nouă reducere nu se justifică, în raport de gravitatea faptelor, numărul persoanelor traficate, consecințele acestora în special asupra victimelor minore. Recursul declarat de inculpatul C.P. este, de asemenea, nefondat. Deși, formal, inculpatul a invocat cazurile de casare prev. de art. 385 9 pct. 12 și 17 2 C. proc. pen., din conținutul apărărilor rezultă că sunt vizate cazurile de casare prev. de art. 385 9 pct. 18 și 12 C. proc.

pen. (se solicită achitarea în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru infracțiunea de trafic de persoane și în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracțiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003), nedecelându-se nicio critică sub aspectul greșitei aplicări a legii (caz de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen.). Înalta Curte constată că nici apărările acestuia în sensul că a plecat în Olanda să muncească și nu a avut nicio implicare în traficul de persoane nu pot fi primite, fiind combătute de probele administrate în cauză. În sarcina inculpatului s-a reținut că acesta, în perioada 2005 - 2007, a traficat pe numitele I.I. (19 ani), S.M.M. (18 ani), B.E.T. (21 ani), V.L.

(18 ani) și R.L. (20 ani). Chiar dacă inculpatul, audiat în instanță, nu a recunoscut niciuna dintre infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, declarațiile victimelor I.I., S.E.M., B.E.T., V.L. și R.L. confirmă activitatea infracțională desfășurată de acesta și de ceilalți membri ai grupării, fiind întărite prin procesele-verbale de recunoaștere după planșele foto și fotografiile judiciare executate cu ocazia prezentării pentru recunoaștere. De asemenea, listingul de intrări în și ieșiri din România dovedește faptul că inculpatul a părăsit teritoriul țării cu o parte dintre aceste victime, respectiv cu numitele I.I. și R.L. Este de remarcat și faptul că în urma unui control efectuat de Poliția olandeză în imobilul situat în Amsterdam, str. Jan Smithsraat nr. 30 et.

4 la data de 20 aprilie 2005, au fost identificate mai multe persoane, printre care inculpatul și victimele T.P.M., O.A.F., I.I. și R.L. A reieșit, de asemenea, din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, că inculpatul a cazat unele victime și pe teritoriul României într-un apartament situat în municipiul Botoșani, le-a obligat pe acestea să practice prostituția fără forme legale în Olanda, lovindu-le (pe B.E.T. care nu a fost de acord să practice prostituția), aspect confirmat și de declarația dată la urmărirea penală de către victima V.L., care a cerut, atât inculpatului, cât și lui M.F., să înceteze cu exercitarea actelor de violență asupra acesteia. Rezultă din același probatoriu că inculpatul le-a impus victimelor să întrețină relații sexuale neprotejate cu clienții întrucât se percepeau tarife mai mari.

În dovedirea vinovăției acestui inculpat este relevantă situația transferurilor monetare prin sistemul W.U., din care rezultă sumele primite de către acesta de la victima I.I., care, în perioada cât inculpatul se afla în țară, era cea care aduna banii rezultați din practicarea prostituției de către victime. Cât privește infracțiunea de constituire de grup infracțional organizat, corect s-a reținut că sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, astfel cum s-a prezentat mai sus în analiza recursului formulat de inculpata B.S.M. Probele administrate au relevat că inculpații, cu schimbarea rolurilor avute în funcție de situația concretă, printr-o sistematică și continuă colaborare între ei, au racolat, transportat, cazat, plasat la agenții de escortă și exploatat victimele prin practicarea prostituției.

Din componența grupului au făcut parte atât inculpații din prezenta cauză, cât și numiții M.F., H.M.F. și C.G.A., din dovezile aflate la dosar rezultând că aceștia se cunoșteau între ei, împărțindu-și atribuțiile în desfășurarea activității ilicite. Înalta Curte, de asemenea, apreciază că nici motivul de casare invocat în subsidiar, prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., vizând individualizarea pedepsei, nu este fondat. Instanțele au procedat la o justă individualizare a pedepsei, cu respectarea criteriilor prev. de art. 72 C. pen., cuantumul acestora și executarea în regim privativ fiind determinat de gradul de pericol social al faptelor comise, mijloacele de comitere, urmările produse și valorile sociale lezate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpați, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, atât pentru inculpați cât și pentru părțile vătămate, urmând a fi avansate din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații B.S.M. și C.P. împotriva Deciziei penale nr. 121 din 7 decembrie 2012 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurenta inculpată B.S.M. la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu și 100 RON onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu părții vătămate M.A.R., se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Obligă recurentul inculpat C.P. la plata sumei de 700 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu și 100 RON onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu părții vătămate M.A.R., se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 septembrie 2013. Procesat de GGC - GV