ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3327/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3327/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra contestației în anulare de față;

În baza actelor și lucrărilor de la dosar,

constată următoarele:

Prin

Decizia penală nr. 1454 din 8 mai 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția Penală, în Dosarul nr. 1905/89/2007, s-au decis următoarele:

I. S-a admis cererea formulată de inculpata

E.M.O. de aplicare a disp. art. XI raportat la art. V din O.U.G. nr. 121/2011

cu referire la art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

S-a admis recursul declarat de inculpata

E.M.O. împotriva Deciziei penale nr. 176 din 15 noiembrie 2011 a curții de apel

Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

S-a casat decizia penală sus-menționată și

Sentința penală nr. 264 din 3 aprilie 2008 a Tribunalului Vaslui numai cu

privire la individualizarea pedepsei.

S-a redus pedeapsa aplicată inculpatei ca

efect al aplicării disp. art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., după cum

urmează:

- de la 10 ani închisoare la 7 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C.

pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a înlăturat din conținutul pedepsei

complementare și accesorii interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a)

teza I C. pen.

S-au menținut celelalte dispoziții ale

hotărârilor atacate.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina

statului, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, suma de 200 RON,

se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

II. S-a admis recursul declarat de inculpatul

L.C.A. împotriva Deciziei penale nr. 176 din 15 noiembrie 2011 a Curții de Apel

Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

S-a casat decizia penală sus-menționată și

Sentința penală nr. 264 din 3 aprilie 2008 a Tribunalului Vaslui numai cu

privire la pedepsele complementare și accesorii în sensul că s-a înlăturat din

conținutul acestora interzicerea dreptului prev. de art. 64 lit. a) teza I C.

pen.

S-au menținut celelalte dispoziții ale

hotărârilor atacate.

S-a constatat că inculpatul este arestat în

altă cauză.

Cheltuielile judiciare ocazionate de

soluționarea recursului rămân în sarcina statului, din care onorariul de avocat

pentru apărarea din oficiu a inculpatului până la prezentarea apărătorului

ales, în sumă de 50 RON, s-a plătit din fondul Ministerului Justiției.

S-a respins, ca nefondat, recursul declarat

de partea civilă SC N. SRL București împotriva Deciziei penale nr. 176 din 15

noiembrie 2011 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

A fost obligată recurenta-parte civilă la 200

RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a decide astfel, instanța de recurs a

reținut următoarele:

Tribunalul Vaslui, prin Sentința penală nr.

264 din 3 aprilie 2008, a condamnat pe inculpații: 1. E.M.O. la 10 ani

închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării

drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pentru infracțiunea de

înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 lit. a), b)

și c) C. pen.; 2. L.C.A. la 13 ani închisoare și 10 ani pedeapsa complementară

a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) și c) C.

pen., pentru aceeași infracțiune, prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5)

C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 37 lit. a) C. pen. Privind pe

acest inculpat, s-a dispus înlăturarea suspendării condiționate a executării

pedepsei rezultante de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală

nr. 1470 din 8 iunie 2004 a Judecătoriei Vaslui, definitivă prin Decizia penală

nr. 556 din 13 septembrie 2005 a Curții de Apel Iași, descontopirea și punerea

în individualitate a pedepselor componente, respectiv 3 pedepse de câte 1 an și

6 luni închisoare aplicate pentru infracțiunea prev. de art. 288 C. pen. și

infracțiunea prev. de art. 291 C. pen., în condițiile prev. de art. 33 lit. a)

C. pen. S-a mai dispus înlăturarea suspendării condiționate a executării

pedepsei rezultante de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului prin Sentința

penală nr. 1635 din 24 iunie 2004 a Judecătoriei Vaslui, astfel cum a fost

modificată prin Decizia penală nr. 334 A din 13 octombrie 2005 a Tribunalului

Vaslui, definitivă prin Decizia penală nr. 371 din 30 mai 2006 a Curții de Apel

Iași, descontopirea în pedepsele componente, respectiv două pedepse de câte 2

ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (4) C. pen.

(două fapte), o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art.

215 alin. (1), (2) C. pen., două pedepse de câte 1 an și 6 luni închisoare

pentru aceeași infracțiune, prev. de art. 215 alin. (1), (4) C. pen. (două

fapte), o pedeapsă de 2 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 290

C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., a art. 74 lit. b) și art.

76 lit. c) C. pen.

Privind pedeapsa de 4 luni închisoare

aplicată prin Sentința penală nr. 1470/2004, constatată grațiată, s-a menținut

dispoziția, la fel pentru pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin Sentința

penală nr. 856 din 10 aprilie 1998 a Judecătoriei Vaslui. În baza art. 36, a

art. 33 lit. a), a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea celor 3

pedepse de câte 1 an și 6 luni închisoare aplicate prin Sentința penală nr.

1470 din 8 iunie 2004 a Judecătoriei Vaslui cu pedepsele aplicate prin Sentința

penală nr. 1635/2004 a aceleiași instanțe, în pedeapsa cea mai grea, 2 ani

închisoare. În baza art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea suspendării

condiționate a pedepsei rezultante, 2 ani închisoare, executarea acesteia pe

lângă pedeapsa de 13 ani închisoare aplicată în cauză, inculpatul având de

executat pedeapsa de 15 ani închisoare și 10 ani pedeapsa complementară a

interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

Pe latură civilă, cei doi inculpați au fost

obligați, în solidar, să plătească următoarele sume, cu titlu de despăgubiri

civile, părții civile - SC D.I.E. SRL București - 92.912,71 RON; - SC

"A.I." SA Bacău, 85.572,18 RON; - SC A. SA Baia Mare, 100.001,09 RON;

- SC N. SRL București, 24.769,99 RON; - SC T. SA Oiejdea, județul Alba,

119.337,66 RON; - SC V.S. SRL Brașov, 10.852,98 RON, toate acestea actualizate

cu indicele de inflație, inclusiv dobânda legală, la data achitării integrale.

Totodată, inculpații au fost obligați la plata sumei de 5.000 RON, diferență

onorariu expert conform decontului justificativ depus de expertul M.S. la 22

februarie 2008.

Pentru a pronunța sentința, s-au reținut

următoarele:

Inculpații au fost trimiși în judecată prin

Rechizitoriul nr. 480/P/2006 din 15 mai 2007 al Parchetului de pe lângă

Tribunalul Vaslui, pentru săvârșirea a câte unei infracțiuni de înșelăciune cu

consecințe deosebit de grave, prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., inculpatul L.C.A., și cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. Prin același act de sesizare, în ce-i

privește pe ambii inculpați, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru

infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (3) C. pen.,

săvârșită în dauna SC O.I. SRL Cluj-Napoca, SC C. SRL București și neînceperea

urmăririi penale pentru infracțiunile de falsificare de monede sau alte valori,

prev. de art. 282 C. pen., de uz de fals, prev. de art. 291 C. pen., acestea în

ce privește plângerea penală a SC A. SA Baia Mare, cât și pentru săvârșirea

infracțiunilor de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prev. de art.

297 C. pen., infracțiunea de contrafacere a unei invenții, prev. de art. 299 C.

pen., infracțiunea de punere în circulație a produselor contrafăcute, prev. de

art. 300 C. pen., și infracțiunea de concurență neloială, prev. de art. 301 C.

pen., toate acestea privind plângerea penală a SC A.I. SA Bacău. Cercetarea

judecătorească a relevat că inculpatul L.C.A., în perioada 1994 - 2006, a fost

administrator și asociat unic la SC R. SRL Vaslui, iar împreună cu soția lui și

la SC M.G. SRL Vaslui. În luna decembrie 2003, inculpata E.M.O. a înființat SC

D.C.F. SRL Vaslui, ea fiind asociat unic și administrator, coinculpatul fiind

angajat ca frigotehnist, din anul 2005 el fiind numit șef serviciu marketing.

Cunoscând că se bucură de o anumită încredere din partea unor societăți

comerciale, în februarie 2006, inculpatul L.C.A. a convenit cu administratorul

SC D.I.E. SRL București, D.M., să achiziționeze 20 tone de carne de pasăre,

plata urmând a se face cu filă CEC la momentul recepționării mărfii. La 13

februarie 2006, furnizorul a livrat 10 tone carne de pui, valoare 92.912,82

RON, factură fiscală nr. AA. Pe traseul mărfii, inculpatul l-a direcționat pe

delegatul U.T.V. să o îndrepte spre un depozit en-gross din Galați, aici el a

recepționat-o și i-a înmânat respectivului delegat o filă CEC semnată și

ștampilată de coinculpată, celelalte date fiind completate de el, inclusiv data

scadenței plății, 13 martie 2006. La momentul completării filei CEC, inculpatul

a greșit cifra banilor în litere, la atenționarea delegatului el dându-i

asigurări că nu vor fi probleme în decontare. Anterior datei scadenței,

inculpatul i-a cerut administratorului firmei furnizoare să nu introducă CEC-ul

spre plată, pentru că nu avea disponibil, și i-a dat asigurări că îl va anunța

imediat ce va avea banii necesari. Deși s-a interesat permanent despre momentul

când va putea să încaseze banii, administratorul furnizoarei a fost amânat, la

5 aprilie 2006 inculpatul asigurându-l că are bani în cont și va achita

produsul. Banca Comercială "C.A.", la care inculpații aveau cont

deschis, nu a onorat plata, pentru că societatea comercială debitoare nu avea

disponibil, inculpata E.M.O. fiind anunțată și că fila CEC prezenta vicii de

completare și expirase și termenul de prezentare, iar în ziua scadenței și ulterior

până la acordul introducerii la plată, SC D.C.F. SRL Vaslui nu a avut

disponibil corespunzător sumei datorate. În ce privește relațiile comerciale cu

SC A.I. SA Bacău, notele de comandă erau întocmite de ambii inculpați, astfel

că în perioada iunie - august 2006, aceasta a livrat cantități de carne și

produse din carne în valoare de 85.572,18 RON, inculpata E.M.O. emițând 9

bilete la ordin, acestea, la data scadenței, fiind refuzate de aceeași bancă

pentru lipsă disponibil. Societatea inculpaților a fost declarată în

interdicție bancară, la 31 mai 2006, însă produsele fiindu-le livrate în

perioada amintită, deci inculpații cunoșteau că nu au disponibil bănesc pentru

a le plăti. În februarie 2006, telefonic, inculpatul L.C.A. a comandat de la SC

A. Baia Mare, 15 tone carne de pui, transportul efectuându-se cu un mijloc

proprietatea societății administrate. La 21 februarie 2006, furnizoarea a

livrat 15.098,100 kg produse, valoare 104.207,09 RON, delegatul beneficiarei,

M.T., predând 5 file CEC semnate și ștampilate de inculpata E.M.O., conținutul

acestora fiind completat de inculpat. Și în acestea, suma în litere a fost

greșit înscrisă, fiind mai mică decât cea în cifre, respectiv 20.706, iar în

litere douămiișaptesuteșase (2.706). T.M., contabilul șef al furnizoarei, nu a

observat neconcordanța și, la rândul ei, a girat către SC E. SA două file CEC,

introduse ulterior spre plată, una fiind decontată pentru suma de 2.706 RON,

cealaltă fiind refuzată însă pentru eroare de completare.

Deși reprezentanta furnizoarei i-a anunțat pe

inculpați despre cele întâmplate și le-a cerut să emită CEC completat corect,

inculpații au refuzat și s-au angajat că vor plăti cu bilete la ordin. La 25

mai 2006, inculpații au trimis, poștal, 20 bilete la ordin și o adresă prin care

se obligau să achite astfel debitul. Din factura emisă la 21 februarie 2006,

s-a putut deconta numai suma de 1.500 RON, restul fiind refuzat din lipsa

disponibilului, pentru 4 din bilete la ordin înscriindu-se cont închis,

scadența era 27 iulie - 24 octombrie 2006.

Înaintea scadenței, respectiv la 3 octombrie

2006, inculpata E.M.O. a cerut Băncii Comerciale "C.A." închiderea

contului. Relațiile comerciale ale SC D.C.F. SRL Vaslui cu SC N. SRL București

ajunseseră în februarie 2006 să acumuleze datorie de peste 200.000 RON, pentru

aceasta inculpații emițând mai multe file CEC. Susținând că are de încasat sume

de la C.S. Galați, inculpatul L.C.A. a cerut ca furnizoarea să nu introducă la

plată filele CEC și să beneficieze de o amânare de două săptămâni. După

scurgerea acestei perioade, furnizoarea a constatat că filele CEC aveau

termenul expirat, o singură filă CEC fiindu-le decontată, condiții în care

inculpata E.M.O. a emis 10 bilete la ordin cu valoarea de 100.000 RON, scadente

pe două luni. Din cele 10 bilete, au fost onorate 6, restul, cu date scadente

17 mai, 5 iunie, 12 iunie și 18 iunie 2006, fiind refuzate pentru lipsă

disponibil. În baza Contractului nr. BB/2005, SC T. SA Oiejdea, Alba, a livrat

carne de pasăre în valoare de 300.000 RON, suma fiindu-le plătită, astfel că

inculpații, apreciind că sunt considerați de "încredere", în

februarie 2006, L.C.A. a mai comandat produse în cantitate de 3 ori mai mare

decât totalitatea comenzilor anterioare. La 15 februarie 2006, furnizoarea a

livrat carne de pui în valoare de 119.337,66 RON, factură nr. CC, plata

stabilindu-se a se face cu filă CEC la 15 zile. Pentru că delegatul

beneficiarei nu a predat furnizoarei nicio filă CEC, iar după câteva zile

beneficiara a trimis furnizoarei un plic gol, inculpata E.M.O., contactată, a

susținut că a fost o greșeală și s-a angajat ca să predea fila CEC unui trimis

al furnizoarei. La 22 februarie 2006, trimisul furnizoarei s-a prezentat la

beneficiară, inculpata nedorind să-l întâlnească. Un angajat al SC D.C.F. SRL Vaslui,

"L.", i-a înmânat trimisului un plic sigilat, în interior existând 3

bilete la ordin scadente în martie 2007. Contactat fiind, inculpatul L.C.A. a

refuzat să răspundă, furnizoarea restituind biletele la ordin și pentru că în

contract se acceptase numai plata cu CEC scadent la 15 zile.

În octombrie și noiembrie 2005, SC V.S. SRL

Brașov, cu două facturi fiscale, a livrat societății inculpaților, tablă în

valoare de 17.852,98 RON. La 14 noiembrie 2005, parțial, cu două file CEC, s-a

plătit suma de 7.000 RON, pentru diferența de 10.852,98 RON inculpata E.M.O.

emițând la 12 mai 2006, bilet la ordin scadent la 2 august 2006. Biletul la

ordin, la scadență, a fost refuzat din lipsă totală de disponibil.

Inculpații nu au recunoscut săvârșirea

infracțiunii.

Situația de fapt a fost stabilită pe baza

plângerilor penale ale societăților comerciale furnizoare, filelor CEC și

biletelor la ordin emise de inculpați în numele SC D.C.F. SRL Vaslui, actului

ce vizează înscrierea refuzului bancar, facturilor fiscale prin care s-au

relevat condițiile privind cantitățile de produse, prețul mărfurilor livrate,

modalitatea de plată, notele de recepție mărfuri, Rapoartelor de constatare

tehnico-științifică nr. DD/2007, EE/2007, FF/2006, declarații martori,

expertiză contabilă, în cadrul acesteia relevându-se împrejurările în care

societatea inculpaților a intrat în incapacitate de plată.

În apărare, inculpații au susținut că SC

D.C.F. SRL Vaslui a ajuns în incapacitate de plată din motive neimputabile lor,

ei acționând după acel moment numai în ideea că rezultatele financiare se vor

îmbunătăți și astfel vor face plățile produselor comandate.

Împotriva sentinței au declarat apeluri

partea civilă SC N. SRL și cei doi inculpați.

Partea civilă a criticat sentința pe latură

civilă, în sensul că ea s-a constituit parte civilă pentru un prejudiciu de

258.998,33 RON, reprezentând neplata, de către SC D.C.F. SRL Vaslui, a tuturor

cantităților de produse livrate și recepționate, astfel cum s-a susținut

corespunzător soldului de încasat de la client la data de 21 ianuarie 2007, 8

facturi, perioada 16 ianuarie 2006 - 1 martie 2006.

Inculpatul L.C.A. și-a motivat apelul pe

nelegala sesizare a instanței, rechizitoriul neîndeplinind condițiile prev. de

art. 263 și art. 264 C. proc. pen., nepronunțarea pe cererea de a se schimba

încadrarea juridică a faptei, în infracțiunea prev. de art. 84 pct. 2 din Legea

nr. 59/1934, greșita condamnare pentru infracțiunea continuată, greșita

stabilite a vinovăției sale, faptei lipsindu-i elementele constitutive, greșita

condamnare în baza alin. (4) al art. 215 C. pen. în ce o privește pe partea

civilă SC D.I.E. SRL București, în sensul că reprezentanții acesteia, cu

știință, au acceptat o filă CEC postdatată, fapta fiind infracțiunea prev. de

art. 84 pct. 2, 3 din Legea nr. 59/1934, greșita condamnare pentru că situația

financiară a firmei administrate s-a datorat, preponderent, unei cauze

neimputabile, respectiv intervenirea gripei aviare, ceea ce a condus la

supradimensionarea stocurilor și la nevinderea produselor în condițiile în care

la data intrării în interdicție bancară, 31 mai 2006, ceruse un credit bancar

pe documente comerciale în curs de încasare de 120.000 RON, iar persoana sa,

raportat la modul în care se angajase în relații comerciale și anterior, a demonstrat

că a derulat comenzi de valori mai mari decât cele reținute în cauză, toate

fiind onorate la plată, iar în apropierea termenelor de plată a făcut cunoscut

furnizoarelor că nu are disponibil în cont, raportul de expertiză fiindu-i

favorabil odată ce a reținut că dacă s-ar lichida toate activele societății,

s-ar obține o valoare ce depășește angajamentele ei cu 220.992 RON la 31 mai

2006.

În subsidiar, inculpatul a criticat pedeapsa

aplicată.

Inculpata E.M.O., în apel, a susținut că

probatoriul nu i-a stabilit cert vinovăția, ea nu a cunoscut intenția

coinculpatului de a induce în eroare furnizoarele, ea executa numai ceea ce

coinculpatul îi cerea, avea reprezentarea că filele CEC și biletele la ordin

erau garanție, și nu instrumente de plată, aceasta și pentru că toate

societățile furnizoare cunoșteau că beneficiara nu avea disponibil bănesc.

Curtea de Apel Iași, prin Decizia penală nr.

176 din 15 noiembrie 2011, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de

partea civilă SC N. SRL și de cei doi inculpați.

Împotriva deciziei instanței de apel, în

termen legal, au declarat recursurile partea civilă SC N. SRL și inculpații.

Partea civilă, în scris, a motivat recursul

pe cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen., în

sensul că instanța nu s-a pronunțat asupra unei fapte reținute în sarcina

inculpaților, nici cu privire la probele administrate, și pe cazul de casare

prev. de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., în cauză comițându-se o

gravă eroare de fapt având drept consecință greșita soluționare a laturii

civile. Partea civilă recurentă a cerut admiterea recursului și obligarea, în

solidar, a inculpaților la plata sumei de 258.909,96 RON.

Inculpata E.M.O., în recurs, prezentă

personal și asistată de avocat apărător ales, a cerut aplicarea art. XI cu

referire la art. V din O.U.G. nr. 121 din 29 decembrie 2011, în sensul

beneficierii de disp. art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. Recursul

declarat de inculpatul L.C.A., în scris, a fost motivat pe cazurile de casare

prev. de art. 385

9

pct. 2, 10, 3, 12, 17

2

, 14 C. proc.

pen., în dezvoltarea acestora arătându-se că instanța de fond nu a fost legal

sesizată, rechizitoriul neîndeplinind condițiile prev. de art. 264 alin. (3) C.

proc. pen., judecătorul de la fond nu s-a pronunțat asupra cererii de schimbare

a încadrării juridice a faptei din infracțiunea de înșelăciune cu consecințe

deosebit de grave, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (4), (5) C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 4 alin. (2)

din Legea nr. 59/1934, completul de judecată din apel a fost nelegal

constituit, în sensul că a participat, alături de un judecător specializat în

materie penală și un altul specializat în civil, în cauză nu este aplicabil

art. 215 alin. (4) C. pen., faptei îi lipsește un element constitutiv,

respectiv latura subiectivă, beneficiarii CEC-urilor nu au fost induși în

eroare, imposibilitatea plății mărfurilor livrate a fost consecința

intervenirii blocajului financiar, parte din furnizori au cunoscut că

societatea inculpatului avea probleme de disponibil bănesc și au acceptat plata

prin ordin de plată, inculpatul nu a săvârșit infracțiunea în condițiile

aplicării art. 41 alin. (2) C. pen., părțile vătămate nefiind prejudiciate

urmare unei rezoluții infracționale unice, latura civilă privind pe partea

civilă SC A. nu are corespondent în actele cauzei, inculpatului i-a fost

încălcat dreptul la apărare odată ce în apel s-a susținut că exercitarea de

către el, a unor drepturi procesuale a dus la tergiversarea soluționării

apelului, pedeapsa aplicată a fost greșit individualizată, persoana

inculpatului putând orienta instanța spre coborârea cuantumului sub minimul

special prevăzut de textul incriminator.

Recursul declarat de partea civilă SC N. SRL

București s-a apreciat că nu este fondat, pentru considerentele ce vor detalia.

Din verificarea probatoriului administrat la urmărirea penală și la cercetarea

judecătorească, s-a reținut că începând cu trimestrul IV al anului 2004, între

SC N. SRL București și SC D.C.F. SRL Vaslui s-a încheiat contract de livrare

produse din pește, plata făcându-se cu file CEC, părțile convenind această

modalitate. Până în luna februarie 2006, clauzele contractuale au fost

respectate, în februarie 2006 însă datoria beneficiarei depășind 2 miliarde lei

vechi, societatea beneficiară emițând, în vederea plății, mai multe file CEC.

Ca atare, inculpatul L.C.A. i-a solicitat șefului biroului vânzări al

furnizoarei, martorul S.G., să intermedieze o deplasare a lui la București

pentru a discuta cu directorul general, martora V.F. La întâlnirea cu aceasta

au venit ambii inculpați, L.C.A. cerându-i lui V.F. să nu introducă la plată

filele CEC pentru că societatea lui nu avea disponibil bănesc, amânarea

convenită fiind de două săptămâni, interval necesar, conform spuselor lui,

pentru a se alimenta contul cu sume datorate de C.S. Galați, căruia îi livrase

produsele. Acceptând cererea inculpatului, după scurgerea celor două săptămâni,

S.G. a introdus la plată o singură filă CEC căreia nu-i expirase scadența,

aceasta fiind onorată. Pentru restul de file CEC al căror termen scadent

expirase, amânate astfel cum ceruseră inculpații, inculpata E.M.O. a emis 10

bilete la ordin din valoarea totală de 100.000 RON, scadente pe întinderea a

două luni, restul până la întreaga sumă a valorii furnizărilor convenindu-se a

se discuta ulterior. Din cele 10 bilete la ordin, au fost acceptate și

decontate 6, pentru restul de plată, respectiv cele scadente la 5 iunie 2006,

12 iunie 2006, 18 iunie 2006, 17 mai 2006, au fost refuzate din lipsă de

disponibil (10.000 RON, 10.000 RON, 2.269,99 RON, 2.500 RON = 24.769,99 RON),

astfel că, raportat la valoarea celor patru bilete la ordin, aceasta este cea

cuvenită părții civile și acordată pentru comiterea de către inculpați a

infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. Suma de 258.998,33 RON

cu care partea civilă s-a constituit la urmărirea penală în această calitate,

reprezintă, astfel cum ea a susținut, "soldul de încasat de la clientul SC

D.C.F. SRL Vaslui la data de 26 ianuarie 2007" și viza contravaloarea

produselor livrate pentru care s-au emis 8 facturi aferente perioadei 16

ianuarie 2006 - 1 martie 2006, or, instanța a fost sesizată cu fapta în

legătură cu cele patru bilete la ordin scadente la 17 mai, 5 iunie, 12 iunie și

18 iunie 2006.

Ca atare, decizia instanței de apel fiind

legală și temeinică cu privire la această parte civilă, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul acesteia a fost respins ca nefondat.

Conform art. 192, cu referire la art. 189

alin. (1) a aceluiași cod, recurenta-parte civilă a fost obligată la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Recursul declarat de inculpata E.M.O. a fost

admis pentru considerentele următoare: Ordonanța de urgență pentru modificarea

și completarea unor acte normative, nr. 121, publicată în M. Of. nr.

931/29.12.2011, în art. XI, prevede că privind art. V, art. 320

1

C.

proc. pen., cu modificările și completările ulterioare, va avea cuprinsul:

"în cauzele aflate în curs de judecată, în care cercetarea judecătorească

în primă instanță începuse anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010

privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, disp. art. 320

1

C. proc. pen. se aplică în mod corespunzător la primul termen cu procedură

completă imediat următor intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de

urgență". În cauză, s-a reținut că inculpata a fost trimisă în judecată

prin Rechizitoriul din 15 mai 2007, cercetarea judecătorească în fond

întinzându-se până la 3 aprilie 2008, deci cu mult înainte de intrarea în

vigoare a Legii nr. 202/2010 (25 noiembrie 2010), astfel că, așa cum a susținut

personal, recunoscând în întregime fapta și necontestând probele administrate

la urmărirea penală, inculpata are dreptul de a beneficia de disp. art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. Este de subliniat că, sub acest aspect, decizia

instanței de apel nu avea posibilitatea de a reține o asemenea manifestare de

voință, judecata apelului întinzându-se până la 15 noiembrie 2011, deci înainte

de intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 121/2011. Ca atare, s-au aplicat

dispozițiile art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., limitele de pedeapsă

prevăzute de textul incriminator (art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen.

fiind de la 10 la 20 ani închisoare), 7 ani închisoare reprezintă reducerea cu

1/3 a pedepsei, aceasta, raportat și la celelalte criterii de individualizare

prev. de art. 72 C. pen., respectiv pericolul social deosebit de grav al

faptei, atingerea adusă patrimoniului părților păgubite, împrejurările în care

fapta s-a săvârșit, infracțiunea fiind continuată, persoana inculpatei, fără

antecedente penale, și în final, denotând regret pentru ceea ce a comis, s-a

apreciat că va fi în măsură să realizeze și scopul pedepsei, astfel cum este

stipulat în art. 52 C. pen.

Dar, considerând în integralitate că pedeapsa

trebuie să reprezinte și coerciție, executarea ei se va face în condițiile

privării de libertate.

Privind-o pe inculpată, decizia instanței de

apel s-a apreciat că este netemeinică însă sub aspectul interzicerii, atât ca

pedeapsă complementară, cât și ca pedeapsă accesorie, a exercitării dreptului

de a alege, prev. de art. 64 lit. a) teza I C. pen., dispoziții ce se vor

înlătura. Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpată a fost

considerat ca fondat și a fost admis.

Recursul declarat de inculpatul L.C.A. s-a

apreciat că este fondat numai în ce privește conținutul pedepselor

complementare și accesorii, respectiv interzicerea exercitării drepturilor

prev. de art. 64 lit. a) teza I C. pen.

S-a reținut că, sub acest aspect, dreptul de

a alege fiind drept electoral, inculpatul săvârșind infracțiunea de

înșelăciune, nu poate deveni nedemn să-și exercite acest drept, el, ca

cetățean, bucurându-se de exercitarea lui, astfel că se va înlătura din

pedeapsa complementară și accesorie interzicerea. Pentru celelalte apărări s-a

reținut că cazurile de casare corecte sunt încadrabile în cele prev. de art.

385

9

pct. 2, pct. 3, pct. 17, pct. 10, pct. 18, pct. 17

2

,

pct. 14 C. proc. pen. și acestea s-a apreciat că nu sunt fondate. În ce

privește nelegala sesizare a instanței de fond, în sensul că rechizitoriul nu a

fost verificat sub aspectul legalității și temeiniciei astfel cum prevede art.

264 alin. (3) C. proc. pen., această critică s-a reținut că a fost supusă

examinării și în apel, din verificarea actului s-a constatat că în aplicarea

dispozitivului deciziei secțiilor unite ale Înaltei Curți de Casație și

Justiție, recurs în interesul legii, Decizia nr. 9/2008 (M.O. nr.

831/10.12.2008), actul de trimitere în judecată fiind din 15 mai 2007,

Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui, cu Adresa nr. 480/P/2006 (numărul

dosarului de urmărire penală), a complinit respectiva lipsă, astfel că nu s-a

impus restituirea cauzei la procuror, disp. art. 197 alin. (2) C. proc. pen.

nefiind incidente. În ce privește apărarea că în apel, completul de judecată a

fost alcătuit prin participarea unui judecător specializat în civil, s-a

reținut că, în conformitate cu disp. art. 38 din Legea nr. 304/2004, completul

de apel este constituit din doi judecători, fără a fi imperativ reglementată

specializarea tuturor membrilor completului, deci, legal constituit, înseamnă

în numărul de judecători ce compun completul, situație corectă și legală

întâmplată în cauză, ceea ce a exclus incidența cazului de casare prev. de art.

385

9

pct. 3 C. proc. pen. Referitor omisiunii instanței de fond de a

se fi pronunțat asupra cererii inculpatului de schimbare a încadrării juridice

a faptei, apărare ridicată și în apel, atât sub aspectul elementelor

constitutive ale infracțiunii prev. de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934,

cât și al infracțiunii continuate, inculpatul susținând că în cauză există

concurs de infracțiuni întrucât sunt 6 părți vătămate și, ca atare, prejudiciul

nu este legal să fie însumat, instanța de apel aplicând principiul devolutiv ex

integro, a realizat o nouă judecată, a verificat legalitatea și temeinicia

sentinței exclusiv cu privire la faptele care au făcut obiectul judecății în

primă instanță.

Ca atare, în cauză, s-a apreciat că este

legală încadrarea juridică în infracțiunea de înșelăciune cu consecințe

deosebit de grave, prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și, în ce-l privește pe inculpatul L.C.A.,

și cu reținerea stării de recidivă prev. de art. 37 lit. a) C. pen., și nu infracțiunea

prev. de art. 84 pct. 2, 3 din Legea nr. 59/1934, acest text incriminând fapta

de emitere a unui CEC fără disponibil suficient la tras și cu dată falsă,

demonstrându-se intenția certă de a induce în eroare partenerii părți păgubite.

Inculpatul, în relația cu SC D.I.E. SRL, în februarie 2006, deși convenise cu

reprezentantul acesteia ca plata produselor să o facă prin file CEC la momentul

recepției, atunci când livrarea a fost încărcată și transportată spre

societatea D.C.F. SRL, i-a telefonat delegatului și i-a cerut ca produsul să

fie redirecționat și descărcat în alt loc, i-a înmânat filă CEC completată

eronat, el știind ce situații dificile ridică plata filelor CEC cu mențiuni

greșite. În continuare, după ce a asigurat furnizorul că va plăti, filele CEC

fiind completate intenționat cu erori, inculpatul a cerut să nu fie introduse

spre decontare, luându-și și angajamentul că va anunța când operațiunea era

posibilă, dar la acel moment timpul de prezentare a instrumentului de plată

expirase. Mai mult, probatoriul a relevat că societatea inculpatului nu avea în

cont disponibil în suma facturată, iar la 31 mai 2006 a fost declarată în

interdicție bancară, sens în care somația necesară i se comunicase.

În aceeași lună (februarie 2006), inculpatul

a comandat produse și de la SC A.I. SA Bacău, abia în luna mai 2006 emițând 9

bilete la ordin, iar pentru SC A. SA Baia Mare, a emis file CEC, și acestea

conținând mențiuni eronate înscrise de inculpat. Sesizând incorectitudinea

mențiunilor, furnizorul a cerut eliberarea altor file CEC, inculpatul a emis

bilete la ordin, parte refuzate din lipsa disponibilului bănesc. Scadența

acestora, întinsă pe perioada 27 iulie - 24 octombrie 2006, în condițiile în

care la 3 octombrie 2006, coinculpata a cerut închiderea contului de la Banca

C.A. - Agenția Vaslui, demonstrează intenția de a induce și menține în eroare

partea. Referitor părții vătămate SC N. SRL, amânarea plății filelor CEC pentru

a se profita de depășirea termenelor scadenței confirmă intenția de a menține în

eroare furnizarea, la fel procedându-se și cu SC T. și SC V.S. SRL (după

câștigarea unei oarecare încrederi, prin plata unor sume mici), emitea file CEC

sau bilete la ordin fără acoperire, amâna scadența, completa greșit mențiuni,

aceasta pentru a împiedica plata unor datorii mai mari. Din probatoriul

administrat s-a relevat și că după ce s-a livrat produsul, furnizorului i s-a

expediat, în loc de instrumente de plată, un plic gol, apărarea inculpaților

susținând că a fost o simplă greșeală. În ce privește unitatea infracțiunii

continuate, în cauză s-a dovedit că deși faptele s-au săvârșit la intervale de

timp diferite, a existat rezoluție infracțională unică. Expertiza contabilă ale

cărei obiective au fost precizate numai de către inculpați, expertiza grafologică

au reținut prejudiciile produse părților vătămate, respectiv că semnăturile și

mențiunile de pe instrumentele de plată examinate au fost realizate de

inculpați. Referitor apărării inculpatului că au fost achitate prejudiciile

aduse părților vătămate, apărare susținută și în recurs inclusiv în declarația

inculpatului, s-a reținut că aceasta este doar enunțată, în cauză

nedepunându-se niciun document justificativ. Inculpatul și-a mai motivat

recursul pe cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen.

cu referire la dreptul la apărare, în cadrul acestuia susținându-se că

motivarea instanței de apel, prin enumerarea unor situații de genul exercitării

abuzive a drepturilor procesuale (cereri de amânare a judecății, de suspendare,

de strămutare, de sesizare a Curții Constituționale) în fapt sunt îngrădiri ale

dreptului său la apărare, s-a apreciat că, acesta nu concordă cu ceea ce real a

reținut instanța de apel, ele constituind istoricul desfășurării judecării

apelului, în condițiile în care dosarul s-a înregistrat pe rolul curții la 4

iulie 2008, decizia pronunțându-se la 15 noiembrie 2011, deci la mai mult de 3

ani. În ce privește cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C.

proc. pen., procedând la individualizarea pedepsei, instanța de fond, soluția

sa fiind menținută și în apel, a considerat, în integralitate, criteriile

generale de individualizare, fapta fiind de pericol social deosebit de grav, ea

aducând atingere patrimoniului părților vătămate, prejudiciul însumând

419.946,72 RON, a fost săvârșită în condițiile prev. de art. 41 alin. (2) C.

pen., iar persoana inculpatului, recidivist în antecedente, denotă perseverență

infracțională din același gen de fapte penale, condamnările anterioare

definitive existând pentru fapte din perioada 1999 - 2006. În cauză, pedeapsa

de numai 13 ani închisoare (rezultanta de 15 ani închisoare este consecința

revocării unei pedepse de 2 ani închisoare a cărei executare fusese suspendată

condiționat), s-a apreciat că este stabilită aproape de minimul prevăzut de

textul incriminator (10 - 20 ani închisoare) și, ca atare, alături de cele deja

arătate, reprezintă sancțiune corespunzătoare și scopului, astfel cum prevede

art. 52 C. pen. Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpatul

L.C.A. a fost considerat fondat numai în ce privește greșita aplicare a

pedepsei complementare și accesorii.

Împotriva acestei decizii, contestatorul

L.C.A. a formulat contestație în anulare, cerere care a fost înregistrată pe

rolul acestei secții la data de 22 mai 2012, sub nr. 3833/1/2012, fixându-se

prim termen aleatoriu la data de 17 octombrie 2012.

În motivele invocate de către contestator,

prin apărătorul ales, acesta a arătat că este nemulțumit de faptul că

soluționarea recursului s-a făcut cu lipsă de procedură cu partea civilă, care

nu a fost citată în cauză.

Examinând contestația în anulare în raport cu

lucrările și materialul din dosarul cauzei, Înalta Curte constată că aceasta

este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 391 alin.

(2) C. proc. pen., instanța constatând că cererea de contestație este făcută în

termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestația este

dintre cele prevăzute în art. 386 și că în sprijinul contestației se depun ori

se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestația și dispune

citarea părților interesate.

Potrivit dispozițiilor art. 386 C. proc.

pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în

anulare în următoarele cazuri:

a) când procedura de citare a părții pentru

termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost

îndeplinită conform legii;

b) când partea dovedește că la termenul la

care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de

a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare;

c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat

asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute la art.

10 alin. (1) lit. f) - i

1

), cu privire la care existau probe la dosar;

d) când împotriva unei persoane s-au

pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă;

e) când, la judecarea recursului sau la

rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost

ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385

14

alin. (1

1

) ori art. 385

16

alin. (1

1

).

Examinând cauza în raport de dispozițiile

art. 391 alin. (2) C. proc. pen., instanța constată că cererea de contestație

este făcută în termenul prevăzut de dispozițiile art. 388 C. proc. pen.,

respectiv 10 de zile de la data începerii executării deciziei contestate, în

speța de față executarea pedepsei aplicate contestatorului condamnat nu a

început până la data formulării cererii de contestație în anulare, astfel cum

rezultă din înscrisurile atașate la dosar, iar motivele invocate, chiar dacă au

fost indicate cazurile prevăzute de dispozițiile art. 386 lit. a) C. proc.

pen., la dosarul cauzei nu există dovezi pe care aceste motive să se sprijine,

astfel încât contestația în anulare va fi respinsă ca inadmisibilă.

Înalta Curte constată că lipsa citării părții

civile nu poate fi invocată de contestator, ci poate fi invocată doar de partea

care nu a fost legal citată, și nu de către celelalte părți.

Ca atare, văzând dispozițiile art. 391 C. proc.

pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca inadmisibilă,

contestația în anulare formulată de contestatorul L.C.A. și va fi obligat

contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în conformitate cu

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în

anulare formulată de contestatorul L.C.A. împotriva Deciziei penale nr. 1454

din 8 mai 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

penală, în Dosarul nr. 1905/89/2007.

Obligă contestatorul L.C.A. la plata sumei de

300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON,

reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la

prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 17

octombrie 2012.

Procesat

de GGC - AZ