ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3272/2004

Asupra recursurilor de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 547 din 25 noiembrie 2003 a Tribunalului Dâmbovița, au fost condamnați inculpații: - O.V., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 13 alin. (1), raportat la alin. (3), 4 teza a II a, combinat cu teza a III a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 33 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani. În baza art. 12 alin. (1), raportat la alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 33 lit. a) C. pen., inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. - D.S.I., pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 13 alin. (1), raportat la alin. (3), 4 teza I și teza a III a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a celor doi inculpați pe o perioadă de 60 zile, de la 3 decembrie 2003 până la 1 februarie 2004, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția de la 14 mai 2003, la zi.

În baza art. 14 și urm. C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., inculpații au fost obligați în solidar la plata sumei de 20.000.000 lei cu titlu de despăgubiri civile reprezentând daune morale către partea civilă M.G.M. S-a lua act că partea vătămată T.C.G. nu s-a constituit parte civilă. În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul O.V. a sumei de 300 Euro. În baza art. 191 C. proc. pen., inculpații au fost obligați la câte 6.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele: În perioada noiembrie 2002 – februarie 2003, inculpații O.V. și D.S.I., prin înșelăciune, sub promisiunea mincinoasă a oferirii unui loc de muncă în Spania, au racolat și au asigurat transportul în Spania în vederea practicării prostituției a minorei M.G.M.

În sarcina inculpatului O.V. s-a reținut săvârșirea aceleiași fapte și față de partea vătămată T.C.G., ambele femei fiind obligate de făptuitor la practicarea prostituției, acesta însușindu-și sumele de bani rezultate din exploatarea lor sexuală. Situația de fapt și vinovăția inculpaților au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: plângerile și declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor M.D., S.P., D.I., D.D.M., T.G., A.C., M.C., procese – verbale de confruntare, proces – verbal de percheziție domiciliară, planșe fotografice, documente privind evidența trecerii frontierei de stat, declarațiile inculpaților. Inculpații O.V. și D.S.I. nu au recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor.

Curtea de Apel Ploiești, prin decizia penală nr. 107 din 10 noiembrie 2004, a respins, ca nefondate, apelurile formulate de inculpați, menținând măsura arestării preventive a acestora. Prevenția a fost dedusă la zi, iar inculpații au fost obligați la câte 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații O.V. și D.S.I., solicitând admiterea acestora, casarea hotărârilor pronunțate și achitarea, potrivit dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. În subsidiar, inculpatul O.V. a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunile de trafic de minori, respectiv trafic de persoane în infracțiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen.

și reducerea cuantumului pedepsei aplicate. Temeiul juridic al recursurilor îl constituie dispozițiile art. 385 9 pct. 18, 17 și 14 C. proc. pen. Recursurile declarate sunt nefondate. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanțele de judecată au reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpaților, dând încadrarea juridică legală și temeinică infracțiunilor săvârșite de aceștia. Astfel, din plângerile și declarațiile părților vătămate rezultă fără îndoială împrejurarea că acestea au fost racolate și transportate în Spania de către inculpați cu promisiunea asigurării unui loc de muncă într-un restaurant. Inculpatul O.V. le-a obligat la practicarea prostituției, amenințându-le și agresându-le fizic pentru a ale determina la întreținerea raporturilor sexuale cu diferiți clienți, sumele de bani astfel obținute însușindu-le.

Partea vătămată T.C.G. a sesizat poliție spaniolă cu privire la activitățile ilegale desfășurate de inculpatul O.V. și, din relatările acesteia a rezultat că și D.S.I. practica aceleași îndeletniciri. Declarațiile martorilor A.C., D.I., M.D., T.G., S.P. se coroborează cu declarațiile părților vătămate și circumscriu activitatea infracțională desfășurată de inculpați. Pentru aceste considerente, Curtea constată că în cauză nu se impune achitarea inculpaților, critica formulată în recurs sub aspectul dispozițiilor art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., fiind nefondată. Totodată, Curtea constată că racolarea părților vătămate în scopul practicării prostituției s-a făcut prin manopere de inducere în eroare, astfel că încadrarea juridică dată faptelor săvârșite de inculpați a fost corect stabilită sub incidența dispozițiilor art. 12 și 13 din Legea nr. 678/2001, neexistând motive de schimbare a încadrării juridice.

Cât privește individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, Curtea apreciază că aceasta s-a făcut în concordanță cu dispozițiile art. 72 și art. 52 C. pen. Prin cuantumul lor și modul de executare, pedepsele stabilite sunt în măsură să asigure reeducarea inculpaților și prevenirea săvârșirii de noi fapte ele; ele reflectă în mod corespunzător pericolul social concret al faptelor săvârșite, precum și datele personale ale inculpaților, recidiviști, nesinceri, astfel că în cauză nu se impune reducerea cuantumului acestora. Pentru aceste argumente, Curtea urmează să respingă ca nefondate recursurile declarate de inculpații D.S.I. și O.V. Timpul arestării preventive se va deduce din durata pedepselor aplicate de la 14 mai 2003 la 15 iunie 2004, pentru fiecare inculpat.

Recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu desemnat pentru asigurarea asistenței juridice a inculpatului O.V. avansându-se din fondul Ministerului Justiției. Văzând și dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 385 17 C. proc. pen. și art. 88 C. pen., art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații D.S.I. și O.V. împotriva deciziei penale nr. 107 din 10 martie 2004 a Curții de Apel Ploiești. Deduce din pedepsele aplicate inculpaților durata arestării preventive de la 14 mai 2003 la 15 iunie 2004, pentru fiecare inculpat. Obligă recurentul inculpat D.S.I. la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.200.000 lei. Obligă recurentul inculpat O.V. la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 iunie 2004.