ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3272/2004

Asupra recursurilor de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 547 din 25

noiembrie 2003 a Tribunalului Dâmbovița, au fost condamnați inculpații:

- O.V., pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 13 alin. (1), raportat la alin. (3), 4 teza a II

a, combinat cu teza a III a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit.

b) și art. 33 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare și

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o

perioadă de 2 ani.

În baza art. 12 alin. (1), raportat

la alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. b) și

art. 33 lit. a) C. pen., inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani

închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 34 lit. b) C. pen., s-a

dispus contopirea pedepselor aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa

cea mai grea de 5 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

- D.S.I., pentru săvârșirea

infracțiunii, prevăzută de art. 13 alin. (1), raportat la alin. (3), 4 teza I

și teza a III a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.,

la pedeapsa de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut măsura arestării preventive a celor doi inculpați pe o perioadă de 60

zile, de la 3 decembrie 2003 până la 1 februarie 2004, iar în baza art. 88 C.

pen., s-a dedus prevenția de la 14 mai 2003, la zi.

În baza art. 14 și urm. C. proc.

pen., raportat la art. 998 C. civ., inculpații au fost obligați în solidar la

plata sumei de 20.000.000 lei cu titlu de despăgubiri civile reprezentând daune

morale către partea civilă M.G.M.

S-a lua act că partea vătămată

T.C.G. nu s-a constituit parte civilă.

În baza art. 118 lit. d) C. pen.,

s-a dispus confiscarea de la inculpatul O.V. a sumei de 300 Euro.

În baza art. 191 C. proc. pen.,

inculpații au fost obligați la câte 6.000.000 lei cheltuieli judiciare către

stat.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

În perioada noiembrie 2002 –

februarie 2003, inculpații O.V. și D.S.I., prin înșelăciune, sub promisiunea

mincinoasă a oferirii unui loc de muncă în Spania, au racolat și au asigurat

transportul în Spania în vederea practicării prostituției a minorei M.G.M.

În sarcina inculpatului O.V. s-a

reținut săvârșirea aceleiași fapte și față de partea vătămată T.C.G., ambele

femei fiind obligate de făptuitor la practicarea prostituției, acesta

însușindu-și sumele de bani rezultate din exploatarea lor sexuală.

Situația de fapt și vinovăția

inculpaților au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în

cauză: plângerile și declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor

M.D., S.P., D.I., D.D.M., T.G., A.C., M.C., procese – verbale de confruntare,

proces – verbal de percheziție domiciliară, planșe fotografice, documente privind

evidența trecerii frontierei de stat, declarațiile inculpaților.

Inculpații O.V. și D.S.I. nu au

recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor.

Curtea de Apel Ploiești, prin

decizia penală nr. 107 din 10 noiembrie 2004, a respins, ca nefondate,

apelurile formulate de inculpați, menținând măsura arestării preventive a

acestora.

Prevenția a fost dedusă la zi, iar

inculpații au fost obligați la câte 800.000 lei cheltuieli judiciare către

stat.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs inculpații O.V. și D.S.I., solicitând admiterea acestora,

casarea hotărârilor pronunțate și achitarea, potrivit dispozițiilor art. 11

pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

În subsidiar, inculpatul O.V. a

solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunile de trafic de minori,

respectiv trafic de persoane în infracțiunea de proxenetism prevăzută de art.

329 alin. (1) C. pen. și reducerea cuantumului pedepsei aplicate.

Temeiul juridic al recursurilor îl

constituie dispozițiile art. 385

9

pct. 18, 17 și 14 C. proc. pen.

Recursurile declarate sunt

nefondate.

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanțele de

judecată au reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpaților,

dând încadrarea juridică legală și temeinică infracțiunilor săvârșite de

aceștia.

Astfel, din plângerile și

declarațiile părților vătămate rezultă fără îndoială împrejurarea că acestea au

fost racolate și transportate în Spania de către inculpați cu promisiunea

asigurării unui loc de muncă într-un restaurant.

Inculpatul O.V. le-a obligat la

practicarea prostituției, amenințându-le și agresându-le fizic pentru a ale

determina la întreținerea raporturilor sexuale cu diferiți clienți, sumele de

bani astfel obținute însușindu-le.

Partea vătămată T.C.G. a sesizat

poliție spaniolă cu privire la activitățile ilegale desfășurate de inculpatul

O.V. și, din relatările acesteia a rezultat că și D.S.I. practica aceleași

îndeletniciri.

Declarațiile martorilor A.C., D.I.,

M.D., T.G., S.P. se coroborează cu declarațiile părților vătămate și

circumscriu activitatea infracțională desfășurată de inculpați.

Pentru aceste considerente, Curtea

constată că în cauză nu se impune achitarea inculpaților, critica formulată în

recurs sub aspectul dispozițiilor art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.,

fiind nefondată.

Totodată, Curtea constată că

racolarea părților vătămate în scopul practicării prostituției s-a făcut prin

manopere de inducere în eroare, astfel că încadrarea juridică dată faptelor

săvârșite de inculpați a fost corect stabilită sub incidența dispozițiilor art.

12 și 13 din Legea nr. 678/2001, neexistând motive de schimbare a încadrării

juridice.

Cât privește individualizarea

pedepselor aplicate inculpaților, Curtea apreciază că aceasta s-a făcut în

concordanță cu dispozițiile art. 72 și art. 52 C. pen.

Prin cuantumul lor și modul de

executare, pedepsele stabilite sunt în măsură să asigure reeducarea

inculpaților și prevenirea săvârșirii de noi fapte ele; ele reflectă în mod

corespunzător pericolul social concret al faptelor săvârșite, precum și datele

personale ale inculpaților, recidiviști, nesinceri, astfel că în cauză nu se

impune reducerea cuantumului acestora.

Pentru aceste argumente, Curtea

urmează să respingă ca nefondate recursurile declarate de inculpații D.S.I. și

O.V.

Timpul arestării preventive se va

deduce din durata pedepselor aplicate de la 14 mai 2003 la 15 iunie 2004,

pentru fiecare inculpat.

Recurenții inculpați vor fi obligați

la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu

desemnat pentru asigurarea asistenței juridice a inculpatului O.V. avansându-se

din fondul Ministerului Justiției.

Văzând și dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 385

17

C. proc. pen. și art. 88 C.

pen., art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații D.S.I. și O.V. împotriva deciziei penale nr. 107 din 10

martie 2004 a Curții de Apel Ploiești.

Deduce din pedepsele aplicate

inculpaților durata arestării preventive de la 14 mai 2003 la 15 iunie 2004,

pentru fiecare inculpat. Obligă recurentul inculpat D.S.I. la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.200.000 lei.

Obligă recurentul inculpat O.V. la

plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

15 iunie 2004.