ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2606/2006

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 505 din 20 decembrie 2005, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, secția penală, inculpatul C.G.F. a fost condamnat după cum urmează: - în baza art. 12 alin. (1), raportat la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1), raportat la art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001, la 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) C. pen. (parte vătămată V.E.R.); - în baza art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

(parte vătămată S.M.L.). În baza art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen. S-a menținut starea de arest și conform art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă perioada arestării preventive de la 24 ianuarie 2005 la zi. În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, raportat la art. 118 lit. d) C. pen., s-au confiscat de la inculpat 1.200 Euro și 3.000 Euro, sume rezultate din săvârșirea infracțiunii. Inculpatul a fost obligat la câte 5.000 lei (50.000.000 lei vechi), cu titlu de daune morale, către părțile civile V.E.R.

și S.M.L. Conform art. 193 C. proc. pen., s-a dispus obligarea inculpatului la 250 lei (2.500.000 lei vechi) către partea civilă V.E.R. și la 500 lei (5.000.000 lei vechi) către partea civilă S.M.L., cu titlu de cheltuieli judiciare. Inculpatul a fost, de asemenea, obligat, conform art. 191 C. proc. pen., la plata cheltuielilor judiciare către stat. În fapt, prima instanță a reținut următoarele: Inculpatul și partea vătămată V.E.R. locuiesc în comuna Dobra sat Mărcești și au fost în relații de prietenie, fiind văzuți permanent împreună la discoteca din comuna Finta. La un moment dat inculpatul s-a oferit să o ajute pe partea vătămată să plece să muncească în străinătate. În luna octombrie 2002, dată la care partea vătămată era minoră, aceasta a plecat la discotecă și nu s-a mai întors acasă.

Martorii V.S. și V.S., părinții părții vătămate, au încercat să o găsească apelând și la poliție în acest sens. Aflând din comună că inculpatul ar fi implicat în dispariția fiicei lor, martorii au discutat cu acesta, care le-a spus că partea vătămată se află la un prieten la Ploiești. De fapt, partea vătămată a fost dusă de inculpat și de concubina acestuia, S.A.M.F., într-o casă din Târgoviște și apoi în Răzvad. Inculpatul a însoțit-o pe partea vătămată în oraș, unde și-a făcut fotografii pentru pașaport. Partea vătămată a obținut pașaportul, deși personal nu a formulat nici o cerere, fapt confirmat de raportul de constatare tehnico-științifică nr. 33128 din 17 decembrie 2004. La data de 27 noiembrie 2002 partea vătămată a părăsit țara împreună cu inculpatul, S.A.M.F.

și V.M., plecând în Germania în localitatea Obsfielde. Aici fetele au fost cazate într-un club de noapte. Inculpatul i-a dat și numitei V.M. banii pentru procurarea actelor și pentru drumul în Germania. V.M. și partea vătămată V.R.E. au fost obligate să se prostitueze, inculpatul încasând banii de la clienți și dându-le doar haine și mâncare. În perioada sărbătorilor de iarnă inculpatul a venit în România, timp în care fetele au fost supravegheate de S.A.M.F. Când inculpatul a revenit în Germania a avut o altercație cu un agent de pază de la barul de noapte, astfel încât a fost nevoită să se întoarcă în România. S-a reținut că în două luni și jumătate inculpatul a obținut suma de aproximativ 1.200 Euro.

La întoarcerea în țară partea vătămată și familia acesteia s-au jenat de discuțiile care se purtau în comună și nu au formulat plângere împotriva inculpatului. În anul 2004 însă inculpatul a pretins că partea vătămată i-ar datora bani, situație în care familia acesteia a hotărât să sesizeze poliția. S-a reținut că fapta inculpatului de a racola și de a găzdui pe partea vătămată V.E.R., în luna octombrie 2002, când aceasta era minoră, de a o transporta în Germania și de a o obliga să se prostitueze în folosul lui întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1), raportat la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.

Instanța a constatat că se impune schimbarea încadrării juridice a faptei, înlăturându-se dispozițiile art. 13 alin. (3) din Legea nr. 678/2001 întrucât din probele administrate nu rezulta că partea vătămată a fost reținută de inculpat prin folosirea forței sau a violenței sau prin alte mijloace de constrângere. S-a mai reținut că inculpatul a recrutat-o și pe partea vătămată S.L.M. pe care a ajutat-o, inclusiv cu bani pentru a-și procura pașaportul, care a fost obținut fără ca partea vătămată să formuleze vreo cerere, aspect care rezultă din raportul de constatare tehnico-științifică nr. 32910 din 15 noiembrie 2004. Inculpatul a însoțit-o pe partea vătămată în Spania și a cazat-o în locuința concubinei sale S.A.M.F.

care era plecată acolo la muncă. Partea vătămată a fost obligată să se prostitueze într-un bar de noapte din localitatea Almeira, unde lucrau ca dame de companie și concubina inculpatului și soția acestuia, C.C. S-a reținut că partea vătămată era obligată să întrețină raporturi sexuale cu 5-6 bărbați pe noapte fiind plătită cu 145 Euro pe oră, iar banii erau luați de inculpat. A mai susținut că atunci când refuza să întrețină raporturi sexuale trebuia să-i plătească inculpatului 50 Euro. Acesta a reținut pașaportul părții vătămate și abia după 3 luni aceasta a reușit să-l sustragă și să plece din casa unde era cazată și în final, să revină în România. S-a reținut că fapta inculpatului de a recruta pe partea vătămată S.M.L., de a o transporta în Spania în scopul exploatării ei sexuale, obținând foloase materiale de pe urma ei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.

La individualizarea pedepselor instanța a avut în vedere gradul de pericol social al faptelor săvârșite, pe care l-a apreciat ca deosebit de ridicat, împrejurările comiterii faptelor și persoana inculpatului care este cunoscut cu antecedente penale și are o comportare bună în societate. Instanța a reținut că prin comiterea celor două infracțiuni inculpatul a obținut de la partea vătămată V.E.R. suma de 1.200 Euro și de la partea vătămată S.M.L. suma de 3.000 Euro, sume ce sunt supuse confiscării conform art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 118 lit. d) C. proc. pen. S-a mai reținut că părțile vătămate au suferit un prejudiciu moral care urmează a fi reparat de inculpat prin plata unor daune morale care să reprezinte un remediu pentru suferințele îndurate, dar nu o îmbogățire fără justă cauză.

Prin decizia penală nr. 64 din 17 februarie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești au fost respinse apelurile declarate de inculpat și de partea vătămată V.E.R., s-a menținut starea de arest, s-a dedus la zi detenția preventivă i s-a dispus obligarea fiecărui apelant la plata cheltuielilor judiciare către stat. Instanța de apel a reținut că situația de fapt, împrejurările și modalitatea de săvârșire a infracțiunilor au fost corect reținute de prima instanță în sensul că, în luna noiembrie 2002, inculpatul, prin înșelăciune, amenințare și violență a recrutat, cazat și transportat pe partea vătămată V.E.R. și a obligat-o să se prostitueze în folosul său, iar în luna septembrie 2003, prin înșelăciune, amenințare și violență, a recrutat și transportat pe partea vătămată S.M.L.

și a obligat-o să se prostitueze. De asemenea, s-a reținut că s-a dat faptelor o încadrare juridică corectă iar pedepsele au fost just individualizate astfel încât nu se impune nici reducerea și nici majorarea lor. Instanța de apel a apreciat că daunele morale acordate părții vătămate V.E.R. sunt de natură să compenseze prejudiciul moral suferit de aceasta astfel încât nu se justifică majorarea sumei la care a fost obligat inculpatul. Împotriva deciziei au declarat recurs inculpatul C.G.F. și partea civilă V.E.R. În motivarea recursului declarat de inculpat s-a susținut că probele au fost greșit interpretate, astfel încât s-a stabilit o situație de fapt eronată cu consecința condamnării inculpatului deși se impunea achitarea acestuia conform art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen. Inculpatul a arătat că nu a indus în eroare părțile vătămate, nu le-a amenințat și nici nu a exercitat violențe asupra acestora pentru a le obliga să se prostitueze ci doar le-a ajutat să ajungă în străinătate împrumutându-le cu bani. Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 17 1 C. proc. pen., dar, în raport de argumentele invocate în motivarea acestuia, Curtea îl va examina prin prisma dispozițiilor art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., potrivit cărora constituie motiv de recurs eroarea gravă de fapt comisă de instanță. Partea civilă a susținut în motivarea recursului că pedeapsa aplicată inculpatului este prea blândă și că i s-au acordat daune morale insuficiente, solicitând majorarea acestora la suma de 500.000.000 lei.

Recursul declarat de partea civilă își găsește temeiul în dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 14 și 17 1 C. proc. pen. Examinând cauza în raport cu motivele de recurs invocate dar și din oficiu, în condițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursurile nu sunt fondate. Astfel, Curtea reține că situația de fapt a fost corect stabilită prin coroborarea declarațiilor părților vătămate cu rapoartele de constatare tehnico-științifică, adresa nr. 416248 din 18 septembrie 2004 a Centrului de Comunicare și Informatică din cadrul I.G.P. privind intrările și ieșirile din țară ale inculpatului și părților vătămate, declarațiile martorilor V.S., V.S., V.G.A., B.G., D.D., M.G.V.

Se constată astfel că nu există nici un motiv pentru a fi înlăturate declarațiile părții vătămate, așa cum solicită inculpatul prin cererea de recurs. Curtea reține că este nefondată critica formulată de partea civilă cu privire la individualizarea pedepsei, ceasta fiind corect stabilită în raport cu dispozițiile art. 72 și 52 C. pen., și corespunzătoare atât pericolului social concret al faptei determinat de împrejurările și modalitatea în care a fost comisă dar și de împrejurarea că inculpatul este recidivist. Au fost de asemenea în vedere datele personale ale inculpatului și comportarea acestuia în societate, astfel cum rezultă din probele în circumstanțiere administrate în cauză. Este, de asemenea, nefondat motivul de recurs vizând cuantumul despăgubirilor la care a fost obligat inculpatul către recurenta parte civilă întrucât acesta a fost corect apreciat și este de natură a asigura repararea prejudiciului moral cauzat.

Constatând că nu există nici motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, Curtea va respinge recursurile, ca nefondate, conform art. 385 15 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. Se va deduce la zi arestarea preventivă. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., fiecare recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea vătămată V.E.R. și de către inculpatul C.G.F. împotriva deciziei penale nr. 64 din data de 17 februarie 2006 a curții de Apel Ploiești, secția penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 24 ianuarie 2005 la 19 aprilie 2006. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 120 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 aprilie 2006.