ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2914/2004

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 26 din 15 ianuarie 2002 a Tribunalului București, secția I penală, s-a schimbat încadrarea juridică a faptei pentru care au fost trimiși în judecată inculpații, din infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a) și alin. (3) lit. a) C. pen. și art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în art. 20, raportat la art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a) și i) și alin. (3) lit. a) C. pen. și art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. pen., a achitat pe inculpații G.F., F.M.

și Ș.M., dispunând punerea în libertate de îndată a acestora. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a achitat pe inculpații D.F., R.D., E.D., M.M.S. și E.C.D., pentru infracțiunea prevăzută de art. 323 C. pen. În baza art. 20, raportat la art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a) și i) și art. 3 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpații: - D.F.; - R.D.; - E.D.; - M.M.S.; - E.C.D.,; - la câte 4 ani închisoare fiecare cu aplicarea art. 86 1 C. pen., suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, stabilind pentru fiecare inculpat 6 ani termen de încercare conform art. 86 2 C. pen., urmând a se supune normelor prevăzute de dispozițiile art. 86 lit. a), b), c) și d) C. pen.

Constată că nu au fost arestați preventiv de la 13 decembrie 2001 la 15 ianuarie 2002. În baza art. 118 C. pen., a dispus confiscarea operativ a instalației artizanale. S-a reținut în fapt că la data de 12 decembrie 2001, împreună cu alte persoane neidentificate, folosindu-se de o instalație artizanală montată la conducta C. 3, a SC P. Periș – Donza, județul Ilfov, constituiți în grup organizat, au încercat să sustragă benzină, fiind surprinși de organele de poliție. Împotriva sentinței menționate a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București, apel admis de Curtea de Apel București prin decizia nr. 588 din 2 octombrie 2003 care a dispus condamnarea inculpaților: - E.C.D.; - D.F.; - R.D.; - G.F.; - F.M.; - Ș.M.; - M.M.S.; - E.D.; - la câte 4 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 208 – art. 209 alin. (2) lit. a) și alin. (3) lit. a) C. pen.

și 3 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 323 C. pen., urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, în condițiile art. 71 – art. 64 C. pen. A dedus arestarea preventivă de la 13 decembrie 2001 și a confiscat instalația artizanală, precum și suma de 6.600.000 lei de la inculpatul F.M. Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel București, au declarat recurs, inculpații, invocând nelegalitatea și netemeinicia deciziei sub aspectul greșitei condamnări, precum și a modalității de executare a pedepsei. Inculpatul F.M. a solicitat repunerea în termenul de declarare a recursului, susținând că întârzierea în declararea acestuia a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare.

Analizând cererea prin prisma dispozițiilor art. 364 C. proc. pen., Curtea reține următoarele: La data de 2 octombrie 2003, s-a pronunțat de către Curtea de Apel București, decizia nr. 588 din 2 octombrie 2003, inculpatul F.M., fiind prezent la judecarea apelului. Termenul de recurs de 10 zile se împlinea la 13 octombrie 2003, iar inculpatul a exercitat calea de atac la 24 octombrie 2003. A susținut că a fost în imposibilitate de a declara recurs în termen, fiind internat în spital în perioada 4 octombrie 6 noiembrie 2003, cu diagnosticul „hemoragie digestivă, ulcer duodenal”, conform biletului de ieșire din spitalul Județean Ilfov.

La data de 20 octombrie 2003, s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii, prin sentința penală nr. 1077 din 19 septembrie 2003, Tribunalul București a admis contestația la executare, formulată de F.M., în baza art. 461 alin. (1) lit. a) C. pen., și a anulat mandatul de executare a pedepsei, dispunând punerea în libertate de îndată a acestuia. Se constată că într-adevăr petentul a fost în imposibilitate de a declara recurs în termenul legal, din motive întemeiate, împrejurarea că a fost internat în spital fiind o cauză de întârziere ce nu îi este imputabilă. În raport de aceste elemente, Înalta Curte constată că sunt întrunite condițiile pentru a fi repus în termen, conform art. 364 C. proc.

pen. Analizând motivele de recurs formulate de inculpați, se constată că acestea sunt nefondate, urmând a fi respinse. Inculpații E.C.D., D.F., R.D., E.D., M.M.S., G.F. și Ș.M. au solicitat admiterea recursului, considerând că, în raport de împrejurarea că infracțiunea de furt a rămas în faza de tentativă, cât și de datele ce îi caracterizează, în cauză pot fi aplicate dispozițiile art. 81 C. pen., privind suspendarea executării pedepsei, iar în subsidiar, reducerea pedepselor de 4 ani aplicate. În raport însă de împrejurarea că inculpații s-au asociat în vederea săvârșirii de infracțiuni, de faptul că au pregătit minuțios săvârșirea furtului folosind o instalație improvizată ce permitea sustragerea de combustibil din conducte, intenționând să sustragă mari cantități din acesta, pedepsele de 4 ani închisoare aplicate sunt corect individualizate, corespunzând criteriilor înscrise în art. 52 și art. 72 C. pen.

Față de aceste motive, recursul inculpaților urmează a fi respins ca nefondat. Cu privire la inculpatul F.M. S-a solicitat în principal achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 și lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., inculpatul neparticipând la săvârșirea infracțiunii, alături de ceilalți inculpați, iar în subsidiar, suspendarea condiționată a executării pedepsei. Recursul inculpatului este nefondat și urmează a fi respins. Este de necontestat împrejurarea că în ziua de 12 decembrie 2001, inculpatul F.M. a fost surprins împreună cu ceilalți coinculpați în pădurea Mochiana Orac, stabilindu-se fără dubiu că acești intimați erau să sustragă benzină din conductă, ce traversează zona Periș – Dârza.

Pentru a-și justifica prezența, a susținut că se „deplasase în pădure pentru a cumpăra lemne de la un pădurar, al cărui nume nu îl cunoaște, fie pentru a folosi la încălzirea locuinței sale, fie pentru a cumpăra lemne pentru”, pentru nașul său decedat, I.V., încercând astfel să explice și prezența asupra sa a sumei de 6.600.000 lei. Susținerea este infirmată de împrejurarea că la percheziția domiciliară s-au găsit 3 m 3 de lemn, cumpărați anterior, așa cum a relatat și martorul A.I., socrul inculpatului. Nu este de ignorat nici împrejurarea că, la sosirea jandarmilor inculpatul F.M. și-a aruncat telefonul mobil, încercând să scape, de prinderea în flagrant; dacă prezența sa, la locul săvârșirii faptei era întâmplătoare, gestul apare ca nejustificat.

În raport de aceste elemente prezența inculpatului F.M., alături de ceilalți șapte inculpați, ce aveau asupra lor canistre și butoaie destinate depozitării benzinei ce urma a fi sustrase, cât și faptul că a justificat prezența sa la locul faptei prin susțineri contradictorii și nereale, constituie participare la săvârșirea infracțiunii pentru care a și fost condamnat. În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de casare, vizând aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei și acesta este nefondat. Inculpatul, împreună cu ceilalți, s-a asociat în vederea săvârșirii infracțiunii de furt, a cărei consumare a fost împiedicată de intervenția forțelor de ordine. Nu a recunoscut săvârșirea faptei, iar din fișa cu antecedente penale, rezultă că a mai fost condamnat la 2 ani închisoare pentru același gen de infracțiuni.

Instanța de apel a făcut o justă aplicare a dispozițiilor art. 72 C. pen., privind individualizarea pedepsei, nefiind motive care să determine aplicarea art. 81 C. pen., sau reducerea acesteia. Întrucât motivele de casare sunt neîntemeiate, iar din examinarea actelor dosarului nu se constată existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Înalta Curte în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge recursul inculpaților cu obligarea acestora la cheltuieli judiciare către stat și onorariul apărătorului din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații E.C.D., D.F., R.D., G.F., E.D., M.M.S. și Ș.M. împotriva deciziei penale nr. 588/ A din 2 octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Admite cererea de repunere în termenul de recurs a inculpatului F.M. și, pe fond, respinge, ca nefondat. recursul declarat de acesta, împotriva deciziei penale nr. 588/ A din 2 octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă recurenții inculpați E.C.D., D.F., R.D., E.D. și M.M.S. să plătească statului suma de câte 1.200.000 lei cheltuieli judiciare. Obligă recurenții inculpați G.F. și Ș.M. să plătească statului suma de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 mai 2004.