ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2914/2004

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 26 din 15

ianuarie 2002 a Tribunalului București, secția I penală, s-a schimbat

încadrarea juridică a faptei pentru care au fost trimiși în judecată

inculpații, din infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 208 – art.

209 alin. (1) lit. a) și alin. (3) lit. a) C. pen. și art. 323 C. pen., cu

aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în art. 20, raportat la art. 208 – art. 209

alin. (1) lit. a) și i) și alin. (3) lit. a) C. pen. și art. 323 C. pen., cu

aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C.

proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. pen., a achitat pe

inculpații G.F., F.M. și Ș.M., dispunând punerea în libertate de îndată a

acestora.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C.

proc. pen., a art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a achitat pe inculpații

D.F., R.D., E.D., M.M.S. și E.C.D., pentru infracțiunea prevăzută de art. 323

C. pen.

În baza art. 20, raportat la art.

208 – art. 209 alin. (1) lit. a) și i) și art. 3 lit. a) C. pen., a condamnat

pe inculpații:

- D.F.;

- R.D.;

- E.D.;

- M.M.S.;

- E.C.D.,;

- la câte 4 ani închisoare fiecare

cu aplicarea art. 86

1

C. pen., suspendarea executării pedepsei sub

supraveghere, stabilind pentru fiecare inculpat 6 ani termen de încercare

conform art. 86

2

C. pen., urmând a se supune normelor prevăzute de

dispozițiile art. 86 lit. a), b), c) și d) C. pen.

Constată că nu au fost arestați

preventiv de la 13 decembrie 2001 la 15 ianuarie 2002.

În baza art. 118 C. pen., a dispus

confiscarea operativ a instalației artizanale.

S-a reținut în fapt că la data de 12

decembrie 2001, împreună cu alte persoane neidentificate, folosindu-se de o

instalație artizanală montată la conducta C. 3, a SC P. Periș – Donza, județul

Ilfov, constituiți în grup organizat, au încercat să sustragă benzină, fiind

surprinși de organele de poliție.

Împotriva sentinței menționate a

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București, apel admis de Curtea

de Apel București prin decizia nr. 588 din 2 octombrie 2003 care a dispus

condamnarea inculpaților:

- E.C.D.;

- D.F.;

- R.D.;

- G.F.;

- F.M.;

- Ș.M.;

- M.M.S.;

- E.D.;

- la câte 4 ani închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 208 – art. 209 alin. (2)

lit. a) și alin. (3) lit. a) C. pen. și 3 ani închisoare, pentru infracțiunea

prevăzută de art. 323 C. pen., urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani

închisoare, în condițiile art. 71 – art. 64 C. pen.

A dedus arestarea preventivă de la

13 decembrie 2001 și a confiscat instalația artizanală, precum și suma de

6.600.000 lei de la inculpatul F.M.

Împotriva deciziei pronunțate de

Curtea de Apel București, au declarat recurs, inculpații, invocând

nelegalitatea și netemeinicia deciziei sub aspectul greșitei condamnări, precum

și a modalității de executare a pedepsei.

Inculpatul F.M. a solicitat repunerea

în termenul de declarare a recursului, susținând că întârzierea în declararea

acestuia a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare.

Analizând cererea prin prisma

dispozițiilor art. 364 C. proc. pen., Curtea reține următoarele:

La data de 2 octombrie 2003, s-a

pronunțat de către Curtea de Apel București, decizia nr. 588 din 2 octombrie

2003, inculpatul F.M., fiind prezent la judecarea apelului.

Termenul de recurs de 10 zile se

împlinea la 13 octombrie 2003, iar inculpatul a exercitat calea de atac la 24

octombrie 2003.

A susținut că a fost în

imposibilitate de a declara recurs în termen, fiind internat în spital în

perioada 4 octombrie 6 noiembrie 2003, cu diagnosticul „hemoragie digestivă,

ulcer duodenal”, conform biletului de ieșire din spitalul Județean Ilfov.

La data de 20 octombrie 2003, s-a

emis mandatul de executare a pedepsei închisorii, prin sentința penală nr. 1077

din 19 septembrie 2003, Tribunalul București a admis contestația la executare,

formulată de F.M., în baza art. 461 alin. (1) lit. a) C. pen., și a anulat

mandatul de executare a pedepsei, dispunând punerea în libertate de îndată a

acestuia.

Se constată că într-adevăr petentul

a fost în imposibilitate de a declara recurs în termenul legal, din motive

întemeiate, împrejurarea că a fost internat în spital fiind o cauză de

întârziere ce nu îi este imputabilă.

În raport de aceste elemente, Înalta

Curte constată că sunt întrunite condițiile pentru a fi repus în termen,

conform art. 364 C. proc. pen.

Analizând motivele de recurs formulate

de inculpați, se constată că acestea sunt nefondate, urmând a fi respinse.

Inculpații E.C.D., D.F., R.D., E.D.,

M.M.S., G.F. și Ș.M. au solicitat admiterea recursului, considerând că, în

raport de împrejurarea că infracțiunea de furt a rămas în faza de tentativă,

cât și de datele ce îi caracterizează, în cauză pot fi aplicate dispozițiile

art. 81 C. pen., privind suspendarea executării pedepsei, iar în subsidiar,

reducerea pedepselor de 4 ani aplicate.

În raport însă de împrejurarea că

inculpații s-au asociat în vederea săvârșirii de infracțiuni, de faptul că au

pregătit minuțios săvârșirea furtului folosind o instalație improvizată ce

permitea sustragerea de combustibil din conducte, intenționând să sustragă mari

cantități din acesta, pedepsele de 4 ani închisoare aplicate sunt corect

individualizate, corespunzând criteriilor înscrise în art. 52 și art. 72 C.

pen.

Față de aceste motive, recursul

inculpaților urmează a fi respins ca nefondat.

Cu privire la inculpatul F.M.

S-a solicitat în principal achitarea

sa, în baza art. 11 pct. 2 și lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C.

proc. pen., inculpatul neparticipând la săvârșirea infracțiunii, alături de

ceilalți inculpați, iar în subsidiar, suspendarea condiționată a executării

pedepsei.

Recursul inculpatului este nefondat

și urmează a fi respins.

Este de necontestat împrejurarea că

în ziua de 12 decembrie 2001, inculpatul F.M. a fost surprins împreună cu

ceilalți coinculpați în pădurea Mochiana Orac, stabilindu-se fără dubiu că

acești intimați erau să sustragă benzină din conductă, ce traversează zona

Periș – Dârza.

Pentru a-și justifica prezența, a

susținut că se „deplasase în pădure pentru a cumpăra lemne de la un pădurar, al

cărui nume nu îl cunoaște, fie pentru a folosi la încălzirea locuinței sale,

fie pentru a cumpăra lemne pentru”, pentru nașul său decedat, I.V., încercând

astfel să explice și prezența asupra sa a sumei de 6.600.000 lei.

Susținerea este infirmată de

împrejurarea că la percheziția domiciliară s-au găsit 3 m

3

de lemn,

cumpărați anterior, așa cum a relatat și martorul A.I., socrul inculpatului.

Nu este de ignorat nici împrejurarea

că, la sosirea jandarmilor inculpatul F.M. și-a aruncat telefonul mobil,

încercând să scape, de prinderea în flagrant; dacă prezența sa, la locul săvârșirii

faptei era întâmplătoare, gestul apare ca nejustificat.

În raport de aceste elemente

prezența inculpatului F.M., alături de ceilalți șapte inculpați, ce aveau

asupra lor canistre și butoaie destinate depozitării benzinei ce urma a fi

sustrase, cât și faptul că a justificat prezența sa la locul faptei prin

susțineri contradictorii și nereale, constituie participare la săvârșirea

infracțiunii pentru care a și fost condamnat.

În ceea ce privește cel de-al doilea

motiv de casare, vizând aplicarea suspendării condiționate a executării

pedepsei și acesta este nefondat.

Inculpatul, împreună cu ceilalți,

s-a asociat în vederea săvârșirii infracțiunii de furt, a cărei consumare a

fost împiedicată de intervenția forțelor de ordine.

Nu a recunoscut săvârșirea faptei,

iar din fișa cu antecedente penale, rezultă că a mai fost condamnat la 2 ani

închisoare pentru același gen de infracțiuni.

Instanța de apel a făcut o justă

aplicare a dispozițiilor art. 72 C. pen., privind individualizarea pedepsei,

nefiind motive care să determine aplicarea art. 81 C. pen., sau reducerea

acesteia.

Întrucât motivele de casare sunt

neîntemeiate, iar din examinarea actelor dosarului nu se constată existența

unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C.

proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Înalta Curte în baza

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge recursul

inculpaților cu obligarea acestora la cheltuieli judiciare către stat și

onorariul apărătorului din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații E.C.D., D.F., R.D., G.F., E.D., M.M.S. și Ș.M.

împotriva deciziei penale nr. 588/ A din 2 octombrie 2003 a Curții de Apel

București, secția a II-a penală.

Admite cererea de repunere în

termenul de recurs a inculpatului F.M. și, pe fond, respinge, ca nefondat.

recursul declarat de acesta, împotriva deciziei penale nr. 588/ A din 2

octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă recurenții inculpați E.C.D.,

D.F., R.D., E.D. și M.M.S. să plătească statului suma de câte 1.200.000 lei

cheltuieli judiciare.

Obligă recurenții inculpați G.F. și

Ș.M. să plătească statului suma de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din

care câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

28 mai 2004.