ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1046/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Deliberând, constată că prin sentința

penală nr. 629 din 25 iunie 2002 pronunțată de Tribunalul București, secția a

II-a penală, în dosarul nr. 1754/2002 s-au hotărât următoarele:

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a

schimbat încadrarea juridică dată faptelor săvârșite de inculpații V.A., V.F.,

D.M. și C.I., din art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a) și g) și

alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., pentru

inculpatul V.A., în art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a) și alin.

(3) lit. a) C. pen., cu art. 37 lit. b) C. pen., pentru inculpatul V.A.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a)

raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., au fost achitați inculpații V.F.,

V.A., D.M. și C.I. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 217

alin. (3), cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen.,

pentru inculpatul V.A.

În baza art. 208 alin. (1) și art.

209 alin. (1) lit. a) și alin. (3) lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpații

D.M.

și C.I. la câte o pedeapsă de 5

ani închisoare, fiecare.

În baza art. 208 alin. (1) și art.

209 alin. (1) lit. a) și alin. (3) lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul

V.F. la 5 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 208 alin. (1) și art.

209 alin. (1) lit. a) și alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit.

b) C. pen., a condamnat pe inculpatul V.A. la 6 ani închisoare.

Pentru toți inculpații s-a făcut

aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest a inculpaților.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus

durata reținerii și arestării preventive a inculpaților D.M. și C.I. de la 3

decembrie 2001, la zi; s-a dedus durata arestării preventive pentru inculpatul

V.A. de la 4 decembrie 2001, la zi și pentru inculpatul V. F. de la 13

decembrie 2001, la zi.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat

inculpaților și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani, fiecare, după executarea

pedepselor principale.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc.

pen., a obligat pe inculpați, în solidar, la plata către partea civilă S.N.P.

P. S.A., a sumei de 10.656.498 lei, reprezentând contravaloarea analizelor

efectuate asupra benzinei sustrase.

În baza art. 191 C. proc. pen., a

obligat pe fiecare inculpat, la câte 3.000.000 lei cheltuieli judiciare

statului, iar onorariul avocat oficiu pentru inculpatul C.I., în sumă de

350.000 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a se pronunța astfel, prima

instanță a reținut că inculpații D.M., C.I., V.A. și V.F., cu toții locuitori

ai cartierului Buciumeni, oraș Buftea, au sustras cu ajutorul unei instalații

artizanale montată la o conductă petrolieră aproape de str. Moțoc, pe care își

au cu toții locuințele, cantități însemnate de combustibil, găsindu-se la

fiecare după cum urmează:

- la domiciliul inculpatului D.M.,

din str. Moțoc nr. 25, două butoaie a câte 200 l fiecare, pline cu benzină (în

portbagajele a două autoturisme DACIA 1300), 5 butoaie de tablă a 200 l

fiecare, 5 bidoane a 20 l fiecare ca și 3 bidoane a 30 l fiecare, toate

încărcate cu benzină.

În curtea imobilului s-a mai găsit

și autoturismul DACIA 1310 proprietatea martorului M.I., având în portbagaj un

bidon cu 20 l de benzină.

- la locuința inculpatului C.I., de

pe str. Moțoc nr. 27, organele de poliție au descoperit un butoi din tablă cu

200 l benzină ascuns în magazia de lemne;

- în imobilul de la nr. 17, de la

aceeași stradă, unde locuiesc inculpații V.A. și V.F., au fost descoperite un

butoi de tablă a 200 l plin cu benzină, ascuns într-o groapă, alte 3 butoaie

din tablă a 200 l fiecare, de asemenea, plin cu benzină, ca și 11 canistre a 20

l și acestea conținând benzină.

Întreaga cantitate de benzină găsită

la locuințele inculpaților a fost predată unității prejudiciate, însă aceasta

s-a constituit parte civilă în procesul penal cu sumele de 1.133.555 lei,

reprezentând distrugerea conductei de benzină și respectiv, 10.656.498 lei cu

titlu de contravaloare a analizelor fizico-chimice a benzinei recuperate.

În urma administrării materialului

probator, prima instanță a reținut că inculpații se fac vinovați numai de

sustragerea cantităților de benzină, iar nu și de distrugerea conductei,

împrejurare în care a dispus condamnarea lor pentru infracțiunea de furt

calificat.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații.

Critica adusă de parchet vizează

greșita rezolvare a soluționării laturii civile și omisiunea aplicării măsurii

de siguranță a confiscării speciale a instalațiilor artizanale folosite la

sustragerea combustibilului, iar în ceea ce-l privește pe inculpatul V.A. numai

pe aspectul deducerii prevenției de la 7 decembrie 2001 la zi și nu de la 4

decembrie 2001, cum a procedat instanța.

Inculpații D.M, C.I. și V.A. au

solicitat redozarea pedepselor aplicate, iar inculpatul V.F. achitarea în

temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C.

proc. pen., întrucât nu a săvârșit infracțiunea imputată, iar în subsidiar, o

reducere a pedepsei.

Prin decizia penală nr. 712/A din 31

octombrie 2002, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis

apelurile declarate de parchet și inculpați, a desființat în parte sentința

apelată și rejudecând în fond, a decis următoarele:

A redus suma la care au fost

obligați inculpații, în solidar, către S.N.P. P. S.A., de la 10.656.498 lei, la

8.786.318 lei.

A dispus confiscarea instalațiilor

folosite de inculpați la săvârșirea infracțiunilor.

A dedus din pedepsele aplicate

detenția preventivă, pentru inculpatul V.A. de la 7 decembrie 2001 (în loc de 4

decembrie 2001), pentru inculpații D.M. și C.I. de la 3 decembrie 2001 și

pentru inculpatul V.F. de la 13 decembrie 2001, la zi.

Pentru a pronunța această decizia,

instanța de apel a reținut cu privire la latura civilă că, din suma totală de

10.656.498 lei, reprezentând costul analizelor efectuate asupra cantităților de

benzină sustrase, sumele de 1.010.310 lei și 859.870 lei, reprezintă costul

analizelor cantităților de benzină sustrase de alte persoane, cu privire la

care s-a dispus disjungerea cercetărilor.

S-a reținut, de asemenea, că prima

instanță, deși a constatat că la comiterea faptelor, inculpații s-au folosit de

instalații artizanale, totuși a omis să dispună confiscarea specială a

acestora.

În fine a reținut greșit arestarea

preventivă a inculpatului V.A., de la 4 decembrie 2001, deși mandatul de

arestare a fost pus în executare la data de 7 decembrie 2001.

Decizia instanței de apel a fost

atacată cu recurs de către cei patru inculpați.

Inculpatul V.F., a criticat

hotărârile pronunțate în cauză pentru că prima instanță nu s-a pronunțat asupra

cererii sale de a i se admite proba cu doi martori pentru a dovedi, că la data

când s-au comis faptele a fost plecat de la domiciliu, la Brașov pentru a

culege vâsc care să-l comercializeze cu ocazia sărbătorilor de iarnă.

Se solicită, în principal, casarea

hotărârilor și trimiterea cauzei pentru rejudecare la prima instanță, iar în

subsidiar reducerea pedepsei, considerând că nu a fost just individualizată,

fiind prea mare.

Ceilalți inculpați, D.M., C.I. și

V.A., au criticat hotărârile numai pentru greșita individualizare a pedepselor,

solicitând a fi redozate, în raport de situația lor personală.

Asupra acestor critici.

Din examinarea probelor și

lucrărilor dosarului, se constată că instanțele au reținut corect situația de

fapt și vinovăția inculpaților pentru faptele de furt calificat.

Inculpații D.M., C,.I. și V.A. au

recunoscut faptele, recunoaștere ce se coroborează cu găsirea corpurilor

delicte în domiciliile lor, planșele foto și depozițiile martorilor audiați.

Inculpatul V.F. a negat participarea

sa la furt, pretinzând că nu s-a aflat la domiciliu, în acel timp a făcut

naveta la Brașov pentru a culege vâsc pentru comercializare.

Această apărare, pe care a invocat-o

încă de la urmărirea penală, a fost analizată de organele de cercetare și de

instanțele de judecată și respinsă cu motivare convingătoare bazată pe probele

administrate.

Astfel, s-a avut în vedere că în

domiciliul fraților A. și F.V., în mai multe butoaie, bidoane și canistre,

parte din ele ascunse într-o groapă și într-un canal de scurgere, s-a găsit

cantitatea de 1.020 litri benzină.

Această cantitate, într-un număr

mare de ambalaje, nu putea fi sustrasă și dusă la domiciliu numai de inculpatul

V.A., cum nesincer a susținut acesta, pentru apărarea fratelui său V.F.

Susținerile inculpatului, sunt

infirmate și de declarațiile lui V.Șt. (ulterior decedat), tatăl inculpaților

V.A. și V.F., care a afirmat față de organele de cercetare în momentul

percheziției, că benzina găsită în domiciliul fiilor săi, a fost sustrasă de

către aceștia doi.

Coinculpatul C.I. a declarat la

procuror, în prezența apărătorului desemnat din oficiu, că i-a văzut pe

inculpații V.A. și V.F. când „cărau acasă”, un bidon cu benzină de la furtunul

montat la conducta de benzină.

Din procesul-verbal de constatare

din data de 2 decembrie 2001, încheiat de organele de poliție, rezultă că

infractorii circa 6-7 persoane, surprinși în timp ce sustrăgea benzină, au

fugit și intrat în imobilele de la numerele 25, 27 și 17, în cel din urmă

imobil indicat, locuind inculpații V.A. și V.F.

Au fost audiați și martorii în

legătură cu apărarea inculpatului V.F., respectiv concubina acestuia, V.M.,

D.I. (vecină), I.L., C.N., G.N. (consăteni), dar fie că nu se poate pune temei

pe depoziții, cum este cazul concubinei sau vecinei, fie că nu dau informații

pertinente, pe baza cărora să se rețină că inculpatul nu s-a aflat la

domiciliul său în acea perioadă.

Așadar, apărarea este nesinceră, așa

cum de altfel, s-a constatat și la testarea cu tehnica de detecție a

comportamentului simulat.

Cât privește susținerea acestui

inculpat în recursul său, că nemotivat prima instanță i-a respins proba cu doi

martori, pe care a solicitat-o la ultimul termen de judecată și că din această

cauză se impune casarea ambelor hotărâri pronunțate în cauză și trimiterea

dosarului la prima instanță pentru audierea celor doi martori, în legătură cu

apărarea în sensul că, în timpul furtului, nu s-a aflat la domiciliu, nu poate

fi primită din moment ce, așa cum s-a precizat în încheiere, martorii au fost

propuși în circumstanțiere, iar pe de altă parte, apărarea a fost verificată,

iar concluzia instanțelor este corectă.

Referitor la pedepsele aplicate

inculpaților, Curtea constată că acestea au fost stabilite cu respectarea criteriilor

prevăzute de art. 72 C. pen., fiind proporționale cu gravitatea sporită a

faptelor cu împrejurările în care au fost săvârșite, cu metodele folosite ca și

cu gradul ridicat de pericol social al inculpaților, toți fără ocupație, iar

V.A. este recidivist.

Se impune, deci, menținerea

pedepselor, la cuantumul stabilit, pentru reeducarea inculpaților și prevenirea

unor fapte cu pericol social așa de ridicat.

Neconstatându-se nici motive care se

iau în considerare din oficiu, recursurile urmează a fi respinse, ca nefondate

și a se deduce din pedepse timpul arestării preventive, pentru inculpații D.M.

și C.I. de la 3 decembrie 2001, pentru inculpatul V.A. de la 7 decembrie 2001

și pentru inculpatul V.F. de la 13 decembrie 2001, pentru toți până la 28 februarie

2003.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații D.M., C.I., V.A. și V.F. împotriva deciziei penale nr.

712/A din 31 octombrie 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedepsele aplicate

inculpaților D.M. și C.I. timpul arestării preventive de la 3 decembrie 2001 la

28 februarie 2003, pentru inculpatul V.A. de la 7 decembrie 2001 la 28

februarie 2003 și pentru inculpatul V.F. de la 13 decembrie 2001 la 28 februarie

2003.

Obligă recurenții inculpați D.M. și

C.I. să plătească statului suma de câte 1.100.000 lei cheltuieli judiciare, din

care câte 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurenții inculpați V.A. și

V.F. să plătească statului suma de câte 800.000 lei cheltuieli judiciare.

Pronunțată în ședință publică, azi

28 februarie 2003.