ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1465/2003

Asupra recursului de față,

Examinând actele dosarului constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 222 din 9

septembrie 2002, Tribunalul Alba a condamnat pe inculpatul C.V. la:

- 6 luni închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale,

prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen.;

- 8 luni închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea prevăzută de art.

293 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 2 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită prevăzută de art. 255 C. pen.,

raportat la art. 7 pct. 2 din Legea nr. 78/2000;

- un an închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 31 alin. (2) raportat la art.

289 C. pen. (participație improprie la fals intelectual);

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, de 2

ani închisoare.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de

încercare de 4 ani.

S-a atras atenția inculpatului

asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., a fost

dedusă din pedeapsă perioada arestării preventive începând cu data de 21

februarie 2001 până la 21 aprilie 2001.

În baza art. 255 alin. (4) C. pen.,

s-a dispus confiscarea sumei de 2000 mărci germane depusă cu foaia de inventar

nr. 65 din 22 februarie 2001 la B.N.R., sucursala Alba.

În baza art. 445 C. proc. pen., s-a

dispus anularea buletinului de identitate falsificat, eliberat de Poliția

orașului Târnăveni la data de 29 mai 1997 și a pașaportului fals emis de I.P.J.

Alba la 25 octombrie 2000 pe numele lui K.V.G.

În baza art. 189 și art. 191 C.

proc. pen., a obligat pe inculpat la plata sumei de 2.600.000 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat.

Tribunalul a reținut că inculpatul

C.V. a falsificat buletinul de identitate aparținând lui K.V.G., prin

dezlipirea fotografiei acestuia și aplicarea propriei fotografii. Ulterior, a

folosit acest buletin de identitate falsificat pentru a obține un pașaport fals

pe numele său, determinând astfel, cu intenție falsificarea acestuia cu

prilejul întocmirii, de către un funcționar aflat în exercițiul atribuțiilor de

serviciu, prin atestarea unor împrejurări necorespunzătoare adevărului.

Totodată, a oferit plutonierului

major B.C., la data de 21 februarie 2001 suma de 2000 mărci germane, pentru ca

acesta să mușamalizeze un dosar penal întocmit pe numele său, pentru săvârșirea

infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale și fals privind

identitatea.

Aceste fapte au fost săvârșite în

scopul de a putea pleca din nou în Polonia pentru a practica cerșetoria,

deoarece avea interdicție de a intra în Polonia (interdicție aplicată pe

propriul său pașaport), ca urmare a prinderii sale de către autoritățile

poloneze. Buletinul de identitate aparținând lui K.V.G. îl luase de la acesta

la 20 octombrie 2000, cu ocazia deplasării sale la socrii săi în comuna

Săliștea, sub pretextul ajutorului oferit pentru ca acesta să obțină un

pașaport cu care să se deplaseze în Polonia, împreună cu inculpatul.

Cu pașaportul falsificat, inculpatul

s-a deplasat în Polonia la data de 2 noiembrie 2000, de unde a revenit la data

de 13 februarie 2001. Între timp, organele de poliție au descoperit falsurile

comise de inculpat, iar când acesta a revenit în țară i s-a întocmit dosar

penal. Cu ocazia prezentării sale pentru a da declarații, inculpatul a oferit

în mod repetat șefului de post al Postului de Poliție Săliștea, plt. maj. B.C.,

diverse sume de bani, începând cu 500 mărci germane pentru a clasa dosarul, iar

în final la data de 16 februarie 2001, a oferit 1000 mărci germane și apoi 2000

mărci germane, fapte care l-au determinat pe acesta să-și sesizeze superiorii

și apoi parchetul. La data de 21 februarie 2001 s-a organizat un flagrant,

ocazie cu care inculpatul a fost surprins când a oferit inițial 1000 mărci

germane plt. maj. B., iar apoi suma de 2000 mărci germane, pentru mușamalizarea

dosarului.

În timpul procesului penal

inculpatul a negat săvârșirea faptelor, susținând că o altă persoană a

falsificat buletinul de identitate, iar suma de 2000 mărci germane i-ar fi fost

ceruți ca recompensă pentru buletinul falsificat.

Prin decizia penală nr. 337/A din 3

decembrie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, a admis apelul

declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba împotriva sentinței

menționate, pe care a desființat-o în privința soluționării laturii penale.

A descontopit pedeapsa rezultantă de

2 ani închisoare în componentele acesteia, înlăturând aplicarea art. 81 C. pen.

A fost majorată la 2 ani și 6 luni

închisoare, pedeapsa aplicată inculpatului C.V. pentru infracțiunea de dare de

mită prevăzută de art. 255 C. pen., raportat la art. 7 pct. 2 din Legea nr.

78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) și art.

34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului prin

sentința penală, atacată cu pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, stabilită

prin decizie și s-a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, sporită

cu 6 luni închisoare, în total urmând să execute 3 ani închisoare.

S-a dedus din pedeapsa aplicată

inculpatului perioada arestului preventiv de la 21 februarie 2001 până la 21

aprilie 2001. A fost înlăturată măsura obligării inculpatului de a nu părăsi

localitatea, luată de Tribunalul Alba la 19 aprilie 2001. Au fost menținute

celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

În considerentele deciziei, curtea

de apel a reținut ca fiind greșit individualizată pedeapsa aplicată

inculpatului pentru infracțiunea de dare de mită și, respectiv, pedeapsa

rezultantă, în raport cu multitudinea și gravitatea faptelor săvârșite și cu

atitudinea nesinceră a inculpatului, condiții în care nici aplicarea art. 81 C.

pen., nu se justifică.

Împotriva acestei decizii,

inculpatul a declarat recurs, invocând cazurile de recurs prevăzute de art. 385

9

pct. 17

1

(când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre

s-a făcut o greșită aplicare a legii) și pct. 18 (când s-a comis o eroare de

fapt).

Recurentul a susținut că nu el a

falsificat buletinul de identitate, ci șeful de post B.C., iar cu privire la

infracțiunea de dare de mită a pretins că tot B.C. i-ar fi pretins suma de 2000

mărci germane, pe care ulterior nu a mai vrut s-o primească, organizând

flagrantul.

A mai susținut că apelul a fost

greșit admis, considerând că hotărârea primei instanțe este legală și

temeinică, cu privire la individualizarea pedepsei.

Referitor la primele cazuri de

recurs vizând nelegalitatea și aplicarea greșită a legii, precum și comiterea

unei erori grave de fapt (prevăzute de art. 385

9

pct. 17

1

și pct. 18 C. proc. pen.) prin condamnarea inculpatului pentru fapte pe care nu

le-ar fi săvârșit (fals material în înscrisuri oficiale și dare de mită),

Curtea observă că, în realitate, inculpatul critică sentința instanței de fond

care a dispus condamnarea sa pentru săvârșirea acestor infracțiuni.

Or, împotriva acestei sentințe, inculpatul

nu a declarat apel, astfel încât, potrivit art. 385

1

alin. (4) C.

proc. pen., această sentință nu mai poate fi atacată cu recurs. De altfel,

însuși recurentul, în totală contradicție cu motivele de recurs invocate, a

solicitat menținerea sentinței (atât sub aspectul condamnării, cât și al

pedepsei aplicate de prima instanță).

Examinând motivul de recurs

referitor la individualizarea pedepsei de către instanța de apel, Curtea

constată că este nefondat pentru următoarele argumente:

Potrivit art. 385

9

pct.

14 C. proc. pen., hotărârile instanței de apel sunt supuse casării, când s-au

aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C.

pen., sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Curtea reține că, în cauză, s-au

respectat prevederile art. 72 C. pen., referitoare la criteriile generale de

individualizare a pedepselor, deoarece curtea de apel a avut în vedere, atât

gradul de pericol social al faptelor săvârșite de inculpat cât și persoana

infractorului.

În raport cu gravitatea infracțiunii

continuate de dare de mită, cu săvârșirea, în concurs, și a altor infracțiuni

și ținând seama și de comportarea nesinceră a inculpatului, curtea de apel a

stabilit și aplicat o pedeapsă rezultantă corespunzătoare, individualizând

pedeapsa conform criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen.

De asemenea, instanța de apel a

apreciat corect că, ținându-se seama de aceleași criterii, nu se justifică

aplicarea art. 81 C. pen., dispunând ca executarea pedepsei să se facă în regim

de detenție.

Starea sănătății inculpatului și a

copiilor săi, nu este de natură a diminua răspunderea penală a acestuia pentru

infracțiunile grave comise în mod repetat și într-o perioadă destul de

îndelungată.

Pentru aceste argumente, curtea va

respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul urmează a fi obligat la plata sumei de 1.000.000 lei,

reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul C.V. împotriva deciziei penale nr. 337/A din 3 decembrie

2002 a Curții de Apel Alba Iulia.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pronunțată în ședință

publică, azi 21 martie 2003.