ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1846/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 265 din 14 octombrie

2002, pronunțată de Tribunalul Alba, au fost condamnați inculpații:

- A.I. la:

- 7 ani și 6 luni închisoare, pentru

infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) C.

pen. și art. 211 alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit.

b) C. pen.;

-3 ani și 6 luni închisoare, pentru

infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., cu

aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și

- un an închisoare, pentru

infracțiunea de fals privind identitatea, prevăzută de art. 239 C. pen., cu

aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

În baza art. 33 și art. 34 C. pen.,

pedepsele de mai sus au fost contopite în pedeapsa cea mai grea de 7 ani și 6

luni închisoare pe care o sporește cu 6 luni închisoare, inculpatul urmând să

execute 8 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 64 și art. 71

C. pen., a fost menținută starea de arest și computată durata detenției

preventive.

- T.A. la:

- 7 ani și 6 luni închisoare, pentru

infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) C.

pen. și art. 211 alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit.

b) C. pen.

A fost făcută aplicarea art. 64 și art.

71 C. pen., menținută starea de arest și computată prevenția respectivă.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut că, în ziua de 17 iulie 2002, inculpatul A.I. se afla

în stația C.F.R. Arad unde intenționa să vândă niște bunuri achiziționate din

Timișoara, iar în jurul orelor 14,00, s-au întâlnit cu coinculpatul T.A. pe

care îl cunoștea și despre care știa că fura din tren.

La un moment dat, în jurul orelor

20,00, inculpatul T.A. a observat o persoană ce avea mai multe bagaje asupra sa

și după ce a intrat în vorbă cu aceasta a aflat că are valută și că în acea

seară merge la Alba Iulia.

Ulterior, inculpatul i-a relatat

cele aflate recurentului A.I. și ambii s-au hotărât să-i fure bunurile și banii

prin aducerea victimei în stare de inconștiență.

În realizarea celor propuse,

recurentul A.I. s-a dus la persoana respectivă și după ce i-a spus că este angajat

la C.F.R. și intenționează să meargă la Alba Iulia, a invitat-o la un local

unde au consumat băuturi alcoolice, consumația fiind plătită de inculpat.

În vederea câștigării încrederii

părții civile, inculpatul A.I. s-a oferit să facă demersuri la casa de bilete

pentru a-i viza foaia de drum, și s-a prezentat funcționarului sub o identitate

falsă arătând o autorizație de călătorie eliberată pe un alt nume, dar cu

fotografia sa. Procedând în acest mod, el a reușit să obțină dreptul de a

călători gratuit precum și viza pe foaia de drum a persoanei respective.

În jurul orelor 23,00, cei trei s-au

urcat în tren, în același compartiment și aici au îndemnat-o pe victimă să mai

consume băuturi alcoolice pe care le cumpărase din localul unde consumaseră

anterior. Profitând de neatenția acesteia, inculpatul T.A. i-a pus în băutură

mai multe pastile de diazepam.

La scurt timp după administrarea

acestora, cu toții au adormit și în apropierea stației C.F.R. Simetria,

inculpatul T.A. trezindu-se și observând că victima era în stare de

inconștiență, i-a furat din buzunarul pantalonilor 60.400 forinți, apoi l-a

trezit și pe recurentul A.I. și împreună i-au luat geanta de voiaj în care erau

bunuri în valoare de 3 milioane lei, pașaportul, cartea de identitate și o

agendă.

Ajunși în stație, au coborât din

tren și după ce au împărțit niște pungi cu cafea și dulciurile din geantă au

abandonat-o împreună cu bunurile de îmbrăcăminte și cu actele de identitate.

În ziua de 23 iulie 2002, inculpatul

A.I. a fost prin în stația C.F.R. Arad, având asupra sa autorizația de

călătorie falsificată.

Parchetul de pe lângă Tribunalul

Alba și inculpații au declarat apel.

Cel al Ministerului Public a fost admis

și prin decizia nr. 364 din 17 decembrie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia după

descontopirea pedepsei rezultante ca urmare a înlăturării art. 33 și art. 34 C.

pen. și a sporului aplicat în ce privește pe inculpatul A.I., pedepsele

aplicate inculpaților, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin.

(1) și (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea

art. 37 lit. b) C. pen., au fost majorate la câte 10 ani închisoare.

De asemenea, au fost majorate și

cuantumurile cheltuielilor judiciare către stat.

Apelurile declarate de inculpați au

fost respinse.

Împotriva soluției pronunțate de

instanța de apel, inculpații au declarat recurs.

Apărătorul a criticat soluția sub

aspectul temeiniciei ei în sensul că pedepsele aplicate sunt exagerate, ele

nereflectând corect gradul de pericol social al faptei și făptuitorilor.

În acest sens, apărătorul a

menționat că inculpații sunt tineri și au recunoscut și regretat comiterea

faptei, motive pentru care a solicitat admiterea recursurilor, casarea

hotărârii și reducerea pedepselor.

Recursurile nu sunt fondate.

Analizând hotărârea pronunțată, se

constată că instanța de apel a făcut o corectă individualizare a pedepselor,

ele reflectând gradul de pericol social al faptei și făptuitorului.

Sub acest aspect, este de remarcat că

dispozițiile art. 72 C. pen., au fost respectate, deoarece s-a ținut seama de

periculozitatea sporită a faptei comise, determinată de caracterul calificat al

infracțiunii, precum și de cuantumul prejudiciului cauzat.

Totodată, s-a avut în vedere că

recurenții sunt recidiviști, ceea ce denotă perseverență infracțională și că

scopul educativ și de prevenția generală a pedepselor ce au fost executate

anterior, nu a fost realizat.

În consecință, recursurile urmează

să fie respinse.

Întrucât inculpații au fost judecați

în stare de arest, instanța urmează, ca din pedepsele aplicate să deducă durata

reținerii și arestării preventive.

Cheltuielile efectuate de stat cu

ocazia soluționării cauzei, în care se include și onorariul apărătorului din

oficiu, ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției, vor fi restituite

de către recurenți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de

inculpații A.I. și T.A. împotriva deciziei nr. 364 din 17 decembrie 2002 a

Curții de Apel Iulia, ca nefondate.

Compută din pedepsele aplicate,

durata reținerii și arestării preventive pentru inculpatul A.I. de la 24 iulie

2002 și pentru T.A. de la 29 iulie 2002, până la zi, pentru ambii.

Obligă pe fiecare recurent, să

plătească statului 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include și

onorariul apărătorului din oficiu în sumă de câte 300.000 lei, ce va fi avansat

din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

10 aprilie 2003.