ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 149/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 36 din 10 februarie 2003 a Tribunalului Sibiu, pronunțată în dosarul nr. 8564/2003, în baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 și art. 42 C. pen., a fost condamnat inculpatul B.I.V. la o pedeapsă de 6 ani închisoare și pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., timp de 2 ani după executarea pedepsei principale pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane. În baza art. 25, raportat la art. 288 alin. (1) C. proc. pen., a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals material în înscrisuri oficiale.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a dispus să execute inculpatul pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare, precum și pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale. În temeiul art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor civile prevăzute de art. 64 C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și conform art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia timpul scurs după 10 octombrie 2002 în arest. În temeiul art. 357 C. proc. pen., s-a dispus anularea înscrisului fals. În baza art. 19 din Legea nr. 678/2001 s-a confiscat de la inculpat în folosul statului suma de 7.500 Euro sau contravaloarea lor în lei și l-a obligat să plătească această sumă în acest sens, precum și autoturismul Daewoo TICO.

S-au menținut măsurile asigurătorii instituite în cauză asupra bunurilor inculpatului. În temeiul art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească statului 8.000.000 lei cheltuieli judiciare. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, în fapt, următoarele: În luna ianuarie 2002, prin intermediul numitului Z.I., inculpatul B.I.V. a cunoscut-o pe martora A.A., căreia i-a propus să plece în Italia, unde să lucreze ca femeie de serviciu la un restaurant. În scopul de a o convinge, inculpatul i-a spus că are un prieten, patron al unui restaurant, care o va angaja cu contract și care îi va asigura cazarea și masa. Martora A.A. s-a lăsat convinsă de aceste argumente, așa încât, în ziua de 5 ianuarie 2002, aceasta a plecat împreună cu inculpatul în Italia, acesta fiind însoțit și de B.A.

și C.M. Discutând cu cele două fete, A.A. a aflat că și ele vor lucra ca femei de serviciu, fiind racolate tot de inculpat. Transportul spre Italia s-a efectuat cu autoturismul TICO, proprietatea inculpatului, care a fost condus de martorul I.U., angajat al inculpatului. În Italia fetele au fost duse la un apartament din Napoli, închiriat de L.H.D. și un cetățean albanez, pe nume N., prieteni ai inculpatului, prilej cu care au fost anunțate de inculpat că nu vor lucra ca femei de serviciu, ci vor practica prostituția. Martora A.A. nu a fost de acord cu acest lucru, situație în care inculpatul le-a amenințat pe cele trei fete, întrucât el a primit suma de 1.500 Euro pentru fiecare dintre ele, astfel că nu le poate lăsa să plece, fiind închise și păzite în apartament de către L.H.D.

și albanezul N., care le-a obligat să practice prostituția. Toate sumele primite de acestea în urma raporturilor sexuale întreținute cu diferite persoane erau confiscate de cei doi. După scurt timp, deși inculpatul îi reținuse pașaportul, martora A.A. a reușit să fugă din apartament și s-a deplasat la Ambasada României, din Italia, unde a primit o foaie consulară și astfel, a reușit să ajungă în țară. La sfârșitul lunii ianuarie, în același mod, promițând obținerea unui loc de muncă într-un bar, inculpatul a racolat pe martorele M.G. și B.I. pe care le-a transportat în Spania, la un apartament închiriat de către L.D. și albanezul N. Cele două martore au aflat că nu vor fi angajate, ci vor lucra ca prostituate, inculpatul amenințându-le, spunând că el a primit suma de 1.500 Euro pentru fiecare și nu le va lăsa să plece.

Astfel, cele două martore au fost obligate să practice prostituția, fiind lipsite de libertate și păzite în permanență. După aproximativ o lună, martora M.G. a reușit să fugă și, întrucât a denunțat aceste fapte la poliția italiană a fost audiată ca martoră și a fost inclusă într-un program de repatriere și asistență acordată victimelor traficului de persoane. În ziua de 10 octombrie 2002, s-a efectuat o percheziție domiciliară în apartamentul în care locuia inculpatul, ocazie cu care s-a găsit la acesta o carte de identitate emisă de autoritățile franceze cu seria DH 18530599, pe numele S.N. și pe care era aplicată poza inculpatului. Din raportul tehnico-științific criminalistic întocmit în cauză s-a constatat că această carte de identitate este contrafăcută și apoi falsificată prin substituirea fotografiei.

Cu privire la acest document fals a rezultat că, în timp ce se afla în Germania, în cursul anului 1999, inculpatul a achitat suma de 200 mărci germane unei persoane de cetățenie turcă pentru a-i contraface un astfel de document pe care urma să-l folosească pentru legitimare în Germania. În apărare, inculpatul a recunoscut că a transportat fetele în Italia și Spania, dar a declarat că nu a cunoscut că acestea erau obligate să se prostitueze, susțineri care nu au fost primite, fiind infirmate de probele existente la dosar. Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpatul și S.C. O. S.A. Sibiu. Inculpatul, prin apărătorul din oficiu, a solicitat, în principal, achitarea de sub învinuirea săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 618/2001, cu aplicarea art. 41 și art. 42 C. pen.

și instigării la săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 25, raportat la art. 288 alin. (1) C. pen. În subsidiar, a solicitat ca, în urma reținerii circumstanțelor atenuante să fie redusă pedeapsa aplicată. Prin apelul declarat S.C. O. S.A. Sibiu a solicitat desființarea hotărârii atacate și înlăturarea dispozițiilor privind confiscarea autoturismului DAEWOO TICO, motivând că acesta este proprietatea societății de asigurare, prin subrogarea în drepturile asiguratului vânzător DAEWOO. Prin decizia penală nr. 175 din 20 mai 2003, Curtea de Apel Alba Iulia a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul B.I.V. și, ca inadmisibil, apelul declarat de partea interesată S.A.R.

O. S.A., apreciind că aceasta nu a participat la judecarea cauzei în primă instanță, nefăcând nici dovada vătămării vreunui interes legitim care să-i confere dreptul de a promova apel în condițiile art. 362 lit. f) C. proc. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată durata executată începând cu 10 octombrie 2002 la zi. În baza art. 192 C. pen., a obligat recurenții la plata cheltuielilor judiciare către stat. Împotriva deciziei a declarat recurs S.A.R. O. S.A., sucursala Sibiu, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului declarat de S.C. O. S.A.

Sibiu. Verificând actele dosarului cauzei, Curtea constată următoarele: Potrivit art. 362 lit. f) C. proc. pen., poate face apel orice persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate printr-o măsură sau printr-un act al instanței. Cu privire la faptul că S.C. O. S.A. nu a participat la judecarea în fond a cauzei, se constată următoarele: La data sesizării instanței de fond cu privire la infracțiunea săvârșită de inculpat, S.C. O. S.A. nu avea nici o calitate în cauza respectivă. Ulterior, devenind proprietarul autoturismului confiscat, respectiv DAEWOO TICO, a promovat apel în cauză, întrucât instanța de fond, prin sentința penală nr. 36 din 10 februarie 2003, a dispus, între altele, confiscarea acestui autoturism.

Referitor la situația autoturismului supus confiscării, se reține următoarea situație: Între S.C. D.A.R. S.A., în calitate de beneficiar, pe de o parte, și S.C. O. S.A., în calitate de furnizor de servicii de asigurare, pe de altă parte, s-a încheiat la data de 28 octombrie 1998 o convenție având ca obiect preluarea în asigurare a riscurilor pentru neplata ratelor/redeventelor pentru autovehiculele vândute de către Daewoo, cu plata în rate sau comercializate în sistem leasing a riscurilor de avarii și furt a autovehiculelor. În baza acestei convenții, între O. și D. s-a încheiat polița de asigurare seria H nr. 001113 privind asigurarea de neplată a ratelor/redeventelor, prin care s-a stipulat că se preiau în asigurare riscurile de neplată a ratelor/redeventelor pentru autovehiculele comercializate de către Daewoo.

În Anexa HC.W2.A la poliță, pct. 3, care reglementează clauzele contractuale, se face precizarea că „Obiectul prezentului contract este preluarea de către O. a riscului de neplată a ratelor/redeventelor de către utilizator/cumpărător conform contractului de leasing încheiat cu asiguratorul. În situația producerii evenimentului asigurat, O. are obligația de a plăti asiguratului despăgubirea cuvenită, dacă acesta a întreprins demersurile legale necesare pentru recuperarea ratelor/redeventelor neachitate prevăzute prin contractul de rate/leasing”. În speță, inculpatul a încetat să achite ratele datorate către Daewoo, în sumă de 2.061 dolari S.U.A., echivalentul a 69.409.627 lei, situație în care O., în baza contractului H-001113, a achitat acestuia întreg prejudiciul, conform OP nr. 255 din 31 ianuarie 2003. În raport de situația expusă, motivarea instanței de control judiciar în soluția de respingere a apelului declarat de S.C.

O. S.A., ca inadmisibil, apare ca neîntemeiată, în condițiile în care este dovedit interesul legitim care i-a fost vătămat, pe de o parte, iar pe de altă parte, faptul că aceasta nu a fost parte la judecarea în primă instanță a cauzei se explică prin aceea că, la acel moment, nu avea nici o calitate în cauza privind judecarea inculpatului pentru infracțiunea săvârșită. Față de aceste considerente, urmează să fie admis recursul declarat de S.A.R. O., sucursala Sibiu; se va casa decizia penală atacată și se va trimite cauza spre rejudecarea apelului declarat de O., sucursala Sibiu. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de recurenta parte vătămată S.A.R. O., sucursala Sibiu împotriva deciziei penale nr. 175 din 20 mai 2003 a Curții de Apel Alba Iulia, privind pe intimatul inculpat B.I.V. Casează decizia penală atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului declarat de S.A.R. O., sucursala Sibiu împotriva sentinței penale nr. 36 din 10 februarie 2003 a Tribunalului Sibiu. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat B.I.V., în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 ianuarie 2004.