ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 493/2004

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rechizitoriul din 24 octombrie 2002, Parchetul Militar București a dispus trimiterea în judecată a inculpatului I.G., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 289, art. 291, art. 246, art. 264 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., reținând în fapt, că, la data de 30 mai 1999, inculpatul în calitate de subofițer la Secția 5 Poliție București, având de cercetat o plângere a părții vătămate V.M. împotriva inculpaților D.N. și S.I.S., pentru infracțiunea de lovire a scris, în numele părții vătămate, o declarație neadevărată, în sensul că aceasta și-a retras plângerea, iar ulterior, pe baza acestei declarații a prezentat procurorului propunerea de a nu se începe urmărirea penală, propunere ce a fost însușită de procuror.

Prin sentința penală nr. 618 din 24 iunie 2003, Tribunalul București a dispus achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b 1 ) C. proc. pen., iar în baza art. 18 1 , raportat la art. 91 C. pen., i-a aplicat patru amenzi administrative de câte 500.000 lei. Prin aceeași sentință, inculpatul a fost obligat să plătească părții civile suma de 3.000.000 lei despăgubiri pentru daune morale. Instanța a reținut că faptele inculpatului au fost dovedite, dar că nu întrunesc pericolul social al unor infracțiuni, întrucât au adus o atingere minimă valorilor sociale ocrotite de lege.

Prin decizia nr. 542 din 17 septembrie 2003, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva sentinței primei instanțe, a desființat hotărârea atacată și, rejudecând cauza, l-a condamnat pe inculpat la câte 6 luni închisoare, pentru fiecare dintre cele patru infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată. În ce privește infracțiunile prevăzute de art. 246 și art. 264 C. pen., instanța de apel a reținut că pedepsele aplicate au fost grațiate, conform art. 1 din Legea nr. 543/2002, iar în ce privește infracțiunile prevăzute de art. 289 și art. 291 C. pen., instanța a făcut aplicarea art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și, respectiv, a art. 81 și art. 82 C. pen.

și a stabilit pedeapsa aplicată inculpatului la 6 luni închisoare, dispunând, totodată, suspendarea executării pedepsei pe o perioadă de încercare de 2 ani și 6 luni. Prin aceeași decizie a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de parte vătămată V.M. Împotriva deciziei curții de apel au declarat recurs inculpatul I.G. și partea civilă V.M. În recursul său, inculpatul a solicitat casarea hotărârii atacate, rejudecarea cauzei, iar în fond, schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor prevăzute de art. 289 și art. 291 C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen., întrucât declarația falsificată de inculpat nu este un înscris oficial, în sensul legii, ci un înscris sub semnătură privată; aplicarea cu privire la această infracțiune a prevederilor art. 18 1 , raportat la art. 91 C. pen., precum și achitarea pentru infracțiunile prevăzute de art. 246 și art. 264 C. pen., cu motivarea că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni.

Recursul inculpatului este fondat numai cu privire la încadrarea juridică a infracțiunilor prevăzute de art. 298 și art. 291 C. pen. În conformitate cu art. 289 C. pen., constituie infracțiunea de fals intelectual falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia de către un funcționar aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu știință de a insera unele date sau împrejurări. În cauză, se constată că înscrisul falsificat de inculpat, declarația de retragere a plângerii prealabile de către partea vătămată, nu constituie un înscris oficial, în sensul legii, dat fiind că nu exprimă voința unui funcționar în exercițiul atribuțiilor de serviciu.

Fiind expresia exercitării de către o persoană particulară a dreptului de a-și retrage plângerea prealabilă în legătură cu săvârșirea unei infracțiuni, actul incriminat este un înscris sub semnătură privată, în sensul art. 290 C. pen. În consecință, urmează să se admită recursul inculpatului, în sensul schimbării încadrării juridice a infracțiunilor prevăzute de art. 289 și art. 291 C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen. Nu poate fi primită cererea inculpatului de aplicare a prevederilor art. 18 1 , raportat la art. 91 C. pen., cu privire la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată comisă de acesta, constatându-se că instanța de apel a apreciat corect pericolul social al faptei comise, ca fiind propriu infracțiunii prevăzute de art. 290 C. pen.

În ce privește infracțiunile prevăzute de art. 246 și art. 264 C. pen., se constată, de asemenea, că fapta inculpatului este o evidentă încălcare a atribuțiilor de serviciu și că prin această faptă s-a împiedicat înfăptuirea justiției, în modul prevăzut de textul de lege care incriminează favorizarea infractorului, neexistând deci, temeiuri care să justifice admiterea cererii inculpatului de a fi achitat pentru aceste infracțiuni. În susținerea recursului declarat de partea civilă V.M. s-a solicitat obligarea inculpatului la plata unor despăgubiri civile de 150.000.000 lei, din care 75.000.000 lei daune morale. Recursul părții civile este nefondat, întrucât aceasta nu a adus probele prin care să facă dovada că a suferit daune de o valoare mai mare decât cea stabilită prin hotărârile pronunțate de prima instanță și de instanța de apel.

În consecință, recursul părții civile V.M. va fi respins cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul I.G. împotriva deciziei penale nr. 542/ A din 17 septembrie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Casează decizia penală atacată și sentința penală nr. 618 din 24 iunie 2003 a Tribunalului București, secția I penală, numai cu privire la încadrarea juridică a infracțiunilor prevăzute de art. 289 și art. 291 C. pen. Descontopește pedepsele aplicate și rejudecând, conform art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică din infracțiunile prevăzute de art. 289 și respectiv art. 291 C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen., text de lege în baza căruia îl condamnă pe inculpatul I.G. la 6 luni închisoare. În baza art. 81 și art. 82 C. pen., dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 6 luni.

Face aplicarea art. 359 C. proc. pen. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă V.M. împotriva aceleiași decizii penale. Obligă recurenta parte civilă să plătească statului suma de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 ianuarie 2004.