ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4106/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4106/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față,
În baza lucrărilor de la dosar,
constată următoarele:
Prin plângerea penală formulată de petentul P.G.C., s-a
solicitat efectuarea de cercetări penale față de magistrații care "m-au
condamnat nevinovat", respectiv O.V. - judecător la Judecătoria Suceava,
M.A. -judecător la Curtea de Apel Suceava, H.L.M. și B.I.D. - judecători Ia Tribunalul
Suceava.
Prin ordonanța nr. 394/P/2009 din 6
mai 2009 a Secției de urmărire penală și criminalistică a Parchetului de pe
lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a dispus neînceperea urmăririi
penale față de judecătorii M.A., H.L.M. și B.I.D., care au pronunțat Decizia
penală nr. 320/2007.
Prin aceeași ordonanță s-a disjuns
cauza cu privire la O.V. - judecător la Judecătoria Suceava și s-a declinat
soluționarea acesteia în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel
Suceava.
Prin rezoluția din 28 iulie 2009
dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava în Dosarul penal nr.
150/P/2009, în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. s-a dispus neînceperea
urmăririi penale față de O.V. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în
serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen.
Pentru a dispune astfel procurorul a
reținut că la data de 10 octombrie 2005, la Judecătoria Suceava s-a înregistrat
plângerea prealabilă a părții vătămate O.R. formulată împotriva numitului
P.G.C., petiționar în prezenta cauză, prin care a solicitat tragerea la
răspundere penală a acestuia pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire,
amenințare și insultă, prev. de art. 180 alin. (2), 193 și 205 C. pen.
Cauza a revenit spre soluționare
judecătoarei O.V. care, după terminarea cercetării judecătorești, prin Sentința
penală nr. 59 din 16 ianuarie 2007 a hotărât achitarea inculpatului, în temeiul
art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru infracțiunea de amenințare și în temeiul
art. 10 lit. b) C. proc. pen. pentru infracțiunea prev. de art. 205 C. pen.
Prin aceeași sentință a dispus
condamnarea inculpatului la 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de
lovire prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., cu reținerea stării de recidivă
post - condamnatorie, prev. de art. 37 lit. a) C. pen., iar în temeiul art. 83
C. pen., a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an
închisoare, ce i-a fost aplicată prin Sentința penală nr. 102 din 30 ianuarie
2004 și a dispus să execute în total 1 an și 3 luni închisoare.
Hotărârea instanței de fond
pronunțată de judecătoarea O.V. a fost modificată în recursul numitului P.G.C.
numai în ceea ce privește pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi pe
perioada executării pedepsei principale.
Petentul, nemulțumit de faptul că a
fost condamnat la instanța de fond de judecătoarea O.V., a formulat plângere
împotriva acesteia pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra
intereselor persoanelor, considerându-se nevinovat.
Soluția a fost menținută de
procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava care, prin
rezoluția nr. 347/II/2/2009 din 12 august 2009 a respins ca neîntemeiată
plângerea petentului împotriva rezoluției de netrimitere în judecată.
Considerându-se nemulțumit de cele
două rezoluții, petentul P.G.C. a făcut plângere la instanță conform art. 278
1
C. proc. pen.
Prin Sentința penală nr. 86 din 9 oct. 2009 a Curții
de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins ca
nefondată plângerea menținând rezoluția de neîncepere a urmăririi penale.
Nemulțumit, petentul a atacat-o cu
recurs pe care, în termen legal, l-a înaintat Înaltei Curți de Casație și
Justiție, secția penală.
Recursul este nemotivat.
Examinând cauza, instanța constată
că recursul declarat este neîntemeiat și urmează a fi respins ca atare.
Petentul a depus plângere împotriva
unui magistrat judecător pentru că acesta a pronunțat o soluție care îl
nemulțumește.
El nu impută intimatei un fapt
determinat ci o hotărâre judecătorească, deci o soluție care, prin efectele ei,
îi produse grave consecințe (executarea unei pedepse în regim de detenție).
Judecătorul cauzei și-a exercitat cu
bună credință atributele conferite de lege și într-un cadru procesual de
deplină legalitate, astfel că nu poate răspunde penal pentru soluțiile
pronunțate.
Nefiind comisă nici o faptă
prevăzută de legea penală, instanța a respins în mod legal și temeinic
plângerea petentului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de petiționarul P.G.C. împotriva Sentinței penale nr. 86 din 9
octombrie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu
minori.
Obligă recurentul petiționar la
plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi
8 decembrie 2009.