ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 788/2006

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 7 noiembrie 1997, precizată ulterior, reclamanta SC M.S.C.C.G. SRL București a chemat în judecată pe pârâtele SC R.C.S. SRL București și SC X. LTD Marea Britanie solicitând instanței să constate că pârâta SC X. LTD este proprietara a 35 părți sociale preluate de la reclamantă în temeiul convenției prevăzute în procesele verbale ale A.G.E.A. a pârâtei SC R.C.S. SRL din 6, 9 și 10 iunie 1997, să oblige pârâta SC X. LTD la plata sumei de 630.000 dolari S.U.A., conform convenției de cesiune de părți sociale, să constate că reclamanta nu mai are nici un drept în SC R.C.S. SRL, să oblige ambele pârâte la întocmirea formalităților de autentificare a convenției de cesiune, de modificare a actului constitutiv și de menționare la registrul comerțului.

Prin sentința civilă nr. 3090 din 3 iulie 1998, Tribunalul București, secția comercială a respins acțiunea cu motivarea că nu s-a încheiat contractul de cesiune de părți sociale care nu s-au transmis, întrucât reprezentantul pârâtei cesionare în adunarea generală a pârâtei SC R.C.S. SRL nu a avut mandat să angajeze pârâta cesionară în dobândirea de părți sociale. Prin decizia civilă nr. 176 din 3 februarie 1998, Curtea de Apel București, secția comercială a admis apelul declarat de reclamantă, a schimbat sentința apelată în sensul admiterii acțiunii față de ambele pârâte, constatând intervenită la 9 iunie 1997 convenția de cesiune între reclamantă și pârâta cesionară pe care a obligat-o la plata sumei de 630.000 dolari S.U.A.

contravaloarea celor 35 părți sociale obligând pârâtele să efectueze împreună cu reclamanta formalitățile legale de autentificare pentru înregistrarea convenției la registrul comerțului, constatând, totodată, lipsa vreunui drept al reclamantei în cadrul SC R.C.S. SRL, ca urmare a convenției de cesiune a celor 25 părți sociale. Prin decizia nr. 2512 din 22 iunie 1999, Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, admite recursurile declarate de pârâte împotriva deciziei instanței de apel pe care o casează și respinge apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond. Prin decizia nr. 642 din 18 februarie 2004, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială respinge cererea de revizuire formulată de reclamantă împotriva deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, nr. 2512 din 22 iunie 1999 ca tardiv formulată pentru art. 322 pct. 2 C. proc.

civ. și ca nefondată pentru art. 322 pct. 5 C. proc. civ. și respinge excepțiile de inadmisibilitate a cererii și lipsă a capacității juridice a revizuientei. La 15 noiembrie 2004 reclamanta formulează o nouă cerere de revizuire a deciziei nr. 2512 din 22 iunie 1999 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, solicitând, pentru motivele prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii ca neîntemeiate a recursurilor formulate în cauză și menținerea deciziei nr. 176 din 3 februarie 1999 a Curții de Apel București, secția comercială, prin care s-a admis cererea introductivă așa cum a fost formulată.

În susținerea cererii sale revizuienta arată că aceasta este admisibilă deoarece decizia atacată a fost pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, după evocarea fondului și că este în posesia a două înscrisuri, respectiv memorandumurile interne din 5 și respectiv 6 noiembrie 1997, care emană de la pârâte, au caracter determinant pentru soluția pronunțată în cauză, au fost reținute de partea potrivnică, revizuienta aflându-se în imposibilitate de a le prezenta anterior. Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata SC X. LTD invocă excepția lipsei capacității procesuale de folosință a revizuientei care, așa cum rezultă din certificatul de furnizare de informații din 15 noiembrie 2005, eliberat de O.N.R.C.

a fost dizolvată prin încheierea nr. 7773 din 19 noiembrie 2001 și radiată din registrul comerțului, solicitând respingerea cererii de revizuire ca fiind introdusă de o persoană fără capacitate procesuală de folosință, cererea fiind și inadmisibilă în opinia intimatei; mai arată intimata că și cu privire la cea de a doua intimată, SC R.C.S. SRL s-a dispus radierea prin sentința comercială nr. 1589 din 15 octombrie 2003 a Tribunalului București, secția a VII-a comercială. Examinând excepția lipsei capacității procesuale de folosință a revizuientei, invocată de intimata SC X. LTD Curtea constată că aceasta este întemeiată. Din examinarea actelor aflate la dosar, respectiv certificatul de furnizare de informații din 15 noiembrie 2005 eliberat de O.N.R.C., se constată că prin încheierea nr. 7773 din 19 noiembrie 2001 a Judecătorului delegat la registrul comerțului, s-a dispus dizolvarea SC M.S.C.C.G.

SRL București cu data de 20 noiembrie 2001 pentru nemajorarea capitalului social, potrivit art. 2 din Legea nr. 314/2001 coroborat cu art. 1 din aceeași lege, societatea fiind radiată din registrul comerțului din oficiu, la 29 martie 2002 pentru motivul prevăzut de art. 5 alin. (3) din legea menționată. Se constată de asemenea că revizuienta nu a făcut dovada atacării cu recurs a încheierii de dizolvare, respectiv de radiere din oficiu, dată de Judecătorul delegat la registrul comerțului, și deci la data formulării cererii de revizuire, respectiv 19 noiembrie 2004 societatea își încetase existența ca subiect de drept, astfel că nu mai avea capacitate juridică și implicit nici capacitate procesuală de folosință.

Ori, potrivit art. 41 C. proc. civ., numai persoana care are folosința drepturilor civile poate fi parte în judecată, încetarea calității de subiect de drept conducând implicit la imposibilitatea de a sta în justiție. Astfel fiind, cum potrivit art. 43 alin. (1) C. proc. civ. lipsa capacității de exercitare a drepturilor procedurale poate fi invocată în orice stare a pricinii, urmează a fi admisă excepția lipsei capacității de folosință a revizuientei și, pe cale de consecință, cererea de revizuire urmează a fi respinsă ca fiind formulată de o persoană fără capacitate de folosință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite excepția lipsei capacității de folosință a revizuientei. Respinge cererea de revizuire formulată de SC M.S.C.C.G. SRL București, împotriva deciziei nr. 2512 din 22 iunie 1999 a Curții Supreme de Justiție, secția comercială, în dosar nr. 1889/1999. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 23 februarie 2006.