ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 597/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 947 din 26

aprilie 2001, Judecătoria Pitești a condamnat pe inculpatul M.G. la 4 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208

alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) și alin. (2) lit. a) C. pen.

S-a reținut că, în noaptea de 27

iulie 2000, împreună cu alte persoane, inculpatul a pătruns, prin escaladare,

în incinta S.C. A. S.A. Pitești, de unde au sustras 1.050 l benzină, în valoare

de 4.243.889 lei.

Apelul declarat de inculpat

împotriva hotărârii primei instanțe, privind reducerea pedepsei, a fost

respins, ca nefondat, de Tribunalul Argeș prin decizia penală nr. 381 din 7

iunie 2001.

Curtea de Apel Pitești, secția

penală, prin decizia penală nr. 403/ R din 31 iulie 2001, a respins recursul

declarat de către inculpat împotriva acestei din urmă hotărâri.

Împotriva hotărârilor pronunțate în

cauză, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

a declarat în termen recurs în anulare, întemeiat pe dispozițiile art. 409 și art.

410 alin. (1) partea I pct. 7 C. proc. pen., susținând că prin nereținerea

dispozițiilor art. 37 lit. b) C. pen., instanțele au dat o încadrare juridică

greșită faptei.

Arătând că fapta a fost comisă în

stare de recidivă postexecutorie, procurorul general a solicitat admiterea recursului

în anulare, casarea hotărârilor atacate și rejudecarea cauzei între aceste

limite.

Recursul în anulare este fondat.

Potrivit art. 37 lit. b) C. pen.,

există recidivă când, după executarea unei pedepse cu închisoare mai mare de 6

luni, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după împlinirea

termenului de prescripție a executării unei asemenea pedepse, cel condamnat

săvârșește din nou o infracțiune cu intenție, pentru care legea prevede

pedeapsa închisorii mai mare de un an.

În cauză, din copia cazierului

judiciar rezultă că, prin sentința penală nr. 968 din 5 iunie 1991 a

Judecătoriei Pitești, definitivă la 5 septembrie 1991, inculpatul M.G. a fost

condamnat la o pedeapsă rezultantă de 8 ani și 10 luni închisoare, pentru

săvârșirea în concurs a două infracțiuni de furt calificat.

Inculpatul a început executarea

pedepsei la 11 februarie 1991 și a fost liberat condiționat la 16 august 1996,

rămânând neexecutat un rest de 1.211 zile închisoare. Pedeapsa se consideră executată

la 10 decembrie 1999.

Ca atare, infracțiunea de furt

calificat pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, în prezenta cauză,

în raport de data comiterii la 27 iulie 2000, apare ca fiind săvârșită în stare

de recidivă postexecutorie.

În consecință, neaplicând

dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen., instanța de fond a pronunțat o hotărâre

supusă cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17 corespunzător

temeiului prevăzut de art. 410 alin. (1) partea I pct. 7, invocat prin recursul

în anulare.

Instanțele de control judiciar,

fiind investite numai cu apelul și recursul declarate de inculpat, nu au avut

posibilitatea înlăturării omisiunii menționării art. 37 lit. b) C. pen.

Din considerentele hotărârii primei

instanțe rezultă că recidiva postexecutorie a fost avută în vedere la

individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, așa încât, aceasta va fi

menținută.

În consecință, pentru considerentele

expuse, se va admite recursul în anulare, se vor casa hotărârile atacate numai

cu privire la încadrarea juridică dată faptei săvârșite de inculpatul M.G. prin

nereținerea dispozițiilor art. 37 lit. b) C. pen., se va face aplicația acestor

dispoziții și se va menține pedeapsa aplicată acestuia.

Celelalte dispoziții ale hotărârilor

atacate vor fi menținute.

Onorariul de avocat, potrivit

dispozitivului, cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din

fondul Ministerului Justiției, conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare declarat de

procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

împotriva sentinței penale nr. 947 din 26 aprilie 2001 a Judecătoriei Pitești, deciziei

penale nr. 381 din 7 iunie 2001 a Tribunalului Argeș și deciziei penale nr. 403

din 31 iulie 2001 a Curții de Apel Pitești, privind pe inculpatul M.G.

Casează hotărârile atacate numai cu

privire la încadrarea juridică dată faptei săvârșite de inculpat prin

nereținerea dispozițiilor art. 37 lit. b) C. pen.

Face aplicarea art. 37 lit. b) C.

pen. și menține pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor atacate.

Onorariul de avocat pentru apărarea

din oficiu a intimatului inculpat, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din

fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 6

februarie 2003.