ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2240/2003

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele Prin sentința penală nr. 189 din 18 iunie 2002 a Tribunalului Argeș, inculpatul J.G. a fost condamnat la 3 ani închisoare cu suspendarea executării sub supraveghere, conform art. 86 1 C. pen., pentru infracțiunea de furt, prevăzută de art. 208 și art. 209 alin. (2) lit. a), cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen. Totodată, tribunalul a constatat recuperat prejudiciul și a obligat pe inculpat la 700.000 lei cheltuieli judiciare către stat. S-a reținut în fapt, că inculpatul, în ziua de 10 aprilie 2000, a sustras de la S.C. A. S.A. Pitești, din cisterne cantitățile de 100 litri benzină și 330 litri motorină, în valoare de 3.187.000 lei.

Prin decizia penală nr. 253 din 3 octombrie 2002 a Curții de Apel Pitești, s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat prin care solicită a fi achitat pe motiv că nu a comis fapta, iar în subsidiar, suspendarea condiționată a executării pedepsei. Împotriva acestei decizii inculpatul menționat a declarat recurs, susținând că pentru fapta comisă competența de judecată în primă instanță revenea judecătoriei și nu tribunalului, reiterând totodată motivele din apel, temeiuri de casare, prevăzute de art. 385 9 pct. 1, 14 și 18 C. proc. pen. Recursul declarat de inculpat nu este fondat. Potrivit art. 27 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., tribunalul judecă în primă instanță, printre altele și infracțiunea, prevăzută de art. 209 alin. (3) lit. a) C. pen.

și anume furtul de țiței, gazolină, motorină, alte produse petroliere sau gaze naturale din conducte, depozite, cisterne ori vagoane cisternă, texte introduse prin O.U. nr. 207/2000 și Legea nr. 456/2001 de aprobare a acestei ordonanțe. Cum dispozițiile de competență sunt de imediată aplicare, instanța fiind sesizată prin Rechizitoriul din 27 februarie 2002 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș, fără temei se susține competența judecătoriei. Referitor la vinovăție, inculpatul în declarațiile date atât în cursul urmăririi penale, cât și la instanță, a recunoscut comiterea faptei, iar prejudiciu cauzat a fost recuperat în natură, prin restituirea produselor petroliere sustrase. În sfârșit, pedeapsa aplicată cu suspendarea executării sub supraveghere nu se impune a fi redusă, ori aplicate prevederile art. 81 C. pen., în raport de gradul de pericol social ridicat al infracțiunii comise și persoana inculpatului.

În consecință, se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat și va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul J.G. împotriva deciziei penale nr. 253 din 3 octombrie 2002 a Curții de Apel Pitești. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pronunțată în ședință publică, azi 14 mai 2003.