ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2240/2010

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea care a făcut obiectul dosarului nr. 1185/33/2008 al Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Maramureș, revizuirea sentinței nr. 619 din 20 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, în dosarul nr. 1545/33/2007 și, pe cale de consecință, anularea Hotărârii nr. 646/2007 emisă de pârâta C.J.P. Baia Mare, cu obligarea acesteia la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000. Prin sentința civilă nr. 657 din 14 octombrie 2008, Curtea de Apel Cluj a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în esență, că hotărârea a cărei revizuire o solicită, este supusă căii de atac a recursului, cale de atac pe care reclamanta n-a exercitat-o, formulând direct cerere de revizuire, pe care nu a motivat-o nici în fapt, nici în drept. Împotriva acestei hotărâri, revizuienta S.E. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului, recurenta a arătat că instanța de fond în mod greșit a reținut că nu a formulat recurs, solicitând acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, conform actelor aflate în dosarul depus la casa județeană de pensii. Prin Decizia nr. 1681 din 25 martie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins recursul declarat de revizuenta S.E.

împotriva sentinței civile nr. 657 din 14 octombrie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pentru a pronunța această hotărâre, Înalta Curte a reținut următoarele: Potrivit prevederilor art. 322 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul se poate cere, printre altele, conform pct. 2, dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.

Pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri date de instanța de recurs, legiuitorul a impus condiția ca această instanță să fi evocat fondul, ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reținută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare din ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății. Cu alte cuvinte, hotărârile instanțelor de recurs care evocă fondul sunt acelea prin care se admite recursul și, după caz, se modifică în tot sau în parte hotărârea recurată, respectiv se casează în tot sau în parte hotărârea recurată și se rejudecă, la același termen de judecată, pricina în fond, urmare casării cu reținere, precum și hotărârile prin care instanțele de recurs rejudecă pricina în fond, la un alt termen de judecată decât cel la care a avut loc admiterea recursului și casarea cu reținere a hotărârii recurate.

Așadar, nu îndeplinesc condiția evocării fondului hotărârile prin care recursul a fost anulat ca neregulat introdus sau ca netimbrat, hotărârile prin care s-a constatat nulitatea recursului, cele prin care s-a constatat perimarea recursului, hotărârile de casare intermediare prin care s-a admis recursul și s-a casat cu trimitere sau cu reținere, precum și hotărârile prin care s-a respins recursul ca nefondat sau ca tardiv formulat. Astfel, Înalta Curte a reținut că, în cauză, cererea de revizuire a fost respinsă în mod corect, ca inadmisibilă, avându-se în vedere faptul că hotărârea a cărei revizuire s-a solicitat nu a fost atacată cu recurs. Împotriva acestei decizii, recurenta S.E.

a formulat contestație în anulare, solicitând anularea deciziei atacate, precum și a sentinței civile nr. 619/2007 din 20 noiembrie 2007, pronunțată în dosarul nr. 1545/33/2007 al Curții de Apel Cluj și a sentinței civile nr. 657/2008 din dosarul nr. 1185/33/2008 al aceleiași instanțe, anularea hotărârii nr. 646/2007 emisă de C.J.P. Baia Mare și acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000. Examinând cauza și decizia atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că prezenta contestație în anulare este inadmisibilă. Pentru a ajunge la această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

În conformitate cu dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 1 și 2 C. proc. civ.: „Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii, când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului”. Potrivit alin. (2) al aceluiași articol: „contestația poate fi primită pentru motivele mai sus-arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond”.

Cu alte cuvinte, prin această cale de atac se urmărește repararea neregularităților evidente privind actele de procedură, în afara problemelor de fond legate de probele administrate și a stării de fapt la care se referă litigiul. Deci, în cadrul contestației în anulare nu se analizează temeinicia soluției cu privire la drepturile subiective deduse judecății, ci se verifică incidența vreunuia dintre motivele prevăzute de normele menționate anterior. Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, ce poate fi exercitată numai în condițiile și pentru motivele expres prevăzute de lege. Reglementând contestația în anulare specială, art. 318 C. proc.

civ., prevede că hotărârile instanței de recurs mai pot fi atacate prin această cale extraordinară de atac când dezlegarea dată este rezultatul unei erori materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare. Motivele contestației în anulare speciale sunt, așadar, expres și limitativ prevăzute de lege, iar textul care o reglementează este de strictă interpretare.

Prima ipoteză a textului vizează exclusiv erorile materiale cu caracter procedural, care să fi condus la pronunțarea unei soluții eronate, erori comise prin confundarea unor elemente sau date materiale ce au legătură cu aspectele formale ale judecății, cum ar fi anularea unei cereri ca netimbrată, deși era atașată dovada achitării taxei de timbru, greșita respingere a unui recurs ca fiind tardiv formulat, etc. Fiind un text de excepție, noțiunea de „greșeală materială” nu poate fi interpretată extensiv. În orice caz, textul nu vizează stabilirea eronată a situației de fapt în urma aprecierii probelor și nici modul cum instanța a înțeles să interpreteze prevederile legale, situație în care, dacă s-ar admite o astfel de interpretare, s-ar ajunge pe o cale ocolită la judecarea încă o dată a aceluiași recurs, ceea ce nu este admisibil.

Pe de altă parte, omisiunea la care se referă teza a II-a a textului, invocată ca temei legal al contestației, există numai atunci când realmente instanța de recurs nu a cercetat unul din motivele de casare sau de modificare depuse în termenul legal, nu și atunci când, procedând la sistematizarea lor, le-a examinat împreună, dispensându-se de examinarea punctuală a fiecăreia dintre acestea. Totodată, textul se referă expres numai la motivele de modificare sau de casare, nu și la argumentele aduse în sprijinul lor, care, oricât de larg ar fi dezvoltate, le sunt subsumate. În esență, o atare omisiune nu poate fi reținută întrucât instanța de recurs a cercetat toate criticile recurentei și, mai mult, făcând aplicarea dispozițiilor art. 304 1 C. proc.

civ., a examinat cauza sub toate aspectele. Față de cele ce preced, instanța apreciază că, în pricina de față, contestația în anulare nu îndeplinește condițiile expres și limitativ prevăzute în textele legale susmenționate, întrucât motivele invocate de contestatoare nu se încadrează în niciuna din ipotezele reglementate de dispozițiile citate, aceasta invocând aspecte ce țin de fondul cauzei, fiind nemulțumită de faptul că nu i-au fost acordate drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare. În consecință, pentru considerentele arătate, Înalta Curte va respinge contestația în anulare, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de S.E., împotriva Deciziei nr. 1681 din 25 martie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 aprilie 2010.