ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2609/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 24 mai 2004, reclamantul B.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Maramureș, anularea hotărârii nr. 1490 din 18 iulie 2003, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască statutul de persoană refugiată și să-i acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată nr. 189/2000. Totodată, a solicitat repunerea în termen legal de formulare a contestației, arătând că, odată cu primirea hotărârii contestate, a formulat o nouă cerere către Casa Județeană de Pensii Maramureș, cerere la care nu a primit răspuns. Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 830 din 17 iunie 2004, a respins, ca tardivă, acțiunea.

Instanța a reținut că reclamantul a depus contestația formulată împotriva hotărârii emise de Casa Județeană de Pensii Maramureș, prin care i s-a respins cererea de stabilire a calității de refugiat și acordării drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, la autoritatea emitentă, iar nu la instanța competentă, potrivit dispozițiilor art. 7 pct. 4 din actul normativ precitat. Împotriva sentinței de mai sus a declarat recurs, reclamantul B.G., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., susținând că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. A solicitat admiterea recursului, casarea sentinței curții de apel și trimiterea dosarului, spre rejudecare, pentru ca instanța sesizată să se pronunțe pe fondul cauzei.

Recursul este nefondat. Prin hotărârea nr. 1490 din 18 iulie 2003, pârâta Casa Județeană de Pensii Maramureș a respins, ca nedovedită, cererea formulată de reclamantul B.G., prin care a solicitat stabilirea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000. În dispozitivul hotărârii s-a făcut mențiunea că aceasta poate fi contestată în termen de 30 de zile de la comunicare, conform Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990, cu modificările și completările ulterioare. Reclamantul a depus, însă, contestația formulată împotriva hotărârii nr. 1490/2003, la organul emitent, respectiv la Casa Județeană de Pensii Maramureș, la data de 24 mai 2004. Hotărârea nr. 1490/2003 i-a fost comunicată reclamantului, cel mai târziu la data de 19 august 2003, dată la care acesta, nemulțumit de soluția dată prin hotărârea de mai sus, formulează o nouă cerere de stabilire a calității de persoană refugiată.

Potrivit art. 7 alin. (4) din O.G. nr. 105/1999, împotriva hotărârii comisiei de specialitate din cadrul Casei Județene de Pensii Maramureș, reclamantul putea formula contestație la curtea de apel competentă, în termen de 30 de zile de la comunicare, cum, de altfel, i s-a precizat și în dispozitivul hotărârii. Ori, față de data primirii hotărârii contestate, acțiunea la instanța de contencios administrativ a fost introdusă cu mult peste termenul de 30 de zile prevăzut de actul normativ menționat. În consecință, în raport cu cele ce preced, se constată că recursul este nefondat și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul B.G. împotriva sentinței civile nr. 830 din 17 iunie 2004 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 aprilie 2005.