ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2609/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 24 mai 2004, reclamantul B.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa

Județeană de Pensii Maramureș, anularea hotărârii nr. 1490 din 18 iulie 2003,

emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască statutul de persoană

refugiată și să-i acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată nr.

189/2000.

Totodată, a solicitat

repunerea în termen legal de formulare a contestației, arătând că, odată cu

primirea hotărârii contestate, a formulat o nouă cerere către Casa Județeană de

Pensii Maramureș, cerere la care nu a primit răspuns.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 830 din 17

iunie 2004, a respins, ca tardivă, acțiunea.

Instanța a reținut că

reclamantul a depus contestația formulată împotriva hotărârii emise de Casa

Județeană de Pensii Maramureș, prin care i s-a respins cererea de stabilire a

calității de refugiat și acordării drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000,

la autoritatea emitentă, iar nu la instanța competentă, potrivit dispozițiilor art.

7 pct. 4 din actul normativ precitat.

Împotriva sentinței de mai

sus a declarat recurs, reclamantul B.G., întemeiat pe motivul de casare

prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., susținând că instanța a interpretat

greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit

și vădit neîndoielnic al acestuia.

A solicitat admiterea

recursului, casarea sentinței curții de apel și trimiterea dosarului, spre

rejudecare, pentru ca instanța sesizată să se pronunțe pe fondul cauzei.

Recursul este nefondat.

Prin hotărârea nr. 1490 din

18 iulie 2003, pârâta Casa Județeană de Pensii Maramureș a respins, ca

nedovedită, cererea formulată de reclamantul B.G., prin care a solicitat

stabilirea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000.

În dispozitivul hotărârii

s-a făcut mențiunea că aceasta poate fi contestată în termen de 30 de zile de

la comunicare, conform Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990, cu

modificările și completările ulterioare.

Reclamantul a depus, însă,

contestația formulată împotriva hotărârii nr. 1490/2003, la organul emitent,

respectiv la Casa Județeană de Pensii Maramureș, la data de 24 mai 2004.

Hotărârea nr. 1490/2003 i-a

fost comunicată reclamantului, cel mai târziu la data de 19 august 2003, dată

la care acesta, nemulțumit de soluția dată prin hotărârea de mai sus,

formulează o nouă cerere de stabilire a calității de persoană refugiată.

Potrivit art. 7 alin. (4)

din O.G. nr. 105/1999, împotriva hotărârii comisiei de specialitate din cadrul

Casei Județene de Pensii Maramureș, reclamantul putea formula contestație la

curtea de apel competentă, în termen de 30 de zile de la comunicare, cum, de

altfel, i s-a precizat și în dispozitivul hotărârii.

Ori, față de data primirii

hotărârii contestate, acțiunea la instanța de contencios administrativ a fost

introdusă cu mult peste termenul de 30 de zile prevăzut de actul normativ

menționat.

În consecință, în raport cu

cele ce preced, se constată că recursul este nefondat și va fi respins ca

atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamantul B.G. împotriva sentinței civile nr. 830 din 17 iunie 2004 a

Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 aprilie 2005.