ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2418/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2418/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată
la data de 7 aprilie 2004, reclamantul C.V. a solicitat anularea hotărârii nr. 352
din 6 septembrie 2002, emisă de Casa Județeană de Pensii Maramureș și
recomunicată la 31 martie 2004 și recunoașterea calității de beneficiar al
Legii nr. 189/2000, motivând că a avut statutul de persoană refugiată din
motive etnice, fiind născut în timpul refugiului părinților săi.
Curtea de Apel Cluj, secția
comercială și de contencios administrativ, a pronunțat sentința civilă nr. 680 din
20 mai 2004, prin care a respins excepția puterii lucrului judecat și a admis
acțiunea, a anulat hotărârea nr. 352 din 6 septembrie 2004, emisă de pârâtă și
a obligat pârâta să recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al prevederilor
art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Hotărând astfel, instanța de
fond a reținut că reclamantul s-a născut la data de 18 decembrie 1943, dată la
care părinții săi erau refugiați, din motive etnice, din localitatea de
domiciliu și a dobândit prin naștere, statutul de refugiat, îndeplinind
condițiile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru acordarea
drepturilor recunoscute prin această lege. A mai reținut că nu sunt întrunite cerințele
existenței autorității lucrului judecat, întrucât sentința invocată de pârâtă
se referă la alte două acte ale pârâtei, cauzele neavând același obiect.
Împotriva acestei sentințe a
declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Maramureș, solicitând casarea
hotărârii și respingerea acțiunii formulate de C.V.
Recurenta a susținut că
hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal, în condițiile în care
Legea nr. 189/2000 și H.G. nr. 127/2002 nu cuprind prevederi referitoare la
persoanele care s-au născut în perioada de strămutare a părinților lor, iar
intimatul nu se încadrează în categoriile de persoane stabilite expres și
limitativ prin dispozițiile legale sus-menționate.
Că, instanța a reținut în
mod greșit că excepția puterii lucrului judecat, pe care a invocat-o, este
neîntemeiată, cu toate că, în cauză, părțile s-au mai judecat într-o pricină
identică.
Recursul este nefondat.
Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999,
aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana,
cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6
septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive
etnice, fiind strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Prin Normele de aplicare a
ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate
în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele
expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de
populație, ca urmare a unui tratat bilateral.
Cum strămutarea din
localitatea de domiciliu, în alta, pe criterii etnice, este o modalitate de
persecuție etnică, ce durează pe toată durata strămutării, în mod legal
instanța a apreciat că și copilul născut în localitatea în care părinții au
fost strămutați, are același statut ca aceștia, perioada fiind între data
nașterii lui și data retrocedării pământului românesc.
Situația de refugiat a
rezultat din probele administrate în cauză, respectiv actele de stare civilă și
adeverința emisă de Primăria comunei Pișcolt.
Interpretarea dată de
instanță este legală și nu adaugă la lege.
Prima instanță a reținut, în
mod corect și că nu operează autoritatea de lucru judecat, neexistând
identitate de obiect între cele două cauze.
În consecință, soluția
instanței fiind temeinică și legală, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul
urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de pârâta Casa Județeană de Pensii Maramureș împotriva sentinței civile nr. 680
din 20 mai 2004, a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios
administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 12 aprilie 2005.