ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 12.04.2005

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2418/2005

HOTĂRÂRE
12.04.2005
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2418/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la data de 7 aprilie 2004, reclamantul C.V. a solicitat anularea hotărârii nr. 352

din 6 septembrie 2002, emisă de Casa Județeană de Pensii Maramureș și

recomunicată la 31 martie 2004 și recunoașterea calității de beneficiar al

Legii nr. 189/2000, motivând că a avut statutul de persoană refugiată din

motive etnice, fiind născut în timpul refugiului părinților săi.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ, a pronunțat sentința civilă nr. 680 din

20 mai 2004, prin care a respins excepția puterii lucrului judecat și a admis

acțiunea, a anulat hotărârea nr. 352 din 6 septembrie 2004, emisă de pârâtă și

a obligat pârâta să recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al prevederilor

art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

Hotărând astfel, instanța de

fond a reținut că reclamantul s-a născut la data de 18 decembrie 1943, dată la

care părinții săi erau refugiați, din motive etnice, din localitatea de

domiciliu și a dobândit prin naștere, statutul de refugiat, îndeplinind

condițiile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru acordarea

drepturilor recunoscute prin această lege. A mai reținut că nu sunt întrunite cerințele

existenței autorității lucrului judecat, întrucât sentința invocată de pârâtă

se referă la alte două acte ale pârâtei, cauzele neavând același obiect.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Maramureș, solicitând casarea

hotărârii și respingerea acțiunii formulate de C.V.

Recurenta a susținut că

hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal, în condițiile în care

Legea nr. 189/2000 și H.G. nr. 127/2002 nu cuprind prevederi referitoare la

persoanele care s-au născut în perioada de strămutare a părinților lor, iar

intimatul nu se încadrează în categoriile de persoane stabilite expres și

limitativ prin dispozițiile legale sus-menționate.

Că, instanța a reținut în

mod greșit că excepția puterii lucrului judecat, pe care a invocat-o, este

neîntemeiată, cu toate că, în cauză, părțile s-au mai judecat într-o pricină

identică.

Recursul este nefondat.

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana,

cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6

septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive

etnice, fiind strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.

Prin Normele de aplicare a

ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate

în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele

expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de

populație, ca urmare a unui tratat bilateral.

Cum strămutarea din

localitatea de domiciliu, în alta, pe criterii etnice, este o modalitate de

persecuție etnică, ce durează pe toată durata strămutării, în mod legal

instanța a apreciat că și copilul născut în localitatea în care părinții au

fost strămutați, are același statut ca aceștia, perioada fiind între data

nașterii lui și data retrocedării pământului românesc.

Situația de refugiat a

rezultat din probele administrate în cauză, respectiv actele de stare civilă și

adeverința emisă de Primăria comunei Pișcolt.

Interpretarea dată de

instanță este legală și nu adaugă la lege.

Prima instanță a reținut, în

mod corect și că nu operează autoritatea de lucru judecat, neexistând

identitate de obiect între cele două cauze.

În consecință, soluția

instanței fiind temeinică și legală, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul

urmează a fi respins.

Respinge recursul declarat

de pârâta Casa Județeană de Pensii Maramureș împotriva sentinței civile nr. 680

din 20 mai 2004, a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 aprilie 2005.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2005-02-09
0,98
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 755/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 26 februarie 2004, reclamantul Ș.V. a solicitat anularea hotărârii nr. 1866 din 28 ianuarie 2004, emisă de Casa Jude
ÎCCJ 2005-04-12
0,98
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2417/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 19 mai 2004, reclamanta B.S. a solicitat anularea hotărârii nr. 1909 din 28 aprilie 2004, emisă de Casa Județeană de
ÎCCJ 2005-03-09
0,98
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1541/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 11 martie 2004, reclamanta R.L. a solicitat anularea hotărârii nr. 1822 din 19 ianuarie 2004, emisă de Casa Județean
ÎCCJ 2005-02-02
0,98
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 573/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 25 februarie 2004, reclamantul B.A. a solicitat anularea hotărârii nr. 1862 din 28 ianuarie 2004, emisă de Casa Jude
ÎCCJ 2005-03-02
0,98
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1377/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 14 iulie 2003, reclamantul P.R. a solicitat anularea hotărârii nr. 1405 din 23 iunie 2003, emisă de Casa Județeană d
Sursă