ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2417/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la data de 19 mai 2004, reclamanta B.S. a solicitat anularea hotărârii nr. 1909

din 28 aprilie 2004, emisă de Casa Județeană de Pensii Maramureș și

recunoașterea calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000, motivând că a avut

statutul de persoană refugiată, din motive etnice, fiind născută în timpul

refugiului părinților săi.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ, a pronunțat sentința civilă nr. 807

din 10 iunie 2004, prin care a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 1909 din 28

aprilie 2004, emisă de pârâtă și a obligat pârâta să recunoască reclamantei,

calitatea de beneficiară a prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000. Hotărând

astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta s-a născut la data de 22 iulie

1943, dată la care părinții săi erau refugiați, din motive etnice, din

localitatea de domiciliu și a dobândit prin naștere, statutul de refugiată,

îndeplinind condițiile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000,

pentru acordarea drepturilor recunoscute prin această lege.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Maramureș, solicitând casarea

hotărârii și respingerea acțiunii formulate de B.S.

Recurenta a susținut că

hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal, în condițiile în care

Legea nr. 189/2000 și H.G. nr. 127/2002 nu cuprind prevederi referitoare la

persoanele care s-au născut în perioada de strămutare a părinților lor, iar

intimata nu se încadrează în categoriile de persoane stabilite expres și

limitativ prevăzute prin dispozițiile legale sus-menționate.

Recursul este nefondat.

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana,

cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6

septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive

etnice, fiind strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.

Prin Normele de aplicare a

ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate

în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele

expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de

populație, ca urmare a unui tratat bilateral.

Cum strămutarea din

localitatea de domiciliu, în alta, pe criterii etnice, este o modalitate de

persecuție etnică, ce durează pe toată durata strămutării, în mod legal

instanța a apreciat că și copilul născut în localitatea în care părinții au

fost strămutați, are același statut ca aceștia, perioada fiind între data

nașterii lui și data retrocedării pământului românesc.

Situația de refugiat a

rezultat din probele administrate în cauză, respectiv actele de stare civilă,

carnetul de asigurat al tatălui din perioada refugiului și copia extras a

tabelului cu refugiații aflați în Lupeni, la 13 noiembrie 1943.

Interpretarea dată de

instanță este legală și nu adaugă la lege.

În consecință, soluția

instanței fiind temeinică și legală, recursul se privește ca nefondat și, în

baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta Casa Județeană de Pensii Maramureș împotriva sentinței civile nr. 807

din 10 iunie 2004, a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 aprilie 2005.