ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 572/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

7 aprilie 2004, la Curtea de Apel Cluj, Casa Județeană de Pensii Maramureș a

declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 462 din 25 martie 2004,

pronunțată de Curtea de Apel Cluj, solicitând casarea hotărârii recurate și în

fond, respingerea contestației formulate de reclamanta B.M., soția lui B.D., în

prezent decedat.

În motivarea recursului,

petenta a susținut că instanța de fond, în mod greșit nu a avut în vedere

prevederile art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată cu modificări și completări

prin Legea nr. 189/2000, ce privește expres și limitativ persecuțiile etnice

care fac obiectul acestei legi. În acest sens recurenta a concluzionat că B.D.,

soțul lui B.M., s-a născut în localitatea în care s-au refugiat părinții lui,

dar acesta nu poate avea regimul juridic de strămutat, ca și părinții lui,

pentru că s-a născut în localitatea în care a și domiciliat mai departe, urmare

a refugiului părinților săi.

Din actele cauzei, Înalta

Curte de Casație și Justiție constată că prin sentința civilă nr. 462 din 25

martie 2004, a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, s-a admis acțiunea formulată de B.M. împotriva Casei Județene de

Pensii Maramureș, s-a anulat hotărârea nr. 1626 din 20 octombrie 2003, emisă de

pârâtă, dispunându-se obligarea recurentei-pârâte, să recunoască reclamantei,

în calitate de soție supraviețuitoare după B.D., drepturile prevăzute de O.G. nr.

105/1999.

Instanța de fond a reținut

că B.D. a avut și el statut de refugiat, pentru perioada cuprinsă între data

nașterii, 4 martie 1942 și data încetării refugiului, la fel ca și părinții săi

ce se refugiaseră din cauza persecuțiilor etnice.

Intimata-reclamantă fiind

soția supraviețuitoare de pe urma lui B.D., în prezent decedat, beneficiază și

ea de drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000,

întrucât nu s-a recăsătorit după decesul soțului ei.

Recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Maramureș este neîntemeiat și va fi respins.

În mod cert, B.D., așa cum

rezultă din actele cauzei, s-a născut în timpul refugiului părinților săi,

refugiu determinat de persecuții etnice.

Împrejurarea că B.D. s-a

născut în localitatea în care părinții săi ajunseseră ca urmare a refugiului și

că a continuat să locuiască în această localitate, împreună cu părinții săi, nu

înseamnă că B.D. nu s-ar afla în situația de refugiat, ca și părinții săi.

B.D. fiind minor, era exclus

să aibă alt domiciliu decât cel al părinților săi și față de vârsta acestuia,

la acea dată este, de asemenea, exclusă și manifestarea de voință a acestuia,

în sensul alegerii unui alt domiciliu, luând în considerare dispozițiile art. 8

din Decretul nr. 31/1954.

Aceste împrejurări, ca și

faptul că Legea nr. 189/2000 nu prevede imperativ excluderea persoanelor

născute în refugiu, de la beneficiul Legii nr. 189/2000, au fost reținute în

mod corect de instanța de fond, atunci când a admis acțiunea soției

supraviețuitoare de pe urma lui B.D.

Hotărârea atacată fiind

corectă, recursul declarat va fi respins conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Maramureș împotriva sentinței civile nr. 462 din 25

martie 2004, a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 februarie 2005.