ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1725/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 4

septembrie 2003, reclamanta A.M. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii

Maramureș, solicitând anularea hotărârii nr. 1464 din 10 iulie 2003, prin care

Comisia constituită în baza O.G. nr. 105/1999, i-a respins cererea privind

acordarea drepturilor prevăzute de acest act normativ.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că deși a depus înscrisuri oficiale care atestă strămutarea părinților

săi, pârâta consideră în mod eronat că nu este îndreptățită la recunoașterea

dreptului pretins, prevăzut de art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată

prin Legea nr. 189/2000.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1240 din 16

octombrie 2003, a admis acțiunea, a anulat actul administrativ supus

controlului jurisdicțional și a obligat pe pârâtă să recunoască reclamantei,

calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000.

Instanța a reținut, în esență, că la

data nașterii reclamantei, părinții săi aveau statutul de refugiat, acest statut

fiind dobândit și de către reclamantă.

Dispozițiile legale aplicabile

persoanelor strămutate, respectiv, refugiate, nu prevăd în mod imperativ

înlăturarea persoanelor născute în refugiu, de la acordarea drepturilor

bănești.

Împotriva acestei sentințe a declarat

recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Maramureș, arătând că nu sunt întrunite

cerințele art. 1 din O.G. nr. 105/1999, deoarece reclamanta nu putea să fie

„strămutată” în localitatea în care s-a născut. S-a susținut că prima instanță

a ignorat adresa nr. 1516/2002 a Ministerului Justiției și Precizările nr. 1026/2002

a Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale.

Recursul este nefondat.

Curtea de Apel Cluj a stabilit în

mod corect că Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare,

nu-i exclude pe cei născuți în refugiu, de la beneficiul instituit prin art. 1 lit.

c) din O.G. nr. 105/1999, de vreme ce au suportat împreună cu părinții,

aceleași privațiuni datorate strămutării în altă localitate, decât aceea de

domiciliu.

Pe de altă parte, adresa

Ministerului Justiției și precizările Casei Naționale de Pensii invocate de

recurentă, prin care se restrânge sfera persoanelor îndreptățite la

recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000, adaugă la lege și

nu puteau să justifice soluția adoptată prin hotărârea nr. 1464 din 10 iulie

2003, de respingere a cererii intimatei-reclamante.

Ținând seama de aceste considerente,

precum și de inexistența unor motive de casare de ordine publică, care ar putea

fi reținute din oficiu, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ., urmează a se

respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Maramureș împotriva sentinței civile nr. 1240 din 16

octombrie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 4 mai 2004.