ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 209/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 17 noiembrie 2003, reclamanta G.O. a solicitat instanței, anularea hotărârii nr. 1660 din 20 octombrie 2003, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Maramureș și obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiară a O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000. În motivarea acțiunii a susținut că are calitatea de persoană refugiată, în sensul actelor normative menționate, fiind născută în refugiu și că această situație a dovedit-o cu actele pe care le-a prezentat pârâtei. Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1567 din 17 decembrie 2003, a admis acțiunea, a dispus anularea actului administrativ atacat și a obligat pârâta să-i recunoască reclamantei, calitatea de persoană refugiată, în perioada 9 iulie 1941 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 noiembrie 2003. Instanța a reținut că, în cauză, s-a dovedit calitatea de refugiați a părinților reclamantei, astfel că și aceasta, minoră fiind, a avut aceeași situație, potrivit dispozițiilor art. 100 C. fam. și art. 14 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954, minorul având același domiciliu cu cel al părinților. Împotriva sentinței a declarat recurs. pârâta, apreciind că nu sunt întrunite cerințele art. 1 din O.G. nr. 105/1999, deoarece reclamanta nu putea fi strămutată în localitatea în care s-a născut. S-a susținut că prima instanță a ignorat adresa nr. 1516/2002. a Ministerului Justiției și Precizările nr. 1026/2002.

ale Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale. Examinând sentința atacată, în raport cu motivele de casare invocate, probele dosarului și normele legale incidente cauzei, se constată că recursul este nefondat. Potrivit dispozițiilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/ 1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile conferite de acest act normativ. persoanele de cetățenie română care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, au avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutate în altă localitate. decât cea de domiciliu. Prin H.G. nr. 127/2002 au fost asimilate persoanelor strămutate, și cele refugiate. Textele legale au avut în vedere persecuția din motive etnice la care au fost supuse unele persoane de cetățenie română, fără a face distincție între părinți și copiii născuți în perioada de refugiu.

Traiul în refugiu a avut consecințe identice, materiale și morale, vătămătoare, atât asupra părinților, cât și asupra copiiilor lor, indiferent că au fost născuți înainte sau în timpul refugiului părinților. Cum reclamanta s-a născut la 9 iulie 1941, în Timișoara, localitate în care părinții săi s-au refugiat din Cluj, curtea de apel a apreciat în mod corect că acesteia îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 189/2000. Cât privește adresa nr. 1516/2002, a Ministerului Justiției și Precizările nr. 1026/2002, ale Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, prin care se restrânge sfera persoanelor îndreptățite la recunoașterea calității de beneficiar a Legii nr. 189/2000, acestea adaugă la lege și nu pot justifica soluția pârâtei, de respingere a cererii reclamantei, adoptată prin hotărârea nr. 1660/2003.

În consecință, pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând temeiuri de casare de ordine publică, care ar putea fi reținute din oficiu, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Maramureș împotriva sentinței civile nr. 1567 din 17 decembrie 2003, a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2005.